Iarasi despre infailibilitatea papala

Cozia, de curand am citit, ca omul este suma compromisurilor tale. Catolicii au trait in compromis inca de la Schisma, modificand si incercand sa supravietuiasca cu cele modificate. Nu acelasi lucru vedem la Biserica Ortodoxa. Aici se vorbeste despre schisma, in cazul in care se vor cere asemenea modificari de neacceptat. Greu cuvant, dar manastirile nu vor accepta compromisul; la fel nici unii preoti, chiar daca acest lucru va fi urmat de persecutii. Iar cei din manastire, precum si unii mireni sunt pregatiti sa faca fata acestor presecutii, caci ce sa faci cu o viata care nu e intru Hristos?

[Grigorie]

În prealabil postat de ancah

Biserica pana la Marea Schisma era catolica, iar credinta ortodoxa. Cum Biserica de veste si-a luat numele de catolica, biserica de rasaritsi-a luat numele de ortodoxa. Deci una e universala, iar cealalta a dreptei credinte.

Biserica e caracterizata prin ambele atribute: catolicitate si ortodoxie. Si noi, ortodocsii, nu ne consideram mai putin catolici, asa cum si catolicii cred despre ei ca sunt drept-credinciosi (ortodocsi). Istoric vorbind, s-a incetatenit denumirea de catolici pentru supusii papei si de ortodocsi pentru credinciosii Bisericii Rasaritene.

Catolicitatea are intelesul de deplinatate a credintei (calitatea de a nu avea nimic lipsa). Occidentalii i-au dat insa cu timpul catolicitatii un aspect cantitativ, geografic, extensiv. Dar se inseala. Biserica era pana la Cincizecime raspandita numai in Ierusalim si in imprejurimi, dar cu toate acestea era catolica.
Nu ar trebui sa ne temem de termenul "catolic", care caracterizeaza pe membrii Bisericii. Problema care se pune este care este adevarata Biserica: Biserica papala sau Biserica Ortodoxa?

Noi credem ca Biserica Ortodoxa este adevarata Biserica, de aceea noi ne putem numi cu adevarat catolici si ortodocsi simultan, catolicitatea si ortodoxia exprimand plinatatea si adevarul credintei.
Din punct de vedere ortodox, membrii Bisericii papale folosesc abuziv titlurile de "catolici" si "ortodocsi". Dar daca renunta la abaterile lor, vor reveni la situatia anterioara de adevarati catolici si ortodocsi.

Grigorie " Dar daca renunta la abaterile lor, vor reveni la situatia anterioara de adevarati catolici si ortodocsi.

Multumesc mult pentru explicatie. Oare cand putem spera la revenirea la adevar a Bisericii papale? Termenul mi se pare foarte potrivit, desi pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur exista papa si in Alexandria, papa Teofil fiind cel, de la care i-au venit toate problemele, inclusiv 2 exilari. Sa fie chiar intamplator ca tot un papa a lovit atat de puternic Biserica rasariteana din Constantinopol?

Paste fericit tuturor catolicilor!

[alexandra28again]

nici catolicii italieni nu cred in asa ceva...

[Grigorie]

De-abia acum am bagat de seama ca in titlul acestui topic ("Iarasi despre infaibilitatea papala") s-a strecurat o greseala. Corect este infailibilitate.

[vsovi]

Mai ce va intrecetzi in aprecieri de buni creshtini catre catolici urandu-le una shi alta shi gasindu-le laude pentru ca atzi... in loc sa fugitzi de ei oriunde ii vedetzi ca de shi sa-i alungatzi din casele voastre... ??????:( ... aproapele/fratele nostru este doar cel care face Voile lui Dumnezeu iar strainii, aia sarmanii care sunt bine intentzionatzi shi cinstitzi shi horopsitzi ai soartei aia doar... restul nu merita nici bunaziua sa le dai, sunt fratzi ca oameni e adevarat, dar defapt..., iar voi va intrecetzi in a le acorda toata consideratzia care s-ar cuveni data fiilor imparatziei... acuma nici sa-i luam la bataie... dar nici sa-i privim altfel decat ca pe nishte straini shi eretici... ca doar asha s-au facut ei... fugitzi mai de ei, ca prin sfaturile lor pentru ortodocsi vine doar distrugere shi durere... adica terfelire fara sfarshit... nimic bun chiar daca ar parea... nu va lasatzi pacalitzi ci ascundetzi-va de ei shi nu-i primitzi... ca nu sunt creshtini ci sunt, nu vreau sa ma intinez judecand...:(???:(

[MariaB]

În prealabil postat de vsovi

nu vreau sa ma intinez judecand...

numai ca deja ai facut-o (chiar daca fara cuvinte)

[vsovi]

În prealabil postat de MariaB

numai ca deja ai facut-o (chiar daca fara cuvinte)

cred ca e invers, eu am folosit cuvinte fara sa judec, ci amintind ca ei s-au facut eretici, pe cand dumneata chiar ca n-ai folosit cuvinte dar ai judecat... te iert draga MariaB, shi imi pare rau ca te-ai simtzit in necaz... dar orice om din necaz se roaga la Hristos sa-l scoata... iar voi ramanetzi baricadatzi in eres... poate ca nu va lasa ratziunea, shi intradevar e greu sa luptzi raztional, intzelept cu ratziunea, celor fara de ratziune care va tzin legatzi in mandria ratziunii voastre... ca oricum nu voi v-atzi facut eretici ci parintzii voshtrii... asha ca avetzi o scuza...

