Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Bine, si atunci de ce sufera copiii mici, sugari fiind, desi ei nu au inca pacate?!? Oare greseste Psalmistul cand spune: "Intru pacate m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea" ?

Inca un raspuns, de la Parintele Teofil Paraianu, si care vorbeste si despre postul conjugal:

"- Parinte, in ce masura ii scade pe soti sau nu ii scade relatia intima, in scopul nasterii de copii, daca toti zicem "in faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea"?

- Bine, asta este o raportare la pacatul stramosesc. Noi nu putem duce lucrurile la extrem. Asa au facut gnosticii, care au spus ca materia trebuie distrusa, nu trebuie inmultita, pentru ca materia este rea, deci casatoria e rea, pentru ca inmulteste materia. Astea nu sunt conceptii ale Bisericii. Noi zicem ca la temelia existentei noastre este ceva care nu ne favorizeaza. Dar nu putem zice totusi lucrul acesta, pentru ca actul acesta sexual, care este pana la urma un act fizic, de ce il foloseste Dumnezeu atunci pentru concepere daca e scazut ca act? Nu putem sustine lucrul acesta decat intr-o anumita perspectiva, dar perspectiva asta nu este una reala. Putem spune insa altceva, si anume, ca actele sexuale care nu urmaresc si nasterea de fii ar fi cu scadere, dar nici in acest caz nu poti sa te mentii pe pozitia aceasta mult, pentru ca e intradevar o insuficienta a omului. Cei care au facut randuielile acestea cu martea, joia si nu la sarbatori, au vrut sa-l ridice pe om mai presus de sine insusi. Ei, in realitate, ca oameni necasatoriti, au facut program oamenilor casatoriti! Or, lucrul acesta nu se poate realiza. Nici ei, poate, casatoriti fiind, nu puteau realiza lucrul acesta, pe care ei nu l-au experimentat. Poate sa nu fie scadere, poate sa fie o ridicare faptul acesta ca te angajezi la aducerea in lume a unui copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, si daca te face colaborator cu Dumnezeu, il mai poti socoti inferior?

- Nil Ascetul, in Filocalia, volumul I, citand din Deuteronom, Capitolul al XXV-lea, deduce ca atingerea partilor rusinoase sau cugetarea la ele, intineaza, si completeaza ca cele ce ajuta la nastere arata creatura. Intrebarea ar fi tot in ceea ce priveste gnosticii, daca ar fi intr-adevar o cadere?

- Nu este o scadere. Nu exista nimic in trupul omenesc care sa fie intinat, sa fie prin sine scazut; si organul sexual si ochiul sunt pe acelasi plan, din punct de vedere creatural. Nu se poate spune ca acesta-i spurcat si acesta-i curat. In momentul in care "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat", nu mai e vorba de spurcaciune. Este vorba de intinare prin gandirea pe care o poti avea; de exemplu, se recomanda calugarilor sa nu-si priveasca trupul si mai ales partile ascunse ale trupului, ca sa nu se excite, adica sa aiba un mijloc de inlaturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu inseamna insa ca sotul si sotia nu se pot bucura chiar si de ceea ce pare a fi scazut, pentru ca nu e nimic scazut. Citeam undeva, intr-o carte de sexologie, ca aceia care se rusineaza cand au un act sexual, sting lumina si asa mai departe, gresesc. Era o parere a unui laic in chestiunea aceasta, dar omul trebuie sa se reverse, in fond, in actele sexuale, nu sa se jeneze si sa zica "vai, de mine, ca iar am facut pacat si vai de mine, ca n-ar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie sa ridice fiinta omeneasca, nu trebuie sa o scada."

[glykys]

