Cugetari din Dharma

[AlinB]

Am scris deja, degeaba ii explici, el are o cosmologie diferita de cea crestina, din perspectiva lui, crestinismul nu este complet, prost informat, etc.
A spus-o cu diverse alte ocazii, degeaba te chinui sa ii explici, el are alte repere, valori, credinte, etc.

Faptul ca mai afiseaza uneori un sincretism formal este doar ca sa induca in eroare si sa mentina auditoriul crestin cat de cat receptiv.

[delia31]

Florin, realitatile astea nevazute nu-s deloc asa cum le prezinti tu, total in contradictie cu invatatura lui Hristos. Pune mana si citeste macar Scriptura, macar Dogmatica Sf. Ioan Damaschin, du-te la biserica si daca vei auzi pe cineva de-a lungul si de-a latul crestinismului ca intelege aceste lucruri ca in Buddhism, atunci poti sa te numesti in continuare Buddhist-crestin. Daca nu, nu! E o contradictie in termeni.

Nu se poate sa faci aici apologia unei religii anti-hristice si s-o prezinti ca avand similitudini cu Invatatura lui Hristos! Cosmogonia crestina, antropogeneza, hristologia, invatatura corecta despre Treime, despre pacat, mantuire, judecata imediat dupa moarte, judecata de la Parusie, asa cum a revelat Hristos, toate astea iti sunt straine. Nu se poate sa ignori coloana vertebrala a Bisericii lui Hristos si sa-ti alegi doar cateva chestii din spiritualitate si viata morala.

Pentru tine, poti sa crezi ce vrei, dar nu se poate sa raspandesti la nesfarsit ceea ce ti s-a spus ca n-are legatura cu crestinismul, ca adica, cele doua invataturi ar avea multe in comun insa doar cei scufundati in apofatismul mistic buddhist ajung chipurile la "iluminarea" asta.

Crestinii nu vor crede in veci in amestecul pana la identitate al realitatilor contrare, amestecul acela in care nu mai e nicio diferenta intre "fiinta" si "nefiinta", intre lumina si intuneric, intre animale, plante, oameni, ingeri, demoni, si in final, care sustine ca natura ultima a tuturor celor aflate in univers, inclusiv a demonilor, ar fi aceeasi cu natura ultima a lui Dumnezeu.
Fiinta/esenta dumnezeiasca a Creatorului e incognoscibila si intangibila creaturilor. Doar prin Hristos si doar prin har, nu in fiinta/esenta, se poate vorbi de unirea dintre creatura-numita-om si Creator. Unire, in care esenta divina nu se transfera esentei/naturii umane. Creatura umana ramane creatura in esenta/natura/firea/specia ei, nu se poate identifica veci pururi cu esenta Creatorului. Asta afirma crestinismul.

In Buddhism, in schimb, in final, toate se scufunda intr-un ocean apofatico-mistic fara deosebire intre natura divina si restul speciilor. Asa ceva e anti-hristic!

[AlinB]

Urmeaza o perioada de tacere prin care va ignora ceea ce ii spui dupa care va continua sa-si posteze fanteziile spiritualiste..

Nu te astepta sa justifice rational de ce a ales neo-budhismul in defavoarea crestinismului.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh."

Efeseni 6:12

Delia, Alin, dragii mei, sfintii din toate timpurile au recurs la analogii inteligibile, cu elemente perceptibile din lumea exterioara, pentru a initia intelegerea realitatii subtile a sufletului.

Cat de extins era oare vocabularul oamenilor din vechime, cat de mare era bagajul de cuvinte folosit de masele largi? Cuvinte ca €˜imparat€™, €˜cer€™, €˜vazduh€™, €˜dusman€™.. aveau si inca au o puternica incarcatura semantica.

Aceste analogii simple au forta, transmit principii care pot fi experimentate, simtite rapid, insa evident exista si posibilitatea sa nu fie filtrate si intelese la propriu.

€˜Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghit〙€ (Petru 5, 8)


€˜Diavolul€™ este inamicul primordial launtric (pofta) care l-a inghitit si pe Lucifer si pe protoparinti, in cazul lor pofta de preamarire.

Pofta racneste ca un leu in fiecare faptura.

Vazduhul nu este un vazduh fizic sau un vazduh dintr-o alta lume ci este cerul propriei noastre minti.

Inamicii sunt in interiorul mintii noastre.

