citirea din psaltire, noaptea..

[calator prin ploaie]

Eu calator prin ploaie cum sunt, nu stiu sa fi fost ungur, sa ma ierti!

[Raoul]

E bine atunci. Doamne-ajuta!

[Daniel Gheorghe]

Indraznesc si eu sa raspund la comentariul dvs legat de citirea Psaltirii...cel mult 2 Catisme pe zi??Iertati indrazneala,dar eu numesc asta ,,babism,,adica ceva din folclorul fals,popular....Sunt mireni,oameni care citesc cate 10 sau mai multe Catisme si nu patesc nimic...Si sunt suparati pe asta...oare nu cumva Dumnezeu e suparat pe ei?V-aduceti aminte de femeia aceea credincioasa din Pateric care plangea disperata ca de 3 ani nu a avut nici un necaz,copiii sunt perfect sanatosi...Era ferm convinsa ca Dumnezeu s-a suparat pe ea pentru ceva,un pacat...Ati avut un necaz dupa citirea Psaltirii??Nu cumva Dumnezeu pe cine iubeste il cearta?Cititi Psaltirea cat de mult si,desigur pregatiti-va sa infruntati prigoana...care este ingaduita de Dumnezeu celor ce-l iubesc si-l lauda pe el.Spor la citit,si pomeniti-ma si pe mine,pacatosul!

[Iulia2579]

Dragii mei, eu sunt noua pe aici, si noua intre ale credintei.
Voiam sa va cer un sfat. Se poate citi Psaltirea pentru casatorie? Pentru ca Cel de Sus sa-ti ajute sa-ti gasesti sot /soata?
Va multumesc

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Iulia2579

Dragii mei, eu sunt noua pe aici, si noua intre ale credintei.
Voiam sa va cer un sfat. Se poate citi Psaltirea pentru casatorie? Pentru ca Cel de Sus sa-ti ajute sa-ti gasesti sot /soata?
Va multumesc

