Cainii vagabonzi-eterna problema a romanilor !!!

[calator prin ploaie]

"În viziunea "Patriarhului călugărilor singuratici" există patru categorii de vietăţi: primele, fiinţele îngereşti, înzestrate cu suflet şi nemuritoare; a doua categorie sunt cele cu raţiune, suflet şi răsuflare - oamenii; din cea de-a treia fac parte animalele, care au răsuflare şi suflet; a patra categorie cuprinde plantele care au numai viaţă, lipsite de suflet, răsuflare, raţiune sau nemurire. Pe de altă parte, aceste patru atribute presupun ideea de posesie a vieţii.
....................
Intr-o perspectivă psiho-teologică se situează cele şapte niveluri ale sufletului, parafrazate din lucrarea augustiniană "Măreţia sufletului tău". La nivelul primar (întâlnit la om, animale şi plante), sufletul, puterea de viaţă a trupului care îl ţine în unitate şi armonie, susţine hrănirea, creşterea şi reproducerea. La nivelul al doilea (regăsit la om şi animale), sufletul caută orice se potriveşte cu firea trupului, are memorie, amintindu-şi de cele trăite prin simţuri şi ceea ce a învăţat prin obişnuinţă.

..............
Sfântul Ioan Scărarul: "Nimic nu este fără ordine şi scop în împărăţia animalelor, fiecare poartă înţelepciunea Ziditorului şi Îl mărturiseşte. Dumnezeu a dăruit omului şi animalelor multe însuşiri fireşti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea . căci până şi dobitoacele necuvântătoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor" Fără insinuări zoolatre, putem compara dragostea şi recunoştinţa unui câine faţă de stăpânul său cu nerecunoştinţa pe care unii oameni o arată Creatorului lor? Celor dintre noi care se conduc instinctual după legea lui Plant "Homo homini lupus" le adresăm spre meditaţie cuvântul neobositului analist Vasile cel Sfânt: "Nu vă temeţi mai mult de fiarele sălbatice decât de propria voastră lipsă de credinţă".
Din "Au animalele suflet?"-Cornel Dragos prin Laurentiu Dumitru

"Sa nu socotesti ca sufletul animalelor este mai vechi decat ipostasa trupurilor lor..."[ Sf.Vasile cel Mare . DECI animalele au un suflet dar desigur nu identic cu cel uman...

"Să stii mata că patru sunt felurile vietuitoarelor din lume, după Sfintii Părinti. Asa! Tine minte: Îngerii au minte si duh, oamenii au trup, minte, duh si suflet; ANIMALELE au trup si SUFLET, dar suflet cu simtire, că dacă îl tai, îl doare, nu-i asa? "-in Sfaturi ortodoxe...

[heaven]

Din acatistul Sf.Modest:

"Condacul 6:

Dupa trecerea din viata aceasta a stapanului tau, devenit, prin truda si darul lui Dumnezeu, fiu duhovnicesc, ai mers la Ierusalim ca sa te inchini Sfintelor locuri si apoi te-ai retras in Muntele Sinaiului, unde ai facut multe minuni, mai ales tamaduind dobitoacele; ca ai primit de la Dumnezeu mai mult acest dar, pentru ca in tinerete pastor de dobitoace fiind, catre ele milostiv te-ai aratat intelegand durerile lor. Deci, petrecand in preajma necuvantatoarelor fapturi ale Ziditorului a toate, te minunai de lucrurile Lui, cantand: Aliluia!"

[dianagroza]

În prealabil postat de calator prin ploaie

"În viziunea "Patriarhului călugărilor singuratici" există patru categorii de vietăţi: primele, fiinţele îngereşti, înzestrate cu suflet şi nemuritoare; a doua categorie sunt cele cu raţiune, suflet şi răsuflare - oamenii; din cea de-a treia fac parte animalele, care au răsuflare şi suflet; a patra categorie cuprinde plantele care au numai viaţă, lipsite de suflet, răsuflare, raţiune sau nemurire. Pe de altă parte, aceste patru atribute presupun ideea de posesie a vieţii.
....................
Intr-o perspectivă psiho-teologică se situează cele şapte niveluri ale sufletului, parafrazate din lucrarea augustiniană "Măreţia sufletului tău". La nivelul primar (întâlnit la om, animale şi plante), sufletul, puterea de viaţă a trupului care îl ţine în unitate şi armonie, susţine hrănirea, creşterea şi reproducerea. La nivelul al doilea (regăsit la om şi animale), sufletul caută orice se potriveşte cu firea trupului, are memorie, amintindu-şi de cele trăite prin simţuri şi ceea ce a învăţat prin obişnuinţă.

