Versetul de azi

[cristiboss56]

În prealabil postat de Iuliana A

este o bucurie sa citesc ceea ce postezi. atat de multa pertinenta si claritate in doar cateva randuri, nu gasesti cu usirinta. multumesc din nou. Domnul sa te bucure!

Bine ai venit pe forum si multumesc pentru cuvantul tau bun !
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

• 

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini, iar spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă! Şi ucenicii lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi, în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască; iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei care aud cuvântul, dar, umblând cu grijile şi cu bogăţia, şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: Cine are urechi de auzit să audă."

O FRUMOASA PREDICA A PARINTELUI CALISTRAT ( inregistrare din 1997 )

Doamne ajuta !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

• 

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini, iar spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă! Şi ucenicii lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi, în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască; iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei care aud cuvântul, dar, umblând cu grijile şi cu bogăţia, şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: Cine are urechi de auzit să audă."

O FRUMOASA PREDICA A PARINTELUI CALISTRAT ( inregistrare din 1997 )

Doamne ajuta !

O predica deeosebit de frumoasa si mai ales de folos , a postat astazi pe blog doamna Bala Georgeta :
Pe cand rasuna in Biserica pilda aceasta, ni se cere, de fapt, sa luam aminte la "tarina" Duhului care suntem, la ceea ce ne cere Hristos Dumnezeu, intru rodire.La inceput de an scolar sau universitar, de fiecare data cand e vorba despre invatacei si invatare, slujba randuieste in mijlocul ei - miez de duh - aceasta Evanghelie a "Semanatorului", si mereu se pune accentul pe cat de important este sa preluam cum se cade bobul de invatatura divina care cade in pliurile sufletului nostru pentru a face roada curata si buna.Hristos Insusi insista asupra "inimii curate si bune" pe care trebuie s-o avem pentru o rodire cu har(Lc 8, 15).Dar se uita, nu de putine ori, cat de important este ca semanatorul-dascal sa se asemene lui Hristos, Semanatorul deplin.Sa-l semene cat mai mult nu doar cu aruncarea semintei,ci alegerea ei, pastrarea ei, "tratarea" ei impotriva daunatorilor.Pentru ca cel care plugareste in Hristos se asemana cu celalalt - poate si cu tine - , plugarul de tarana.Trebuie sa aleaga timpul semanatului, dulceata vantului si matasea de raza a soarelui fiindu-i aliati, iar framantarea celui dintai si aprinderea celei de-a doua, dusman, lui si rodului ce-l asteapta.
Ba, mai mult, semanatorului in Hristos i se cere ca, luand aminte la parabola aceasta rostita de Hristos, s-aleaga bine cand deschide palma, ca din pumnul cunoasterii legii celei duhovnicesti sa plece spre pamant jerba de lumina a adevarului revelat.Ar fi absurd, nu-i asa, sa ne apucam sa semanam porumb pe asfaltul autostrazii sau sa tinem, cu tot dinadinsul, s-aruncam grau in mlastini doar din drag de a ne crede semanatori! Uneori insa, aruncand vorbele - unele chiar de duh - , riscam ca ceea ce facem sa se piarda, mai ales in ce priveste puterea rodirii sau rodirea cu putere multa.Caci din bobul de grau al vestirii lui Dumnezeu, prin moarte aducator de "multa roada", trebuie sa se nasca macar inca un bob sanatos, care sa duca mai departe rodirea. Noi insa, semanatori fara de randuiala uneori, credem ca a vesti "cu timp si fara timp" inseamna a predica in orice fel si cu orice pret. Se intampla, uneori, ca sa auzim o Evanghelie si sa vestim din cu totul alt text, aflat mai la "indemana" cugetarii noastre, ba, alteori, sa credem ca un adevar rostit intr-o ora e mai de pret decat acelasi adevar rostit in cateva, bune, minute. Hristos ne-arata ca nu-i asa.El ne-arata ca ceea ce tine treaza vestirea noastra este cuvantul "rodit cu rabdare".Adica maturizat in asteptare si lucrare launtrica si din afara.Asa cum bobului de grau ii este de folos si moartea sa, dar si mangaierea soarelui si blagoslovenia ploii...
Ce-nseamna a pastra cuvantul si a-l rodi in rabdare? Sa ne-aducem aminte de Maica Domnului, care, auzind binecuvantarea si proorocia magilor, "pastra toate cuvintele acestea, punandu-le in inima ei"(Lc 2, 19), sau de Simeon, batranul ce si-a cufundat inima in dragoste, umpland-o de nadejde...Ei fac dintai experienta intalnirii cu Dumnezeul cel viu, si-n rabdarea desavarsita a asteptarii implinirii roadelor, marturisesc...
De ce alege Hristos pilda aceasta pentru a lamuri "rodirea tarinei care este Biserica", prin lucrarea Cuvantului lui Dumnezeu? Pentru a dovedi ca, uneori, in viata un om poate fi si drum de calcat in picioare, si piatra, si tarana cu palamida, dar cata vreme are nadejde si rabdare lucratoare in fapte bune, poate deveni si loc de rodire.In fond, samanta nu se pierde:fie se-adauga drumului, fie se face hrana pasarilor, fie pamant pamantului. Cel care pierde e "locul" acela din inima din care neizbucnind lumina rodirii, ramane lungit in soarele ispitelor - ca un drum - , grabnic de purtat in vartejul vanturilor si-n gurile nesatule ale zburatoarelor sau nenorocit pat de putreziciune pentru sporirea spinilor. Si aceasta ne si invata ca nu esti ceea ce zici ca esti, ci cat din samanta Cuvantului lui Dumnezeu, rabdatoare lucrare, s-a infiripat si crescut in inima ta.(Parintele Constantin Necula, PREDICI)
balla georgeta ·

