Vise urate....

[gpalama]

În prealabil postat de Corinusha

Pai nici aia cu dracii nu are dovezi stiintifice daca e s-o luam asa.

Oooo, da. Cu siguranta... O sa le treaca gandul la inconstient celor care refuza partea de psihologic, psihic, psihologie, celor care au impresia ca psihologia e inventata de draci, de dracii aia care le controleaza mintile prin vise :))
De parca varianta aia ar putea fi demonstrata mai bine decat varianta inconstientului...ce sa zic...

Fiziologia corpului uman este una. Sunt probleme fizice care duc la tulburari de somn, altele.

Duhovnicia este o cu totul alta poveste. Vorbeste cu mai multi duhovnici pe problema asta sa vezi exact ce se intampla si altor crestini in somn. Si de ce.

Aia cu dracii are dovezi in mistica ortodoxa si in duhovnicia ortodoxa. Suficiente.
Si poti sa vorbesti cu calugari si altii care vietuiesc in manastire sa-ti explice ei ce e cu visele si cum te tulbura demonii.

Ce ziceti voi e decuplat cu totul de trairea duhovniceasca si de chinurile pe care ti le aplica dracii. (stiu ei de ce...)

P.S. Mihnea are un post foarte interesant pe aceeasi tema: o ispita grea pe care a indurat-o un timp de la demoni. Pe care a avut intelepciunea sa o inteleaga corect. De o traire grea, pe care numai cei care au trait-o o inteleg. Pe care restul ar cataloga-o drept... vorbe.

[Corinusha]

dar nu inteleg cum, un vis, fie el si cosmar, chiar repetat poate fi un chin; e un chin intr-adevar la unii, dar acei oameni, dupa anumite investigatii medicale si psihiatrice li se gaseste ceva problema fizica sau psihica, care conduce la tulburarea respectiva de somn.

un cineva sanatos fizic nu va avea in fiecare noapte cosmaruri peste cosmaruri (care de obicei sunt si repetitive).


nu prea vad duhovnicia ca avand legatura cu somnul si visele. ce dovezi are aia cu dracii? un video, un link ceva? sincer, sunt curioasa, si as citi, nu fac misto.

de exemplu aici http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/14vise.htm concret nu ni se demonstreaza nimic. sunt povestite niste intamplari (adevarate sau false, nu se stie) frumoasa, care pe mine ma duc cu gandul la precautie, indiferent de situatie. idee e ca nu prea are cum sa imi arate cineva ca diavolul sta langa tine si iti baga in cap vise de tot felul ca sa te ispiteasca sau sa iti faca cine stie ce.

respect parerea asta, dar nu o imbratisez (cel putin nu inca).

[Ioan_Cezar]

