Oare in ograda cui e greseala?

[Corinusha]

gabryelle, in primul rand ati gresit, si dvs si tatal prin faptul ca i-ati platit toate datoriile si ii platiti facturi, cheltuieli si rate. Asta nu a facut altceva decat sa stea linistita ca orice face si oricate face, voi ii veti plati datoriile si veti fi acolo daca cumva va avea nevoie.
Fraza cu "ce vroiai sa fc, sama spanzur?" e o vorba oarecare; in ardeal cel putin am auzit-o de zeci, poate sute de ori folosita cu sensul de "n-aveam alta solutie", nu cu sensul de spanzurare literalmente.


Iesirile astea le are de undeva; ori si le-a format in timp, dupa ce ati pierdut-o pe mama, ori e rezultatul altor lipsuri emotionale; de obicei, lipsurile emotionale conduc foarte usor la comportamente opuse comportamentelor de pana atunci...
Are nevoie sora dvs de un psiholog cu care sa vorbeasca; poate o ajuta; as zice ca are nevoie si de un preot duhovnic, dar deja ati scris ca l-a luat in deradere cand a fost la unul care a si sfatuit-o.

[Yasmina]

Pare neverosimil sa platesti credite pt cineva ani de zile fara sa se ajunga la niste masuri,la niste granite.
Inteleg ca sora dvs poate nu"este normala" dar platindu-i toate cheltuielile nici dvs. si tatal dvs. nu pareti chiar ok...asta bineinteles daca povestea este reala!

Noi ce sfaturi sa va dam? Daca dvs platiti de atatia ani cu liniste si bucurie,probabil ca o sa platiti si de acum in colo iar sora dvs o va duce asa cu baiatul acela,sau cu altul viitor;fara ca sa invete nimic.

Cereti parerea unui parinte cu experienta,eu una nu am experienta de viata legata de rude sau surori;eu una nu sunt de acord sa ajut cu banii mei oameni sanatosi,in putere care pot munci ,se pot intretine singuri.
Nu sunt proasta nimanui.

Daca tot sunteti asa generoasa la inima si larga la punga,de ce nu faceti donatii unor oameni care chiar au nevoie de ajutor? Copii in familii sarace care au nevoie de tratamente scumpe,sau altii care au nevoie de carti,haine si mancare ?
Trimiteti niste ajutoare oamenilor din Nepal care nu mai au adaposturi...sau asociatiilor pro-life care au nevoie de fonduri pt a sprijini mame singure,care au hotarat sa nu avorteze...
Cautati sa faceti ceva mult mai interesant cu banii dvs decat sa-i dati pe niste credite false.

Iarasi,zic,daca este adevarata toata harababura asta,ca nu-i prea verosimil...

Multumesc frumos pentru raspunsuri. Sunt folositoare toate cele cate mi-ati spus. Am citit si recitit toate cate mi-ati scris, cu atentie si rabdare. Va multumesc din suflet.

Asa cum am spus in mesajele anterior, da, am fost la preot caruia i-am povestit toata intamplarea (treptat, pe masura ce se intampla). Iar ca drept sfat din partea acestuia am primit: 'rugati-va pentru ea'. Fara sa mi se spuna cum sa ne rugam, sau ce sa facem, astfel ca sfaturile pe care le-am primit aici sunt binevenite si o sa incerc sa le urmez in masura in care pot. Atat eu cat si tatal nostru vorbim cu ea. Totul este bine atunci cand vorbesti cu ea despre vreme, stiri; in momentul in care o intrebi ce mai face (fara sa amintesti de ceea ce a facut sau de prietenul ei), brusc ia o atitudine defensiva si iti raspunde: lasati-ma in pace, e viata mea si vreau sa o traiesc la maxim asa cum consider eu. I-a raspuns tatalui meu ca pe ea nu o intereseaza de el, ci doar acel barbat e important pentru ea. De cele mai multe ori cand incerc sa vorbesc cu ea isi pune castile in urechi sau pleaca de acasa si nu mai vine cateva zile, nu raspunde la telefon. Am incercat sa ii explic ca nu mi se pare o atitudine normala sa fugi si sa nu stai la discutii. Mi-a replicat ca noi toti suntem niste vipere dar ea e mai presus decat noi si o sa ne calce pe cap. I-am zis ca daca ne considera vipere de ce suntem buni sa ii platim datoriile si sa locuiasca cu noi. Si din dorinta de a demonstra ca nu depinde de noi, pleaca la acel barbat, sta cateva zile dupa care se intoarce ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si noi, la fel ca in pilda fiului risipitor o primim acasa, fara sa o certam, bucurosi ca s-a intors. Si din nou se repeta aceeasi si aceeasi situatie la nesfarsit.