Link permanent catre articolul complet http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...5-b1-p1742.htm

[cristiboss56]

E vremea semănatului, e vremea când pământul aşteaptă sămânţa şi sămânţa caută pământul. Da, în timpul existenţei noastre, al unui an din viaţa noastră, toamna este anotimpul semănatului de grâu.
Dar în cuprinsul vieţii noastre duhovniceşti, vremea semănatului nu ţine numai un anotimp, numai o lună, numai o săptămână, numai o zi. Vremea semănatului duhovnicesc ţine toată viaţa noastră şi pentru primirea Cuvântului, şi pentru semănat. Dumnezeu ne-a făcut în aşa fel, încât fiecare dintre noi să fim şi semănători, şi primitori ai Cuvântului Sfânt.
Fiecare avem şi o inimă în care să primim Cuvântul, şi o gură cu care să-l semănăm. Cuvântul lui Dumnezeu ne face pe noi plini de datorii şi de obligaţii şi de a-l primi, şi de a-l semăna.
Nu numai cei care se pot ridica în fruntea altora, care pot mărturisi cu glas puternic în mijlocul mulţimii Evanghelia sunt semănătorii… Ci fiecare dintre noi, toţi cei care am fost chemaţi la El suntem semănători. De la cel mai mic până la cel mai mare, de la cel dintâi până la cel din urmă. [...]
S-a aşezat citirea Evangheliei cu semănătorul acum, în vremea semănatului, şi s-a mai spus – de la început – şi bine facem mereu dacă ne-amintim de acest lucru de fiecare dată când la biserică este o Evanghelie, că uneori se explică, alteori nu se explică. Însă noi avem nevoie totdeauna ca, din Evanghelie, să tragem înţelesul cel mântuitor pentru viaţa noastră. Şi pilda cu semănătorul e ca o oglindă vie, ca un îndrumător pe care Dumnezeu a vrut ca să ni-l lase nouă pentru viaţa noastră de fiecare zi şi a fiecăruia dintre noi.
Din pilda cu sămânţa, noi trebuie să învăţăm foarte multe şi să nu ne lăsăm copleşiţi, nici ispitiţi şi biruiţi de nici una din încercările despre care Mântuitorul ne-a înştiinţat din timp,sa fim pregatiti si sa avem puterea de a semana samanta buna.
Domnul să ne ajute,sa putem separa samanta buna de neghina până la sfârşit, prin orice ar fi să trecem; să fim uniţi în inimă, uniţi în rugăciune. Şi când nu ne vedem feţele unii cu alţii, să ne simţim sufleteşte legaţi. Şi să ne rugăm cu căldură unii pentru alţii, şi atunci harul lui Dumnezeu, care e neîmpiedicat şi pretutindeni, ne va ajuta pe toţi să sfârşim cu bine lupta.
Pentru toate fie slăvit Numele Lui, căci a Lui este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
(fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Ogeşti – octombrie 1981)



Seamănă cu hărnicie, cât ai timp de semănat,
cu sămânţa frumuseţii umplând lumea-n lung şi lat;
semănând sămânţa dulce pe oricare drum te duci,
răsări-vor numai lacrimi şi săruturi la răscruci.
Seamănă mereu
pentru Dumnezeu,
căci cu rod ales –
vei fi la cules
şi-o răsplată Sus –
ai de la Iisus…
Seamănă lumina blândă din palat până-n bordei
şi-ai să vezi pe orice feţe numai bucuria ei;
semănând Cuvântul Vieţii din bătrâni până-n copii,
vei vedea umplându-ţi ţara numai lanuri aurii…
Seamănă iubirea sfântă din hotar până-n hotar
şi-ai să ospătezi la masa fericitului ei har;
semănând acum, cât este sfântul timp de semănat,
ai să te uimeşti în ceruri cât rod sfânt ţi-ai adunat.

[tabitha]

Joia Săptămânii a XX-a după Rusalii

Luke 9.49-56

John answered, “Master, we saw a man casting out demons in your name, and we forbade him, because he does not follow with us.” But Jesus said to him, “Do not forbid him; for he that is not against you is for you.” When the days drew near for him to be received up, he set his face to go to Jerusalem. And he sent messengers ahead of him, who went and entered a village of the Samaritans, to make ready for him; but the people would not receive him, because his face was set toward Jerusalem. And when his disciples James and John saw it, they said, “Lord, do you want us to bid fire come down from heaven and consume them?” But he turned and rebuked them. And they went on to another village.