Visul, ca activitate, este o elaborare (muncă - de la latinescul laborare) sau, cum spunem noi modernii informatizaţi, este o procesare de informaţii orientate de un anumit conţinut energetic (emoţii, sentimente, resentimente, dorinţe, nevoi etc.). Această muncă se face în mod inconştient în tainiţele fiinţei noastre, fără ca noi să cunoaştem direct şi explicit ce se întâmplă acolo, în acest înlăuntru din noi, din fiinţa noastră. De aceea visul apare ca "ghicitură", ca produs deseori bizar, straniu, cu multe deformări şi exagerări (după obişnuinţele minţii noastre din afară, conştiente, raţionale şi uneori raţionaliste). Logica visului este complet diferită de logica noastră conştientă. De aici şi dificultatea de a înţelege un vis. Nu oricine se pricepe să traducă mesajele inconştientului. E nevoie de un tălmaci care să cunoască ambele limbaje, ca la traducerea dintr-o limbă în alta. (Cu toate acestea, cărţile de simboluri onirice sunt falsuri. Visul nu se traduce chiar ca şi cum am traduce un text din engleză în limba română. Imaginile onirice nu sunt universale, nu există un limbaj uniform şi nediferenţiat al visului comun pentru toţi oamenii ci, întotdeauna, visul exprimă în mod unic şi original personalitatea şi lumea unui anumit suflet, e activitate mereu personală, ireductibilă la legi generale. Dacă Ion şi Maria visează, să zicem, un brad, acesta înseamnă cu totul altceva pentru Maria, comparativ cu Ion. Nu ştim ce înseamnă, trebuie să descoperim împreună cu fiecare dintre cei care visează, pe anumite căi consacrate care au rol ajutător; sau prin descoperire de Sus.)
*
Când Părintele Cleopa sfătuieşte să nu credem în vise, cred că face foarte bine. Îşi foloseşte autoritatea pentru a proteja pe oameni de o înţelegere greşită a limbajului visului, a lumii tainice, subiective foarte. Deoarece avem tendinţa să înţelegem visul în acelaşi mod în care înţelegem datele din afară, guvernate de legi obiective. Or, visul e o exprimare a datelor dinlăuntru, guvernate de legi subiective. Funcţionarea inconştientului, aşa cum demonstrează psihanaliza şi cum dovedeşte din când în când câte un duhovnic priceput, este radical deosebită de funcţionarea conştientului. Nu putem înţelege visul folosind aceleaşi procedee raţionale pe care le folosim când cercetăm date ale lumii obiective.
Părintele precizează "să nu credeţi" în vise, adică, atrage atenţia asupra faptului că oamenii iau visele ca atare, iau de bune imaginile din vis, ca şi cum ar fi veridice. Or, acele imagini sunt doar punctul de plecare pentru o tâlcuire conştientă a visului, iar nu punctul terminus. Visul nu ne e dat pe ecranul minţii conştiente doar ca încheiere ci mai ales ca punct de pornire. Iar noi nu ştim ce să facem cu un vis, cum să ne folosim de el. De aceea Părintele ne interzice, cu autoritate duhovnicească, să pornim singuri la drumul interpretărilor - spre a nu rătăci, din pricina ignoranţei/nepriceperii noastre. Profilactic deci - nu vă ocupaţi cu tălmăcirea viselor, că vă zăpăciţi la cap. Just!
*
Un cunoscut al meu din tinereţe, îmi amintesc acum, a visat că soţia lui îl înşela cu un amic comun. Înainte de a da crezare visului, adică înainte de a crede că soţia îl înşală cu adevărat, omul a avut inspiraţia să întrebe cum să înţeleagă visul. Cineva l-a cercetat şi, în baza datelor aflate, i-a oferit următoarea interpretare: în vis s-a exprimat trăsătura ta de personalitate, tendinţa ta de a fi gelos. Nu soţia te înşală, ci tu te înşeli singur, din pricina geloziei, crezînd că soţia te înşală. Visul te-a anunţat că înlăuntrul tău mocneşte gelozia, te-a vestit asupra morbului tău interior. Nu pe soţie să o cerţi, ci pe tine să te vindeci de gelozie.
Aceasta e o interpretare cu care eu sunt parţial de acord. I-aş fi spus acelaşi lucru, ţinînd cont de nevoia de moment a omului, de frica şi furia lui, precum şi de nevoia lui de a avea o explicaţie liniştitoare. În plus, dacă ar fi dorit să aprofundeze visul, aş fi profitat de experienţa onirică pentru a-l ajuta să descopere şi alte date ale realităţii lui subiective. De exemplu, aş fi lansat provocarea: Cine crezi că e, de fapt, soţia din vis? L-aş fi încurajat, dacă ar fi fost clientul meu, să investigheze apariţia simbolică a "soţiei". Pentru că personajul din vis părut ca fiind soţia, nu e tocmai soţia reală ci, cum se întâmplă de obicei, prin acel personaj feminin dinlăuntrul visului se putea exprima, de exemplu, o trăsătură personală neconştientizată, neinvestigată, nefolosită pe care mintea visătorului o acoperea sub masca chipului soţiei. Sunt multe de spus şi de lucrat pe tărâmul viselor... Dar nu de către oricine, cum i se pare la prima vedere. Aşa că Părintele Cleopa face foarte bine când spune ce spune. Dar nu toate visele "sunt de la draci", totuşi...
*
Inconştientul este, după convingerea mea, acel văzduh lăuntric unde se întâlnesc multe soiuri de duhuri: duhul nostru care exprimă ceea ce trăim în viaţa conştientă, duhurile care ne păzesc, duhurile demonice etc. Se dau bătălii mari înlăuntrul nostru deoarece inconştientul este o poartă ca în filmele SF gen Star Trek, o poartă stelară, pe unde intră şi ies tot felul de personaje. De aceea e cu totul folositor să veghem aceste porţi cu singura armă redutabilă care să ne păzească de influenţe nocive: arma credinţei, arma rugăciunii şi toate celelalte oferite în dar de Biserică.
Noi nu putem intra în acest spaţiu secret de sub draperiile minţii conştiente, nu avem acces direct la dosul scenei, dar cred că e folositor să avem în vedere că întâmplările de după draperie depind mult de ceea ce facem noi pe scena conştientă a minţii noastre, sub luminile rampei. O viaţă de tâlhar are cu totul alte legături şi influenţe de la lumea din spatele draperiilor decât o viaţă curată, unde conştiinţa omului luptă cu bunăvoinţă să trăiască în mod cuviincios între oameni şi cu gândul la Dumnezeu.

