Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

În prealabil postat de cristirg

De aici au apărut mai multe abateri.
De pildă:
– când susține în Cărarea Împărăției că sufletele au preexistat și s-au îmbrăcat într-un trup cu gene recesive la zămislire, afirmă origenismul;

Unde mai exact? Un citat, o pagină?

• "Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a Lui Dumnezeu." (pg. 236 Cărarea Împărăţiei - părintele Arsenie Boca)

În prealabil postat de cristirg

– tot acolo scriind că omul este determinat de destin, chiar și el genetic, susține protestantismul;

• "Viaţa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mişcăm şi suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susţinătorul şi rostul sau destinul vieţii noastre. Dacă mergem aşa, potrivit acestora, avem viaţa asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm aşa, ci încâlcim viaţa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile, care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viaţa noastră." (pg. 98, Cărarea Împărăţiei )

În prealabil postat de cristirg

– în aceeași scriere susținând că Domnul că are natură teandrică (creştinismul are ca bază
dogma hristologică a naturii teandrice) se mărturisește monofizit;

O sursă, un citat?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Psihanaliza lui Freud e o cacealma.

Igor, dragul meu frate, îngăduie-mi să îţi scriu, pe scurt, că te înşeli.
Mai întâi, te întreb foarte serios: de unde ştii?
Ai aprofundat, cumva? Ai experiat? Ai cunoştinţe teoretice şi practice în aşa fel încât să spui, cu mâna pe inimă, asemenea verdict? Care sunt temeiurile de nezdruncinat pe care se înalţă dura ta evaluare?

*
Sigmund Freud a fost medic neurolog. Apoi psihanalist. Nu primul (deoarece înaintea lui şi în acelaşi timp cu el mai erau şi alţii părtaşi la acelaşi duh al descoperirii) dar cel care s-a dedicat cu totul şi cu orice risc noului domeniu al sănătăţii şi culturii. El a scris primul, pe larg şi curajos, el a statuat, el e părintele.

*
Într-o Austrie bântuită de nevroze cu etiologie sexuală, pe timpul unei Biserici Catolice incapabile de a face faţă provocărilor vremii, Freud a trebuit să să rezolve câteva cazuri (vezi biografia) de nevroză cu etiologie sexuală.
În baza practicii şi a intuiţiilor geniale, Freud a lansat mesajul (vechi, dar în termeni noi, ţinînd cont de cultura lumii lui) că energia sexuală poate robi în mod pătimaş pe om şi că se poate şi chiar trebuie ca omul să se înalţe peste această capcană, pentru a se împlini ca om.
Freu spune limpede şi în mod repetat: energia sexuală este enormă şi rapace, voieşte să ne robească definitiv, tinde să ne captureze şi să ne deformeze toată viaţa sufletească şi trupească, deci se cuvine să o stăpânim şi să o folosim în scopuri cu adevărat omeneşti: muncă, învăţare, creaţie. Aceasta se face prin sublimare, spune Freud.
Ştia bine maestrul că energia sexuală încorporată în patimă ucide, după cum invers, cunoştea că odată eliberat de patimă omul va avea la dispoziţie un imens rezervor de energie pe care îl poate folosi în scopuri mult mai nobile.

Pe vremea lui Freud, Biserica Catolică, întâmplător sau nu, era incapabilă să îi ajute pe oameni în acest plan.
De unul singur, apoi prin discipoli, Freud a făcut pentru oameni ceea ce un întreg imperiu de slujitori în sutană ai omului nu reuşise să facă: a arătat pericolul sexualităţii necontrolate, a dezvăluit metoda ori calea de îmblânzire şi conducere, a ilustrat magistral roadele.

Să fim bine înţeleşi: între Sfinţii Părinţi şi Sigmund Freud nu e nici o diferenţă de fond. Cu toţii au luptat să elibereze pe oameni din coliviile ucigaşe ale patimilor, folosind tehnici adaptate la contextul vremii, la posibilităţile timpului, la tendinţa istorică de moment şi de perspectivă. Unii în mânăstire şi în biserică, Freud în cabinet.