Pentru cine nu este obisnuit cu cititul din Psaltire si doreste acum, nu doar sa aiba un inceput, ci sa si rezolve anumite probleme cu ajutorul Psaltirii, indraznesc sa cred ca este un pic cam... riscant.
Cititul din Psaltire, asa cum s-a mai spus, are o importanta mai speciala. Este ca si cum am pune rufele la spalat, dar fiindca sunt patate de tot felul de uleiuri, sosuri sau vopseluri, adaugam pe langa detergent o solutie chimica foarte puternica, dar cu prudenta, fiindca ar putea arde tot, din dornita de a "scapa de pete". Psaltirea, din cate am inteles eu de-a lungul anilor, este mai degraba pentru "inalbire" decat pentru alte... privilegii. Pentru casatorie, pentru obtinerea unui acoperis, sau pentru multe alte nevoi cu adevat serioase in viata unui om, indraznesc sa cred ca cel mai puternic ramane Paraclisul Maicii Domnului. Citit cu smerenie, nadejde si perseverenta 40 de nopti, rezultatul va fi 100% pozitiv, fiindca Sfanta Fecioara, pe langa ca este cu adevarat mijlocitoare si grabnic ajutatoare, nu se uita la pacatele si nevrednicia noastra, si ne ajuta chiar daca este clar ca lumina zilei ca nu meritam. Citind din Psaltire, mai intai avem un razboi de dus cu cei care ne-au tot momit, iar noi am cazut. Dumnezeu le ingaduie sa ne "munceasca" fiindca si-au castigat acest drept: cu cat mai mult am cazut in patimi, cu atat suntem "in rosu" pe listra datoriilor. Da, Psaltirea este "aur curat" pentru sufletul omului, si ea reprezinta TOATA intelepciunea si inteleptierea de care are omul nevoie, fiindca nimic din ce este in firea omului zidit de Dumnezeu, nu lipseste din Psaltire. Dar asta se descopera in timp, dupa ani multi de citire, nu de capul nostru, ci daca Dumnezeu oranduieste in viata noastra o intalnire aparent intamplatoare cu un Parinte induhovnicit, care sa nu spuna nimic de la el, ci doar atat cat ii transmite Harul in care se gaseste in acel moment. Cateva clipe "eterne", cateva vorbe "de aur", care au puterea sa schimbe ceva in adancul inimii noastre. Pentru ca din pacate pentru multi dintre noi, "duhul sufla acolo unde vrea el!" Am vazut multe cazuri cand anumite persoane CAUTA preoti "vazatori cu duhul". Daca acelor preoti li s-a pus aceasta "eticheta", posibil sa fi fost motivata, dar "multi chemati, putini alesi"! Daca motivatia cautarii nu este din smerenie, ci din alte motive peste care trecem cu mare usurinta, cel putin la inceput, pana ne vom smeri nu obtinem decat deznadejde...
In concluzie, pentru casatorie, eu recomand "Paraclisul" sau - din cate am mai auzit - Acatistul Sf Efrem cel Nou, sau Acatistul Sf. Nicolaie (care se stie ca este un mare iubitor de familie), si foarte multi alti sfinti facatori de minuni si grabnic ajutatori. Oricum, indiferent care va fi alegerea, si indiferent in ce problema apelam, vom cunoaste dupa o vreme daca ceea ce cerem ne este de folos si daca ne este... ingaduit. Bine, ca oameni cu libertate deplina, avem dreptul sa insistam si... sa ni se dea, impotriva a ceea ce ne este ingaduit. Dar pentru asta trebuie sa ne asumam si riscul unor consecinte extrem de dureroase in timp. In predicile Parintelui Calistrat (dar si in alte surse) este redat cazul unei mame indurerate care se roaga cu lacrimi pentru copilasul ei care zace aproape mort. Si pentru ca nu simtea nicio schimbare in acest sens, a fortat oarecum rugaciunea, ca si cum... ar fi impus-o, folosind cateva vorbe pe care acum nu mi le mai amintesc. Si privind dintr-o data catre copil, acesta era vioi si sanatos, iar ea tare s-a mai bucurat. Numai ca anii au trecut, iar cand copilul a ajuns mare, era de nestapanit in rautati, ajungand un delicvent periculos si un ucigas. Abia atunci, rugandu-se, s-a pomenit spunand fara sa-si dea seama: "Doamne, de ce nu mi l-ai luat atunci?" De aceea spun ca, avand smerenie si rugaciune curata, nu se poate sa nu cunoastem din timp, cu mult inainte de finalul celor 40 de rugaciuni de noapte, ce vrea Dumnezeu de la noi. NU pentru ca vrem noi semne speciale, (in acest caz nu mai e deloc smerenie), ci fiindca intelegem (probabil prin Ingerul Pazitor) anumite lucruri si nu ne mai putem indoi de ele fiindca STIM ca vin "de sus". De obicei, rezultatul este pozitiv, fara alte complicatii. Dar primind, suntem datori sa nu uitam niciodata, si sa stim sa multumim in acel fel bineplacut lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai. In timp, este chiar necesar sa ne obisnuim incet-incet cu Psaltirea, nu fara o indrumare duhovniceasca!...

"Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este!" - ne asigură Sfântul Ioan Scărarul. De aici şi explicaţia rugăciunii neîncetate "Doamne Iisuse".

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Iulia2579

Dragii mei, eu sunt noua pe aici, si noua intre ale credintei.
Voiam sa va cer un sfat. Se poate citi Psaltirea pentru casatorie? Pentru ca Cel de Sus sa-ti ajute sa-ti gasesti sot /soata?
Va multumesc

Multe şi minunate sunt căile prin care Bunul Dumnezeu îl întoarce pe om către Sine!
Fie printr-un necaz oarecare, fie prin vreo deziluzie mare, ori poate printr-o boală şi prin pericolul morţii etc., precum şi prin unele năzuinţe care depăşesc, crede omul, puterile lui personale.
Dacă omul, din pricini nenumărate, nu a reuşit să ridice ochii şi mintea spre Cer, Domnul îl ajută, aşa cum fac adeseori părinţii omeneşti cu pruncul lor, chiar şi prin lipsuri - de nu s-a putut prin surplusuri...:)
Cred că printre căile dăruite de Dumnezeu în sprijinul nostru se numără şi aceasta - nevoia de a primi ajutor în vederea căsătoriei sau, pentru cei deja căsătoriţi, nevoia de a primi ajutorul pentru bunul mers al căsniciei, pentru rodnicie în pace.