[Ioan_Cezar]

În anii trecuţi, când lucram ca psiholog consilier şi aveam aproape zilnic câte un client sau mai mulţi (de pildă lucram cu grupuri) mi s-a întâmplat să fiu solicitat pentru interpretarea unui vis.
Ca simplă notă informativă, ca să vedeţi cei care sunteţi interesaţi cam ce fel de solicitări primesc psihologii, mi s-au cerut lucruri precum:
1) să precizez, unei tinere, dacă îngerul pe care l-a văzut pe fereastră era de la Dumnezeu sau era demon; desigur era exclus, pentru acea tânără, să fi fost vorba despre o iluzie vizuală sau chiar despre o halucinaţie...
2) să ajut la contactarea unui personaj care o vizita pe o doamnă, o prezenţă nocturnă pe care doar o simţea, zicea doamna, dar încă nu reuşise să dialogheze cu ea;
3) să explic de ce, atunci când adormea, o fată era zguduită cu tot cu pat de o prezenţă întunecată, de ce visa că e violată de un demon în timpul visului, de ce se auzeau pocnituri şi pârâituri în casă etc;
4) să duc prin hipnoză un om în vieţile anterioare, întrucât omul acela era convins că necazurile cu soţia şi cu serviciul sunt urmarea unor greşeli din vieţile anterioare;
5) să îl învăţ pe un student repetent cum să îşi controleze visul aşa încât din coşmar să se transforme în vis cu happy-end;
6) să îl asigur pe un creştin dintr-o confesiune pe care nu mi-o mai amintesc acum, că vocea care îi vorbise în baie, într-o zi la serviciu, voce care îi ceruse inima, era un înger al Domnului; dovadă că atunci când vocea îi spunea că se măreşte lumea el se făcea mic cât un greiere iar când vocea îi spunea că lumea se micşorează el se mărea în aşa măsură încât putea sufla în becul de la stâlpul de telegraf... Desigur, după externarea din serviciul de psihiatrie de unde venise pentru consiliere psihologică, bunii lui fraţi de "credinţă" îl asigurau că medicii şi psihologul îl mint, că noi suntem necredincioşi şi că evident el era un ales al Domnului şi că mult păcătuieşte că nu îi dăruieşte inima vocii aceleia... Înţelegeţi cum devine treaba?
7) să îl asigur pe un visător că, aşa cum îi spusese o vrăjitoare din Craiova, el are puteri paranormale şi că prin vis primeşte porunci dumnezeieşti ca să conducă lumea spre bine şi fericire maximă...
8) să scap din lanţurile bolii o fetiţă care O visa noapte de noapte pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (părinţii acestei fetiţe sunt medici, atei convinşi); ei considerau că fetiţa s-a îmbolnăvit, mie nu mi se părea decât că văd o fetiţă tristă, chinuită de spaimele iraţionale ale părinţilor ei;
9) să explic unei domnişoare că experienţele ei de aşazisă ieşire din corp şi de plutit pe sub tavan, atât în starea de veghe cât şi în vis, au altă explicaţie, poate, decât că o răpeşte când diavolul când Sfântul Duh, după cum credea fata...

