prietena mea nu este fecioara

@mihaela,nu are schimbatul barbatilor "in sange",deci nu se pune problema de asta. Suntem foarte potriviti unul pt altul,te asigur,si pot spune si ca va fi femeie de casa (chiar e).

@BogdanF2 m-am gandit bine la scopul casatoriei dpdv al ortodoxiei,cunosc foarte bine aceste lucruri,si sunt sigur ca prietena mea ar fi potrivita. Deci indoieli nu sunt.
Si stiu ca baieti credinciosi si fete credincioase abia se mai gasesc,de aceea mi-ar fi greu sa renunt la ea. Adica in ceea ce priveste biserica si tot ce tine de religie exista o armonie perfecta intre noi. E o persoana alaturi de care in mod sigur mi-as putea pastra valorile spirituale,adica sa ma pot ruga in continuare (fara sa fiu dispretuit),sa merg la biserica,sa citesc carti ortodoxe,sa vorbesc despre Dumnezeu si despre credinta si mai ales alaturi de ea as putea sa-mi cresc copiii in credinta crestin-ortodoxa! Asta este lucrul care ma bucura cel mai mult,compatibilitatea perfecta in ceea ce-L priveste pe Dumnezeu!
Pentru aceasta ma rog mereu la Dumnezeu pt iertarea pacatelor noastre si sa hotarasca El ceea ce este mai bine pt noi,adica sa fie voia Lui,si nu a mea sau a ei!
Cat despre casatorie... ar putea deveni realitate peste cel putin vreo 4 ani... deocamdata suntem prea tineri :) Oricum iti multumesc pt intentia de a-mi ura casa de piatra. Sper ca intr-o buna zi sa fie.

[anna21]

În prealabil postat de mihaela68

Si inca ceva;e adevarat ca e pacat sa faci dragoste inainte de casatorie ,dar sa divortezi ca nu te potrivesti nu e pacat?ca nu ai voie sa divortezi doar in caz de adulter,si atunci ce faci?astepti sa o prinzi cu altul sa nu pacatuiesti tu?e aberant.dumnezeu ne iubeste pe noi pacatosii,ptr noi s-a rastignit ,ptr a ne ierta noua pacatele,...fa ce simti si incearca sa nu pacatuiesti ,sa fii pe plac domnului,iar daca ai gresit dumnezeu te va ierta doar sa nu mai repeti greseala!in rest multa bafta si sa auzim de bine!

1. Tu crezi ca cei care nu au "perioada de proba" divorteaza in proportie semnificativ mai mare decat cei care probeaza sotia inainte? (Cam jumatate din cuplurile americane divorteaza. Crezi ca toti au fost virgini inainte de casatorie?)

2. Crezi ca potrivirea din perioada de proba garanteaza ca cei doi se vor "intelege" bine in pat pentru tot restul vietii? Foarte multe lucruri afecteaza viata sexuala: stresul, sanatatea, suspiciunea de infidelitate, comunicarea defectuoasa etc. Toate acestea apar pe parcurs, nimic nu garanteaza o intelegere perfecta (in nici un caz o "perioada de proba")

3. Si cel mai important lucru: scopul casatoriei crestine este mantuirea. Din aceasta perspectiva trebuie aleasa sotia!

(Cred ca esti foarte tanara. "Perioada de proba" imi pare un concept foarte umilitor pentru o femeie. Asta este casatoria: desfranare cu acte in regula?)

[Fani71]

Nici eu nu cred in perioada de proba, ca sa fie siguri cei doi ca se potrivesc sexual, de care se vorbeste adesea. Cam din aceleasi motive cu anna. As mai adauga ca potrivirea daca la inceput exista probleme apare in timp daca dragostea se cladete si se imbunatateste. Si ca din cate stiu eu nu exista nepotrivire bazata pe lucruri exclusiv trupesti de care sa nu ne putem da seama si daca nu facem dragoste (de ex. dezgustul trupesc fata de celalalt, lipsa de atractie fata de el - daca simtim asa ceva atunci da, celalalt nu este partenerul potrivit pentru casatorie, dupa parerea mea). Altfel, cum zice anna, problemele pot aparea oricand din cauza lipsei de comunicare, a stressului etc etc., cum se pot si rezolva, daca exista la inceput, prin comunicare, iubirea, rabrade, intelegere...
Altfel, sigur ca Dumnezeu este milostiv si ne iarta daca cerem iertare si ne pocaim.

