|
|
|
|
|
|
|
#1
14.12.2015, 01:29:01
|
|||
|
|||
Exagerati cu totii.
Voi la ce varsta ati aflat cum se fac copii (probabil de la parinti)? Nu stiu daca stiti, dar varsta medie la care parintii initiaza aceasta discutie este in jur de 11 ani. Este varsta la care copilul pune o gramada de intrebari, si decat sa-l lasi sa "descopere" de unul singur cine stie ce tampenii despre acest subiect, parintii prefera sa le spuna adevarul. Ce varsta ar fi potrivita? 20 de ani? Sa scoatem orele de biologie din gimnaziu pentru ca sexul este un subiect prea tabu pentru unii? Este un lucru natural, fratilor. Citat:
Nu inteleg de ce iti bati joc. Poate ar trebui sa inlocuim acele cuvinte cu expresii de genul "cuvantul cu P" si "cuvantul cu V", ca sa nu se simta cineva rusinos? Ceva ce nu inteleg chiar deloc este cum de ai ajuns de la faptul ca este firesc ca un copil de 11 ani sa stie cum se fac copii la homosexualitate si pedofilie. Folosind logica asta, poti sa zici ca oricine stie de existenta drogurilor o sa fie automat un drogat. 
|
|
#2
14.12.2015, 02:00:11
|
|||
|
|||
|
Dacă am înțeles cumva ceva pe lumea asta, ar fi că problema nu constă în cuvintele/imaginile/întâmplările/experiențele pe care le trăiește fiecare,
ci în duhul prin care trăiește, simte, interpretează. Orice copil poate lua contact cu orice fel de experiență. Întrebarea e: cine îi este alături? cine îi tălmăcește ceea ce i se întâmplă? Ce fel de om îi este călăuză? Ce fel de părinte? Ce fel de dumnezeu? Dealtfel, când Apostolul spune că nu toate ne sunt de folos, eu cred că sugerează să luăm aminte la duhul înțelepciunii prin care găsim folosul. Că foloase sunt multe, după cum sunt mulți dumnezei.... Iar Dumnezeu Cel Viu este Unul și fie ca El să pună Dreapta Lui în învățătura (pe care o dăm) copiilor noștri! De ce vă agitați pentru lucrurile exterioare? Oare grija noastră nu e, mai degrabă, răspunsul pe care îl dăm lor? Voim o lume ca un clopot de sticlă? Visăm imacularea pe pământ? Aoleu... Iarăși puritanismul? Păi atunci unde mai face omul exercițiul de călire și proba? Unde încercările, răbdarea, istețimea, abilitatea, urcușul? Ne-am socotit să alungăm toate ispitele, toate stimulările? Ne grăbim să cerem Raiul pe pământ? E așa rău că fetița ori băiatul văd o imagine? Oare nu e bine și fericit că încă se mai găsește un părinte care îi tâlcuiește înțelept, în Duhul? Sau pur și simplu cu bun simț, cu grijă, cu răspundere. Cu iubire părintească, în fond. * Problema nu e ce livrează lumea. Lumea va oferi ceea ce are ea de oferit: cârpe, iluzii, șandramale, zgomot. Într-un cuvânt, deșertăciune. Abia de aici înainte se despart oile de capre. Prin răspunsul fiecăruia înaintea unora și acelorași propuneri.
|
|
#3
14.12.2015, 02:43:11
|
|||
|
|||
|
Citat:
Si in plus ce treaba are scoala cu "facutul dragostei " ? Le poti spune ceva in clasa a 8 a, dar nu in felul in care se vorbeste in manual cii le descrii reproducerea, nu "facutul dragostei". Iar cu biologia in gimnaziu - de unde ai dedus ca daca nu vorbesti despre dansa intr-insa trebuie sa scoti neaparat biologia ? Nu mai exista foi de ceapa de pus sub microscop ? Sau broaste de disecat ? 
|
|
#4
14.12.2015, 08:50:40
|
|||
|
|||
|
Problema este varsta mult prea mica a copiilor, pentru care este adresat acel manual!
Intradevar, acolo se descriu niste realitati fiziologice, insa sa le spui explicit unui copil de 10- 11 ani mi se pare gresit (Deoarece la aceea varsta un copil nu are inca gândirea formata pentru a percepe corect aceste realitati, ci doar i pot starni curiozitatea). Inteleg ca astfel de manuale (in care se explica functionarea aparatului reproducator) sa fie pentru clasa a saptea sau a opta.
|
|
#5
14.12.2015, 09:40:31
|
|||
|
|||
|
Citat:
Da, mie parintii mi-au explicat la sfarsitul clasei a 4-a ce si cum, cu un atlas de anatomie in fata. Si da, am inteles fara probleme, n-am fost traumatizat, viata a mers inainte.
|
|
|
Mod hibrid