Eu sunt atât de mic şi neputincios, fireşte că nu am putut face faţă unor solicitări atât de mari.

Pentru toate acestea urma, însă, dacă "reuşeam" să satisfac cerinţele clienţilor, să primesc bani mulţi sau binecuvântări...
Inutil să explic aici despre ce era vorba de fapt. Şi desigur e inutil să descriu câtă muncă de lămurire am avut de dus (aproape în totalitate fără folos) cu aceşti oameni cărora căutam să le explic în ce constă de fapt consilierea psihologică şi cum ar trebui să decurgă de fapt o discuţie folositoare cu un psi. Ei o ţineau una şi bună, iar când nu le satisfăceam dorinţele fie se înfuriau, fie mă acuzau liniştit că sunt şarlatan, fie mă priveau de sus, fie plecau şi nu mai dădeau nici un fel de semn... Iar eu fireşte că îmi făceam griji pentru ei, avînd motivele mele...
Aceşti oameni erau educaţi de Formula As şi de broşurelele de la soioasele tarabe de maidan care ne "informează" despre paranormal, parapsihologie etc., precum şi de posturile TV cu oameni ca Oreste. Aveau deasemenea buni consilieri în familie, prin oraş, ba chiar şi prin comunitatea eclesială... Nu am putut să lucrez cu ei, m-am declarat neputincios, deşi am făcut tot posibilul să intru într-o relaţie care să ducă la un plus de liniştire a minţii, de cuminţenie a duhului, de analiză ceva mai raţională a întâmplărilor vieţii şi, desigur, la un plus de viaţă de credinţă înlăuntrul Bisericii sub îndrumarea unui preot duhovnic (Spovedanie, Maslu, Liturghie etc.). Aceşti oameni nu voiau să audă de aşa ceva, ei ţineau la ale lor... Îmi recunosc neputinţa de a îi ajuta în vreun fel.
Iată ce piedici întâmpină psihologii atunci când vor să se pună în slujba semenilor, iată ce aşteptări au oamenii de la psihologi, iată şi cam ce fel de oameni solicită pe preoţi şi pentru ce fel de "probleme". Sper să înţelegi cum e cu lipsa de educaţie sufletească, cu superstiţiile, cu civilizaţia şi cultura românilor (nu-i vorbă, astfel de duhuri bântuie prin întreaga lume), cu boala minţii, cu ignoranţa, cu frustrările, cu indisciplina mintală, cu, dacă vreţi, ispitele diavoleşti. Nu-i de glumit, sper că sunteţi de acord.

[Ioan_Cezar]