Insa unii inteleg ca trebuie sa poarte razboi cu semenii lor sau cu fiinte din alte lumi.

[AlinB]

Evident, ai propria interpetare sectara a Sf. Scripturi ca traiesti cu impresia ca Sf. Parinti nu sunt atat de intelepti si induhovniciti ca "maestrii" tai asa zisi "budhisti" si asta e alegerea ta pe care nimeni nu ti-o poate schimba.

Insa ai putea macar sa nu te minti singur vizavi de sincretismul inchipuit pe care il promovezi, pentru ca el nu exista decat in religia ta.

Asa cum tu nu poti asimila crestinismul ortodox, nu te astepta sa-ti asimilam teoriile tale lipsite atat de logica cat si de autoritate.

In crestinismul ortodox, autentic, compatibilitatea care incerci sa ne-o vinzi noua, nu exista ba chiar dimpotriva cu cat prezinti mai mult din crezul tau cu atat mai mult se vad diferentele si ratacirea in care te complaci.

Pacat de sufletul tau, ca se indreapta oriunde, numai spre mantuire nu.

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

principii care pot fi experimentate, simtite rapid, insa evident exista si posibilitatea sa nu fie filtrate si intelese la propriu.

Diavolul€™ este inamicul primordial launtric (pofta) care l-a inghitit si pe Lucifer si pe protoparinti, in cazul lor pofta de preamarire.

Poftim? Mda, dualism maniheist! Raul e si el un principiu etern alaturi de bine. Erezie, desigur! Dumnezeu a creat doar binele. Raul s-a nascut doar cand creaturile libere au preferat sa nascoceasca opusul binelui.

Intunericul nu se poate ivi singur in prezenta luminii! Ce-i asa greu de inteles? Pur si simplu!!!

Pentru ca raul, intunericul, pacatul sa-si faca aparitia in lume, trebuie ca o creatura libera sa opteze pentru contrariul celor propuse de Creator.

Pofta, mandria, pacatul, raul, in general, nu isi poate da singur nastere. Cine crede asta, fie crede ca raul a fost creat de Dumnezeu, fie crede ca diavolul e egalul lui Dumnezeu. Ambele sunt erezii.

Lucifer, creat initial inger bun, s-a facut pe sine din proprie alegere impotrivitor, adica diavol. Creatura libera a optat pentru non-lumina, non-lege, non-Creator.

Nu i-a convenit legea Creatorului si statutul de creatura! Si a nascocit altceva. Asa a aparut diavolul, iadul, raul , intunericul cel-mai-dinafara-luminii. Din nascocirea mintii, libere sa accepte sau sa nu accepte legea divina.

Raul nu exista de la sine, nici nu e doar un principiu orb care actioneaza asa, hazardat in univers, ci e o lucratura premeditata, nascocita de o minte cu ratiune si vointa proprie. Pervertite, desigur, dar o minte cu vointa proprie, care nascoceste mereu chestii-fara-de-lege.

[delia31]

"Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră..Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea." (Facerea 1, 26;31)

În prealabil postat de florin.oltean75

Pofta racneste ca un leu in fiecare faptura.Inamicii sunt in interiorul mintii noastre.

Dar inainte de caderea din vietuirea harica??? Chiar la inceput, inainte ca omul sa faca prima alegere contrara legii Creatorului, atunci cand toate erau "bune foarte", nou-noute, scoase din mana lui Dumnezeu fara pacate, patimi sau pofte racnind fioros in interiorul mintii omului, atunci cum era? Avea inamici in interiorul mintii proprii? Il crease Dumnezeu virusat din inceput?

Ce intrebari redundante iti pun si eu! Tu care nu dai credit antropogenezei crestine, nici nu crezi in vietuirea in har sau in pacatul stramosesc.
Totusi, asa cum l-a creat Dumnezeu, omul era "bune foarte". Pentru ca tot ce face Dumnezeu n-are cum sa fie altfel.

Raul s-a ivit din afara mintii omului. Intai ca ispita, ii dadea tarcoale pe dinafara, apoi incet-incet s-a strecurat si in minte prin stat la dezbateri si deliberari pe tema unei nascociri contrare legii date de Dumnezeu. Apoi, raul primit/acceptat de bunavoie in minte in locul binelui a dus in sfarsit la hotararea de a pune in fapta acel gand contrar.

