Neuro-Spiritualitate

[leonte]

În prealabil postat de AlinB

Dar de ce nu urmarim sistematic binele, asta e o alta discutie si nu atat o problema neurologica cat una psihologica, de orientare.

Ingaduie-mi sa-ti demonstrez contrariul. Dar inainte ma declar in acord total cu urmatoarele afirmatii:

Orice credinta religioasa dezvolta,direct sau indirect, si un folclor adiacent intrucat imaginatia populara,de multe ori,incearca sa acopere cumva acele parti mai putin clare ale conceptiilor religioase... de multe ori,constiinta populara este mai apropiata de fantasticul imaginatiei...

La momentul cel mai avansat explicatia stiintifica si vechea interpretare populara coexista dar nu se mai intalnesc deloc... (adica ambele tabere se lasa coplesite de un atasament grosier care devine incapatinare, apoi se starneste un duh de impotrivire una fata de cealalta, incat fiecare tabara o acuza pe cealalta ca bate campii; duhul de impotrivire o fi al Sf. Treimi?)

Mai puțin evidentă, însă, este realitatea harului, și poate că există riscul ca acesta să fie confundat cu niște manifestări ale psihicului, venite de la trup.
Nu este ușor să faci deosebirea între ceea ce-ți vine de la trup și ceea ce-ți vine de la duh, când ambele se întâlnesc și se întrepătrund în suflet (psihic).

BINGO! EVRIKES!

Acesta este si scopul topicului: sa lamurim cele care vin de la trup, printr-o simpla concentrare psihica, de cele care nu au legatura, sau mai precis, cele care sunt mai presus de materie si de legile ei (legi care sunt scrise tot de Dumnezeu).

Conflictul dintre stiinta si credinta s-a nascut atunci cand arhimede a descoperit relatia dintre greutate, volum si forta cu care un lichid respinge un corp scufundat, facandu-l sa pluteasca. La vremea aceea, probabil ca exista un folclor numit tot in genul Sfanta Traditie, care explica faptul ca barcile plutesc tinute fiind de porunca lui Poseidon - zeul apelor- iar nu din pricina unui echilibru de forte ce functioneaza natural, oricat de moral sau de imoral ar fi carmaciul.

"Transfigurarea materiei", prin rugaciune este o formulare specifica unui om care nu cunoaste in mod precis ce se intampla in spatele acestui fenomen. Cum se face ca unii sfinti, despre care avem marturie clara pentru vietuirea aproape fara prihana, sunt mai putrezi cu trupul si mai putin aromati, decat alti cuviosi, care eventual au fost si insurati.

Va sugerez o comparatie intre moastele mucenicilor si ramasitele(pentru ca nu a fost canonizat) cuiva precum Ilie Lacatusul. Conform ierarhiei facute de sf. parinti, mucenicia este cea mai intalta treapta a sfinteniei, urmata de marturisitori si ceilalti... Cu toate acestea, mostele sf. Mare mucenic, Gheorghe sau Dimitrie sunt ... "de o calitate mai slaba" in ceea ce priveste integritatea, conservarea lor.
Singura explicatie posibila ar fi ca: ori clasificarea facatua de sfintii parinti este gresita, iar Dumnezeu judeca lumea dupa cu totul alte principii decat o fac bisericile, ori aspectul trupesc tine de cu totul alte fenomene decat virtutile sufletesti, iar raportarea la materie atunci cand Il cautam pe Cel nevazut este o inselare demonica. Eu zic ca este vorba despre ambele variante simultan. Adica, marturia transfigurarii trupesti, nu este o dovada apropierii de infailibil, iar judecatile lui Dumnezeu raman ca niste enigme, chair daca liderii religiosi de pretutindeni sustin contrariul.

[leonte]

In general, omul are tendinta sa explice in chip mitologic, orice fenomen pe care nu-l intelege. Un mit, este o inventie, o presupunere de natura fantastica, prin care se promoveaza un set de practici, bazate pe o motivatie fictiva, falsa. In cartile sf. parinti, falsul si imaginatia sunt atribuite starilor de inselare, prin care un om este tinut departe de Dumnezeu. Cele mai mutle marturii despre rugaciune si sporire duhovniceasa ne indeamna sa ne ferim de propriile ganduri, mai ales de acelea care hranesc imaginatia.