Psihologul cu care am discutat mi-a sugerat ca toate aceste iesiri ale ei sunt provenite din niste frustrari personale atat ale ei cat si ale barbatului cu care sta, probabil pornite din situatia financiara (ambii fiind profesori). Desi eu nu pot sa inteleg aceste porniri, pentru ca si eu am fost la inceput de cariera, si eu am avut un salariu mic, insa am luptat si am avansat profesional, financiar. Iar sora mea este o persoana cu o capacitate mai mare de invatare decat mine, asa cum am spus si-a facut studiile doctorale. Insa nici macar nu s-a preocupat de cariera ei profesionala, sa isi echivaleze studiile doctorale cu gradele din invatamant. Poate noi suntem cei defecti, dar de ce oare nu se preocupa de propria avansare?

Poate ca raspunsul este cel pe care multi dintre dumneavoastra mi l-ati dat: am gresit cand i-am platit a doua, a treia, a patra oara creditele. Acum nu ii mai platim nimic, i-am spus ca daca crede ca suntem impotriva ei si ca acel barbat e totul pentru ea sa mearga sa isi faca o viata cu el. Ca drept raspuns, a mers la bunici si s-a plans ca eu o dau afara din casa si ca nu are unde sa se duca. Bunicii m-au certat tot pe mine, cum de pot sa ma comport asa urat cu sora mea. Stiindu-i batrani si bolnavi am cedat si de data aceasta, de dragul lor si am lasat-o sa stea in continuare cu mine. Ma intreb oare unde se va ajunge? Oare cat gandeste ea ca ii va merge comportamentul acesta?

Iar pentru cei care nu cred ca aceasta poveste este adevarata, va spun doar ca nu doresc nimanui sa treaca printr-o astfel de situatie, sa se trezeasca la usa cu camatari care ameninta pentru a le fi returnati banii pe care i-au imprumutat surorii/fiicei, sa primeasca injuraturi de la copilul pentru care s-au sacrificat, sau de la partenerul acestuia. Ce bine ar fi daca astfel de rautati nu ar exista! Aceste replici acide si usturatoare ale celor care probabil traiesc intr-o lume fara rautati si de aceea li se pare incredibil sa existe astfel de cazuri, ma dor, insa ma bucur inzecit cand vad atata lume cu suflet bun care este gata sa sara in ajutor. (As putea sa demonstrez cuvintele pe care le-am scris, prin zecile de chitante pe care le-am platit catre conturile surorii mele, prin mesajele amenintatoare pe care le-am primit de la camatari, sau cele jignitoare de la prietenul ei, prin conversatii pe care le am cu prietenii apropiati care cunosc situatia. Insa nu am scris aici ca sa dovedesc ceva, cuiva, si nici sa intru in polemici cu cineva. Dumnezeu stie prin ce trec, si cine doreste sa imi dea un sfat, il citesc si incerc sa il urmez, cine nu, m-as bucura sa se abtina de la a arunca cu rautati.)

Stiu, am intrat intr-un cerc vicios, ni s-a intamplat noua ceea ce nu credeam ca e posibil vreodata sa ni se intample. Dar iata ca am ajuns in punctul acesta. Si singura alinare mi-a mai ramas rugaciunea, singura credinta ca intr-o zi lucrurile o sa se aseze cum stie Dumnezeu mai bine.

[AlinB]

Fiul risipitor a fost primit acasa DUPA ce si-a inteles lectia si s-a pocait.

Tatal nu-i trimitea bani sa-si faca de cap prin cele strainatati nici nu-i platea datoriile ca sa-si faca de cap in continuare.

Asta e reteta prin care o eroare se poate perpetua la nesfarsit.

Nu e nici un principiu crestinesc in asta ci doar un soi de dependenta cretina care sfideaza si ultima cale care ar putea exista spre indreptare...omul sa mearga pe picioarele lui pana la capat in directia pe care si-a ales-o si sa vada singur daca e cu adevarat bine.

Dar desigur, sunt si alte aspecte despre care nu se stie nimic, pote cei ai casei i-au gresit pe undeva la un moment dat, nimeni nu dezvolta un astfel de caracter (aparent) pervers peste noapte fara ca cei din jur sa nu banuieasca nimic si sa nu contribuie cu nimic.