..............
Sfântul Ioan Scărarul: "Nimic nu este fără ordine şi scop în împărăţia animalelor, fiecare poartă înţelepciunea Ziditorului şi Îl mărturiseşte. Dumnezeu a dăruit omului şi animalelor multe însuşiri fireşti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea . căci până şi dobitoacele necuvântătoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor" Fără insinuări zoolatre, putem compara dragostea şi recunoştinţa unui câine faţă de stăpânul său cu nerecunoştinţa pe care unii oameni o arată Creatorului lor? Celor dintre noi care se conduc instinctual după legea lui Plant "Homo homini lupus" le adresăm spre meditaţie cuvântul neobositului analist Vasile cel Sfânt: "Nu vă temeţi mai mult de fiarele sălbatice decât de propria voastră lipsă de credinţă".
Din "Au animalele suflet?"-Cornel Dragos prin Laurentiu Dumitru

"Sa nu socotesti ca sufletul animalelor este mai vechi decat ipostasa trupurilor lor..."[ Sf.Vasile cel Mare . DECI animalele au un suflet dar desigur nu identic cu cel uman...

"Să stii mata că patru sunt felurile vietuitoarelor din lume, după Sfintii Părinti. Asa! Tine minte: Îngerii au minte si duh, oamenii au trup, minte, duh si suflet; ANIMALELE au trup si SUFLET, dar suflet cu simtire, că dacă îl tai, îl doare, nu-i asa? "-in Sfaturi ortodoxe...

Am mai cautat, vad ca se vorbeste de un suflet nerational...
Ultimul sens al cuvântului suflet este vietatea (orice fiinţă vie): „Iată Eu închei legământ cu voi, cu urmaşii voştri. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi..." (Facere 9, 9-10). ))(În acest sens „martorii lui Iehova" au schimbat toate cuvintele „vietate" în versetele Facere 1,20-24 cu cuvântul „suflet").
Şi, ce are sufletul nemuritor a omului cu sufletul (viaţa) animalelor care este în sângele lor?
Diferenţa între sufletul omului şi a animalelor se vede clar în momentul şi modul creaţiei. Despre aceasta ne arată Sfânta Scriptură şi Sf. Părinţi. Sfântul Ioan Gură de Aur ne vobeşte: „Uită-te câtă deosebire este între crearea acestei minunate fiinţe raţionale şi crearea animalelor! Când a creat animalele Dumnezeu a spus: „Să mişune apele de vietăţi (suflete) vii..." (Facere1,20) şi îndată au ieşit din ape animale însufleţite. La fel şi pământului i-a spus: „Să scoată pământul fiinţe (suflete) vii..." (Facere 1,24). Când a făcut pe om n-a mai grăit aşa, ci mai întâi ia creat trupul din ţărână, şi după aceasta i-a dat putere de viaţă, adică sufletul. Pentru aceasta spunea Moise despre animale: „Sângele animalului este sufletul (viaţa) animalului". Sufletul omului însă este netrupesc şi nemuritor, mult superior trupului şi atât de deosebit de el, cât e de deosebit trupescul de netrupesc".
Omul a fost creat mai deosebit decît animalele, după „chipul lui Dumnezeu" (Facere 1,27), şi a fost pus de Dumnezeu să stăpânească toate vietăţile. (http://www.ortodoxia.md)

Deci sper ca m-am facut inteleasa cand am zis ca animalele nu au suflet. Termenul de suflet folosit are un sens total diferit.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dianagroza

vad ca se vorbeste de un suflet nerational...

Noi suntem creati dupa modelul divin, adica existam, suntem vesnici, rationali, avem vointa proprie si sentimente.

Pe cand animalele exista, nu sunt vesnice, nu au ratiune, dar au vointa proprie si sentimente.

[calator prin ploaie]

Animalele au categoric un suflet(reiese clar si din scrierile sf parinti), precum scrisesem, diferit de cel uman, dar el exista , deoarece are sentimente si o anume inteligenta.....Sa le iubim , pretuindu-le, neuitand ca Domnul nu agreaza rautatile de nici un fel, dar nici speculatiile voind sa coboare ceea ce el a daruit din iubire....Doamne ajuta!

ps. Cine n-are un caine , sa-si ia....sunt destule sufletele nevinovate acolo.....

pps. Si tot citind opiniile unora, tot mai pregnanta e senzatia consacrata de altcineva....ca uneori omul e adevarata fiara, nu animalul.....

