|
#231
|
|||
|
|||
Despre calugarie, chiar parca e mai bine sa vorbim barbati cu barbati, femei cu femei. Desi si femeile au un stil foarte mangaietor si intaritor, cand te sfatuiesc.
Mosh-Neagu: daca ai un asemenea duhovnic, bucura-te de el. Stiu despre ce vorbesti. Dar absolutizarea asta a Tainei spovedaniei, asa de la moda acum are niste limite. Nu doar pentru ca exista duhovnici impostori si periculosi - despre care avertiza Pr. Porfirie. Ci, pentru ca, daca e Sfanta Taina, spovedania nu inseamna ca e obligatorie, universala si nu trebuie transformata intr-o manie - un preot din Ialomita (Ioan Popa, din Didieni), explica asta foarte bine la Trinitas. Si alte taine, ca preotia, cununia sau maslul, nu sunt pentru toti, intruna. Dar asta e o idee pe care nici macar eu nu o inteleg prea bine. I Calin: mi se pare foarte gresita calugaria dupa ce torni copii. Asa e la indieni, se calugaresc dupa ce fac macar un copil. Copiii au nevoie de tine pana mori. N-are rost acest ghiveci, e ca un fel de fuga de raspundere si se bazeaza pe o iluzie. Dar in lumea asta, crestinii mireni vorbesc doar de crestinismul din manastiri, le e mai comod. leonte: foarte adevarat ai remarcat ca monahismul nu este un scop, ci o cale. Dar eu cred ca nu e o cale spre desavarsire. E mai inalta, dar e o cale, pur si simplu, asa cum si casatoria e o cale. La desavarsire se ajunge prin credinta, asa cum stie Dumnezeu, si pentru ea nu exista vreo reteta. Exista si azi oameni cu fler duhovnicesc in manastiri, dar nu stiu nici un avva duhovnic. In schimb, vad o explozie de insi care se bazeaza pe faptul ca lucreaza, peste capul lor, un fel de "har" magic: doar pun patrafirul in cap, si gata: sunt deosebitori de duhuri. Asta e ca si cum ai crede in ghicitul cu Evanghelia, o magie alba. Multi sunt chiar ca o maimuta cu bisturiul in mana, pericole publice. Dar asta e alt subiect. Last edited by calinp; 27.06.2014 at 00:54:35. |
#232
|
|||
|
|||
Citat:
|
#233
|
|||
|
|||
In fond, se poate si la batranete, daca ai o pensie si, cum s-a zis, daca mai poti face si ceva treaba. Dar asta, daca ai o chemare, nu ca ar fi vreo regula sau vreo obligatie religioasa in sensul asta.
|
#234
|
||||
|
||||
Citat:
Cred ca Dumnezeu i-a oranduit ei o batranete mai linistita. Fiica, desi vine in tara destul de rar, iar dimiciliul nu pot sa spun cu exactitate daca se afla in Londra, Milano sau oriunde in lume, a ridicat pentru mama ei o casuta aparent simpla, dar cocheta si bine aranjata, cu multi trandafiri si toate facilitatile. El, tatal, a plecat la manastire. In noaptea de Anul Nou, am stat alaturi de el (inca nu-l cunosteam) in strana. Uneori, cand dascalul lipseste sau are nevoie de ajutor, imi place sa cant si eu, iar atunci era unul dintre acele momente. Dar tatal acelei celebritati de care vorbeam, acoperea intreg necesarul, fiindca avea o voce si un potential urias. La final, Parintele ni l-a prezentat si astfel am pus cap la cap multe informatii pe care le stiam deja, despre cel care fusese el inainte de calugarie. Nimic din orgoliul acelui om, nu mai exista. Era un om tacut, smerit si umil. Mai mult ca oricand mi-am intarit convingerea ca NIMENI vreodata nu trebuie judecat, fiindca Dumnezeu are socotelile Lui. Iata, aici un om pe care multi l-au hulit si l-au judecat pentru nedreptartile pe care obisnuia sa le faca. Lui i s-a oferit o sansa de care el s-a agatat. Cati dintre noi nu ratam zilnic sanse, poate mai mari ca acestea? Nu ma refer la calugarie, ci la sansa la mantuire... Avem (prin proprie alegere) o mie de optiuni sa ratam, si doar o posibilitate sa facem voia lui Dumnezeu. Oare ce am ales? Oare ce vom alege? Oare ce vom fi ales, inaintre de a ni se risipi si cea din urma sansa?... Drumul spre calugarie, cel putin figurativ, cred ca in primul rand inseamna atitudinea noastra fata de toate incercarile si sansele pe care ni le trimite Dumnezeu. Stiu, din ceea ce dovedim, e clar ca nu suntem in stare de nimic, dar Dumnezeu vede fiecare gand si fiecare incercare a noastra. Intr-o zi. pe nesimtite, nici nu ne dam seama cum am reusit sa trcem de cealalta parte a baricadei... Deocamdata, din pacate... inca mai ne complacem in afara staulului...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#235