Încerc să pledez acum pentru poziţia exprimată de Părintele Cleopa. o voi face în felul meu, ca psiholog, şi nădăjduiesc că Părintele va încuviinţa explicaţia mea.
Să ne imaginăm că un om are un vis urât, în care apare ca personaj central al visului, acolo în desăşurarea dramatică a evenimentelor onirice, o persoană semnificativă (de pildă soţia).
Atunci când se trezeşte din vis, acest om va avea de cugetat asupra visului: ce-o fi asta? ce-o însemna oare? ce să cred acum? ce am de făcut? ş.a.m.d.
Răspunsul la aceste întrebări şi la multe alte reacţii ale minţii conştiente după ieşirea din somn şi din vis, depinde de o mulţime de factori.
Mă voi referi doar la tipul de personalitate al celui care interpretează visul (deşi înlăuntrul aceluiaşi tip de personalitate sunt mari variaţii, depinzînd de vârstă, sex, educaţie, antecedente, diverse tulburări asociate, situaţie socio-economică etc. Şi desigur de viaţa de credinţă a persoanei respective.)
Pot spune aşa:
1) un anxios îşi va face imediat mulţime de griji, va intra în panică, se va repezi la punga cu medicamente, va căpăta certitudinea că viitorului lui e ameninţat cu moartea şi distrugerea, va da fuga la prima secţie de poliţie, la avocaţi, la spital... Sau se va gândi la toate acestea, conform tendinţei lui anxiogene de a catastrofiza totul, cu atât mai mult un mesaj atât de lipicios afectiv cum e cel pe care îl simţim la trezirea din vis;
2) un depresiv va găsi motiv să îşi repete iarăşi că totul e în zadar, că ştia el, că viaţa nu are sens, că asta e- nu a avut noroc, că singura soluţie e moartea; şi, probabil, va căuta iar prin punga cu medicamente, tentat să ia un pumn de pastile şi să termine odată cu totul... Sau se va îmbîta criţă, amestecînd antidepresivele cu vinul sau cu vodka ori cu ce o avea sărmanul prin debara...
3) un om cu personalitate de tip schizoid sau schizotipal va încep să elaboreze toto felul de viziuni bizare, va reveni la tema cu extratereştrii, cu energiile subtile, cu controlul minţii de la distanţă (fie şi prin plomba pusă de dentist unde sigur lucrează un cip), cu agenturile secrete, cu conspiraţia dimprejurul ţării, Bisericii, universului...
4) un paranoid, va găsi motiv să acuze pe soţie sau pe alţii de persecuţie sistematică împotriva lui, de sabotare a intereselor personale, familiale, naţionale, eclesiale etc.
5) un histrionic va face o întreagă poveste spumoasă, o va publica la un ziar de mare tiraj şi va face rost de o invitaţie la Oreste (ori la o emisiune asemănătoare) pentru a fi în centrul universului cu mica lui spumă extraordinară, fantastică domle, uluitoare, nemaipomenită...
6) un narcisic va elabora cu mândrie povestea sa nocturnă şi, cu oarecare dispreţ faţă de prostul care desigur nu îi înţelege nobleţea şi valoarea excepţională va da câteva firimituri din vis psihologului lui personal, pe care îl plăteşte gras, aşa cum numai un buric al pământului îşi permite; preotului îi va spune că a avut un vis deosebit dar că nu vrea să îl ispitească şi preferă să îl treacă sub tăcere dar îl asigură că e bine, foarte bine...
7) un borderline se va agita cumplit, va fuhi în cazinou, la păcănele, în bordel sau în crâşmă, tulburat foarte;
8) un antisocial te va bate măr pe motiv că te-ai uitat urât la el sau că nu i-ai tâlmăcit visul cum voia muşchiul lui de cuţitar forţos;
9) un evitant va amâna să îşi povestească visul, din neîncredere şi va privi cu şi mai multă suspiciune la persoana visată... sau va puncta prompt, printr-un mic episod depresiv.

Vedeţi, aşadar, că e mai prudent să lăsăm visele pe mâna preotului şi/sau a psihologului şi să nu ne muncim noi cu ele. Mai bine ne vedem de ale noastre, cu pace şi cu duh de pocăinţă.

Doamne ajută!

[florin.oltean75]

Cea mai buna reflectie asupra visului cred ca ar fi aceasta:

Care este realitatea ultima a visului pe care tocmai l-am visat?

Daca dispare cand ma trezesc, care este esenta visului?

Are visul o realitate in sine?

Sau este doar o aparitie fara niciun miez substantial care poate fi atins?

Doar o trecere, o simpla parere care se risipeste asa cum apare.

--------------------

Nu este putin lucru sa realizam insubstantialitatea viselor, sa dezvoltam o intelepciune speciala din acest punct de vedere.