[I.Calin]

Chiar de-ar fi să vă supărați, ce-ar fi să înființați o Asociație a iubitorilor de câini, care să se susțină prin donațiile iubitorilor, să vă cumpărați teren pe banii Asociației, să construiți adăposturi pentru aceste animale nevinovate și să le întrețineți și îngrijiți cu multă dăruire. Sau există vreuna? Pentru că atunci altfel se pune problema.

Nu mi se pare firesc ca statul (în speță, primăriile) să aloce fonduri pentru câinii vagabonzi atâta vreme cât există oameni vagabonzi... muritori de foame și nu neapărat din vina lor. Sau, mă rog, în condițiile în care economia noastră este cum este nu cred că ar fi momentul să susținem prin banii contribuabililor și câinii vagabonzi.

Adică, în condițiile în care ajutoarele sociale pentru cei cu handicap din naștere se reduc drastic sau concediile de maternitate sau alocațiile copiilor sau ... mai știu eu ce.

Cred că ar trebui să ne stabilim foarte clar prioritățile. Și revin la propunere: iubitorii de câini vagabonzi să-și asume și demersurile practice ale îngrijirii animalelor și să nu scoată castanele din foc cu mâna altora. Mai ales, cu acei contribuabili care, mai degrabă, ar dori să vadă eutanasiate bietele necuvântătoare.

[camy_d]

Spunea o creștină într-un interviu la Trinitas TV, printre altele despre cruce, că dacă faci cruce, nici câinii nu te mai bagă în seamă. Pare plauzibil, oricum și dacă o credeți și dacă nu, când vedeți că vă atacă niște câini, faceți-vă cruce, eventual mai faceți și înspre ei, în lipsa unor mijloace fizice de a vă apăra, că poate o fi avut dreptate, nu strică să încercați.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de camy_d

Spunea o creștină într-un interviu la Trinitas TV, printre altele despre cruce, că dacă faci cruce, nici câinii nu te mai bagă în seamă. Pare plauzibil, oricum și dacă o credeți și dacă nu, când vedeți că vă atacă niște câini, faceți-vă cruce, eventual mai faceți și înspre ei, în lipsa unor mijloace fizice de a vă apăra, că poate o fi avut dreptate, nu strică să încercați.

si impotriva "bestiilor" bipede...ce sa facem? Ca pana dam sa facem o cruce...ne-au dat in cap, ne-au injunghiat, sau ne-au calcat indiferenti pe trecerea pietonala cu masina....

[guardian knight]

În prealabil postat de I.Calin

Chiar de-ar fi să vă supărați, ce-ar fi să înființați o Asociație a iubitorilor de câini, care să se susțină prin donațiile iubitorilor, să vă cumpărați teren pe banii Asociației, să construiți adăposturi pentru aceste animale nevinovate și să le întrețineți și îngrijiți cu multă dăruire. Sau există vreuna? Pentru că atunci altfel se pune problema.

Nu mi se pare firesc ca statul (în speță, primăriile) să aloce fonduri pentru câinii vagabonzi atâta vreme cât există oameni vagabonzi... muritori de foame și nu neapărat din vina lor. Sau, mă rog, în condițiile în care economia noastră este cum este nu cred că ar fi momentul să susținem prin banii contribuabililor și câinii vagabonzi.

Adică, în condițiile în care ajutoarele sociale pentru cei cu handicap din naștere se reduc drastic sau concediile de maternitate sau alocațiile copiilor sau ... mai știu eu ce.

Cred că ar trebui să ne stabilim foarte clar prioritățile. Și revin la propunere: iubitorii de câini vagabonzi să-și asume și demersurile practice ale îngrijirii animalelor și să nu scoată castanele din foc cu mâna altora. Mai ales, cu acei contribuabili care, mai degrabă, ar dori să vadă eutanasiate bietele necuvântătoare.

stimate domn, adevarata problema a iubitorilor de caini (a unora dintre ei,sa nu generalizam) este de fapt una de spsihologie subterana !
Ca sa fiu mai clar, nu numai ca acesti oamnei,nu doresc eutanasierea maidanezilor,ci,si mai mult nu doresc de fapt sa fie luati de pe strada, ci lasati pe strada, lor facandu-le o placere inconstinta si sadica, ca ceilaltiu oameni sa fie muscati si sa tremure de fica cainilor !
Acesta este de fapt secretul cel mare, al tutur babelor, mosilor sau adultilor ingrijitori secreti de caini pe langa usa blocului personal,sau pe langa vreun container de margine de bloc !
Aceste persoane amarate, vor si ele sa se simta puternice,in fata celorlalti semeni, bagand in mod discret si secret, groaza in ei, prin intermediul acestor maidanezi,protejati,care firesc, latra ,cand vreun trecator grabit merge pe acolo !
Deci sentimentul orgolios al puterii ai face pe acesti oameni sa aiba o dragoste bolnava pentru caini,si normal sa tipe ca din gura de sarpe cand, surasa puterii lor este eutanasiata !!!
Desigur, ca ei sunt apasati de o ura atroce impotriva semenilor-oameni, folosind cainii ca pe o razbunare inconstienta !!!
Am precizat ca nu vreau sa generalizez, exista multe persoane, sincer iubitoare de animale si care nu intra in categoria de mai sus ,insa nu am facut decat sa descriu o tipologie, des intalnita,din pacate !