Pana unde merge neuro-psihiatria in rugaciune?
Anul trecut am cunoscut un monah care se ruga si el dupa puterile lui. Din intalnirea avuta, am ramas cu impresia ca era peste nivelul de mediocritate fatarnica a celor care implinesc poruncile pentru ca Dumnezeu sa-i recompenseze cu ceva. Acest monah, parintele N, mi-a pus o intrebare pe care nici un alt preot nu mi-a mai adresat-o: "Daca Dumnezeu nu da socoteala nimanui, caci nu e altul mai presus decat El, de ce Dumnezeu e bun si drept?" Acest tip de cugetare asupra manifestarii lui Dumnezeu, m-a ajutat sa inteleg mai limpede, ce anume asteapta EL, de la noi.

Vazand felul de a cugeta al parintelui, am indraznit sa ma deschid la suflet si am intrat in detalii stiintifie. Concluzia a fost un impas pentru care, ca doi crestini, se cuvenea sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne scoata din impas. Asa ca, de comun acord am compus o rugaciune: "Lipseste-ne Doamne de Harul tau, ca sa cunoastem cate suntem de goi, fara de Tine!". Eu si cu parintele ne-am rugat in seara/noapte aceea vreme de o ora, cu aceasta rugaciune. Cu cat ne rugam mai fierbinte si cu mai multa sete de adevar, cu atat rezultatul era mai evident.

Va sfatuiesc pe fiecare din voi sa incercati aceasta rugaciune; sa va rugati insa cu credinta, fara sa va indoiti de iubirea si de purtarea de grija a lui Dumnezeu, care nu vrea ca omul sa se rataceasca in intunericul nestiintei, ci la cunostinta adevarului sa vina.

In felul acesta am descoperit, lucrarea Dumnezeiasca si pe cea a fenomenelor neuropsihice.

[CristianR]

Numai gândul de a mă lipsi de apropierea dumnezeirii mă sperie de moarte. Pentru că, deși arareori simt harul, conștientizez acum, datorită acestei rugăciuni îndrăznețe de care vorbești, că el ne învăluie permanent.
Nu vreau să fac o astfel de experiență, după cum nu vreau să mă lipsesc nici măcar pentru două minute de aer.

Nu neg, însă, că celor exersați ar putea să le fie de folos. Totuși, Sfântul Siluan spunea, parcă (și cred că nu numai el), că Dumnezeu își retrage adesea harul, chiar dacă omul stăruie în rugăciune și în viețuire curată, ca acesta să-I simtă lipsa (să-L cunoască prin lipsă), să-L dorească și mai mult.

[leonte]

În prealabil postat de gpalama

Simtirea lui Dumnezeu, se face insa in suflet si prin ratiune.
Ratiunea constientizeaza prezenta si lucrarea lui Dumnezeu.
Sufletul insa este cel care sesizeaza prezenta lui Dumnezeu si a lucrarii sale.
Si sufletul si trupul vad lumina dumnezeiasca atunci cand aceasta se arata.

CUM se manifesta simtirea Harului in suflet, fara declansarea unor hormoni in trupa?
Care e diferenta intre a simti cu sufletul si a simti cu emotionalul (emisfera creierului responsabila cu sentimentele si fiorii) ???
Care e diferenta intre suflet si psihic?

În prealabil postat de gpalama

ESTE GRESITA NOTIUNEA DE MEDITATIE CRESTINA

De ce ?
Sensul rugaciunii este Slavirea lui Dumnezeu si nu reglarea trupului.

Vezi ca te inchini unui zeu mandru, care sufera dupa linguseli si laude.