[iuliana_N]

Draga Nevrednicule,
ar fi frumos sa iti treaca prin minte(si sa se opreasca acolo) si faptul ca,dupa ce te hotarasti sa te casatoresti cu prietena matale, gindul la ne-fecioria ei trebuie respins cu hotarire, pina dispare aceasta ispita cu desavirsire. Dracii se vor intrece in a-ti sopti otravuri pe tema asta, dar acestea sunt prostii de-ale lor si nu li se cuvine nicio atentie. Sotia/sotul se alege dupa urmatoarele criterii: duhovnicie, temperament si inteligenta(in primul rind afectiva), harnicie si pricepere. Daca prietena matale este macar deschisa spre biserica, daca este sufletista si daca mai este si muncitoare, si, daca dupa toate calitatile astea, te iubeste si vrea sa-ti daruiasca viata ei(viata ei de zi cu zi), nu e bine sa o faci sa sufere despartindu-te de ea. Mai mare e dragostea care-si infrineaza inima si limba, ca sa nu reproseze lucruri fara rost, decit dragostea care se desparte pentru a nu rani. Eu nu cred in genul acesta de despartiri "pentru a evita suferinta celuilalt". Nu mi se par deloc sa fie ceea ce se vor a fi. Poate si pentru ca in liceu am avut timp de doi ani si jumatate un prieten pe care l-am iubit foarte mult si care, in cele din urma, m-a parasit pentru ca il iubeam prea mult. Este un om de o inteligenta foarte speciala si foarte ascutita, si mi-a spus ca daca am continua relatia, ar ajunge sa ma raneasca pentru ca simtea ca intensitatea iubirii mele il inlantuia; se simtea legat, se simtea tinut cu forta intr-un tarim foarte diferit de viata obisnuita, un tarim cumva ultim si cutremurator. Si, desi au trecut doisprezece ani de atunci, timp in care mi-am interzis cu desavirsire sa primesc vreun gind cu privire la dragostea mea pentru el, din cind in cind ma gindesc la el, pur si simplu, si intotdeauna remarc aceeasi duiosie, neschimbata si neslabita, pe care o aveam si atunci fata de el. Acum e putin mai dulce duiosia asta, pentru ca anii acestia in care am reusit sa accept cele intimplate si sa-l inteleg si sa-i acord dreptul la libertate chiar in pofida mea, m-au facut sa-l privesc cu o simpatie aparte. Insa atunci am suferit atit de mult, cu o durere ingrozitoare si de neajuns, pentru ca mi-am dat seama ca nu m-a iubit destul ca sa-si depaseasca spaima si m-a durut grozav neputinta lui. M-am intrebat de multe ori daca nu a fost o neputinta din partea mea, pe care el s-o fi oglindit in felul acesta. N-am gasit insa nimic asemenea, asa ca m-am linistit. Daca as fi fost in locul lui, eu nu as fi rupt relatia, ci m-as fi avintat inainte. Eu sunt inspaimintata de a parasi pe cei pe care-i iubesc, pentru oricare motiv, chiar si pentru greseli foarte mari. Ma gindesc intotdeauna ca, daca mi i-a dat Dumnezeu, daca i-a pus in viata mea, aceasta este o legatura indestructibila. Ma gindesc ca trebuie sa ajung cu ei la Rai, oricit va trebui sa muncesc. Iar alternativa fiind sa merg la iad singura, nu-mi mai arde deloc sa le mai gasesc chichite, sa le mai reprosez ceva; daca as putea sa-i ajut cit mai mult, asta ar fi intr-adevar bine; cred ca, dupa darurile Sfintului Duh, oamenii sunt cele mai frumoase daruri pe care le primim, si este de datoria noastra sa-i ocrotim, macar pe cei pe care-i iubim si pe cei care ne iubesc.