[Yasmina]

În prealabil postat de guardian knight

stimate domn, adevarata problema a iubitorilor de caini (a unora dintre ei,sa nu generalizam) este de fapt una de spsihologie subterana !
Ca sa fiu mai clar, nu numai ca acesti oamnei,nu doresc eutanasierea maidanezilor,ci,si mai mult nu doresc de fapt sa fie luati de pe strada, ci lasati pe strada, lor facandu-le o placere inconstinta si sadica, ca ceilaltiu oameni sa fie muscati si sa tremure de fica cainilor !
Acesta este de fapt secretul cel mare, al tutur babelor, mosilor sau adultilor ingrijitori secreti de caini pe langa usa blocului personal,sau pe langa vreun container de margine de bloc !
Aceste persoane amarate, vor si ele sa se simta puternice,in fata celorlalti semeni, bagand in mod discret si secret, groaza in ei, prin intermediul acestor maidanezi,protejati,care firesc, latra ,cand vreun trecator grabit merge pe acolo !
Deci sentimentul orgolios al puterii ai face pe acesti oameni sa aiba o dragoste bolnava pentru caini,si normal sa tipe ca din gura de sarpe cand, surasa puterii lor este eutanasiata !!!
Desigur, ca ei sunt apasati de o ura atroce impotriva semenilor-oameni, folosind cainii ca pe o razbunare inconstienta !!!
Am precizat ca nu vreau sa generalizez, exista multe persoane, sincer iubitoare de animale si care nu intra in categoria de mai sus ,insa nu am facut decat sa descriu o tipologie, des intalnita,din pacate !

Sunt convinsa,ca daca nu ar fi fost CAINI,si ar fi fost PISICI,MAIMUTE,VEVERITE,IEPURI,PORUMBEI(deci animale inofensive) sau alte vietati care ar trai in libertate pe strazi,tot asa ati fi tipat si dramatizat fenomenul!!!
Ideea este ca nu iubiti animalele in genere,va par scarboase,INFERIOARE,si preferati sa dati ajutor unui om-doar pentru faptul ca va asteptati la ceva in schimb,rasplata,recunoastere-pe cand daca ati ajuta necuvantoarele sau natura,satisfactiile care vin inapoi nu va zguduie mandria personala.

Sunt extrem de putini oameni care isi ajuta semenii neconditionat,fara sa astepte nimic altceva in schimb-asa sunt si iubitorii de animale,ajuta niste FIINTE fara ajutor,fara drepturi,care nu-si pot face dreptate singure.

V-ati intrebat vreodata,cate PENSII,AJUTOARE PT ORFANI SI SARACI ar fi acoperit NEPLATILE DE TVA ALE MAHARILOR din romania??????
Sunt multe probleme care trebuiesc abordate,problema familiilor in care sotii nu au nici un fel de servici,mor de foame dar chef de amor au o gramada,chiar si pe burta goala-astfel ca sunt cazuri,cand la propriu,le-au murit copiii de foame.Oameni tineri,sanatosi ,in putere,care pot munci de dim pana seara,in loc sa leneveasca si din plictiseala,sa toarne copii pe nemancate!!!!!

Am intrebat-o pe o sarmana cu o gramada de copii,care cersea la biserica,care este povestea ei,si mi-a spus ca barbatul ei lucra la cai ferate,obisnuia sa bea cu colegii,si venea acasa baut cu nevoi de amor,in fiecare zi,si ea ce sa faca???Avea 7 copiii,toti facuti la un an diferenta,ea nu putea munci...cu cine sa lasi 7 copiii?Va par familiare povestile?

Oare ca parinte,nu te doare ceea ce le faci copiilor tai?cum ii pui intr-o situatie la limita subzistentei??care mai este diferenta dintre animalele care se inmultesc la intamplare si omul,pe care il ridicam in slavile inalte,ca are ratiune sau vointa persoanala??

Pana una,alta trebuie sa platim si pentru cainii si pentru copiii abandonati,desi copiii provin din reproducerea unor fiinte RATIONALE,SUPERIOARE,parca...