Ajutati-ma cu un sfat!

[ioana5760]

În prealabil postat de gpalama

Unele femei apreciaza sinceritatea, altele nu. Depinde mult de ... partenera.

Eu personal nu as rezista cu mizeria asta in sufletul meu.

M-am gandit per ansamblu. Am considerat ca el a facut o prostie, iar de ce o prostie de moment, negandita, sa aduca suferinta si ranirea acelei fete si poate chiar strica o prietenie frumoasa? Adica nu se merita.

[ioana5760]

În prealabil postat de Demetrius

Adica vrei sa spui ca "extremistul" Iisus a fost un prost?
Cu alte cuvinte, la spovada nu esti sincera?

E foarte corect sa nu mai aiba incredere in sine, daca chiar a facut ceea ce acum ii provoaca mustrari de constiinta,
Ce incredere mai ai tu in el?
Daca nu va suporta consecintele(oricare ar fi ele) faptelor sale chiar si marturisite la duhovnic, nu poate fi iertat fiindca nu merita. ...

Ce spun eu si ce intelegeti dvs.
Ii raspundeam la intrebarea lui daca din proprie initiativa sa ii spuna fetei sau nu.
Nu vorbeam de spovedanie. El nu ne-a intrebat daca la spovedanie sa fie sincer sau nu. Il indemn sa fie sincer si sa ceara sfat de la parintele duhovnic.
Eu la spovedanie sunt sincera, daca sunteti curios.

Dar daca il el chiar doreste sa-i spuna pana la urma, chiar neintrebat!, sa-i spuna voalat ca nu e strain de acest gen de relatii.

[fallen]

Pe mine una m-ar fi durut foarte tare sa aflu ca prietenul meu m-a inselat...mai ales cand eram mai tanara si iubeam mai mult...chiar m-a intrebat un fost prieten pe care l-am iubit mult la vremea respectiva, daca as prefera sa imi spuna sau nu, si i-am zis ca as prefera sa nu o faca deloc ( sau macar sa nu aflu). Cred ca pana la urma mi-a respectat decizia :) ( la un moment dat a disparut si nu am mai stiut nimic de el :))
( asta nu e un sfat, sper sa nu constituie pt nimeni o idee, o sugestie)

Intre timp m-am mai maturizat, poate ca acum as intelege daca s-ar intampla, si chiar as ierta, dar...poate tot nu m-as putea abtine sa ma gandesc ce a gasit la alta si eu nu i-am putut oferi, daca nu cumva am gresit eu, daca mai simte ceva pt mine, etc...

Daca as insela eu, cred ca nu i-as spune nici intr-o mie de ani ( barbatii nu se impaca bine deloc cu partenerele care i-au inselat...)..decat daca ar fi ceva serios si as hotari sa il las de tot si sa raman cu celalalt ( desigur o astfel de decizie as prefera sa o iau inainte de comiterea adulterului)

A, si inca ceva: cred ca oricine, cand se hotaraste sa marturiseasca ca a inselat, artrebui sa se astepte si sa i se dea papucii...e dreptul fiecaruia sa faca asta, pana la urma. Nu ar trebui sa se victimizeze nimeni daca i se intampla asta, nu e obligatoriu ca daca ai fost sincer si ai marturisit sa fii si iertat !!!
( poate si cand inseli, nu abia cand marturisesti, ar trebui sa te astepti la asta, daca poti suporta o eventuala pierdere...chiar daca esti hotarat sa nu spui, nu stii cum se poatr afla, pana la urma...dar adevarul e ca de cele mai multe ori esti luat de val, sau te lasi luat...nu ai timp sa evaluezi posibilele consecinte...)

[cosmin17]

In primul rand va multumesc tuturor pentru timpul acordat!
Nu am spus in primul post dar in special astept sfaturi de la persoane mature, de preferat care au trecut prin aceasta situatie.(app de varsta, nu am 17 ani numarul reprezinta data nasterii...pot zice ca amandoi gandim matur, stim ce vrem si vrem acelasi lucru).
Constiinta nu-mi da pace, ca sa zic asa, din doua motive:
-primul este ca am savarsit un pacat mare dar aici nu stiu in ce masura ma puteti voi ajuta, pentru asta exista preoti si carti de rugaciuni.
-al doilea si care de fapt este si cel pe care incercam sa-l aduc in discutie si sa-l dezbat cu voi, este ca nu mai sunt cum ma crede ea, ca am...inselat-o(mi-e si rusine sa folosesc cuvantul acesta). Ma tot gandesc in fel si chip...daca nu-mi spunea de avansuri si tinea in ea sigur nu se ajungea aici, sau pe de alta parte daca nu-mi spunea poate ar fi cedat ea. Sa nu ma intelegeti gresit, nu o invinuiesc pe ea, eu sunt singurul vinovat. Chiar daca m-ar fi inselat si as fi aflat eu trebuia ori sa iert ori sa ma despart, nici intr-un caz ce am facut! Regret enorm ca a trebuit sa se intample acest lucru ca sa imi dau seama!

Pocainta se face in fata lui Dumnezeu. Ai cazut, te ridici si mergi mai departe. Iti iei canonul de a nu mai pacatui, te spovedesti si te caiesti in inima ta. Va alegeti acelasi duhovnic. Dumnezeu, prin duhovnic, trebuie sa stie ca-ti pare rau pentru pacat. De asemenea, poti folosi acest pacat ca prilej pentru a te smeri si pentru a spune din toata inima ,,Doamne, iarta-ma!" Nu te grabi sa scapi de acest aliat pe calea smereniei.

Urmareste filmul Ostrov si vesi cum calugarul Anatoli a ,,valorificat" duhovniceste un pacat comis in tinerete, ajungand facator de minuni. Insa el continua sa se smereasca si sa ceara din toata inima iertare de la Dumnezeu.

De ce sa mai smintesti pe altcineva? Ce vrei? Sa spuna: ,,Bravo!" Normal ca se va supara.

Fetele intuiesc ca baietii mai au unele ,,experiente", dar nu le place sa li se vorbeasca deschis despre o ,,alta". Fiecare sotie se considera unica si e mai bine asa. Cultiva-i increderea in tine, caci e foarte importanta si cauta sa o meriti de acum inainte, adica pune inceput bun. Conteaza ce veti face de acum inainte. Dumnezeu sa va ajute. Nu amanati prea mult casatoria. Rugaciune.