Soc si groaza, cei din jur nici nu aflasera bine cum stau lucrurile si parca deja erau cu o mana in buzunar gata sa-i plateasca ponoasele, oare nu au fost obisnuiti de mult cu asta?

Si sa fim seriosi bancile sau "o femei" nu sunt camatari, putea fi lasata sa se descurce mai ales ca nu exista nici o garantie ca o data platite nu va face altele si tot asa.

La fel si cu bunicii, daca o sa se planga la ei ca nu o imprumutati cu bani ce o sa faceti, o sa o imprumutati cu bani?

[Igor_Paslusnik]

Gabriela, opreşte-te.

Ajunge. Nu mai scrie epistolele disperării.

Pune în aplicare ce ţi-am spus eu şi oaie_cugetătore şi îţi va fi bine.
Ai primit tot ajutorul de care aveai nevoie.
De mai mult nu ai nevoie.

Vino cu un rezultat peste 2-3 săptămâni, după ce ai făcut ce ţi s-a spus de noi şi de preot, anume să te rogi pentru ea.
Postează aici peste un timp, şi spune-ne ce s-a rezolvat. Dar să împlineşti cu râvnă şi iubire nemăsurată faţă de surioara ta, fără să o cicăleşti, sau să-i aminteşti de greşeli, ci să o iubeşti sincer şi curat şi deschis.

Nu e greu. Trebuie doar să vrei. Iubind pe Hristos, vei reuşi.
În rest, alte postări, ignoră-le, că sunt postări răutăcioase, din neputinţele celorlalţi useri.

Iartă-mă şi mult belşug duhovnicesc îţi doresc. Şi vei primi.

Hristos a înviat.

[Corinusha]

Igor, degeaba doar se roaga pentru ea, daca in continuare ii va plati datoriile...
Da, sa se roage pentru ea, dar sa faca si partea practica, sa o lase sa se descurce singura, sa nu-i mai plateasca datoriile; sa simta ca nu e totul asa roz si pufos intotdeauna; ca nu ea e cea care da comnda si restul familiei se executa.
Fata nu e proasta; stie ca merge, si o face. Prost nu e cel cecere, prost e cel ce da; si din viana celui care da se poate ajunge la situatii foarte neplacute in viitorul celui care tot cere.

[Igor_Paslusnik]

Corina, eu i-am spus în cele 9 puncte care i-am recomandat să le urmeze şi să le împlinească, să nu-i mai plătească nicio datorie.

Nu e nimeni prost. Sunt oameni în suferinţe, care suferă. Au nevoie de ajutor. Dar nu ştiu cum să ceară, iar alţii nu ştiu cum să ofere ajutorul.

Totul e ca o spirală ce duce întrun abis tot mai mare, în fiecare persoană (nu invidivid), apoi în fiecare familie, societate, ţară, continent, pământ, atunci când ne lipsim de Dumnezeu. Iar când Hristos este primit în inimile lor, totul se umple, se limpezeşte şi se înalţă, rezolvările venind de la sine, una după alta.

Citeşte mai atent, Corina, şi priveşte spre tot şi toate, prin ochii iubirii. Dacă nu-i ai, trăind cât mai intens creştinismul, îi vei primi. Nici eu nu-i am, îi primesc foarte rar, câteva secunde. Poate sună ciudat, dar e adevărat.

Şi categoric, şi mai ales, rugăciunea nu e degeaba, Corina.
Spui aceste cuvinte, pentru că te rogi foarte rar sau deloc, iar atunci când te rogi, e mecanic, nu simţi nimic. Rugăciunea e cel mai intim lucru, pe care îl poţi face cu Dumnezeu.
E mai puternică şi decât facerea de minuni, şi decât învierea morţilor, şi decât orice. E a doua după iubire şi vine din iubire. E sora geamănă a smereniei, şi nu există una fără alta.
Dar aici e alt subiect.

Iertare tuturor.

Iata niste sugestii, daca vrei sa te rogi:

http://www.crestinortodox.ro/acatist...tii-67106.html

https://danratziu.wordpress.com/2014...deznadajduiti/

[Igor_Paslusnik]

Iertare, niciodată să nu citiţi rugăciuni de pe net, de pe laptop, sau asemenea.

Dacă iubiţi acele rugăciuni mult şi vreţi ca acele rugăciuni să facă parte din canonul vostru de rugăciune, primind binecuvântare de la duhovnic, să le listaţi la imprimantă şi aşa să le citiţi.

[AlinB]

Sau pe tableta.
Va recomanda Igor-Daniel-Botos-Emilian una.