Daca zici ca esti crestin, cam asa ar arata schitat o marturisire de credinta pe tema aparitiei pacatului primordial, care a dus la iesirea omului din vietuirea harica. Care nu-i altceva decat moartea spirituala.

Daca marturisirea ta eludeaza scenariul edenic, asa cum a fost revelat, nu inteleg de ce ar vrea cineva sa se numeasca crestin. E liber sa-si dea orice alt nume.

[delia31]

Florin, stii de ce vorbim in paralel?
Tu insisti ad nauseam pe intelegerea strict intelectualista a esentei realitatii ultime, prin autosugestia mintii, meditatia mintii, cutreieratul de unul singur prin cosmosul de concepte abstracte, strict cu gandul.

Iar noi, unii mai mult, altii mai putin, tot incercam sa ducem discutia asupra realitatii prime, si a legilor ei, asa cum le-a revelat Dumnezeul crestinilor.

Te-a tot intrebat Alin, intr-o forma sau alta, te-am intrebat si eu si altii, crezi sau nu ca exista o lege primordiala data fiecarei specii, de catre un Creator inteligent si proniator, atunci la facerea lumii?

Daca da, ce lege a dat speciei unice, numita umanitate, lege, pe care respectand-o, aceasta sa functioneze intr-un anumit fel si nu in altul?

Crezi sau nu in vietuirea harica a omului primordial?

Crezi sau nu in bruiajul provocat de diavol, din afara mintii omului, om care altfel era "€žbun foarte"€, bruiaj care l-a scos pe om din vietuirea harica?

Crezi sau nu, ca Unul din Treime S-a facut din nou Adam ca sa refaca iar vietuirea harica a speciei umane? Si ca de atunci, de cand si-a luat fire umana cu trup uman in care sa ne cuprinda pe toti cei ai speciei umane, Unul din Treime vietuieste pe veci in doua firi simultan, laolalta cu celelalte doua Persoane ale Treimii dar si laolalta cu miliardele de persoane ale umanitatii care cred si doresc si sunt de acord cu legea vietuirii in har prin Tainele Bisericii Lui? Crezi 'au ba?

Crezi sau nu, ca negand toate acestea, revelate chiar de Dumnezeu, te poti numi fraudulos crestin, doar pentru ca simpatizezi cu un oarecare Iisus din Nazaret, pe care il iei drept un model de Boddishavta si nimic mai mult?

Pana nu pui in paralel cosmogonia si antropogeneza crestina cu cea buddhista, orice discutie e sortita esecului.

Daca il intelegem si il vedem pe Hristos in Alpha-ul primordial, il vom intelege si in Omega. Iar daca nu, ne pierdem mintile haladuind aiurea fara tinta prin babilonice lumi si vazduhuri interioare, paralele, populate de demoni.

Ideile eretice buddhiste, cu karma, samsara, reincarnari, o singura esenta comuna tuturor fapturilor, fie ele moluste, sobolani, oameni, ingeri, demoni, Dumnezeu, etc., nu au cum sa ramana in sufletul cuiva decat daca e eretic panteist, decat daca respinge antropologia aratata de Insusi Unul din Treime, decat daca neaga facerea Adamului dintr-o materie creata initial ex nihilo, decat daca sfideaza ca omul e unica creatura asupra careia Creatorul si-a suflat suflarea de viata, creandu-i sufletul rational. Unica specie care are suflet rational! Unica!

Unica care a fost creata dupa chipul lui Dumnezeu spre a ajunge la asemanarea cu Dumnezeul-facut-Om.

Nicio alta vietuitoare nu are vocatia si legea asta pusa inlauntrul ei! Asta-i legea primordiala dupa care omul a fost facut sa fie in lume. Sa ramana vesnic in prezenta Celui-ce-e-Fiinta si sa vietuiasca in har, Nu sa treaca in alta specie, pisica, taur sau stiu-eu-ce, si in final sa se cufunde in neantul nefiintei, cum afirma buddhismul.

Restul vietuitoarelor pamantesti nu au suflet rational, nu au constiinta de sine, nici constiinta pacatului, a mortii si invierii.

Negand toate astea, poti sa tot meditezi intelectualist, inchis in universul de concepte inteligibile, ca nu-ti vei da deloc seama ca vrajmasul lui Dumnezeu si al omului, n-ar fi in afara mintii, nici nu-ti vei da seama ca te-ai lasat deja inghitit de el.