Phil 3.1-8

Finally, my brethren, rejoice in the Lord. To write the same things to you is not irksome to me, and is safe for you. Look out for the dogs, look out for the evil-workers, look out for those who mutilate the flesh. For we are the true circumcision, who worship God in spirit, and glory in Christ Jesus, and put no confidence in the flesh. Though I myself have reason for confidence in the flesh also. If any other man thinks he has reason for confidence in the flesh, I have more: circumcised on the eighth day, of the people of Israel, of the tribe of Benjamin, a Hebrew born of Hebrews; as to the law a Pharisee, as to zeal a persecutor of the church, as to righteousness under the law blameless. But whatever gain I had, I counted as loss for the sake of Christ. Indeed I count everything as loss because of the surpassing worth of knowing Christ Jesus my Lord. For his sake I have suffered the loss of all things, and count them as refuse, in order that I may gain Christ

Și în românește:

Evanghelia :

Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus în alt sat. [Sfânta Evanghelie după Luca, cap. 9, versetele 49-56]


Apostolul :

Mai departe, fraţii mei, bucuraţi-vă întru Domnul. Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar vouă vă este de folos. Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur. Pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu, şi ne lăudăm întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe trup, deşi eu aş putea să mă bizui şi pe trup. Dacă vreun altul socoteşte că se poate bizui pe trup, eu cu atât mai mult! La opt zile, am fost tăiat împrejur; sunt din neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin, evreu din evrei, după lege fariseu; În ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveşte dreptatea cea din Lege, fără de prihană. Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc (Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, 3:1-8)

[tabitha]

S-a mai citit :


Luke 10.16-21

He who hears you hears me, and he who rejects you rejects me, and he who rejects me rejects him who sent me.” The seventy returned with joy, saying, “Lord, even the demons are subject to us in your name!” And he said to them, “I saw Satan fall like lightning from heaven. Behold, I have given you authority to tread upon serpents and scorpions, and over all the power of the enemy; and nothing shall hurt you. Nevertheless do not rejoice in this, that the spirits are subject to you; but rejoice that your names are written in heaven.” In that same hour he rejoiced in the Holy Spirit and said, “I thank thee, Father, Lord of heaven and earth, that thou hast hidden these things from the wise and understanding and revealed them to babes; yea, Father, for such was thy gracious will.

Col 4.5-9, 14, 18

Conduct yourselves wisely toward outsiders, making the most of the time. Let your speech always be gracious, seasoned with salt, so that you may know how you ought to answer every one. Tychicus will tell you all about my affairs; he is a beloved brother and faithful minister and fellow servant in the Lord. I have sent him to you for this very purpose, that you may know how we are and that he may encourage your hearts, and with him Onesimus, the faithful and beloved brother, who is one of yourselves. They will tell you of everything that has taken place here.

Luke the beloved physician and Demas greet you.

I, Paul, write this greeting with my own hand. Remember my fetters. Grace be with you.


Și în românește :

Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta. (Luca 10: 16-21)


Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară (de Biserică), preţuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor şi împreună-rob cu mine în Domnul. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să mângâie inimile voastre, Împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoştinţă toate cele de aici.

Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit, şi Dima.

Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul fie cu voi! Amin.
(Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel 4:5-9, 14, 18)

[cristiboss56]

• 

"În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi, ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea; şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinuturile Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus."

Luca 8, 26-39

[cristiboss56]

"Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? "



Citind fragmentul postat in aceasta seara pe acest thread , gandul ma duce la "strigatele" noastre zilnice , sau aproape zilnice , catre Dumnezeu , atunci cand suntem in necaz si in deriva in viata , si suntem parasiti de toti si de toate , si strigam aproape identic :"Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.. ."Catre cine sa ne indreptam in marile necazuri si ispite si cui sa cerem ajutor in neputinita noastra , decat Bunului Dumnezeu , care ne iarta , si ne iarta , si iar ne iarta cu toata slaba noastra credinta !
El spune in fragmentul de mai sus:"Unde este credinţa voastră?" . Ne amintim de El mai cu seama atunci cand boala ne loveste , cand necazurile ne cuprind si strigam in disperare :"Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.. ."
Doamne ai mila de noi si vezi neputinta noasra !
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

"Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu."



(Ioan 15, 17-27; 16, 1-2)



Nu intamplator astazi s-a citit in Biserica noastra acest fragment , in zi de praznic a doi mari mucenici care au patimit pentru Hristos , Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir si Sfantul Dimitrie cel Nou . Ei sunt exemplu pentru dragostea fata de Hristos , suferind multe prigoniri si suferinte , caci :" Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis."

La multi ani tuturor celor care poarta numele Sfintilor mucenici Dimitrie !

[cristiboss56]

• 

"În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Iar o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Şi, încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat."



"Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu Se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viaţă (…) Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut chip al propriei Sale veşnicii. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume (…)" (Septuaginta, Înţelepciunea lui Solomon, 1, 13-14 şi 2, 23-24).

PREDICA PARINTELUI GALERIU-1
PREDICA PARINTELUI GALERIU-2