Fie ca sunt frumoase, fie ca sunt urate toate au un numitor comun: nu au substanta, nu au o realitate in sine.

Asa cum este si realitatea aceasta pe care o visam, considerand ca suntem treji.

[Corinusha]

wow! Domnule Ioan Cezar, chiar ati aut parte de tot felul de clienti, nu gluma...

Eu nu prea dau importanta visurilor, desi imi place sa viseaz, indiferent ce.
Singurele dati cand chiar am visat eva util a fost inaintea examenelor importante (capacitate, bac si examene mari de la facultate - la licenta nu am visat nimic), cand am visat o mare parte in subiectul care mi-a picat la unele materii. La celelalte nu am visat nimic. Cum, habar nu am. De ce am luat in considerare visul, iarasi nu imi pot explica exact, dar cert este ca in cazurile mentionate, visul urma sa egaleze realitatea; si singurul lucru care il faceam era sa insist putin pe sibiectele respective (visam subiectele respectivelor testari inainte cu fix 3 zile de examen - de ce, habar nu am). Si, de fiecare data subiectul examenului era in poportie de peste 90 % identic cu subiectul examenului din vis, cu diferenta ca in vis era total habarnista, iar in ralitate m-am descurcat bine, chiar si inainte sa bag in seama ganul asta de vise (iin perioada capacitatii cand am visat subiectele la romana si geografie); atunci nici macar nu m-am obosit sa ma gandesc macr ca poate o avea vreo legatura visul cu realitatea si, oricum era foart bine pregatita la aceste doua materii :)
Ah, niciodata nu am visat subiecte la matematica sa statistica; absolut niciodata (intresant e ca la matematica eram ce mai prost pregatita, spre deloc pregatita - nu pricep matematica si nu imi place si pace, asta e.

In rest, folosesc visele mai neobisnuite sau mai interesante pentru a scrie o mica serie de povesti, povestiri si nuvele :)

Parapsihologia mi se pare interesanta, am citit cate ceva, dar mi se pare atat de in afara realitatii, incat sunt sceptica; habar nu am daca sa cred sau nu; pe undeva cred, pe undeva nu prea... e ciudat tare, dar nu m-ar mira sa existe tot felul de entitati, pentru ca lumea, cu siguranta e mai complexa decat ne dam seama si unele experiente chiar te pot face sa iti pui intrebari.

[gpalama]

În prealabil postat de Corinusha

wow! Domnule Ioan Cezar, chiar ati aut parte de tot felul de clienti, nu gluma...
.

Corinusha, iti lipseste experienta duhovniceasca, de asta nu vezi lucrurile in deplinatatea si realitatea lor.

Pana nu te-a trantit demonul prin multe ispite, nu poti sa vorbesti despre ispita.

Pana nu ai mancat ispita pe paine dimineata, la amiaza si seara, nu cunosti exact ce inseamna demon, sensul vietii, cat de mare e viata, cat de rau e turbat demonul sa manance fiecare suflet, cum se lupta demonul cu ingerul pentru fiecare suflet.


Sotia mea avea o abordare complet rationala asupra problemei credintei.
Pana cand intr-o noapte a stat pe net si s-a uitat vreo cateva ore la versuri rock a unor formatii satanice, de curiozitate, ii tot vorbisem despre satanismul complet din muzica americana, despre cum ca toate vedetele din us si-au dat sufletul diavolului si sunt posedate (rihanna, eminem... toti), foarte populare de altfel, sa vada ce zic astia.

In noaptea aia mi-a zis ca de 2 ori a venit demonul peste ea, o tinea de maini, vroia sa o omoare, nu stia cum sa scape, era ingrozita. Iar asta nu e vis, este realitate pe care o vede sufletul. Pana nu simti clar demonii care vor sa te omoare (da, sa te omoare), la fiecare pas, nu ai sa intelegi dimensiunea clara a "credintei": ucigasul de oameni fuge "racnind" dupa fiecare suflet, sa-l traga in Iad, stiind ca mai are putin timp.