Ieri mi-am cumparat de la Romexpo o carticica, Sfatuiri duhovnicesti, scrisa de arhim. Ioachim Parvulescu, de la manastirea Lainici. Am observat ca explica pacatele care se mostenesc de-a lungul generatiilor (pana la al patrulea neam, conform Iesirea, 20, 5) pe baza geneticii: copilul unui parinte care este betiv, bunaora, nu mosteneste neaparat caracterul tatalui, ci gena respectiva, care se poate activa sau nu. Se spune acolo ca fiinta umana este judecata in cadrul arborelui genealogic. Citez: "Deci este judecata ca persoana pana la un anumit punct, dupa care intervina judecata in neamul sau, care este luat ca un intreg ansamblu. O persoana dintr-un arbore genealogic, dintr-o familie care a facut mai mult pentru suflet, alta deloc, toate sunt judecate in cadrul arborelui... Caci bucuria este mai mare atunci cand se mantuieste tot neamul, daca este posibil, nu numai o persoana. Exista legea compensarii in acest neam".Urmeaza apoi recomandarile pentru iertarea pacatelor celor din neam. Intreaga discutie este in contextul cauzelor suferintelor din aceasta viata, printre care se enumera pacatele inaintasilor, pacatele proprii si rautatea apropaelui.
In capitolul dedicat avorturilor, se accentueaza importanta starii gravidei in formarea caracterului viitorului bebelus (si aici observatii care au fost demonstrate stiintific: orice bucurie, orice stres i se transmite si fetusului, care devine o copie a mamei: daca ea a fost irascibila in cele 9 luni de sarcina, copilul se va naste cu gena irascibilitatii, daca a fost echilibrata si infranata, la fel, bebele mosteneste gena aceasta si poate fi o copie a mamei). Concluzia este ca un copilas trebuie sa fie educat de mama inca din pantece, deoarece este sinteza celor doi parinti in momentul conceperii, le mosteneste bagajul genetic al amandurora (si, implicit, al bunicilor si inaintasilor, ca doar exista cazuri in care bebelusii seamana cu bunicii).

Explicatia aceasta mi s-a parut bine pusa in termeni genetici. Adica, se stie, spre exemplu, ca un copil ai carui parinti sufera de diabet are mult mai multe sanse sa faca aceasta boala, intr-un moment al vietii, e sigur ca un copil mosteneste trasaturile fizice ale parintilor sau bunicilor, se constata empiric ca mosteneste si anumite trasaturi de caracter, de ce sa nu mosteneasca genetic si inclinatiile (pacatoase sau virtuoase) ale parintilor? Am uitat sa arat ca se mentioneaza ca nu pot fi mostenite si acele pacate spovedite curat, pentru care s-a facut canon si pocainta! O sa incerc sa fiu si eu atenta la lucrurile acestea cand voi avea sot si copii...

[Noesisaa]

Mi se pare simplista explicatia asta genetica.

Nu sunt convinsa daca comportamentul/caracterul unui om este determinat genetic, ci este mult mai mult determinat de ambient, de oamenii care te inconjoara, de educatia pe care o primesti. Daca intr-adevar caracterul ne este scris in gene, daca alegerile noastre sunt determinat de gene, ce rost ar mai avea sa lupti impotriva unor tendinte distructive. Ai putea pur si simplu sa spui, de exemplu, ca sunt betiv fiindca tata a fost betiv, la fel si bunicu, adica in familia noastra este o gena a betiei care se transmite pe linie masculina. Asa ca, asta e, si baietii mei o sa o aiba, etc. Dar daca intr-adevar este o problema de ordin fiziologic, cum ai putea sa ceri unui om sa o depaseasca, cand lui ii lipseste ceva, sau are ceva in plus? Cum ai putea sa ceri unui om fara un picior sa stea in doua picioare, cand el nu poate din cauze fizice? Poti sa ceri unui om cu ochi verzi sa aiba ochi albastri? NU, e absurd.

De asemenea nu stiu cat de ortodoxa este ideea compensarii intr-o familie, dar am cumva sentimentul ca e la marginea ereziei. Catolicii stiu ca au un fel de idee cum ca faptele bune in surplus ale sfintilor ar putea fi folosite de altii fara destule fapte bune ca sa se mantuiasca sau sa iasa mai repede din purgatoriu. Nu stiu daca continua sa sustina ideea asta, dar este un anumit numar de fapte bune pe care il faci pentru care devii sfant? Este mantuirea colectiva sau individuala ( si raspunsul radio Erevan: daaa. ) ? Sau este undeva un depozit de fapte bune de unde sa te servesti? La fel si cu ideea asta a compensarii...

[Fani71]

Genetic nu poate sa fie, dpdv medical, pentru ca o gena nu se schimba. Betia poate incepe si la cineva care nu are betivi in familie, si dupa teoria asta comportarea lui ar crea o gena, nu?

Insa cred ca intr-adevar poate exista un mod de transmitere la nivel psihologic si chiar spiritual al unor trasaturi de caracter, insa nu in mod determinist, ci ca un fel de tendinta, cum spuneam. De acelasi fel este si transmiterea pacatului originar - de altfel in ortodoxie pacatul este comparat mai ales cu o boala, iar vindecarea lui cu vindecarea unei boli, Hristos este Tamaduitorul (a se vedea evanghelia de azi, in care Bunul Samaritean a fost intotdeauna identificat cu Hristos de catre traditie)
Daca ar fi asa determinista treaba nu s-ar pune atata accent pe pocainta personala si pe responsabilitatea fiecarui crestin pentru faptele proprii.