*
Sigur că putem citi Psaltirea, ba chiar toată Scriptura! Împreună cu lucrarea rugăciunii şi cu toate celelalte care alcătuiesc o viaţă îmbisericită, citirea Psaltirii nu ne poate fi decât de folos. Sufletul nostru se tămăduieşte astfel şi sporeşte în cele bune şi frumoase, bineplăcute lui Dumnezeu. Făcînd cele ale dreptei credinţe, înlăuntrul comunităţii euharistice, nu avem decât foloase - de putem rămâne la lucru atunci când apar numeroasele piedici...

*
Cunosc o tânără care, în urmă cu câţiva ani, dorea să se mărite. Şi a aflat, nu ştiu cum, că Dumnezeu vrea ca mai întâi să îşi aducă aminte de El. Şi, intrînd ea în rândul credincioşilor şi deprinzîndu-se tot mai bine cu viaţa de credinţă, a îndrăgit aşa de mult noul mod de viaţă încât, uitînd parcă cu totul de gândul de îmceput al căsătoriei, a ales ... călugăria. A fost atât de convinsă că dorinţa de a se mărita fusese "nada" prin care Pescarul de oameni o adusese la El, încât a trecut peste toate opreliştile şi, iată, de câţiva ani este monahie - undeva la o mănăstire din Ardeal.
Desigur, nu toate fetele care voiesc să se mărite devin monahii...:)
Dar această fată arată cât de rodnică poate fi, uneori, apropierea de Dumnezeu deşi, la început, căutarea Domnului pare a fi reflexul unui impuls de-a dreptul interesat/mercantil...
Chiar de ar fi aşa, Domnul le potriveşte pe toate, cu minunata Lui grijă, pentru a fi de cel mai mare şi mai potrivit folos fiecărui om în parte.
Să vă ajute Dumnezeu să Îl cunoaşteţi şi să fiţi fericită şi împlinită sub Har!