Degeaba i-am explicat eu ani ca diavolul, ispita, ... alea alea, erau vorbe in vant. Pana nu a venit dracul sa o omoare nu a inteles exact despre ce e vorba.

Asta este viata si realitatea duhovniceasca pe care noi, ortodocsii trebuie sa o stim senzorial, experiemental.

[fallen]

Mi-a spus o tipa ca atunci cand i-a murit batranul pekinez, a fost asa suparata ca si-ar fi dorit sa moara si ea odata cu el...dar i-a aparut in vis si i-a spus ca trebuie sa traiasca si sa fie puternica pt el si pt puii lui, pe care ii mai avea in grija... . Acum, ce-o fi fost el, cainele din vis, inger sau demon, eu zic ca a sfatuit-o de bine, nu ???

[Corinusha]

În prealabil postat de gpalama

Corinusha, iti lipseste experienta duhovniceasca, de asta nu vezi lucrurile in deplinatatea si realitatea lor.

Intr-adevar imi lipseste experienta duhovniceasca, la fel cum imi lipseste credinta in anumite lucruri

Sotia mea avea o abordare complet rationala asupra problemei credintei.
Pana cand intr-o noapte a stat pe net si s-a uitat vreo cateva ore la versuri rock a unor formatii satanice, de curiozitate, ii tot vorbisem despre satanismul complet din muzica americana, despre cum ca toate vedetele din us si-au dat sufletul diavolului si sunt posedate (rihanna, eminem... toti), foarte populare de altfel, sa vada ce zic astia.

Da, teoria conspiratiei... toti cei faimosi si bogati s-au vandut sufletul divolului... Asta chiar nu o cred si nici nu o voi crede pentru ca nu poate dovedi nimeni ca intr-adevar asa e. E o teorie a conspiratiei aparauta acum muuulti ani care merge inainte si functioneaza bine.

In noaptea aia mi-a zis ca de 2 ori a venit demonul peste ea, o tinea de maini, vroia sa o omoare, nu stia cum sa scape, era ingrozita. Iar asta nu e vis, este realitate pe care o vede sufletul. Pana nu simti clar demonii care vor sa te omoare (da, sa te omoare), la fiecare pas, nu ai sa intelegi dimensiunea clara a "credintei": ucigasul de oameni fuge "racnind" dupa fiecare suflet, sa-l traga in Iad, stiind ca mai are putin timp.

La fel de bine putea sa fi adormit si sa fi visat, chiar daca parea real.
Nu am sa o inteleg pentru ca sunt mult prea multe lucruri nerationale si mistice. Una e sa cred ca exista diavolul si alta e sa zis ca serialul Supernatural e real (a.k.a. demoni care vor sa te omoare etc.)

Asta este viata si realitatea duhovniceasca pe care noi, ortodocsii trebuie sa o stim senzorial, experiemental.

Ar insemna ca toti crestinii ortodocsi sa fi "vazut" diavolul in "carne si oase", altfel n-ai cum sa sti acea realitate in mod senzorial si experimental.

Oare de ce oamenii vad doar divolul si lucruri rele, pe cand ingerii sunt atat de rar vazuti? ce sa mai zic de Iisus sau Fecioara Maria...


Trantiti prin ispite suntem toti intr-o anumita masura, dar de la fii constienta de existenta diavolului care ma indruma oarecum spre decizii gresite si altele asemenea pana la a crede ca vine sa ma omoare el in persoana, sa ma stranguleze sau mai stiu eu ce, in alt mod decat in vis, e cale luuunga tare.

Pt fallen:
Semnal de alar ma tras de inconstient (si Dumnezeu, nu exclud deloc) prin intermediul emotiilor si trairilor femeii?! Eu la asta ma gandesc, si chiar are o logica, mai ales daca femeia tinde sa creada in vise sau intamplari neobisnuite.