Cred ca nu este bine sa ducem teoria asta prea departe, cu mantuirea in cadrul neamului, glykis. Nici mie nu imi miroase prea ortodox si intr-adevar, seamana cu teoria catolica a meritelor suplimentare care produc indulgente cu care ies din purgatoriu sufletele. Si mai seamana si cu iudauismul unde era asa important neamul. De altfel se si bazeaza pe Iesire. Sa nu uitam suntem in Legea Noua, si ca multe din lucrurile din VT sunt depasite de Intruparea lui Hristos. Multe lucruri de dinainte nu mai au putere asupra noastra, daca intr-adevar traim ca niste oameni botezati. Pana la urma conteaza cel mai mult ce face fiecare cu bagajul 'genetic', cum il foloseste. Poate deveni sfant oricine, si un fiu de criminali si betivi si curvari. Hristos nu a zis ca prostituatele si vamesii vor intra in Imparatia cerurilor inaintea multora? Darmite fii lor? ;-)

[Fani71]

A, da, despre influenta asupra fatului... Sigur ca da, se stie ca exista, si trebuie sa fim foarte atente constiente de asta. (merci ca mi-ai amintit ;-))

Insa daca spui ca bucuriile se transmit, de ce ar fi rau sa aiba relatii trupesti mama? Daca un cuplu se iubeste, a avea aceste relatii este un prilej de bucurie, ste un moment de dragoste impartit cu sotul, deci nu vad de loc ce rau ar putea face fatului (daca bineinteles nu exista contraindicatii medicale si daca mama are dorinta, uneori nu are). Mai rau o abstinenta de atatea luni poate sa o faca irascibila si nemultumita, sa se simta neiubita etc. Nu cred in teoria parinelui Arsenie Boca cu nu stiu ce hormoni care influenteaza copilul si il face sa aiba tendinte libidinoase mai tarziu. Este pur si simplu o teorie, bazata dupa parerea mea pe prejudecati populare si monastice impotriva sexului si mai ales a faptului ca femeia are dreptul sa simta placere fara sa faca un pacat

Nu, nu a zis asa, ci ca pacatosii care s-au pocait vor intra in Imparatia Cerurilor. Fara pocainta nu ajungem in cer, ci in iad.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu, nu a zis asa, ci ca pacatosii care s-au pocait vor intra in Imparatia Cerurilor. Fara pocainta nu ajungem in cer, ci in iad.

Sigur, sigur, care s-au pocait. Dar ideea era ca dupa teoria asta a transmiterii parca le iei si sansa sa se pocaiasca. Cel putin asa suna.

[Noesisaa]

Hmm, am o intrebare: toti oamenii care se mantuiesc sunt sfinti? Adica daca ajungi in rai, in Imparatia lui Dumnezeu dupa ce mori, se cheama ca ajungi sfant? Sau sfintii sunt cumva pe o treapta mai sus, sau pe alta treabta/nivel decat oamenii obisnuiti care se mantuiesc? Cumva niciodata nu mi-a fost foarte clar, si acum mi-am amintit.

Banuiala mea este ca toti cei care se mantuiesc sunt sfinti. Dar apoi sunt tot felul de sfinti, sunt martiri, sunt calugari, sunt sfinti gen St cel Mare, etc etc. Sunt toti la fel?

[glykys]

Nu stiu... si in cartea asta e sustinuta teoria parintelui Boca privitoare la sexul in timpul sarcinii si la posibilitatea mostenirii unor porniri libidinoase... O sa ma conving insa la momentul respectiv cat de aplicabile sunt aceste teorii. Nu e de joaca insa. Dupa ce ca viata e, oricum, destul de grea si plina de incercari si este atat de usor sa faci pacate personale cu duiumul, sa ii mai pui in carca copilului si alte pacate, din nestiinta sau din neascultare ... Pana cand o sa dau si eu de latura practica, mai cercetez teoretic . Iar rugaciunea pentru neamuri nu poate fi decat un lucru bun, indiferent de pozitia adoptata. E un act incredibil de egoist sa-ti doresti doar mantuirea proprie.

[glykys]

În prealabil postat de Fani71

Sigur, sigur, care s-au pocait. Dar ideea era ca dupa teoria asta a transmiterii parca le iei si sansa sa se pocaiasca. Cel putin asa suna.

Nu le iei sansa de a se pocai, in niciun caz. Doar ca ... le ingreunezi lupta si viata!