Freud a adus mai clar ca oricînd în ochii minţii omului lumesc mesajul Domnului: nu daţi viaţa voastră patimilor ci, dimpotrivă, omorâţi patimile şi folosiţi energia camuflată în ele pentru a trăi cu adevărat omeneşte, înalt, ba chiar sublim. Bateţi mormântul pe care l-aţi construit singuri, ori în care aţi fost târâţi când eraţi copii naivi, bateţi-l acum prin umilinţa cercetării autentice, smerite, adică lucide şi grave, de sine. Lăsaţi ruşinea curvească, lăsaţi pudibonderiile drăceşti, snobilor şi snobinetelor,, că mai mare e ruşinea de a fi făţarnici! Mare şi ruinătoare.
Orice patimă omorâtă, am învăţat eu de la Freud şi de la Părinţi, îmi oferă mie ca om o energie eliberată, imensă, pe care o am de acum la dispoziţie. De am discernământ (minte/inimă smerită), voi face cu acest dar de energie/viaţă un gest de iubire rodnică. De nu, voi face păcate încă şi mai mari ca înainte. Că în casa curată şi înnoită dracii dansează încă mai vârtos...

Sfântul Serafim a dus mare război cu patimile. Eu ştiu că de s-ar fi întâlnit cu Freud ar fi avut muuuulte de discutat.... Şi ar fi fost prieteni, deşi, aparent, ei pot fi consideraţi de către unii ca fiind duşmani neînduplecaţi.
Dar nici Sfântul nici Freud nu credeau în duşmănie. Ci în iubire! Jertfelnică. De sine! Adică în omorârea patimilor, altfel spus în dezlegarea energiei Vieţii, a Luminii Care iubeşte pe om, în chiar lăuntrul cel mai adânc şi de necuprins al firimiturii de om...

[cristirg]

-dar inselatii nu vor nici cum sa vada adevarul

-uite ce zice un duhovnic care a pastrat dreapta credinta ortodoxa,care a fost impotriva ereziilor ,a ecumenismului,a inselarii,a practicilor yoga:

Părintele Ilie Cleopa despre rătăcirea numită yoga: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...ratacirea.html

""Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate.

Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor).

Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în sensul că sufletul şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să ajungă yoghinul - bolnav de mândrie -, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală.

Trebuie însă să se ştie căşi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale şi experienţe demonice, de care nici măcar nu este conştient.

Potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov, există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar de viziuni, fără să se fi curăţit de patimi, bazându-se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi dăruieşte «viziuni» pe măsură.

Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate „sentimente religioase". Aceasta se întâmplă, după cum scrie episcopul Ignatie, „atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele". Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte «tradiţii», pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească.

Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin" este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale". El a căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase" produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătită pentru purtarea unui război nevăzut contra înşelăciunilor diavoleşti.

Nici o ramură din yoga nu are nimic comun cu practicile creştine, deşi se vehiculează o legătură între rugăciunea lui Iisus şi aşa-numita „yoga creştină", ci dimpotrivă, sunt împotriva creştinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este şi cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicată din nefericire şi în ţara noastră de un număr de tineri, sub conducerea „spirituală" - ca să nu zicem demonică - a lui Gregorian Bivolaru şi care practic a distrus mii de tineri naivi şi creduli.

Părintele Ilie Cleopa în cartea Călăuză în credinţa Ortodoxă
"

În prealabil postat de cristirg

-dar inselatii nu vor nici cum sa vada adevarul

Sau orbii nu vor să vadă adevărul.

Observ tactica ta. Când îţi postez dovezi pe care nu ai cum să le combaţi, posezi texte lungi care n-au nici legătură cu subiectul discuţiei pentru a schimba subiectul.

[cristirg]

INFLUENTA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...ga-asupra.html

"In epoca noastră, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confruntă omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul „Faceti yoga pentru sănătate si frumusete!“. La început, cineva poate simti într-adevăr o stare de bună dispozitie si revigorare. Este imediat sfătuit să atribuie această îmbunătătire unor anumite „puteri ascunse“ activate prin intermediul asanelor yoghine.

De asemenea, trebuie subliniat că acest sentiment reconfortant însoteste prima etapă a practicării exercitiilor yoga. Ulterior, apar în general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulatiilor.

In perioada în care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a întâmplat să urmăresc în Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrând să se arate cu orice pret superior celorlalti „concurenti spirituali“ care îsi încep „vânătoarea“ cu afirmatii de genul „yoga = sănătate = frumusete“, el a rostit un adevăr: „Cine face yoga numai pentru a dobândi sănătate si frumusete, e mai bine să facă înot. Nu are nici un motiv să se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati să evolueze spiritual“. Să vedem în continuare care sunt natura si mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.

Tinta principală a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobândirea mobilitătii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.

