Contradictie dogmatica ?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iliegh

in domeniul muzicii Salam e mai bun decat Hawking. Un medic e mai destept decat un electronist? desteptaciunea e o masura a abilitatilor creierului. abilitatile se invata sau se antreneaza. exista totusi oameni care au genetic predispozitie spre anumite abilitati si asta datorita conformatiei fizice a creierului, ei au un avans fata de altii si pot fi catalogati "destepti", dar prin antrenare oricine poate ajunge la performantele lor. in realitate creierul este format din aceleasi celule neuronale la toti oamenii, important este cum le configurezi.

Există aptitudini generale şi aptitudini speciale pentru anumite domenii de activitate.
Inteligenţa sau spiritul de observaţie sunt exemple de aptitudini generale. Ele sunt de folos în orice activitate, sprijinind performanţe peste medie.
Simţul ritmului sau acuitatea vizuală sunt aptitudini speciale, ducînd la obţinerea de performanţe superioare doar în anumite domenii.

*
Pe de altă parte, după criteriul genetic, toate aptitudinile au o parte reprezentată de predispoziţiile genetice, aşa cum bine ziceai şi o altă componentă dobândită prin activităţi (stimulare adecvată, antrenament).
De obicei, aptitudinile speciale au componenta genetică predominantă. Nu prea ai ce antrena în muzică pe un afon ori pe un aritmic. Oricâte antrenamente ai face, omul tot nu progresează semnificativ. Rămâne pe veci la un plafon. Un exemplu este fiul lui Beethoven. Săracul băiat, semăna cu maică-sa: era bâtă la muzică, nu avea deloc ureche muzicală. Oricât l-a antrenat tăticul lui, el tot prost cânta. A ajuns la un pas de sinucidere din pricina neputinţei lui de a cânta suficient de bine încât să îşi mulţumească tatăl. (Vezi biografia lui B. şi filmul artistic despre viaţa lui.)
Mozart, în schimb, nu numai că şi-a mulţumit tatăl (la rândul său un muzician veritabil), dar în baza dotaţiei ereditare excepţionale şi a educaţiei optime oferite de tatăl său a ajuns cine a ajuns...
Îm familia Bach, urmaşii au fost în general buni muzicieni. A contat mult mediul educativ. Şi totuşi nici acolo n-au ieşit doar muzicieni buni. Au mai fost şi ratări...

*
În concluzie, dacă nu ai ce antrena (predispoziţiile nu sunt generoase), mai devreme sau mai târziu dezvoltarea se opreşte iar mediocritatea şi eşecul sunt garantate.
Există totuşi oameni, îmclinaţi spre voluntarism (exagerarea rolului voinţei), care îşi imaginează că voinţa de a te antrena e totul. Ei seamănă cu aceia care vor să confecţioneze o rochie de bal dintr-o batistă... Se poate, cu condiţia ca prinţesa să fie miniaturală, cât un degeţel....

*
Este exclus ca Hawkins să fi putut performa vreodată ca Salam. Pentru asta tre să ai vocaţie anume, aptitudini speciale - fizice, psihice, morale, caracteriale.... Şi să te tragi dintr-un neam special, care să îţi ofere o bază ereditară convingătoare...
Şi invers, e de neimaginat ca Florin Salam să cugete în parametrii lui Hawkins. Ar avea însă, ce-i drept, unele şanse să cugete ca Florin Oltean. Pentru performanţa asta nici nu-ţi trebe vreo predispoziţie ereditară anume. E suficient să baţi câmpii şi să le abrambureşti pe toate, fără jenă.

P.S. Creierul nu e format din aceleaşi celule neuronale la toţi oamenii. Ci din acelaşi tip de celule (neuroni şi celule gliale). Dar diferenţele intracelulare sunt individuale şi semnificative. În plus, neuronii sunt de mai multe tipuri şi în mai multe proporţii la unul şi acelaşi sistem nervos (nu contează doar creierul, ci şi celelalte organe ale SNC precum şi alte aparate şi sisteme care funcţionează corelat în sprijinul sau împotriva unei aptitudini), de unde infinite variaţii individuale.
Pielea e formată din aceleaşi tipuri de celule la toţi oamenii, dar nu vei găsi doi oameni cu piele absolut identică.