[leonte]

În prealabil postat de CristianR

Numai gândul de a mă lipsi de apropierea dumnezeiri mă sperie de moarte. Pentru că, deși arareori simt harul, conștientizez acum, datorită acestei rugăciuni îndrăznețe de care vorbești, că el ne învăluie permanent.
Nu vreau să fac o astfel de experiență, după cum nu vreau să mă lipsesc nici măcar pentru două minute de aer.
.

Nici macar pentru a invata o lectie care sa te aduca mai aproape ca niciodata, de adevar si, implict, de Dumnezeu? Nu-ti doresti sa-ti risti confortul de zi cu zi pentru a te apropia de Dumnezeu? Inseamna ca nu-L iubesti mai mult decat pe tine insuti. Crede-ma ca Dumnezeu te iubeste foarte mult. Daca vrei sa stii cat de mult te iubeste, priveste o icoana cu rastignirea si vei intelege.
Roaga-te fierbinte si vei vedea ca Hristos, Dumnezeul nostru, stie sa te calauzeasca spre adevar fara sa-ti distruga sanatatea sufleteasca sau trupeasca!!!

Te rog Doamne, Iisuse Hristoase! Te rog sa-mi asculti rugaciunea! Te rog mai fierbinte ca niciodata. Lipseste-ma de Harul Tau, sa ma cunosc cum sunt! Lipseste-ma Doamne de Harul Tau, ca sa cunosc adevarul despre viata mea si despre sensul vietii pe pamant! Te rog, Parinte sfinte, Cela ce cu mana dintru nefiinta m-ai zidit si cu chipul tau cel Dumnezeiesc m-ai cinstit. Nu ma lasa sa ratacesc in intunericul nestiintei, precum cei ce sunt amagiti de ganduri viclene! Implineste-mi, Parinte, aceasta rugaminte a mea, pentru marea Ta milostivire, prentu iubirea Ta cea nemasurata, iar nu pentru vrednicia cererilor mele. Cauta spre nestiinta mea si nu te scarbi de vinovatia mea! Lipseste-ma de ingerul pazitor in aceasta clipa singura! Nu maine, nu peste o luna, ci acum, in vremea acestei umile rugaciuni, pe care cu fierbinteala si cu credinta o aduc inaintea Ta! Pentru ca nu cumva soaptele vrajmasilor Tai sa ma amagesca, zicandu-mi "ti s-a parut". Acum, in acest ceas, in acest moment, auzi rugaciunea mea si ia in urechi graiurile gurii mele, Parinte sfinte si bun!

[CristianR]

Leonte, tu nu te temi să mergi singur pe o cale atât de primejdioasă? Nu te temi de înșelări, de feste ale imaginației și ale propriei gândiri? Nu ți-e frică de faptul că ai putea să te bazezi prea mult pe tine și să fii prea subiectiv. Că ai putea fi victima mândriei și a părerii de sine?

Ai un duhovnic îndrumător pe calea pe care mergi? Sau ești un pionier?
Teamă îmi este de singurătate, mai ales atunci când ea ar fi alegerea mea. „Vai celui singur!”

Mulți au spus că ei n-au nevoie decât de Dumnezeu și s-au pierdut, trăgându-i și pe alții după ei.

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

Leonte, tu nu te temi să mergi singur pe o cale atât de primejdioasă? Nu te temi de înșelări, de feste ale imaginației și ale propriei gândiri? Nu ți-e frică de faptul că ai putea să te bazezi prea mult pe tine și să fii prea subiectiv. Că ai putea fi victima mândriei și a părerii de sine?

Ai un duhovnic îndrumător pe calea pe care mergi? Sau ești un pionier?
Teamă îmi este de singurătate, mai ales atunci când ea ar fi alegerea mea. „Vai celui singur!”

Mulți au spus că ei n-au nevoie decât de Dumnezeu și s-au pierdut, trăgându-i și pe alții după ei.

Frumuseţea şi adevărul argumentului tău m-au convins să ies puţin din carapacea mea de ţestos bătrân lâncezind în amorţeala dispreţului de sine.

