|
#1
|
|||
|
|||
Psalmi
De vreo 3 saptamani citesc psalmi.Am carte in care scrie cate 1 maxim 2 pe zi si am ajuns la 27.Azi am cautat pe net si scrie ca trebuie sa fii foarte curat sufleteste ca sa citesti psalmii (iar eu nu prea sunt dupa greseala pe care am facut o la spovedanie).
Voiam sa va cer niste sfaturi, uneori poate nu i intelegeam deoarece imi fugea gandul, si i citeam in pat. Voi ce credeti? |
#2
|
||||
|
||||
Citat:
Cand sunt cititi ca rugaciuni (psalmii sunt, de fapt, rugaciuni), atunci desigur ca e bine si mai de folos sa fie cititi in stare de gratie. In general rugaciunea, pomana si toate celelalte lucruri bune de credinta e bine sa fie facute in stare de gratie. In toate, spovada e incepatura, ea reinnoada legatura vie cu Domnul. Dar, daca sunt cititi in scop de studiu biblic, atunci putem citi psalmii si bolnavi de moarte fiind. Si in pijama. Si in pat. Sau pe buda. Sa facem o analogie: intrebarea dv suna cam asa: "cum este mai bine sa merg la Ierusalim ? Pot sa merg la Ierusalim cu bilete la "Alibaba Tours" ? Raspunsul: depinde/ Ca pelerinaj vreti ? Sau vreti sa cercetati frumusetea locurilor sfinte ?
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#3
|
|||
|
|||
Da ca studiu in acelasi timp citesc cate un cap din Noul Testament si 3 din VT.La psalmi e greu de inteles .
|
#4
|
||||
|
||||
Si eu rumeg mai greu poezia decat proza. Psalmii sunt poezie. Nu imi amintesc poezie mai frumoasa decat in Cartea Psalmilor. Poate, cu exceptia Cantarii Cantarilor...
Cand studiez Psalmii, cel mai de folos instrument il gasesc in comentariile Sfantului Augustin. Se gasesc si pe retea, dar nu stiu daca inclusiv in romana.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#5
|
|||
|
|||
Citat:
Daruiti-va pentru inceput inima lui Hristos, in Biserica Lui, si va veni vremea cand veti gasi ca Psalmii ... i-ati scris chiar dvs.! Iar David vi i-a furat, hotomanul...:) Dar mai e pana atunci. Rabdare! |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
Asta o afli chiar de la Augustin. Confesiunile, de exemplu, sunt un imens poem de dragoste... Pai se poate, sa te invat tocmai eu abecedarul, iubite frate? |
#7
|
|||
|
|||
Poezia nu se rumega. Se inhaleaza.
Se prinde cu plasa de fluturi, eventual. Dar sa o faceti cu infinita delicatete, cu nesfarsita grija. La urma, se raspandeste, simplu, prin toti porii...:) |
#8
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#9
|
|||
|
|||
Draga frate, imaginea mea despre poet,
inclusiv treaba cu inhalatia si cu raspandirea poeziei, "arata" mai degraba asa: Sus, peste luna-n flăcări, nori grei își grăbeau drumul Așa cum din incendii aleargă-n slavă fumul, Și codrii erau negri, și-adânci în depărtări. Mergeam tăcuți prin iarba jilavelor cărări, Prin bălăria deasă și spinii-nalți și goi, Când, pe sub brazii-asemeni cu cei din Lande, noi Zărirăm umbra slabă a unor gheare mari Lăsate-n hăituire de niște lupi hoinari. Ne-am reținut suflarea ca liniște să fie Și pașii-ntrerupându-i. Nici codru, nici câmpie Nu suspinau în aer; ci, sus, pe-un stâlp stingher O jalnică sfârlează țipa prelung spre cer; Căci vântu-urcat deasupra lumeștilor hotare, Mai atingea cu talpa vechi turnuri solitare, Iar jos, în văi, stejarii, plecându-se pe stânci, Păreau că dorm pe coate în liniștile-adânci. Nici un fior, când capul plecându-și-l ades Hăitașul cel mai vârstnic, pe urme-ncet purces, A cercetat nisipul, culcându-se; curând, El, care niciodată nu a dat greș vânând, Ne-a spus părerea-n șoaptă că semnele din tină Vesteau grozave gheare și-ascunsa vizuină A lupilor pereche și-a celor doi pui mici. Ne-am scos din cingătoare cuțitele aici, Și ascunzând puști lucii cu sclipătul de moarte Pas după pas pornirăm dând crengile deoparte. Trei dintre noi se-opriră și vrând ca ei să știu Zăresc doi ochi deodată aprinși ca focul viu, Și văd și patru forme ușoare și mlădii, Ce dănțuiau sub lună, acolo, -n bălării, Așa cum zburdă veseli, în orice dimineață Ogarii, când stăpânul li se ivește-n față. Erau la chip asemeni și-n joc la fel erau; Dar în tăcere puii de lupi se zbenguiau, Știind că, treaz aproape, și numai la doi pași Doarme-ntre ziduri omul, cumplitul lor vrăjmaș. Stătea-n picioare tatăl și, lângă un copac, Lupoaica împietrită parea statuia-n veac Ce-o adorau romaniiș crescând sub coapsa ei Pe Romulus și Remus, străvechii semizei. Pe labe-ntinse lupul se-așează și, cârlige, Crispatele lui gheare jos, în nisip, le-nfige. Pierdut se socotește, -ncolțit cum nu gândise, Retragerea-i tăiată, potecile închise; Atunci a prins puternic, cu gura-nflăcărată Pe cel mai ager câine de calda beregată, Și nu vrea să-i dea drumul din fălcile-i de-oțel Deși potop de gloanțe treceau ca-n ciur prin el, Deși c aniște clește, cuțite de văpaie Se-ncrucișau, intrându-i adânc în măruntaie, Decât în clipa-n care dulăul sugrumat, De mult timp mort îi cade sub labe sfâșiat. Abia atunci îl lasă și ne privește lupul. Până-n prăsele-nfipte cuțitele-n tot trupul, Îl țintuiau de iarba scăldată-n al său sânge; Puști l-împresoară-acolo și-n cerc sinistru-l strânge. El tot ne mai privește și somnul vieții-l fură, Lingându-și negrul sânge ce-i înflorea pe gură, Și, fără să încerce de loc a ști cum piere, El ochii mari și-nchide și moare în tăcere. |
#10
|
||||
|
||||
Confirmarea a venit . . . , multumesc Ioane si bun spor in ale scrisului , caci astea raman , si cine stie :)
Doamne ajuta !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|