Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

La ambele intrebari da!
Si oricum, nu inseamna ca daca nu te-ai casatorit virgin/virgina nu esti credincios/credincioasa!
Am inteles- nu este bine nici a fi dastrabat/dastrabata (a schimba partenere/partenerele ca pe ciorapi ), insa nici sa cadem in extrema cealalta!

Un test grila, rapid:

A) Criteriul dupa care judeci ce este moral sau extrem este:
1. Invatatura Bisericii
2. ............ (completati la alegere)

B) Sunteti credincios dupa:
1. Invatatura Bisericii
2. Imaginatia proprie

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Florin a raspuns bine, suntem oameni, a fi om inseamna automat a gresi, a pacatui.

Si Sfintii tot dintre oameni s-au ridicat, nu sunt o specie extraterestra.

Si daca te casatoresti virgin/virgina, ce sanse sun sa nu pacatuiesti in acelasi fel, doar ca, cu gandul?!
Mai bine pacatuiesc cu un singur om, fizic, decat sa pacatuiesc cu n cu gandul.

Sa intelegem ca daca nu te casatoresti virgin(a), nu mai pacatuiesti cu gandul?

Sau ai o logica de genul "ce mai conteaza un pacat in plus"?

A fi om inseamna utomat a-ti pune intrebari, a-ti imagina, a creea scenarii. Zi-mi tu om care nu face asta. Zi-mi tu om cae nu pacatuieste/nu a pacatuit (in afata e Iisus Hristos).

Din pacate, cultura ta teologica se rezuma la pacat. Poate candva, ai sa afli si de pocainta si care e relatia ei cu pacatul.

o intrebare la care trebuie sa raspunzi pana si pe un amarat de CV.

Nu tin minte sa fi postat vreun CV pe aici. Fie si amarat.

Alin, cum intelegi tu credinta? ca sa-ti pun eu aceeasi intrebare care i-au pus-o lui Florin.

Intrebarea e prea vaga pentru un raspuns precis.

[Corinusha]

atunci de ce imi pui aceeasi intrebare daca e prea vaga?

[tot-Laurentiu]

Nici măcar "armonie" între omul senzual şi cel spiritual nu există şi nici n-a existat vreodată. Un echilibru nu-l poate da între ei decât respectarea ierarhiei, supunerea senzualului în faţa spiritualului, prin acea putere a lui Hristos în suflet, care dezarmează orice obsesie a preocupărilor senzuale, trezind până şi carnea la o astfel de viaţă, încât şi aceasta îşi întegreaza trebuinţele sale în ansamblul întereselor spiritului. (Ierom. Arsenie Boca)

Părintele Arsenie - "Omul Îmbrăcat în haină de in" şi 'îngerul cu cădelniţa de aur" (pg.356)
(Iezechiel 9,3; 10,2 şi 6; Apocalipsă 8, 1-6)

[tot-Laurentiu]

Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre patima senzualităţii
(placerile impotriva firi, placerile fizice denaturate, placerile irationale, placerile trupesti, placerile spirituale etc)


Fragment din Psihoterapia Ortodoxa - continuare si dezbateri

Daca observam atent oamenii de astazi si in general, societatea, vom vedea imediat ca este stapanita de patima senzualitatii. Epoca noastra este prin excelenta senzuala. Si omul inclina continuu spre aceasta groznica patima, care ii distruge toata viata si il priveaza de posibilitatea comuniunii cu Dumnezeu. Intr-adevar patima senzualitatii este aceea care infesteaza lucrarea mantuirii. Un suflet senzual este cu desavarsire nepotrivit sa devina vas al Preasfantului Duh si sa simta in el prezenta lui Hristos.

Chestiunea este foarte importanta si in cele urmatoare vom analiza aceasta patima. Vom vedea manifestarile ei, vom examina cauzele din care pleaca si vom urmari sa descriem modul scaparii noastre si al eliberarii noastre de aceasta.

La inceput trebuie sa fie spus ca senzualitatea este una dintre cauzele centrale ale intregii neoranduieli sprituale si trupesti. De la aceasta pornesc toate relele si se avanta in suflet si in trup toate patimile. Sfantul Theodor, episcop al Edesei, invata ca trei sunt patimile generale prin care se nasc toate celelalte. Aceste trei patimi sunt senzualitatea, zgarcenia si mandria. Din acestea se nasc alte duhuri de viclenie si in continuare "din acelea se naste mult roi de patimi si feluri de rautate manifestata in diferite moduri". Si deoarece dragostea pentru avere si slava ascunde multa placere pentru avere si slava, de aceea putem sa spunem ca senzualitatea este cea care naste toate celelalte patimi. Aceasta este cauza denaturarii fortelor sufletului.

