|
#11
|
|||
|
|||
precizări
Vă mulțumesc pentru comentarii! mă bucur că există interes pentru subiect.
Topicul l-am deschis pentru a discuta despre diferite Îndreptare, chiar dacă versiunea pusă pe seama părintelui Măndiță e cea mai generoasă în lucruri interpretabile. În caz particular pentru a ne lămuri dacă e scris de părintele Nicodim Măndiță, personal nu cred că e integral opera părintelui, ci faptul că s-a intervenit grosolan de către niște mireni care nu cunosc lucruri elementare (voi reveni cu precizări). Și cu ocazia topicului am mai vrut să cumpănim și anumite lucruri: 1. În ce măsură are cineva dreptul printr-o inițiativă personală (cleric din rangul inferior sau redactor mirean) să adauge la canoane păcate care nu sunt menționate expres nici în canoane și nu sunt hotărâte printr-un sistem sinodal de către ierarhi ? Hristos ne învață în Matei 23:17 despre farisei: Citat:
2. Dacă prin hotărârile sinodale există o tendință spre pogorământ chiar la canoane importante precum ar fi Sfânta Taină a Căsătoriei cu eterodocși și unde e necesară întărirea rânduilelilor Patristice, ce rost mai au mențiuni care țin de o acrivie tipiconală exterioară legată de modă și ținută (mai puțin grave) într-un îndreptar ? Ar trebui o ierarhizare a gravității păcatelor în funcție de valoarea învățăturilor și conduitelor morale care se apără printr-un Îndreptar pentru spovedanie, toate cu bază canonică. 3. O spovedanie axată pe lucruri secundare riscă să devină formală, iar un îndreptar cu un stil abundent în răspândiri secundare dă astfel de idei. Spovedind forme exterioare de închinare, gesturi, modă și ținută, mai puțin grave decât păcate mari pe care le-a făcut - omul riscă să nu se folosească și să nu sporească . Unii pot păcăli duhovnicul să-i creadă sporiți prin spovedirea unor lucruri mărunte. 4. Când anume în ortodoxie se face trecerea de la „se recomandă ...” ca icoana în casă să fie la răsărit, rugăciunea cu ochii deschiși la o normă imperativă, adică „e păcat ...” dacă nu te rogi întodeauna cu fața la răsărit(chiar și când ești în mașină sau la masă), e păcat să te rogi cu ochii închiși etc ? Orice Îndreptar trebuie să țină cont și de atitudinea subiectivă pentru care un om face un anumit gest și interpretarea pe care o dă și în acest caz ori să nu exemplifice generalizat(pentru a nu crea alte confuzii), ori să menționeze când există pogorământ sau o faptă e doar slăbiciune umană și nu păcat. 5. Ar trebui o diferențiere a păcatelor în funcție de calitatea de monahi, preoți și mireni, jocurile de popice pot fi păcat pentru monahi (pentru că nu li se recomandă să apară în locuri de distracție sau care nu cadrează cu mănăstirea), dar canoanele nu canonisesc întodeauna la fel călugării ca și mirenii, în unele cazuri mirenii nu sunt la fel de aspru judecați. Mireanul nu are obligația de ascultare necondiționată pe care o are monahul față de stareț, dacă monahului i s-ar putea impune prin ascultare lucruri suplimentare, mireanului nu i se pot impune cu titlu de obligație și nu i se poate condiționa Împărtășania de alte lucruri care nu țin de canoane. Și de acest aspect ar trebui să se țină cont într-un Îndreptar. E bine că există o evoluție a Îndreptarelor și se îmbunătățește modul cum sunt redactate.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 27.07.2018 at 13:15:15. |
#12
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
#13
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Ca principiu nimeni nu ar trebui să adauge la canon dintr-un zel personal și să încerce să-l impună general fără ca Sfântul Sinod să pună în discuție anumite interpretări, fariseii puneau poveri de nepurtat. Ierarhii se pronunță în mod sinodal și pe problemele care țin de viața morală a Bisericii, care se impun cu titlu general. Nici măcar părerea unui Sfânt canonizat nu e musai să fie părerea generală a Bisericii, trebuie să existe un Consens Patristic. Citat:
În principiu ai dreptate aici, dar se pare că și redactorii remarcă în prefață că transcrierea pe hârtie a tuturor exemplelor poate încărca mult memoria și răbdarea duhovnicului. Citat:
Era o formulare absolută, nu permisivă la excepții... Știam și dinaintea acestui topic că altarul e la răsărit ca regulă, că există Biserici ortodoxe care nu au altarul spre răsărit din rațiuni istorice, practice etc, exemplu Catedrala ortodoxă din Cluj, care are altarul spre Nord și bisericile din diaspora închiriate sau cumpărate de la eterodocși. Îndreptarul la exemplul acela nu vorbea de altar, sau icoană spre răsărit, sau lăcașul de rugă de acasă, ci de rugăciunea făcută musai spre răsărit mereu, e formulat lacunar în mai multe locuri. Nu te rogi numai în casă sau în Biserică. Un om care citește pentru prima dată un îndreptar ca acesta pleacă cu idei fixe, necircumstanțiate, cu eventuale noi dileme. Problema ar fi pentru cei care nu verifică îndreptarul și cu alte surse, nu caută tâlcuiri la Sfinții Părinți și iau de bun că dacă a semnat un preot e bun și după termină nervos duhovnicul cu lucruri secundare, unii nici nu citesc prefața aceea unde atenționează. Sau și mai rău pentru cei care se smintesc de preot și de ideea de îndreptar și nu mai pun mâna pe altele să verifice, eventual cred că e creația părintelui Măndiță sau a altor preoți. N-am mai văzut așa răspândire la niciun alt îndreptar.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 28.07.2018 at 18:19:33. |