[Iulia2579]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pentru cine nu este obisnuit cu cititul din Psaltire si doreste acum, nu doar sa aiba un inceput, ci sa si rezolve anumite probleme cu ajutorul Psaltirii, indraznesc sa cred ca este un pic cam... riscant.
Cititul din Psaltire, asa cum s-a mai spus, are o importanta mai speciala. Este ca si cum am pune rufele la spalat, dar fiindca sunt patate de tot felul de uleiuri, sosuri sau vopseluri, adaugam pe langa detergent o solutie chimica foarte puternica, dar cu prudenta, fiindca ar putea arde tot, din dornita de a "scapa de pete". Psaltirea, din cate am inteles eu de-a lungul anilor, este mai degraba pentru "inalbire" decat pentru alte... privilegii. Pentru casatorie, pentru obtinerea unui acoperis, sau pentru multe alte nevoi cu adevat serioase in viata unui om, indraznesc sa cred ca cel mai puternic ramane Paraclisul Maicii Domnului. Citit cu smerenie, nadejde si perseverenta 40 de nopti, rezultatul va fi 100% pozitiv, fiindca Sfanta Fecioara, pe langa ca este cu adevarat mijlocitoare si grabnic ajutatoare, nu se uita la pacatele si nevrednicia noastra, si ne ajuta chiar daca este clar ca lumina zilei ca nu meritam. Citind din Psaltire, mai intai avem un razboi de dus cu cei care ne-au tot momit, iar noi am cazut. Dumnezeu le ingaduie sa ne "munceasca" fiindca si-au castigat acest drept: cu cat mai mult am cazut in patimi, cu atat suntem "in rosu" pe listra datoriilor. Da, Psaltirea este "aur curat" pentru sufletul omului, si ea reprezinta TOATA intelepciunea si inteleptierea de care are omul nevoie, fiindca nimic din ce este in firea omului zidit de Dumnezeu, nu lipseste din Psaltire. Dar asta se descopera in timp, dupa ani multi de citire, nu de capul nostru, ci daca Dumnezeu oranduieste in viata noastra o intalnire aparent intamplatoare cu un Parinte induhovnicit, care sa nu spuna nimic de la el, ci doar atat cat ii transmite Harul in care se gaseste in acel moment. Cateva clipe "eterne", cateva vorbe "de aur", care au puterea sa schimbe ceva in adancul inimii noastre. Pentru ca din pacate pentru multi dintre noi, "duhul sufla acolo unde vrea el!" Am vazut multe cazuri cand anumite persoane CAUTA preoti "vazatori cu duhul". Daca acelor preoti li s-a pus aceasta "eticheta", posibil sa fi fost motivata, dar "multi chemati, putini alesi"! Daca motivatia cautarii nu este din smerenie, ci din alte motive peste care trecem cu mare usurinta, cel putin la inceput, pana ne vom smeri nu obtinem decat deznadejde...
In concluzie, pentru casatorie, eu recomand "Paraclisul" sau - din cate am mai auzit - Acatistul Sf Efrem cel Nou, sau Acatistul Sf. Nicolaie (care se stie ca este un mare iubitor de familie), si foarte multi alti sfinti facatori de minuni si grabnic ajutatori. Oricum, indiferent care va fi alegerea, si indiferent in ce problema apelam, vom cunoaste dupa o vreme daca ceea ce cerem ne este de folos si daca ne este... ingaduit. Bine, ca oameni cu libertate deplina, avem dreptul sa insistam si... sa ni se dea, impotriva a ceea ce ne este ingaduit. Dar pentru asta trebuie sa ne asumam si riscul unor consecinte extrem de dureroase in timp. In predicile Parintelui Calistrat (dar si in alte surse) este redat cazul unei mame indurerate care se roaga cu lacrimi pentru copilasul ei care zace aproape mort. Si pentru ca nu simtea nicio schimbare in acest sens, a fortat oarecum rugaciunea, ca si cum... ar fi impus-o, folosind cateva vorbe pe care acum nu mi le mai amintesc. Si privind dintr-o data catre copil, acesta era vioi si sanatos, iar ea tare s-a mai bucurat. Numai ca anii au trecut, iar cand copilul a ajuns mare, era de nestapanit in rautati, ajungand un delicvent periculos si un ucigas. Abia atunci, rugandu-se, s-a pomenit spunand fara sa-si dea seama: "Doamne, de ce nu mi l-ai luat atunci?" De aceea spun ca, avand smerenie si rugaciune curata, nu se poate sa nu cunoastem din timp, cu mult inainte de finalul celor 40 de rugaciuni de noapte, ce vrea Dumnezeu de la noi. NU pentru ca vrem noi semne speciale, (in acest caz nu mai e deloc smerenie), ci fiindca intelegem (probabil prin Ingerul Pazitor) anumite lucruri si nu ne mai putem indoi de ele fiindca STIM ca vin "de sus". De obicei, rezultatul este pozitiv, fara alte complicatii. Dar primind, suntem datori sa nu uitam niciodata, si sa stim sa multumim in acel fel bineplacut lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai. In timp, este chiar necesar sa ne obisnuim incet-incet cu Psaltirea, nu fara o indrumare duhovniceasca!...

Va multumesc din inima pentru raspuns.
Stiu ca aveti dreptate. Am gresit ca nu am expus problema completa. Am cel putin 15 ani de cand cer prin rugaciuni de toate felurile (inclusiv cele pe care le-ati mentionat dvs) taina casatoriei). Nu vreau sa intru in multe detalii intrucat nevointele nu se spun in public. Pot sa va asigur ca nu am citit acatistele ca pe o reteta magica. Eu personal cand citesc un acatist incerc sa-l citesc de parca as fi in fata Celui de Sus, Maicii Domnului sau al sfintilor respectivi, asa inteleg eu ca se face. M-au ajutat in atatea privinte...si le multumesc pentru asta!

Dar nimeni nu m-a ajutat (pana acum) in privinta casatoriei. De aceea caut alte optiuni si alte metode

Credeti-ma ca, acum, in timp ce va scriu imi vine sa plang.

Ca sa raspund in si dlui de mai jos: eu nu sunt facuta pentru calugarie. Imi pare rau dar nu imi place calugaria. Imi place sa fiu o buna mireana si incerc sa fiu o buna crestina. Vreau sa fiu sotie si mama. Asta mi-e clar. Eu doresc taina casatoriei, nu am absolut nici o indoiala.