Eu sunt sigura ca si mata simti la fel. Nu lasa dracii sa-ti despice firele in patru, ca nu vei ajunge bine. Sa zicem ca o lasi pe prietena matale. Si urmatoarea care-ti iese in calea sufletului o sa fie virgina, dar la un an dupa casatorie se imbolnaveste psihic si face o boala furioasa si incepe sa te balacareasca de-ti va fi greu sa te scoli dimineata din pat si sa dai cu ochii de ea. Dumnezeu da adeseori astfel de cruci celor care fug pentru motive derizorii de crucea lor usoara. Nu vreau sa te sperii, numai Dumnezeu stie ce iti va da sa traiesti. Insa, daca aceasta fata este un om sincer si bun, faptul ca lasi orgoliul matale sa intervina intre voi si sa strice o legatura sufleteasca frumoasa, iti poate agonisi niste zdravene ocale de plumb la cruce. Nu pot sa te crut, trebuie sa-ti spun ca teama matale de a nu o rani mai tirziu reprosindu-i sau osindind-o pentru ca nu a fost fecioara, desi laudabila in intentia ei, vine numai si numai din orgoliu, care este intotdeauna pacatos. Si iata cum: pe de o parte, ne-fecioria ei nu te priveste, este ceva care cel mult pe ea poate s-o injoseasca, mai cu seama daca se datoreaza nepasarii si daca nu a fost cauzata de sentimente sincere, lucru de care ma indoiesc tare, deoarece mata insuti marturisesti ca este sensibila si capabila de suferinta. Nu te priveste, in sensul ca mata nu ai dreptul sa o osindesti, atita timp cit insuti faci in continuare pacate (parintele Arsenie Papacioc insista in toate cuvintarile sfintiei sale, pe care le gasesti pe internet, ca nu exista pacate mari si pacate mici, toate sunt capitale, intrucit orice pacat ne desparte de Hristos), si nu te priveste in sensul ca nu te prejudiciaza cu nimic pe matale personal. Pe de alta parte, este ingrijorator faptul ca intuiesti ca-ti va veni sa-i reprosezi, dar te gindesti ca mai bine s-o parasesti decit sa lupti cu mata insuti si sa inabusi dracul reprosului(reprosul este un pacat, izvorit din mindrie, din judecarea aproapelui si din ura si dispret). Ceea ce vine tot din orgoliu, adica din buna parere despre sine - "eu am dreptul sa-i reprosez si am sa-i reprosez", "cum a putut sa-mi faca una ca asta mie, care sunt barbat serios si bun?". De aceea am spus ca fuga de lupta in felul asta iti poate ingreuia foarte tare crucea.

A, daca te indoiesti de ea in alte privinte, atunci lucrurile ar sta altfel. Daca de exemplu ar avea limba ascutita sau ar fi lipsita de respect, asta ar fi cu totul altceva. Dar din cum ai vorbit despre ea, pare o faptura destul de delicata, mai ales tinind cont de faptul ca te temi sa nu o ranesti. Ei, daca esti barbat si tii la ea, atunci straduieste-te sa nu o ranesti deloc - nici nu o parasi, nici nu-i scoate ochii cu acest detaliu.

Poate ai auzit de Heinrich Zimmer? A fost un istoric al religiilor, de fapt un filosof al religiilor, in genul lui Eliade si de capacitatea lui Eliade. Foarte destept, numai ca a murit prea devreme, pe la treizecisisase de ani, si n-a apucat sa scrie cit a scris Eliade. Dar cit a scris, a scris excelent si superb. Una dintre cartile lui se cheama "Regele si cadavrul" si este o culegere de studii despre o seama de basme indo-europene. Una dintre povestile despre care scrie il are personaj principal pe un cavaler al Mesei Rotunde, numit sir Gawain. Acesta, in urma unei situatii in care era implicat si regele Arthur(nu-mi amintesc exact despre ce era vorba), e fortat sa se casatoreasca cu o vrajitoare batrina si foarte urita, ceea ce, bineinteles, il transforma in obiectul batjocurii intregii Curti, ba si a rudelor sale si a altor Curti princiare. Bietul cavaler isi onoreaza insa obligatia, si iata ca soseste si noaptea nuntii. A incercat el sa amine cit mai mult momentul, dar prietenii i-au dus pe sus pe cei doi miri in dormitorul nuptial. Dupa ce ramin singuri, mireasa se transforma intr-o zina de o frumusete minunata si ii spune cavalerului ca ea este sub un blestem, asa incit nu poate sa fie frumoasa decit ori numai noaptea, ori numai ziua, si ca sotul ei poate sa aleaga una dintre variante, care i se pare mai de soi. Cavalerul se gindeste citva timp, apoi ii spune urmatoarele: "Daca vei fi frumoasa noaptea, voi ramine de batjocura pina la capatul zilelor mele. Iar de vei fi frumoasa ziua, imi voi uri patul. Fa, asadar, precum voiesti, fiindca eu nu pot alege". Sotia sa insa, cu bucurie mare, il anunta ca "Pentru ca m-ai lasat sa aleg eu, blestemul s-a stricat, si de acum voi fi frumoasa mereu. Nu mai ai a te teme nici de batjocura, nici de patul conjugal". Zimmer comenteaza in mai multe directii povestirea, dar ideea centrala, dupa cum poti observa, este ca barbatul care nu se incapatineaza sa ceara el insusi in schimbul dragostei lui ceva anume, mai important sau mai putin important, de la sotia lui, mai pe scurt - cel care iubeste neconditionat, va avea cea mai frumoasa sotie. Ceea ce este o idee crestina, indraznesc sa spun chiar ortodoxa, prin excelenta(nu credem noi oare ca dragostea sfintilor ne sfinteste si pe noi si face lumea mai fumoasa si chiar mai vrednica in ochii lui Dumnezeu?) Este aici prezenta si marinimia de nelipsit, pentru ca sir Gawain nu se razbuna pe sotia sa batrina si urita, desi fusese fortat sa se casatoreasca cu ea. I se adreseaza cu respect, nu o bruscheaza in nici un fel, si nici nu ii reproseaza nimic. Intelege ca lucrurile sunt asa cum sunt si incearca sa se poarte cit mai bine, in conditiile date, sau impotriva lor. Cu atit mai mult un barbat care se casatoreste de bunavoie, din dragoste, nu ar trebui sa reproseze sotiei/viitoarei sotii trecutul defectuos, daca ea s-a dezis de acel trecut si daca isi onoreaza sotul/viitorul sot.