#14
|
|||
|
|||
Citez din prefața îndreptarului de la „Îndrumări lămuritoare pentru folosirea îndreptarului pentru spovedanie” (pag. 11 și 12 ) :
pag 11 : ”[…]Noi am alcătuit acest îndreptar, pentru a ajuta fiecare credincios să-și cunoască păcatele cu care s-a făcut vinovat, în anumite momente ale vieții. Întrucât păcatele au multe fețe și multe ramificații am fost nevoit să însoțesc întrebările cu multe explicații, de multe ori foarte pe larg, dar care nu se cade să le mai notăm pe hârtie, decât numai păcatele singure. Duhovnicul are o foarte mare experiență în această privință și el ascultând cu atenție spovedania, nu are nevoie de explicații exagerat de amănunțite pentru a-l înțelege pe penitent, căci acestea îi împovărează în mod inutil, sau chiar păgubitor, atât memoria cât și programul său de activitate, mai ales din posturi.[/…] pag.12: „[…]- am alcătuit un rezumat al îndreptarului pentru spovedanie... - am numerotat de la 1 la 464..[/…]” Încă din prefață remarcă și redactorul că e o irosire să se treacă toate exemplele acestea pe o hârtie și că citirea pe larg la spovedanie solicită răbdarea unui duhovnic și programul acestuia mai ales în Posturi (când așteaptă și alți oameni la spovedit). Întrebarea e: la care „noi” se referă prefața, așadar e un colectiv care a redactat ? Cel care a scris Îndrumările Lămuritoare nu datează documentul și nu se semnează ca fiind părintele Măndiță, e un redactor care recunoaște că a însoțit întrebările cu explicații deci e alcătuirea și numerotarea lui. Nu se menționează nici cine a păstrat lucrările părintelui Nicodim Măndiță sau de la cine au fost preluate. Așadar n-a lăsat protosinghelul Nicodim Măndiță formatul acesta de numerotare, explicațiile suplimentare, nici rezumatul care începe la pagina 51 din Îndreptar. Părintele Nicodim Măndiță trecut la Domnul în 1975, nu s-a putut pronunța asupra conținutului să-și dea binecuvântarea. Ce-o fi al părintelui Nicodim Măndiță din toată lucrarea și cât e contribuția redactorilor ?
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 28.07.2018 at 18:09:42. |
#15
|
|||
|
|||
Citat:
Editura Agapis vinde pe site-ul ei o altă versiune de îndreptar îmbogățită cu îndreptarul lui Nicodim Aghioritul și a altor sfinți, n-am citit noua versiune, am aflat de ea după ce am deschis topicul. Versiunea 2000 nu mai e folosită și nu cred că se mai vinde prin Biserici. ___________________________ E o exagerare, pentru că nu circumstanțiază nicicum, iar în rezumatul Îndreptarului la pag. 53, „m-am rugat cu ochii închiși” e trecută fără temei, la încălcarea poruncii I. Ce zice porunca I: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!" (Ies. 20, 2-3). N-avea ce căuta să fie încadrată acolo. Așadar, inserarea cu nr.55 „m-am rugat cu ochii închiși ca sectarii” e forțat introdusă atât în exemplul din Îndreptar, cât și în rezumat la final. Sfântul Serafim de Sarov chiar a dat un îndemn despre rugăciunea din Biserică. Doxologia: Este de folos ca în biserică să stai la rugăciune cu ochii închiși Citat:
Iar la rugăciunea particulară omul care știe rugăciuni pe de rost se poate ruga și cu ochii închiși fără să citească cum bine ai sesizat. În caz particular un ortodox care n-a fost niciodată în alte adunări, nici n-ar ști cum se roagă ei, abia ulterior am citit și eu la o căutare pe net pe un blog cum că cei mai vechi se rugau în trecut cu ochii închiși, dar cei care scriu acum spun că ei preferă să se roage cu ochii deschiși și sunt împărțiți, nu le e ceva specific. Cum nici faptul că spui Tatăl Nostru nu te face neoprotestant doar pentru că-l spun și ei în adunări, nici dacă te rogi cu ochii deschiși sau închiși nu reprezintă altceva mai mult decât o atitudine subiectivă de apropiere față de Dumnezeu, care nu e condamnată sau prescrisă limitativ de vreun canon e o chestie ce ține de situație. Și tot la încadrări greșite, intră și pasajul „m-am rugat cu fața la apus” în Îndreptar e trecută la încălcarea poruncii I, de parcă Dumnezeu nu e stăpânul Cerului și al pământului. Un om în primejdie sau care se roagă chiar într-un pelerinaj organizat cu preotul, când microbuzul nu se îndreaptă spre Est, se roagă ortodox tot lui Dumnezeu. Un credincios care se roagă într-o biserică ortodoxă din România sau închiriată din diaspora care nu are altarul spre Est nu spovedește preotului că „nu s-a rugat cu fața la răsărit întodeauna ci adesea și în alte direcții”, că l-ar exaspera pe acel preot slujitor la biserica cu pricina.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 29.07.2018 at 04:09:40. |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
de ce s-ar duce cineva sa se spovedeasca daca nu are de gand sa spuna ce-l roade, daca nu simte regretul ca a gresit? ce rost are? preotul poate decide si asupra a ceea ce simte ca a ramas nespus? daca da, de ce ii este permis asta? pentru a-l ajuta pe credincios sau pentru ca pur si simplu este de datoria lui? apoi, daca preotul isi da seama ca are in fata un fatarnic, il mai primeste in biserica? n-ar trebuit gonit pana cand se pocaieste cu adevarat?
