|
#141
|
|||
|
|||
in domeniul muzicii Salam e mai bun decat Hawking. Un medic e mai destept decat un electronist? desteptaciunea e o masura a abilitatilor creierului. abilitatile se invata sau se antreneaza. exista totusi oameni care au genetic predispozitie spre anumite abilitati si asta datorita conformatiei fizice a creierului, ei au un avans fata de altii si pot fi catalogati "destepti", dar prin antrenare oricine poate ajunge la performantele lor. in realitate creierul este format din aceleasi celule neuronale la toti oamenii, important este cum le configurezi.
|
#142
|
||||
|
||||
Maturizarea noastra depinde de observarea mai atenta, rationala a realitatii inconjuratoare.
In proces, exista riscul sa descoperim ca prezumtiile noastre anterioare pot fi nerealiste. De exemplu, planeta Pamant in centrul Lumii sau perceperea unei realitatii cvasi-statice (prin observare raportata doar la propriile simturi). Descoperirile deduse prin rationament/extrapolari corecte ne pot reajusta punctul de vedere. Uneori, insa nu suntem dispusi sa renuntam la confortul unei perceptii idealiste si dam vina pe ratiune. Ne folosim de ratiune doar cand ne convine, cand nu, o infieram cu apelative din portofoliul propriu gen "intelepciunea acestei lumi". Uneori este de inteles.
__________________
|
#143
|
|||
|
|||
Citat:
Inteligența sau spiritul de observație sunt exemple de aptitudini generale. Ele sunt de folos în orice activitate, sprijinind performanțe peste medie. Simțul ritmului sau acuitatea vizuală sunt aptitudini speciale, ducînd la obținerea de performanțe superioare doar în anumite domenii. * Pe de altă parte, după criteriul genetic, toate aptitudinile au o parte reprezentată de predispozițiile genetice, așa cum bine ziceai și o altă componentă dobândită prin activități (stimulare adecvată, antrenament). De obicei, aptitudinile speciale au componenta genetică predominantă. Nu prea ai ce antrena în muzică pe un afon ori pe un aritmic. Oricâte antrenamente ai face, omul tot nu progresează semnificativ. Rămâne pe veci la un plafon. Un exemplu este fiul lui Beethoven. Săracul băiat, semăna cu maică-sa: era bâtă la muzică, nu avea deloc ureche muzicală. Oricât l-a antrenat tăticul lui, el tot prost cânta. A ajuns la un pas de sinucidere din pricina neputinței lui de a cânta suficient de bine încât să își mulțumească tatăl. (Vezi biografia lui B. și filmul artistic despre viața lui.) Mozart, în schimb, nu numai că și-a mulțumit tatăl (la rândul său un muzician veritabil), dar în baza dotației ereditare excepționale și a educației optime oferite de tatăl său a ajuns cine a ajuns... Îm familia Bach, urmașii au fost în general buni muzicieni. A contat mult mediul educativ. Și totuși nici acolo n-au ieșit doar muzicieni buni. Au mai fost și ratări... * În concluzie, dacă nu ai ce antrena (predispozițiile nu sunt generoase), mai devreme sau mai târziu dezvoltarea se oprește iar mediocritatea și eșecul sunt garantate. Există totuși oameni, îmclinați spre voluntarism (exagerarea rolului voinței), care își imaginează că voința de a te antrena e totul. Ei seamănă cu aceia care vor să confecționeze o rochie de bal dintr-o batistă... Se poate, cu condiția ca prințesa să fie miniaturală, cât un degețel.... * Este exclus ca Hawkins să fi putut performa vreodată ca Salam. Pentru asta tre să ai vocație anume, aptitudini speciale - fizice, psihice, morale, caracteriale.... Și să te tragi dintr-un neam special, care să îți ofere o bază ereditară convingătoare... Și invers, e de neimaginat ca Florin Salam să cugete în parametrii lui Hawkins. Ar avea însă, ce-i drept, unele șanse să cugete ca Florin Oltean. Pentru performanța asta nici nu-ți trebe vreo predispoziție ereditară anume. E suficient să bați câmpii și să le abramburești pe toate, fără jenă. P.S. Creierul nu e format din aceleași celule neuronale la toți oamenii. Ci din același tip de celule (neuroni și celule gliale). Dar diferențele intracelulare sunt individuale și semnificative. În plus, neuronii sunt de mai multe tipuri și în mai multe proporții la unul și același sistem nervos (nu contează doar creierul, ci și celelalte organe ale SNC precum și alte aparate și sisteme care funcționează corelat în sprijinul sau împotriva unei aptitudini), de unde infinite variații individuale. Pielea e formată din aceleași tipuri de celule la toți oamenii, dar nu vei găsi doi oameni cu piele absolut identică. Last edited by Ioan_Cezar; 22.08.2015 at 15:17:52. |
#144
|
||||
|
||||
Cand vorbim de o anumita profesie este de preferat sa avem o predispozitie, afinitate, talent - sa fim realisti cu privire la propriile capabilitati si sa ne orientam activitatea in consecinta.