deci in textul de mai sus dumneata doar presupui o judecata dar judecata este aceasta, shi v-atzi judecat singuri atunci cand v-atzi facut eretici... deci cu ce v-am judecat eu? cu nimic, eu le-am aratat colegilor ortodocsi de pe forum, cui se cuvine a arata consideratzia lor, celor ce fac voile lui Dumnezeu, adica aproapelui/fratelui nostru mai horopsit... horo vine de la horor... caci asta sufera ortodoxii de la lume... dar nu filme ci realitatzi...9x???:(:(

Din interviul cu Parintele Arsenie Papacioc:
A.P.: a venit un catolic să slujească şi nu i-am dat voie. Şi i-am spus multe lucruri, şi i-am spus şi lucrul acesta: „Napoleon a omorât un demnitar. Şi i-a spus cineva: «Sire, pe lângă marele păcat pe care l‑aţi făcut că l-aţi omorât, aţi făcut şi o nedreptate.»” Deci, aia era mai important decât moartea unui om. Şi aşa este! Nu putem să susţinem un adevăr după cum vrem noi. Biserica Ortodoxă n-a făcut nicio greşeală în manifestarea ei mistică, ca să zică acum: „Hai să ne împăcăm!” N-a făcut nicio greşeală. Să vedem de unde au plecat ei, primii, chiar cu cafea, dacă vor. Dar nu vrea! Şi acum să punem o întrebare: „dacă vii să ne împăcăm, renunţi la filioque? Renunţi la primatul papal? Renunţi la indulgenţe? Renunţi la imaculata concepţie?” Nu renunţi la nimic. Deci, vizibil, vor să pună mâna… Dar ceea ce este important… Dacă ai ochi de văzut, să vezi că îi roade ceva. Îi roade dorinţa de hegemonie, ori un vierme care nu-i lasă în pace - pentru că nu sunt în adevăr. Pentru că nu putem trece cu vederea. Dumnezeu nu vede toate aceste lucruri? Nu le suportă cu multă plăcere. Adevărul este singurul care odih*neşte. Dacă nu eşti în adevăr, nu eşti în Dumnezeu. Şi e numai unul adevărul. Eu sunt Adevărul şi Viaţa. Ce putem ciunti din adevăr? Nu ciuntim nimic. E vorba de cre*dinţă, dragii mei, nu-i vorba de păcate de moarte, capitale şi nu mai ştiu cum. E vorba de cele mai grozave păcate. Pentru că au fost anatemizaţi. Patriarhii Sinoadelor ecumenice, pe Nestorie l-au anatemizat şi anatemizat a rămas. Pur şi simplu nu i-a mai convenit, la 1054, cu acel Umberto, să ne pună anatema pe sfânta masă. Şi demonstrativ şi îndrăz*neţ. Măcar că Roma era primus inter pares la sinoade, primul între egali adică. Dar atâta era, mai mult nu poţi. Şi în sfârşit, s-au dat de gol catolicii prin mărturisirea papei (Ratzinger – n.n), prin care a fost declarată (Biserica Catolică drept – n.n) singura Biserică. De ce mai rezistăm atâta timp? Mă rog, mă rog! Dar noi cine suntem? Şi cu cine vreţi să vă împăcaţi, dacă voi sunteţi singurii, singura Biserică? Şi suntem obligaţi să stăm drepţi la astfel de afirmaţii şi astfel de dorinţe bolnave.

D. V.: Dar ce trebuie să facem?

Pr. A.: Murim! Pentru adevăr, asta facem. Nu se pune problema: apărăm adevărul, orice ar fi. Dacă e moarte, e sfinţenie, dacă nu e moarte, e laşitate.

D. V.: Şi cum scăpăm de frica de moarte?

Pr. A.: Dragă, viaţă înseamnă moarte continuă. Uite, a venit, îl înfruntăm. Mă culc liniştit, şi ăsta nu e lucru puţin, ca un creştin să doarmă liniştit în privinţa adevărului. Şi noi suntem cei care trebuie să mărturisim adevărul. A anatemizat Biserica lumea de pe stradă? Nu, ci pe cei care au susţinut un punct de vedere greşit? Nestorie, şi ceilalţi, nu-i luăm pe toţi. Pentru că cuvântul ăsta (Filioque – n.n.), cu Sfântul Duh, că vine de la Fiul,… s-a discutat în toate sinoadele, şi nici unul n-a acceptat. Sfântul Vasile cel Mare a fost foarte activ în răspunsurile astea… Ca şi cum Duhul Sfânt ar fi nepotul lui Dumnezeu, ştii, că e tata, e fiul, şi e şi nepotul acuma. E de o fiinţă Tatăl, cu Fiul, cu Sfântul Duh. În trei chipuri, în trei feţe, în trei persoane. Sigur că lumea care crede într‑un Dumnezeu o să întrebe: „cum sunt trei?” Ei, Sfântul Spiridon – care e (prăznuit – n.n.) chiar astăzi – a dovedit (adevărul prin minunea – n.n.) cu cărămida. Acest grozav Spiridon n-a făcut nici un fel de teologie, n-a făcut. Teolog e cine susţine adevărul. Ce teologie ceri? Avem teologi: Sfântul Ioan Evanghelistul, Grigorie de Nazianz şi Ioan cel Nou (care a teologhisit apărând adevărul în faţa celor prigonitorilor musulmani – n.n). Vrei să faci pe teologul? Ce teologie? Adevărul poate să-l apere oricine ar fi creştin.