Acelasi lucru il subliniaza si Sfantul Ioan Damaschinul: "Radacina tuturor acestor patimi, si precum ar spune cineva intaia cauza este senzualitatea, mandria, zgarcenia, din care se dobandeste tot raul". Astfel, cine vrea sa se elibereze de patimi, in realitate cine vrea sa schimbe patimile, acesta trebuie sa se lupte intai si intai impotriva patimii senzualitatii, care este cea mai importanta dintre toate celelalte. Placerea este forta motrice care conduce sufletul. Analog cu calitatea placerii merge si sufletul, sau impotriva firii sau in favoarea firii. Daca ne gandim ca placerea este aceea care inrobeste mintea, atunci putem sa intelegem marea importanta pe care o indeplineste in mantuirea noastra.

Nume si definitii

Studiind scrierile ascetice ale Sfintilor Parinti, putem sa intalnim diferite nume, care caracterizeaza patima aceasta, precum placere, senzualitate, voluptate, desfatare. Placere inseamna multumirea, bucuria pe care o simte omul din trairea unui lucru a unei idei etc. Senzualitatea este dragostea pe care o simtim pentru aceasta practica si prin extindere, pentru obiectul sau ideea care provoaca aceasta multumire. Acelasi lucru, aproximativ, putem sa spunem si despre voluptate. Voluptatea este desfatarea si desfraul in principal al sufletului. Dupa Ilie Presbiterul, "voluptuos este cel in care lucreaza pacatul gandului". Impatimirea este vicleana materie a trupului, in timp ce voluptatea este vicleana materie a sufletului. "Materie vicleana a trupului este impatimirea; a sufletului, este voluptatea" (Ilie Presbiterul). Astfel, desi cel patimas este "cel care are pacatul mai violent al cugetarii", chiar daca nu pacatuieste in afara, cel voluptuos este "cel care are lucrarea pacatului cugetarii chiar cand sufera inauntru" (Ilie Presbiterul). Cu alte cuvinte, voluptatea este in principal boala interioara a sufletului, care doreste si faptuieste pacatul in interior.

Mai general, asa cum va fi spus mai jos, patima senzualitatii, care actioneaza atat in suflet cat si in trup, este cauza oricarei fapte pacatoase. Cel voluptuos si senzual inclina spre rau, gandeste continuu raul, este sufocat si stapanit de acesta. Sufletul lui este necurat si spurcat.

Impartire si functionare a placerii

Sfintii Parinti au expus adevarul ca patimile sunt miscarea sufletului impotriva firii. Prin urmare, nu sunt simplu forte rele care au patruns in sufletul nostru si pe care trebuie sa le dezradacinam, ci sunt actiuni ale sufletului impotriva firii. Energiile firesti ale sufletului prin incitarea diavolului si cu liberul nostru consimtamant sunt denaturate. Acelasi lucru poate sa fie spus despre placere. Placerea, cum o traim noi, oamenii patimasi,este miscarea placerii fizice denaturate.

Pentru Sfantul Maxim placerea are o dubla semnificatie. Sfantul Maxim observa intelesul pozitiv al placerii: "caci stie o singura placere, convietuirea sufletului langa ratiune", care "este dupa natura o nazuinta a mintii catre Dumnezeu". O astfel de placere este "necesara la constituirea naturii" si de aceea pentru dobandirea virtutii este "folositoare".

De cele mai multe ori insa placerea functioneaza in mod negativ, care este impotriva firii. Potrivit cu calitatea, adica sanatatea sau boala sufletului, se misca si placerea uneori in favoarea firii alteori impotriva firii. Semnificativ este exemplul pe care il mentioneaza Sfantul Ioan Sinaitul. Cineva i-a povestit o neobisnuita si limita a neprihanirii. "Frumusete cineva vazand, pe Creatorul in chip maret L-a slavit de la aceea; si de la o singura priveliste a fost miscat spre dragostea de Dumnezeu si la izvor de lacrimi; si era uimitor sa vezi ca cloaca celuilalt devine pentru altul pricina de cununi peste fire". De aceea Sfantul Ioan Sinaitul recomanda sa ne pazim cu sarguinta ca nu cumva placerea care survine si se dezvolta in suflet "de amari si perfizi medici sa fie amestecata in chip viclean". Adica, placere poate sa produca in suflet Dumnezeu, dar si diavolul. Si deoarece diavolul lucreaza cu inselatoare viclenie si de multe ori se transforma si "in inger de lumina", de aceea este posibil uneori sa provoace o placere spirituala aparenta ca sa inrobeasca mintea omului si sa-i stirbeasca dragostea.