|
|||
|
|||
Barba si mantuirea
Desi e un indiciu, alegerea calugariei si comportamentul schimbat de acolo nu trebuie echivalate cu intrarea in rai. Din pacate, majoritatea mirenilor, mai ales cei care nu au trait pe langa o zona cu manastiri, nu mai pot distinge dincolo de poarta manastirilor, decat lumina. De fapt, proportia celor care se mantuiesc la manastire e destul de aproape de proportia din lume. Se spune: in manastire trebuie sa ai rabdare, sa treci ispitele. Nu e vorba de infranare, decat 1%, cat de ceilalti din jur. Iti asumi sa fii bun si curat, cand ceilalti din jur, calugari si mireni, te ataca fara scrupule binemersi - pastrand niste aparente de comportament OK. Sar peste ce-si fac calugarii intre ei (destul sa spun ca se dau afara, daca nu se omoara cu zile). Dar staretii de dinainte de 89 erau batuti si umiliti adesea de catre comunisti. Iar calugarii de dinainte, de benzile de talhari-haiduci. Tot ce ai de facut in astfel de conditii e sa astepti un miracol salvator. Daca ai incredere ca acesta vine, poti sa te faci calugar.
Last edited by calinp; 30.06.2014 at 11:30:00. |
#236
|
|||
|
|||
Ce se intampla daca ai parinti in cazul in care vrei sa te calugaresti
Parintii mei sunt pe picioare si detin resurse financiare pt a duce o viata peste mediu de trai. Nu au insa alti frati, iar pe mine ma au ca singur copil.
In aceste conditii, as putea sa ma calugaresc, daca ii las pe ei in spate? Dar daca incerc sa incerc sa gasesc o familie de tineri care sa isi asume rolul meu si sa-i ingrijeasca, dupa care sa ramana mostenitori, asa cum as fi ramas eu? Daca ma duc la o manastire cu azil de batrani, pot sa-i iau si pe ei acolo in momentul in care nu se mai pot ingriji singuri? Mentionez ca ei in momentul de fata sunt inca activi (muncesc) si refuza sa se retraga sau sa plece din orasul in care locuiesc. In mare parte au refuzat si ajutorul meu in ce priveste atat lucrurile administrative cat si problemele de sanatate. Va multumesc anticipat pt raspunsuri si va rog sa ma iertati daca ceea ce intreb/ gandesc pare copilaresc. |
#237
|
|||
|
|||
"29. Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică."
Sigur, se poate interpreta in multe feluri, dar asa cum vad eu lucrurile, singura obligatia expresa este a parintilor fata de copii. A copiilor fata de parinti - in sensul de a-si respinge vocatia, pentru confortul lor, niciodata, poate doar daca s-ar afla intr-o stare extrem de critica si nu ar avea altcineva sa-i ingrijeasca. Iar in cazul tau, mai ales ca parintii au o viata indestulata - asa cum nu au nevoie acum, s-ar putea foarte bine sa nu aiba niciodata nevoie de ajutorul tau trupesc. Sentimental insa - e altceva, probabil ar vrea sa te stie cu sot, copii, etc. dar asta nu e alegerea lor, e alegerea ta, tu trebuie sa mergi acolo unde simti ca este chemarea ta, daca este o chemare autentica.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 02.02.2016 at 11:04:48. |
#238
|
||||
|
||||
Și mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi.(Matei 19:30)
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
drumul spre cluj-inzapezit? | lore86 | Generalitati | 3 | 02.02.2012 21:20:07 |
Calatori pe drumul spre Emaus | Scotland The Brave | Morala Crestina | 42 | 31.01.2012 00:13:42 |
Drumul spre rai | spre_rasarit | Generalitati | 7 | 06.12.2011 18:53:28 |
Tinta spiritualitatii ortodoxe si drumul spre ea | Savonarola | Spiritualitatea ortodoxa | 5 | 30.09.2011 22:13:21 |
Drumul spre schimbare | ella87ella | Pocainta | 10 | 04.09.2009 15:31:59 |
|