[iuliana_N]

Trebuie sa te hotarasti, domnule Nevrednic, sa-ti iei in serios nickname-ul, trebuie sa te hotarasti daca aceasta fata iti va fi buna sotie si daca o iubesti indeajuns, si daca da, sa pornesti la lupta cu orgoliul, fara a mai tergiversa, fara a mai despica firul in patru, si fara a mai privi inapoi. Daca o prostituata care la paisprezece ani, dupa cum glasuieste sinaxarul ei, "savirsise toate faptele desfrinarii cunoscute de om" a reusit sa ajunga Sfinta Maica noastra Maria Egipteanca, eu cred ca prietena ta poate sa fie fecioara si dupa douazeci-treizeci de ani de casnicie, daca o vei iubi si daca va veti ajuta reciproc. Si tie ti se va da cununa pentru ca te-ai luptat si te-ai invins pe tine insuti. Dragostea voastra se va inmulti si se va sfinti si tot ce v-ati iertat si va veti ierta de-a lungul timpului se va transforma in dragoste si in lumina. Sa nu fii dintre "ortodocsii" aceia cu fruntea incretita si cu constiinta exacerbata a propriei gravitati, care isi hotarasc din timp cum trebuie sa fie casnicia lor si sanctioneaza brutal orice abatere de la ce-au hotarit ei si-au batut in cuie. Suntem toti oameni vii, si metoda de abordare a oamenilor vii trebuie sa fie si ea vie, mereu in schimbare, adica trebuie sa fie cu dreapta socoteala, sa aiba intelepciune de la Izvorul Vietii, sa tina seama de precis omul pe care-l avem in fata, si sa nu isi faca idoli din propriile judecati. Adica sa nu fie "Asa trebuie sa se intimple si sa se faca, pentru ca asa am hotarit eu!". Sa primim ceea ce ne ofera Dumnezeu asa cum ne ofera El - in cazul matale, primeste-o pe aceasta fata asa ne-fecioara cum e ea, si ai incredere in Dumnezeu ca ti-o va "infeciori" cind vei fi vrednic de aceasta. Si bucuria nu va fi mica!

Curaj!


"Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu."

[iuliana_N]