Cand insa ne referim la performante spirituale, chiar daca nu suntem inzestrati genetic - a incerca, a crede in ceva bun - este intotdeauna un pas urias. ---- Si-un baiat, cat de mic, Suie muntele ca-n zbor In lumea copiilor Bratul e mai voinic, Visul mai cutezator In lumea copiilor. ---- Pentru cel ce crede , toate devin posibile, iar usile se deschid.
__________________
|
#145
|
||||
|
||||
-----------------
__________________
|
#146
|
|||
|
|||
Citat:
Pentru cel ce crede se închid multe uși. Pe unele și le închide singur credinciosul, altele îi sunt închise deseori dureros (sunt multe exemple tari printre prooroci). Atât de multe încât uneori omul nu mai știe ce să creadă și se trezește în mare război, până și cu Dumnezeu. Dar aceasta îi e de folos, ca să poată înainta pe drumul care a început cu Ușa Cea Adevărată, Ușa Milostivirii. Totuși, la început totul pare simplu și roz-bombon. Tocmai din acest motiv sunt puțini cei care îndrăznesc să se rupă de minciunelele frumos colorate și ambalate. Și rămân în eternul început, deși fuseseră chemați la mai mult, mereu mai departe... * Așa cum arată experiența și Tradiția Bisericii, sunt mari deosebiri de înzestrare și în "cele spirituale". Unii au fost de mici înclinați spre activități contemplative, spre trudă, spre seriozitate, spre bunătate, spre ascultare, spre înțelepciune etc. Găsim foarte multe exemple în "Viețile sfinților" și în alte biografii. Unul ca Pavel, de exemplu, sau ca Ioan Hrisostom sau ca Sfântul Augustin s-au remarcat de timpuriu va avînd o dotație remarcabilă. A fost nevoie, în cazul lor, doar de o orientare nouă, de Altoi. Dar chiar și biografia lui Buddha este exemplară în acest sens. Atât cât se știe despre el, reiese că Buddha a fost un copil foarte dotat care anunța o mare performanță spirituală ulterior. Păcat că nu a apucat altoirea... Deh, nu venise plinirea timpului... https://www.tititudorancea.org.ro/z/...lui_buddha.htm Foarte curand, tanarul print ii uimeste pe profesori si pe intelepti prin cunostintele sale. Nici la exercitiile fizice, calarit si tras cu arcul nu il intrece nimeni. Crescand, capata o infatisare placuta: textele il descriu ca fiind subtire, cu pieptul larg, cu ochii mari, cu pielea stralucitoare si cu atitudine impunatoare. Printul petrece ore in sir in minunatele gradini ale palatului, unde, langa lacuri acoperite de lotusi, se lasa in voia unor delicioase contemplatii. Intr-o zi, Siddharta pleaca pe camp cu tatal sau, care ii arata brazdele de pamant intoarse de plug. Tanarul print vede frumusetea peisajului, dar vede, de asemenea, si suferinta bivolului, osteneala taranului si moartea ramelor taiate de brazdar. El vede in natura, in lupta pentru viata, in legea celui mai puternic, moartea celor slabi. Dragostea sa pentru fiecare freamat al vietii este atat de puternica, incat ii cere tatalui sau sa ramana in acel loc pentru a medita. In ciuda miscarii Soarelui, umbra arborelui care il protejeaza ramane nemiscata si Siddharta cunoaste primul extaz. Last edited by Ioan_Cezar; 23.08.2015 at 00:56:06. |
#147
|
||||
|
||||
Citat:
a cunoaste "esenta" fenomenelor este esential pentru stabilirea adevarului cu privire la modul lor de existenta. Preluare din dex: Esenta = "Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii." Esenta fenomenelor poate fi identificata doar prin apel la metoda cognitiva apofatica. ------- Exprimand afirmativ, esenta tuturor fenomenelor (oricat de solide sau eterate ar fi) este asemenea unui gol. Exprimand negativ, fenomenele sunt lipsite de o esenta proprie lor, intrinseca. ----- Acesta poate fi identificat printr-o contemplatie corecta, bazata pe mai multe forme de rationament. In mod obisnuit, fenomenele par a avea o putere existentiala proprie. De exemplu, o vedeta, o personalitate publica pare a fi "mai existenta" decat un om al strazii sau o furnica. Perceptia noastra nu este uniforma pentru ca nu sesizeaza natura lor fundamentala. In pateric sunt exemple in care unii calugari dau importanta mai mare unor personalitati religioase decat unor cersetori - aspect sanctionat de Hristos. Pentru cineva care percepe esenta fenomenelor toate apar existential egale, fundamental unite, impartasind un spatiu comun.
__________________
|
#148
|
||||
|
||||
Citat:
Tare mi-e ca nu intelegi absolut deloc care e treaba cu Dumnezeu, credinta, biserica... |
|