Fiecare grup de asane exercită presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excită, spre exemplu, glanda tiroidă, provocând o hipersecretie a hormonului tiroxină care se varsă în sânge si modifică întregul metabolism de bază al corpului. Persoana respectivă devine hiperkinetică, lucru pe care îl socoteste însă rezultatul unei „absorbtii de energie din centrele superioare ale universului“ ca urmare a tehnicilor yoghine. în acelasi fel, există asane menite să excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza - care reglează functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstrează că o asemenea stare de tulburare hormonală generalizată determină dereglări majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decât cele produse în urma consumului de alcool sau narcotice.

In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez Tony îmi spunea: „Exercitiile de Kriya Yoga mă fac să mă simt de parcă as lua continuu L.S.D.“. Simtea în el o energie debordantă, care se cerea consumată printr-o activitate permanentă si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodată locului, fapt ce i-a atras multe neplăceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungită a respiratiei se soldează în majoritatea cazurilor cu cresterea cantitătii de bioxid de carbon din sânge, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale îl conexează cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, între care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entităti din alte lumi, de materializare spontană a unor corpuri luminoase s.a.m.d.

Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste să se rătăcească, în lipsa unui criteriu pe seama căruia să discearnă natura evenimentului pe care îl trăieste. Este de provenientă fiziologică? Este o festă jucată de simturi? Este de sorginte psihică, precum halucinatiile psihopatilor care „aud“ voci si au „viziuni“? Sau este un eveniment spiritual? Iar dacă este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la Diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumină sau chiar de înger, asa cum arată Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetică a Bisericii)?

Iată ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: „împreună cu această sansă a eliberării de îngrădiri si neplăceri, există pe de altă parte posibilitatea ca cineva să înnebunească si să-si petreacă restul zilelor într-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a întâmplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fără povătuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor“ (extras din periodicul grecesc „Yoga“, nr. 15/1981, pp. 41-42). Dincolo de încercarea evidentă de transfer a întregii responsabilităti asupra discipolilor, această afirmatie naste întrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atât de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fără nici un fel de precizări si avertismente, în periodice, cărti si brosuri ilustrate care nu scot în evidentă decât pretinsele lor rezultate binefăcătoare?

Când întâlneam anumiti swami si profesori de yoga trădând foarte grave probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stări de fapt, mi se spunea cu naturalete că gurul le luase pur si simplu mintea întrucât aceasta le era piedică în evolutia spirituală. Iată până unde poate merge strădania de a oculta adevărul si de a justifica moral crima sufletească.

Acelasi guru Satyananda relatează: „Multi discipoli vin si îmi mărturisesc că au foarte multe probleme sexuale de când fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Dacă nu eram eu acolo, ar fi înnebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologică. Lăsati-o să se întâmple!“ (extras din cartea editată în Grecia „învătături ale lui Paramhamsa Satyananda“, voi. VI, Ed. Septembrie 1989, p. 397). Cu alte cuvinte, disfunctionalităti grave ale organismului, al căror impact se răsfrânge dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente „pur fiziologice“! Desi un asemenea punct de vedere frizează dementa, el nu trebuie neapărat să socheze. Este reflexul mentalitătii religioase hinduse, care consideră nebunia ca fiind „sfântă“. Am cunoscut în India un brahman care se mândrea că sotia lui este nebună!

Intr-un alt context, Satyananda afirma: „Totusi, oamenii spun că trezirea lui Kundalini este primejdioasă. De ce? Bineînteles, se pot întâmpla si accidente, este posibil să sfârsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezintă un mare risc, si omul trebuie să fie un luptător îndrăznet, gata oricând să riste... Ce se va întâmpla dacă eu exersez Kundalini Yoga si înnebunesc? Atunci veti începe voi să exersati si, dacă înnebuniti, va începe altul. în cele din urmă, vom îmblânzi Kundalini...“ („Yoga“, nr. 5/1981, p. 8). Prin urmare, Satyananda nu numai că le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai într-un experiment incontrolabil, ci recunoaste în plus că el însusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!

Să încheiem acest tablou reamintind si faptul că, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit să-si concentreze mintea în anumite puncte concrete ale corpului, care diferă în functie de exercitiu. Concomitent, el trebuie să repete în gând sau chiar si cu voce tare o anumită mantră, care am văzut deja că nu este altceva decât o formulă de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeităti hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, s.a.m.d. Este o altă probă peremptorie a caracterului profund religios al yogăi, si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicării acestor exercitii.

Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.""