__________________
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. |
#17
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Concluzia e ca ne rugam cu fata la rasarit. Daca stii asta si te rogi intentionat in alta parte cum s-ar putea numi? Se vede ca se refera la cei care stiu deja acest lucru, nu la cei care nu stiau. Punctul acesta nu se refera si la cei ce spun rugaciunea inimii sau o rugaciune in gand, de exemplu. Doar daca ne chinuim noi sa gasim tot felul de nereguli marunte. Daca tu acuma, stiind ca in ortodoxie rugaciunea se face cu fata la rasarit, te rogi intentionat in alta directie, ca sa nu faci cum trebuie, e bine sau nu? Deci nu e deloc gresit ce scrie acolo. Singurul punct mai de discutat, din cele remarcate de tine, e cel cu ochii inchisi (fara sa fie clar o greseala). |
#18
|
|||
|
|||
Citat:
|
#19
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
|
#20
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
E trecută la încălcarea poruncii a VII-a, să nu fii desfrânat. Ce legătură are cu desfrânarea ? La pagina 33 din Îndreptarul Agapis: Citat:
E o exagerare să fie încadrate cele două jocuri la desfânare, dacă stau să privesc enumerarea de la exemplul 244 observ că biliard și popice sunt singurele care nu corespund genului proxim de acolo, nu sunt clasificate ca jocuri de noroc nici de lege și nu sunt specifice spațiului cultural românesc și în plus în Rezumatul îndreptarului pe care editorii recunosc că l-au alcătuit ei e exclusiv așa formulat „am jucat diferite jocuri biliard, popice”, singurele reluate cu titlu de exemplu, e clar că e contribuția lor. Se juca biliard și popice în România în anii 50-70, în cercul de apropiați ai părintelui, în obștea lui duhovnicească sau de către oamenii care l-au frecventat pe el? Un duhovnic scrie pentru epoca lui și pentru păcatele conștientizate în vremea lui, nu inventează lucruri cu care nici nu se confruntă! După revoluție au apărut tot felul de baruri unde erau și mese de biliard. Alt exemplu de la pagina 21, din Îndreptarul Agapis 2000: Citat:
După decretul 410 din 1959 care a exilat călugării din mănăstiri lumea ocolea mănăstirile, nici nu erau atâția vizitatori, dacă ar fi fost oameni frivoli ei n-ar fi căutat la mănăstiri sau în parohii să se împărtășească pe simplu considerent că în vremea aia nu le păsa de viața duhovnicească. Lumea se ferea să atragă atenția că apare la biserică, iar cei care aveau cunoștințe duhovnicești nu mergeau așa. După 90 spre 2000 când e îndreptarul la nunți în special au apărut acele rochii de mireasă decoltate și femeile se împărtășeau așa, e clar că e apropiată de vremea noastră descrierea modei. Nu corespunde descrierea asta cu epoca părintelui Măndiță, sunt prea multe mențiuni care țin de modă în îndreptar și un călugăr care a trecut prin detenție și avea preocupări serioase nu ar fi detaliat cu atâta lux de amănunte moda feminină. Sunt tratate prea lacunar chestiuni importante pentru viața duhovnicească cum ar fi postirea Sâmbăta și metaniile Sâmbăta și Duminica - unde trebuiau făcute anumite precizări teologice ( de când anume nu e păcat) și alte situații gen superstiții sunt descrise cu lux de amănunte care încarcă inutil. Orice fel de situație neclară dă de lucru preoților care trebuie să lămurească oamenii care vin cu idei din îndreptar, și apare o dezbatere de tipul „părinte e păcat sau nu... ce scrie îndreptarul”?, nu s-ar pune nici preoții de acord cu tot ce scrie acolo.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 30.07.2018 at 17:51:46. |
|