De aceea nu trebuie sa acordam mare importanta nici placerilor spirituale, de vreme ce suntem stapaniti de patimi, pentru ca este posibil sa devenim obiecte ale inselaciunii si rapirii diavolesti. Placerea de Dumnezeu nu are nici o tulburare interioara, in timp ce placerea diavolului, chiar si aparent buna, ascunde o tulburare.

Adam a fost inrobit de ideea indumnezeirii. Aceasta idee oferita de diavol a provocat placere. Era insa inselatoare si i-a adus necaz si durere, moarte spirituala si trupeasca. De aceea se spune de catre Sfintii Parinti ca "mincinoasa si inselatoarea placere i-a adus caderea si moartea lui Adam.

Placerea este legata cu durerea. Desfatarea relei placeri, adica lucrarea impotriva naturii si miscarea ei, a creat suferinta si tristetea. Astfel exista o stransa legatura si dependenta a placerii si durerii, a voluptatii si suferintei. Placerea aduce suferinta si trairea suferintei este respingerea placerii. Sfantul Maxim spune ca, asa cum noptile succed zilelor si verile succed iernilor, tot asa se succed "desertaciunea si placerea, tristetile si durerile, fie in prezent, fie in viitor". Desfatarea placerii creeaza tristete si durere, atat in prezent, cat si in viitor. Cu cat cineva isi satisface placerea lui in viata aceasta, cu atat va suferi in cealalta viata. Este foarte caracteristic ca, asa cum invata Ilie Presbiterul, dupa cadere in suflet a intrat dorinta si tristetea, iar in trup placerea si durerea. Si chiar "cauza a durerii este placerea".


A fost spus si anterior, este nevoie si in acest punct sa fie repetat. Dupa invatatura Sfantului Maxim: "placerea si durerea in firea trupului nu au fost create impreuna", ci "le-a nascocit" incalcarea. Scrie Sfantul Maxim: "Din cauza placerii irationale care a survenit in fire durerea a patruns conform ratiunii prin intermediul multor patimi, in care si din care moartea". Astfel irationala placere a adus conform ratiunii durerea si ca rezultat moartea omului, atat spirituala, cat si trupeasca. Suferinta pe care o simtim, durerile, sunt consecinta desfatarii impotriva firii si impotriva ratiunii placerii. Si Sfantul Grigorie Palama invata ca placerea in lumea incalcarii, in starea de dupa cadere, placerea in casatoriile legale pentru nasterea de copii nu poate sa fie chemata "dar dumnezeiesc". "Caci este darul trupesc al naturii, si nu al harului, desi Dumnezeu a facut natura".

Desi Dumnezeu a facut natura, totusi placerea in casatoriile binecuvantate de Biserica - cu toate ca nu este condamnata - nu este dar dumnezeiesc, ci trupesc si natural. De altminteri modul in care este conceput omul, este tinut in pantece si se naste apoi constitute tunicile de piele pe care le-a purtat dupa cadere. Modul acesta nu a existat inainte de caderea omului. Deci este de dupa cadere si nu dinainte de cadere.

Desi una este placerea care se ascunde in noi, ea este caracterizata in multe feluri. Placerea, spune Ilie Presbiterul, este situata in toate membrele corpului, "nu pentru toate pare in egala masura de sacaitoare". Nu sacaie la fel pe toti oamenii. Acelasi lucru putem sa spunem si despre suflet. La unii irita partea volitionala a sufletului, la unii partea psihica a sufletului si altii cea rationala.