Calist Catafygiotul, ale cărui scrieri sunt disponibile acum şi în limba română, aseamănă tentaţia monoaspiraţiei mistice cu căderea grozavă a lui Lucifer care a antrenat întreg cosmosul văzut şi nevăzut în drama explorării răului ca efect secundar al întâlnirii cu binele prost înţeles şi asumat.
Este o maladie letală a credinţei, deci ispită de-a dreapta, să-ţi imaginezi că suişul tău duhovnicesc deraiat de la comuniune, ar fi calea cea mai pură de a te uni cu Dumnezeu. În realitate eşti victima conlucrării în duhul tău a două patologii malefice ale fiinţei: mândria, mai ales prin avatarul său numit "părerea de sine" şi lenea ca tendinţă de te sustrage provocărilor alterităţii în falsul confort psihologic al unei lumi interioare autiste şi părelnic suficientă sieşi.
Am întâlnit destui oameni care se recomandă în faţa conştiinţei lor şi a lumii "creştini ortodocşi", aventuraţi pe căi individualiste şi egocentrice sub pretextul că ceilalţi creştini ortodocşi sunt proşti, răi şi limitaţi, prin urmare ei nu mai discută decât direct cu Dumnezeu. Fără să se întrebe, desigur, dacă Dumnezeu, care este mai înainte de toate Treime de Persoane deci comuniune, discută cu ei astfel autonomizaţi în instanţe supreme de apel, evadate din plutonul eclezial. Consecinţele acestor "spiritualităţi" găunoase şi dăunător imbecile sunt cel puţin două: încrîncenarea în mândrie şi surparea lentă a propriei aşezări duhovniceşti, prin autoafectarea cu înţelegeri eronate şi falsificarea accentuată a raporturilor cu Tradiţia autentică a Bisericii.

[CristianR]

Dacă disprețul de sine te ține sub carapace, ieși mai des la lumină pentru prețuirea pe care mulți de pe aici ți-o acordă, datorită unor cuvinte ca cel pe care tocmai ni l-ai dăruit! Și nu numai.

[leonte]

Daca as cunoaste vreun secret ascuns, prin care sa stiu precis ca 80% din catehismul ortodox este o un basm, o minciuna grosolana, atunci as avea toate motivele sa ma tem de Adevar. Dar cata vreme "Cred intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a rastignit..." indoiala si frica nu au loc in inima mea; Pentru ca "cel ce se teme nu este desavarsit in iubire."(I epist. Ioan)

Asa ca mai indemn inca o data pe toti cititorii acestui topic, la rugaciunea pentru aflarea adevarului. Nu-I cer lui Hristos sa ma vindece de boli trupesti, de orbire trupeasca, nu-I cer sa se marite fata, nu-I cer sa-mi creasca veniturile, nu-I cer sa ma izbavesc de saracie, nu-I cer sa moara dusmanii mei... Il rog doar sa-mi arate Adevarul! Il rog pe Cel ce a spus : "Cautati adevarul, caci adevarul va va face liberi!" Il implor pentru purtarea de grija a celui ce a spus : "Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacului." Ma predau cu totul purtarii Sale de grija si iubirii Sale de oameni, iar voi va impotriviti. De ce va impotriviti cautarii adevarului? Traiti cumva in inselarea pareriilor, a celor ce cred ca au adevarul si nu mai trebuie sa caute? Arhiereii vechiului testament predicau aceleasi clisee : "Noi suntem in scaunul lui Moise, cine este Fiul teslarului, care vine sa ne invete pe noi Legea si proorocii?" Cei ce s-au obisnuit cu intunericul, care isi sporesc averile pe intuneric precum talharii, acestia se tem de Lumina, caci Lumina vadeste faptele lor cele rele.

[CristianR]

Este vorba că Hristos a ales să Se dăruiască euharistic, să Îl cunoaștem în comuniune, ca mădulare ale Lui, iar nu individual. Dacă te desprinzi de cei care, și ei, se împărtășesc, alcătuind Biserica, și nu mai vrei să comunici cu ei, ce viață vei mai avea, ca mădular desprins de trup?