De ce oare Cel de Sus intarzie atata sa raspunda?
Am citit undeva (cred ca a zis-o Rafail Noica) ca Dumnezeu e maternal, ca ne iubeste precum mama pe copii. Este jenant de dureros: ce am eu, o persoana normala, cu studii, cu un aspect fizic decent sa nu ma doreasca nimeni de sotie?
De ce pe mine Cel de Sus nu ma ajuta in aceasta privinta?

[Iulia2579]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Multe şi minunate sunt căile prin care Bunul Dumnezeu îl întoarce pe om către Sine!
Fie printr-un necaz oarecare, fie prin vreo deziluzie mare, ori poate printr-o boală şi prin pericolul morţii etc., precum şi prin unele năzuinţe care depăşesc, crede omul, puterile lui personale.
Dacă omul, din pricini nenumărate, nu a reuşit să ridice ochii şi mintea spre Cer, Domnul îl ajută, aşa cum fac adeseori părinţii omeneşti cu pruncul lor, chiar şi prin lipsuri - de nu s-a putut prin surplusuri...:)
Cred că printre căile dăruite de Dumnezeu în sprijinul nostru se numără şi aceasta - nevoia de a primi ajutor în vederea căsătoriei sau, pentru cei deja căsătoriţi, nevoia de a primi ajutorul pentru bunul mers al căsniciei, pentru rodnicie în pace.

*
Sigur că putem citi Psaltirea, ba chiar toată Scriptura! Împreună cu lucrarea rugăciunii şi cu toate celelalte care alcătuiesc o viaţă îmbisericită, citirea Psaltirii nu ne poate fi decât de folos. Sufletul nostru se tămăduieşte astfel şi sporeşte în cele bune şi frumoase, bineplăcute lui Dumnezeu. Făcînd cele ale dreptei credinţe, înlăuntrul comunităţii euharistice, nu avem decât foloase - de putem rămâne la lucru atunci când apar numeroasele piedici...

*
Cunosc o tânără care, în urmă cu câţiva ani, dorea să se mărite. Şi a aflat, nu ştiu cum, că Dumnezeu vrea ca mai întâi să îşi aducă aminte de El. Şi, intrînd ea în rândul credincioşilor şi deprinzîndu-se tot mai bine cu viaţa de credinţă, a îndrăgit aşa de mult noul mod de viaţă încât, uitînd parcă cu totul de gândul de îmceput al căsătoriei, a ales ... călugăria. A fost atât de convinsă că dorinţa de a se mărita fusese "nada" prin care Pescarul de oameni o adusese la El, încât a trecut peste toate opreliştile şi, iată, de câţiva ani este monahie - undeva la o mănăstire din Ardeal.
Desigur, nu toate fetele care voiesc să se mărite devin monahii...:)
Dar această fată arată cât de rodnică poate fi, uneori, apropierea de Dumnezeu deşi, la început, căutarea Domnului pare a fi reflexul unui impuls de-a dreptul interesat/mercantil...
Chiar de ar fi aşa, Domnul le potriveşte pe toate, cu minunata Lui grijă, pentru a fi de cel mai mare şi mai potrivit folos fiecărui om în parte.
Să vă ajute Dumnezeu să Îl cunoaşteţi şi să fiţi fericită şi împlinită sub Har!

Va multumesc pentru raspuns, dar mie nu imi place calugaria.
Eu sunt facuta pentru casatorie, pentru a fi o buna crestina fiind o buna sotie si mama.
Calugaria am exclus-o de mult si dupa multi ani de cercetare ale acestei vieti. Calugaria are dulcetile ei, dar aceiasi manturie se poate atinge si prin casatorie...

[Florinvs]

Incercati sa nu va pierdeti speranta, sa va rugati in continuuare Lui Dumnezeu, si sunt convins ca din moment ce va doriti foarte mult aceasta, si este o dorinta absolut normala si fireasca, Dumnezeu va va ajuta sa gasiti o persoana potrivita!
Poate in cercul dumneavoastra de prieteni sau cunostiinte, sau printre colegii de munca, este posibil sa existe o astfel de persoana.
Numai bine va doresc si Dumnezeu sa va ajute sa gasiti ceea ce va doriti.