Simbolic vorbind, e ca si cum profetul Iona, aflat in pantecele uriasului cetaceu ce l-a inghitit, si-ar face griji cum sa nu se lase intepat de vreun arici de mare aflat si el in pantecele chitului, si nu cum sa scape de tot din burta lui.

Solilocviile buddhiste semana izbitor de tare, ca paradigma, cu meditatiile searbede despre libertate ale unui puscarias indragostit narcisiac de propria inchisoare.

Pe scurt, in functie de cum ne raportam la punctul Alpha al umanitatii, tot asa vom intelege si punctul lui ultim, Omega.

Te rog sa intelegi ca pur si simplu nu este loc de aiureli samsarice si reincarnari in antropologia crestina!

Restul neintelegerilor, cum e cea de acum despre lupta cu patimile sau legate de spiritualitate, praxis, viata morala etc., se trag inevitabil din negarea si deformarea adevarurilor de credinta. Acelea revelate de Dumnezeul crestin, nu de budashii tai orientali.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

Florin, stii de ce vorbim in paralel?
Tu insisti ad nauseam pe intelegerea strict intelectualista a esentei realitatii ultime, prin autosugestia mintii, meditatia mintii, cutreieratul de unul singur prin cosmosul de concepte abstracte, strict cu gandul.

Iar noi, unii mai mult, altii mai putin, tot incercam sa ducem discutia asupra realitatii prime, si a legilor ei, asa cum le-a revelat Dumnezeul crestinilor.

Te-a tot intrebat Alin, intr-o forma sau alta, te-am intrebat si eu si altii, crezi sau nu ca exista o lege primordiala data fiecarei specii, de catre un Creator inteligent si proniator, atunci la facerea lumii?

Desi Biblia ne vorbeste de un moment T0 al realitatii, personal, cred ca nu poate fi identificat un moment in care timpul-miscarea au luat nastere.

De ce ne vorbeste Biblia despre un Inceput ?

Pentru ca mintea omului are nevoie sa inteleaga printr-o succesiune secventiala, cauza-efect, cum de exista ceea ce exista.

Sa ofere omului o explicatie conditiei sale de fiinta suferinda si solutii pentru eradicarea raului pe care il resimte.

De fapt, manifestarea nemanifestatului este o taina care nu poate fi explicata. Ea poate fi perceputa direct prin echilibrarea catafatic-apofatica a cognitiei .

Realitatea fiind nascuta din atemporalitate nu poate fi separata de aceasta.

Timpul curge doar pentru mintea care percepe secvential parti de realitate.
Insa atunci cand mintea se uneste in inima cu Cel de Sus - timpul este trancens, adica orice alfa este si omega, curgerea temporala inceteaza.

Geneza biblica ofera un punct de plecare, un suport necesar cautarii spirituale, un model generic initiatic.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

"Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră..Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea." (Facerea 1, 26;31)

Dar inainte de caderea din vietuirea harica???

Chiar la inceput, inainte ca omul sa faca prima alegere contrara legii
Creatorului, atunci cand toate erau "bune foarte", nou-noute, scoase din mana lui Dumnezeu fara pacate, patimi sau pofte racnind fioros in interiorul mintii omului, atunci cum era?

Avea inamici in interiorul mintii proprii?

Il crease Dumnezeu virusat din inceput?


Totusi, asa cum l-a creat Dumnezeu, omul era "bune foarte".

Raul s-a ivit din afara mintii omului.

Dpdv crestin, Raul a aparut in mintea primei fiinte create, adica cea a lui Lucifer, prin 'aparitia spontana' a unei pofte de preamarire.

Deodata, fara o cauza evidenta, a cazut singur intr-o imaginatie nascatoare de pofta, neconforma cu realitatea propriei sale conditii.

Ca mintea lui Adam a fost sedusa ulterior de aceeasi imaginatie - pofta exemplifica un proces de virusare in cascada, descendentii mostenind acest mecanism viciat.

Pofta primului Inger a venit prin imaginatie, iar nalucirea a fost posibila datorita necunoasterii depline a realitatii in ansamblul ei si a propriei sale conditii in particular.

Se pare ca toate au fost create bune - insa nedesavarsite.

Aceasta nedesavarsire (in budism i se spune ignoranta) este, de fapt, maica tuturor rautatilor.

De aceea este imperativ necesara realizarea desavarsirii.

"Fiti desavarsiti precum Tatal este desavarsit". Nici mai mult, nici mai putin.