În prealabil postat de cristirg

-dar inselatii nu vor nici cum sa vada adevarul

• "Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii, stând de-a pururi împotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă." (părintele Arsenie Boca)

• "Reîncarnarea (indiană) se referă la oameni – şi deosebirea între om şi înger este o deosebire de natură, nu numai de desăvârşire. Deci oamenii, forţaţi de karma, trebuie să se renască în vieţi succesive, să-şi ispăşească fără să ştie vinovăţiile din vieţile trecute, până când încercând să se dezlipească de dorinţa vieţii nu mai contractează legături care să-i reclame la ispăşire. Purificarea aceaste se face automat şi necesită perioade de zeci de mii de ani.
Dacă doctrina aceasta ar exprima adevărul, toată iconomia, mântuirii omului descoperită nouă prin Iisus
Hristos, ar fi inutilă. Mântuirea ar fi automată, iar venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost.
Dar fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema măntuirii omului, reîncarnarea, deci mântuirea automată, nu are nici o bază în Revelaţie. O mai spune şi Sfântul Pavel: „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecaţi” (Evrei 9, 27). Deci nu este rânduit să fie vieţi şi morţi succesive." (extras din Talanţii Împărăţiei - părintele Arsenie Boca).

[Ioan_Cezar]

Puţin amuzant, puţin trist cum persistaţi cu încrâncenare în abordări atât de superficiale...
Patosul pe care îl văd la voi atunci când "analizaţi" viaţa lui Arsenie Boca şi tipul de argumente folosite îmi amintesc printre altele de patosul şi argumentele pe care şi voi şi alţi "teologi" (printre care, vai, mulţime de preoţi) le folosesc atunci când atacă psihologia, psihanaliza, psihiatria (atenţie frate Bogdan!).

Ignoranţă crasă. Dar trâmbiţată ca virtute!
Ce poate fi mai supărător, mai întristător etc. În fine...

*
Despre yoga, din nou, aşadar...
Viitorul monah făcea exerciţii de concentrare (evident şi de relaxare, probabil şi de însănătoşire a ochilor etc.).
Şi ce-i cu asta? Ce e atât de îngrozitor ca un tânăr, dornic de cunoaştere şi de dezvoltare a propriilor puteri, să caute căi şi mijloace noi pentru a-şi atinge idealul: acela de a deveni un om deplin, un sfânt (imaginat de un tânăr curat cu inima dar desigur naiv ca toţi tinerii).
E specific tinerilor să se implice cu entuziasm în cele mai variate domenii de activitate şi să caute, la modul eroic, precum şi exaltat-periculos, performanţe cât mai înalte în exterior şi, implicit, în raport cu sine.
Tânărul voieşte să se autodepăşească. E semn de sănătate şi virilitate sufletească, acesta. Vai celor care nu râvnesc la saemenea lucruri! Ei sunt cu siguranţă bolnavi, nătăfleţi, claponi, slab dotaţi, rebegiţi, ologi sufleşte ori, pur şi simplu, nefavorizaţi de mediul lor educativ precar.

Şi Mircea Eliade şi mulţime de intelectuali din perioada interbelică au studiat şi practicat yoga. Motivaţia lor era complexă - o ştim din scrierile lor cu caracter autobiografic, din variate alte lucrări. Şi? Şi ce-i cu asta? Era, mai întâi, un obicei cultural al vremii.
Toţi marii oameni de cultură ai României moderne şi contemporane au studiat şi practicat, printre altele, yoga.
Să fiu iertat, dar au mai şi tras câte o beţie, au mai şi bârfit, au mai şi curvit şi preacurvit etc. Unii au fost şi pederaşti.
Şi?
Şi ce voiţi să demonstraţi cu asta?
Ce aduceţi în plus faţă de ceea ce ştim încă din Gura lui Dumnezeu, prin profeţii Lui şi prin Hristos şi apoi prin Apostoli ş.a.m.d.: că omul e fiinţă căzută, că e slab şi că el caută vindecare şi mântuire etc.
Caută, se istoveşte, explorează, experimentează până când, dacă o voieşte din toată inima, vine şi izbânda - ajunge acasă, în limanul Odihnei Împărăteşti.
Adică exact aşa cum s-a întâmplat şi cu Părintele Arsenie Boca. Care a mai avut parte şi de un context istoric dintre cele mai oribile din câte se pot imagina pentru omul care caută împlinirea lăuntrică şi pacea sfântă. Ce chinuit a fost Arsenie de puternicii zilei!... Ce suplicii a trăit omul acesta! Luaţi aminte şi cutremuraţi-vă de graba grozavă şi de nebunia răutăţii voastre oarbe!

Se pare că personalitatea Părintelui e prea complexă şi prea închegată pentru piticimea hibridă a unor "creştini" de ieri, de azi şi de mâine.
V-a cam supărat şi speriat Gulliver, aşa-i?....:))))