Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Imi este greu sa cred ca exista vreun om, fie el si debil mintal, care sa nu caute adevarul si Adevarul. Dorul de Dumnezeu e sadit in orice fiinta umana, desi cunoaste forme de exprimare uneori paradoxale sau cu totul originale - sunt convins de asta.
Problema imi pare deci ca, poate, din pacate uneori cautam gresit, sau ne pare (convinsi prea usor de altii, oameni carismatici si mesteri in manipulari de tot soiul sau unii ticniti de-a binelea) ca am si gasit; sau obosim, sau precum spuneai devenim delasatori, poate din pierderea sperantei etc. Da, asta e intr-adevar un spatiu de probleme si pericole, asta-i buba...
|
In acel mesaj am spus mai simplu, dar in alte mesaje completam cautarea adevarului cu sinceritate, cu inima curata, etc. Iisus ne-a spus ca cine cauta va gasi adevarul si pe El. Unii nu cauta nimic, doar accepta ce primesc prima data. Se nasc intr-o religie si accepta acea religie si practici, fara sa isi puna alte intrebari. Altii nici macar nu sunt interesati de partea spirituala, urmeaza doar cursul vietii, facand ce fac si ceilalti, adica scoala in tinerete, apoi serviciu, familie, distractie, etc. Trairea fara gandul la ce se va intampla peste cativa ani este o practica intalnita des, pot fi persoane atee sau care sunt credinciosi nepracticanti, spiritualitatea ocupa doar un loc periferic. Mai sunt care incep sa caute adevarul dar, cum spui si tu, nu merg pana la capat, gasesc ceva si cred ca acolo e adevarul, fara sa mai cerceteze daca mai e ceva. Si multi ajung sa fie interesati de paranormal, religii asiatice, etc.
Dar fiecare va gasi in functie si de faptele sale, de smerenie si celelalte. Si aici m-am referit de fiecare data la poveste sutasului Corneliu. Evreii desi cunosteau adevarul si chiar asteptau un Mesia nu au crezut nici dupa ce au vazut minunile facute, iar Iisus ne spune de ce, din cauza impietririi inimii datorita pacatelor. In schimb sutasul, desi era pagan, au venit ingerii sa ii spuna adevarul. Sa ne inchipuim ca nu se poate intampla ca cineva sa mertie sa vina in adevar si sa nu aiba cum pentru ca Domnul nu il poate ajuta, pentru ca Domnul e Atotputernic, poate orice. Dar trebuie ca acela sa doresca si sa merite (adica faptele sale). Chiar de curand am gasit relatarea unul budist din America, am dat si link-ul, spune cum a ajuns la ortodoxie, avand revelatii.
Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Necazul e, dupa mine, ca unii se grabesc sa creada despre Adevar ca chiar L-au gasit, cand e dovedit de mii si mii si milioane de ori ca nu Il cunosc decat din auzite sau din inchipuiri ori intelegeri "logice", reci...
Acestia sunt de fapt si cei mai aspri judecatori ai semenilor. Si cei mai strigatori (urlatori?) ai gasirii Adevarului, vai...
Ceilalti judeca mai putin pe aproapele deoarece, cred eu, n-au nici timp nici energie de pierdut. Ei au treaba: cauta Adevarul! Iar de L-au gasit, iarasi au treaba: trudesc sa Il pastreze, sa si-L apropie cat mai deplin, sa se apropie de El.
Dar poate ma insel, desigur, din varii motive (cum ar fi, nu-i asa, tendinta mea ecumenista...:) Iertare pentru ca n-am rezistat ispitei de a strecura o ironie
|
Si tu si eu marturisim tot timpul adevarul chiar in gura mare. Cum? Cel putin atunci cand mergem la biserica la un moment dat toti incep sa spuna ceva invatat pe de rost, numita Crezul. Inavatura ortodoxa si marturisirea ei este baza, minimul, de aici se porneste, atat cel ce vine la ortodoxie cat si cei ce sunt deja in Biserica trebuie sa stie in ce cred si sa si creada. Apoi vin restul, adica induhovnicirea cu ajutorul harului. La fel, fara sa creada in Hristos nimeni nu era botezat de Apostoli, nu o vedeau ca pe o organizatie de buna intelegere nonprofit.
Dar in ultimul timp conceptiile moderniste, ecumensite, vor sa schimbe aceasta invatatura, de fapt toata credinta, spunand ca adevarul nu conteaza sau e pe planul doi, importanta e intelegerea, fericirea in corectitudinea politica. Si fiecare e preocupat de ceea ce crede, daca s-a molipsit de aceste conceptii e normal sa se simta apropiat de cei ce le impartasesc, indiferent ca sunt ortodox, penticostali, catolici si sa nu se mai simta apropiat de adevarurile ortodoxe si de fratii ortodocsi.
Martiri si marturisitori ai credintei au fost atunci cand au fost prigoniri sau erezii. In momnetele cand toti marturiseau adevarul nu aveau ce marturisitori sa fie, din moment ce toti erau marturisitori. La fel si in zilele noastre sau pe forum, daca toti ar spune inavatura ortodoxa nu ar mai trebui sa fie cineva sa o reaminteasca. Dar daca si unii ortodocsi spun alte inavaturi e normal sa fie si din cei surprinsi ca gasesc asa ceva si spun ei adevarul. Si normal ca celor dinaite nu le place acest lucru, ei pazesc doar ca sa nu se supere nimeni ca aude ceva critic despre cultul sau, au grija mai mult de eterodocsi decat de ortodoxie si inventeaza tot felul de explicatii, filozofii, aratand ca ei sunt iubitorii de oameni, ceilalti sunt doar teoreticieni, logici, critici, etc.
Cine ii impiedica pe cei cu tendinte ecumensite sa nu mai caute tot felul de explicatii pentru ce cred si sa citeasca invatura ortodoxa? Daca am inteles bine ai spus ca ai inceput sa citesti vietile sfintilor, e un lucru bun, impreuna cu rugaciunea ajungem sa vedem si adevarul. Pentru ca toata viata trebuie sa cautam adevarul si sa crestem.
08.05.2012, 12:30:40
Subiecte asemănătoare
Mod linear
