Citat:
În prealabil postat de elena_b
sa spunem ca vorbim de 7 luni, pe internet. Si este o iubire care vreau sa dureze o vesnicie. Nu afirm ca il cunosc in totalitate, dar atat cat am cunoscut a fost suficient pentru a-mi da seama ce fel de om este ( nu sunt numai aparente ).Il iubesc pentru ceea ce este, pentru bunatatea lui, pentru ca este dispus sa faca multe pentru mine, pentru ca sufletele noastre se aseamana, in sensul ca, amandoi credem intr-o lume mai buna, pe care vrem sa o transformam incepand cu noi doi.Avem, in general aceleasi principii si mi-a placut ca nu seamana celor mai multi baieti/barbati de astazi, pe care ii gasesc superficiali.Am incredere in el, pentru ca timpul pe care l-am petrecut impreuna mi-a oferit dovezi. Poate ca unii imi vor spune asa cum zice si ancah ca e posibil sa ma minta si imi promita marea cu sarea fara nicio intentie serioasa.In fine, v-am intrebat daca este pacat, deoarece mama considera ca este deoarece el este dintr-o alta tara si nu este ortodox (Amandoi credem in Dumnezeu si credem ca El ne-a ajutat sa trecem peste multe si ne va ajuta in continuare.El mi-a spus ca atunci cand va fi timpul va trece la religia mea-acum este catolic), si ea adauga ca a-mi parasi tara este tradare....Ceea ce ma intristeaza foarte mult pentru ca eu nu simt acest lucru- imi pretuiesc tara, credinta si traditiile, acum poate mai mult ca niciodata.Ma intristeaza ca oamenii in ziua de astazi chiar nu mai cred in iubire.Mama acuza hormonii ( care pana la urma tot Dumnezeu ni-a dat), dar poate ca ar fi ei de vina, intr-adevar, daca ne-am vedea fata in fata in fiecare zi si ne-am atinge. Dar asa? Vorbele lui imi aduc alinare, nu pot sa il parasesc...insa as vrea atat de mult sa imi impac si mama.Multumesc pentru raspunsuri.
|
Elena-b, in viata nu iei deciziile importante (mai ales cea de casatorie) ca "sa-ti impaci mama".
Tu iei decizia ca sa fii impacata tu cu tine si cu Dumnezeu. Si apoi asumi decizia luata. Asta nu inseamna ca nu-ti respecti mama, nu! De aceea e bine sa asculti ce-ti spune, fiindca are o experienta si o iubire deosebita care exista intre mama si copii, dar trebuie toate trecute prin filtrul Hristos.
Dumnezeu ce vrea de la mine? Numai El stie cel mai bine ce ne este de folos. Deci orice decizie se ia cu rabdare, cu post, cu rugaciune, mergand si discutand cu Dumnezeu si cu duhovnicul tau (banuiesc ca ai unul) si dorind sincer ca "sa se faca voia Lui".
Faptul ca pleci in strainatate nu este o tradare a tarii. Tradarea intervine cand ajungi in strainatate si-ti faci tara de râs, fiindca astfel te faci si pe tine si in primul rand pe Creatorul tau de râs. Deci daca tu esti integra in ceea ce faci, poti sa fii oriunde, esti cu Dumnezeu si esti copilul Lui, iar El nu tine cont de granite cand Isi apara copiii. Legat de integritate, asta inseamna sa te poti si tu realiza profesional in tara respectiva. Am vazut multe cazuri de rusoaice si romance casatorite cu occidentali si vreau sa zic ca viata e foarte trista: sunt sclave frumoase care muncesc de dimineata pana seara inchise in casa, care n-au nici un ban la dispozitie, fiindca sotii cumpara tot si nu au incredere in ele sa le dea cardul pe mana, sunt certuri peste certuri, etc. Asta cand nu e viata spirituala. Cunosc si cazuri in care el s-a convertit, vin cu totii la biserica, au copilasi pe care ii cresc numai langa Iubitorul de oameni Dumnezeu, dar acestea sunt mai rare, eu am intalnit numai 3.
Mare atentie cu convertirea catolicilor la ortodoxie. Trebuie sa stii ca acesti oameni nu mai au posturi, nu mai au traditii, nu mai au notiunea de infranare, nu mai se pregatesc pentru Sf. Impartasanie, ci e pe banda rulanta, chiar si fara spovedanie!!! deci sunt multe anomalii care au prins radacina la o astfel de persoana. Ca sa treaca la o ortodoxie traita e un drum lung de asceza, de infranare, de rugaciune, de despatimire, etc. Acum nu stiu si tu cat esti de ortodoxa,
a fi ortodox nu inseamna ca ai fost botezata cand ai fost mica, ci sa traiesti in curatenia acelui botez, prin botezul pocaintei prin spovedanie, prin apropierea de Hristos prin Sf. Impartasanie, prin dialogul aproape neintrerupt cu Dumnezeu, prin dorinta de a nu mai trai tu, ci sa traiasca Dumnezeu in tine. Incearca sa te evaluezi tu pe tine ca sa poti apoi sa iei o decizie de care sa nu-ti fie teama in ziua Judecatii.
Domnul sa-ti fie calauza!
Elena