Aici aveti continuarea (Originea placerii, Consecintele senzualitatii, Vindecarea senzualitatii)

[tot-Laurentiu]

„Căci precum la cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se deşartă în trup şi de aceea devin întregi trup... tot astfel la cei ce şi-au înălţat mintea la Dumnezeu şi sufletul la poftirea Lui, se transformă şi trupul şi se înalţă şi se bucură şi el de comuniunea cu Dumnezeu; devine şi el posesiune şi locaş al lui Dumnezeu” (Triade I.2.9) (Sfântul Grigorie Palama)

Sursa

Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup...(Facerea 6, 3)

[Demetrius]

În prealabil postat de lore86

ce faceti, fratilor, reinventati ortodoxia?
AUzi...abstinenta sexuala ortodoxa...Abstinenta ortodoxa e diferita de cea catolica sau cum?
De unde pana unde ideea ca trebuie practicata abstinata si ai drept la relatiile conjugale doar cand vrei copii? O alta aberatie marca Demetrius.

Dar relatia conjugala intre soti e binecuvantata de biserica, chiar in cadru taine cununiei vedem lucrul asta, cand se roaga ptr miri sa aibe pat neintinat...

Ia uite, lore86, ce inseamna pat neintinat:

Extras din Patericul sau Apoftegmele parintilor din pustiu(Polirom 2005):
Doi parinti(calugari) s-au rugat lui Dumnezeu ca sa le arate la ce nivel au ajuns.
A venit un glas asupra lor zicand: "in satul cutare din Egipt traieste un mirean pe nume Eucharistos, iar sotia lui se numeste Maria. Voi inca nu ati ajuns la nivelul lor."

Cei doi batrani s-au sculat si au plecat in satul cu pricina. Au intrebat si au gasit chilia si pe sotia mireanului pe care o intreaba: "Unde este barbatul tau?". Ea raspunde: "E cioban si s-a dus sa pasca oile", dupa care i-a poftiti in casa. Spre seara ciobanul a venit cu turma si, vazandu-i pe batrani, le-a pregatiti masa si a adus apa sa le spele picioarele. Dar batranii ii zic: "Nu gustam nimic pana nu ne spui cum traiesti." Atunci Eucharistos a raspuns cu smerenie: "Eu sunt cioban si aceasta este femeia mea."

Batranii au staruit sa le povesteasca tot, dar el n-a vrut. Atunci batranii au zis: "Dumnezeu ne-a trimis la tine."
Atunci el s-a spaimantat si le-a zis: "Iata, avem oile acestea de la parintii nostri si, daca Domnul ne da vreun spor de la ele, facem trei parti: una o dam la saraci, alta o tinem pentru calatori straini si o parte pentru nevoile noastre. De cand mi-am luat femeie, nu ne-am intinat nici eu, nici ea. Ea este fecioara si fiecare se culca la locul sau, aparte. Noaptea ne imbracam in saci, iar ziua cu hainele noastre, dar pana acum nimeni n-a stiut aceste lucruri".

Auzind acestea, batranii s-au minunat si l-au slavit pe Dumnezeu.

[gpalama]

Nu e asta pat neintinat.

Asta este exemplu de progres duhovnivesc si de setare orecta a mintii in fata lui Dumnezeu in milostenie si curatenie.

Pat neintinat este sa nu iesi din casatorie sisa nu favi prostii.

[Moroco]

Dacă apostolii şi călugării şi sfinţii şi-au lăsat şi şi-au lepădat năravurile avute cu nevestele sau cu femeile sau cu fecioarele, inclusiv privitul, poftitul, flirtul... atunci putem înţelege ce înseamnă pat neîntinat. E patul acolo unde satana n-are putere! Nu există nici bârfă şi nici sex şi nici prea multă trândăveală ci o continuă rugăciune şi o atenţie sporită la sine însuşi ca să nu fi răpit în vise deşarte sau murdare.

Doar iubirea are voie să se apropie de aleasa inimii sale spre a-i dărui iubire însă adevărata iubire caută să nu cadă ci să dăinuie aşa că tot spre Calea Domnului o va duce pe aleasa inimii sale până la urmă.

[Demetrius]

În prealabil postat de gpalama

Nu e asta pat neintinat.

Asta este exemplu de progres duhovnivesc si de setare orecta a mintii in fata lui Dumnezeu in milostenie si curatenie.

Pat neintinat este sa nu iesi din casatorie sisa nu favi prostii.

Pe langa faptul ca te exprimi la pers a II-a (nu la pers I) mai si faci un proces de intentie rauvoitoare(nu la adresa mea, multumesc!) in cadrul unei cununii.
E clar, dar nu ma contrazici pe mine, ci Scriptura:
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.(Ps50,6)

Pacatul originar se afla la originea oricarei nasteri.