[florin.oltean75]

Cand vorbim de o anumita profesie este de preferat sa avem o predispozitie, afinitate, talent - sa fim realisti cu privire la propriile capabilitati si sa ne orientam activitatea in consecinta.


Cand insa ne referim la performante spirituale, chiar daca nu suntem inzestrati genetic - a incerca, a crede in ceva bun - este intotdeauna un pas urias.

----

Si-un baiat, cat de mic,
Suie muntele ca-n zbor
In lumea copiilor

Bratul e mai voinic,
Visul mai cutezator
In lumea copiilor.

----


Pentru cel ce crede , toate devin posibile,

iar usile se deschid.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cand vorbim de o anumita profesie este de preferat sa avem o predispozitie, afinitate, talent - sa fim realisti cu privire la propriile capabilitati si sa ne orientam activitatea in consecinta.


Cand insa ne referim la performante spirituale, chiar daca nu suntem inzestrati genetic - a incerca, a crede in ceva bun - este intotdeauna un pas urias.

----

Si-un baiat, cat de mic,
Suie muntele ca-n zbor
In lumea copiilor

Bratul e mai voinic,
Visul mai cutezator
In lumea copiilor.

----


Pentru cel ce crede , toate devin posibile,

iar usile se deschid.

Da, Florin, e dulce bombonica, îmi amintesc. Numai că nu se poate trăi doar cu bombonele. Chiar şi copiii îşi amintesc asta, când le e cu adevărat foame.
Pentru cel ce crede se închid multe uşi. Pe unele şi le închide singur credinciosul, altele îi sunt închise deseori dureros (sunt multe exemple tari printre prooroci). Atât de multe încât uneori omul nu mai ştie ce să creadă şi se trezeşte în mare război, până şi cu Dumnezeu. Dar aceasta îi e de folos, ca să poată înainta pe drumul care a început cu Uşa Cea Adevărată, Uşa Milostivirii. Totuşi, la început totul pare simplu şi roz-bombon. Tocmai din acest motiv sunt puţini cei care îndrăznesc să se rupă de minciunelele frumos colorate şi ambalate. Şi rămân în eternul început, deşi fuseseră chemaţi la mai mult, mereu mai departe...

*
Aşa cum arată experienţa şi Tradiţia Bisericii, sunt mari deosebiri de înzestrare şi în "cele spirituale". Unii au fost de mici înclinaţi spre activităţi contemplative, spre trudă, spre seriozitate, spre bunătate, spre ascultare, spre înţelepciune etc. Găsim foarte multe exemple în "Vieţile sfinţilor" şi în alte biografii.
Unul ca Pavel, de exemplu, sau ca Ioan Hrisostom sau ca Sfântul Augustin s-au remarcat de timpuriu va avînd o dotaţie remarcabilă. A fost nevoie, în cazul lor, doar de o orientare nouă, de Altoi.
Dar chiar şi biografia lui Buddha este exemplară în acest sens. Atât cât se ştie despre el, reiese că Buddha a fost un copil foarte dotat care anunţa o mare performanţă spirituală ulterior. Păcat că nu a apucat altoirea... Deh, nu venise plinirea timpului...

https://www.tititudorancea.org.ro/z/...lui_buddha.htm
Foarte curand, tanarul print ii uimeste pe profesori si pe intelepti prin cunostintele sale. Nici la exercitiile fizice, calarit si tras cu arcul nu il intrece nimeni. Crescand, capata o infatisare placuta: textele il descriu ca fiind subtire, cu pieptul larg, cu ochii mari, cu pielea stralucitoare si cu atitudine impunatoare.
Printul petrece ore in sir in minunatele gradini ale palatului, unde, langa lacuri acoperite de lotusi, se lasa in voia unor delicioase contemplatii. Intr-o zi, Siddharta pleaca pe camp cu tatal sau, care ii arata brazdele de pamant intoarse de plug. Tanarul print vede frumusetea peisajului, dar vede, de asemenea, si suferinta bivolului, osteneala taranului si moartea ramelor taiate de brazdar. El vede in natura, in lupta pentru viata, in legea celui mai puternic, moartea celor slabi. Dragostea sa pentru fiecare freamat al vietii este atat de puternica, incat ii cere tatalui sau sa ramana in acel loc pentru a medita. In ciuda miscarii Soarelui, umbra arborelui care il protejeaza ramane nemiscata si Siddharta cunoaste primul extaz.

[florin.oltean75]

-----------------