Abia acum am vazut replica dumitale de pe aceasta pagina, domnule Nevrednic. Si vreau sa-ti spun ceva, ceva ce mi-a spus odata un prieten al meu foarte iubit, un om cu totul deosebit, de care ma leaga o prietenie substantiala de mai bine de cincisprezece ani. Cind l-am anuntat ca l-am gasit pe omul cu care vreau sa ma casatoresc, am adaugat "daca va vrea Dumnezeu". Si acest prieten al meu mi-a spus, cu gingasia lui sufleteasca minunata: "Dumnezeu vrea intotdeauna lucrurile bune si frumoase". Am tinut sa-ti spun cuvintele acestea pentru ca omul care vrea sa se implineasca voia lui Dumnezeu este expus pericolului de a lua unele ispite drept semne ca nu e voia Domnului sa se intimple lucrul respectiv, pe care ei si-l doresc. Trebuie sa existe un echilibru maiestru intre acceptarea voii lui Dumnezeu si intentiile noastre, pentru ca nu toate dorintele sunt pacatoase - unele sunt de-a dreptul "rupte din Rai". Adica trebuie sa ardem de dragoste, pentru ca pe Dumnezeu Il cuceresc inimile care ard, lor le spune ceea ce i-a spus si femeii canaaneence in Evanghelie: "Fie tie precum voiesti!" - si fiica ei s-a tamaduit, deci a capatat binele, i s-a usurat complet crucea. Din pacate, nimeni nu ne poate invata acest echilibru, el nu se poate deprinde, ci trebuie cultivat in "nestire" prin intermediul relatiei insasi si prin intermediul oricarei iubiri, pina cind detasarea maturitatii il va precipita intr-o forma explicita. Un antrenament bun este de pilda exersarea expresiilor si sentimentelor dragostei de rude - cum pot s-o bucur si s-o alint mai mult pe mama, cum pot sa fiu mai bun prieten cu fratele meu s.a.m.d. Am inteles de-a lungul anilor ca prietenia(prin care multa lume intelege zeama chioara a mersului impreuna la film si a gratarului impreuna duminica in timpul Liturghiei) se inrudeste cu dragostea crestina si este o ardere launtrica autentica. Un exemplu: cind am facut masteratul, am avut un curs de antropologie tinut de dl.profesor doctor Vasile Morar, titular la Facultatea de Filosofie din Bucuresti;el ne-a povestit ca are un prieten care a facut puscarie politica pe timpul comunistilor si a fost torturat trupeste si a indurat si niste umilinte si torturi psihice oribile, si ca nu a putut sa vorbeasca despre ele decit domnului profesor Morar, pe care-l simtea cel mai aproape de sufletul lui pentru asemenea destainuiri, mai aproape decit familia. O asemenea prietenie(a unuia care s-a facut vrednic de atare incredere si a celuilalt care a daruit prietenului sau adincimile sufletului lui) mi se pare in cel mai inalt grad hristica, poate prin dezinteresarea ei, poate prin greutatea lucrurilor transmise.

Ce bine ca aveti niste ani in care va puteti construi relatia pe baze curate! Niste ani in care sa puteti ajunge sa va dati seama, sa constientizati, ca un suflet de care te leaga dragostea este infinit mai important decit greselile savirsite de unul sau de altul!

Sa va dea Dumnezeu dragoste!
Doamne ajuta!

[Traditie1]

Eu cred ca Nevrednicul are dreptate, el simte o neliniste si inima nu înseala. Da, aventurile din trecut trebuie iertate, dar numai daca s-au curatat prin pocainta. Maria Egipteanca s-a pocait 17 ani si abia APOI a devenit curata.

Eu cred ca persoane ca prietena lui Nevrednic trebuie respinse temporar ca sa înteleaga greseala care au facut-o si sa simta dorinta de pocainta.

[Fani71]

Cum poti, Traditie, sa fii atat de dur si sa traiesti atat de departe de realitate? De realitatea asta, de aici, pe care Dumnezeu ne cere sa o transfiguram? Adica toate femeile sunt chemate sa faca la fel cu sf Maria Egipteanca? (Iti amintesc ca impartasania, prima, a primit-o imediat dupa ce s-a pocait...) Si pentru un pacat din trecut o femeie trebuie tratata aspru ca sa stie ca a gresit??
Nu mai ajunge deci pocainta? Nu mai ajunge iertarea?
Iar acest baiat, cine este sa arunce piatra, dupa tine? A spus si el ca nu este fara pacat.
Nici Hristos care era fara pacat nu a aruncat piatra, insa noi, mari crestini, nu ne temem sa o aruncam si sa-i sfatuim si pe altii sa o arunce.
Cum spune Iuliana mai sus, orice pacat ne desparte de Dumnezeu. Daca ar fi asa cum spui tu, ar trebui sa nu mai fie nimeni privit cu ingaduinta si blandete..

Iuliana, ce frumos scrii!

[rigoletto]

Daca Isus a iertat toti pacatosii care s-au cait noi cine suntem sa nu iertam?Ca s-a culcat cu altcineva este pacatul ei dar asta nu inseamna ca trebuie hulita si urata de oameni.Fariseii asa faceau .Judecau strict dupa legea lui Moise.Acum suntem sub Noul Testament ,sub Har.S-ar putea ca ea sa devina mai curata sufleteste decat noi toti in viitor pentru ca i s-a iertat pacatul.

O pacatoasa mai mare ca voi ,

Si eu sunt categoric pentru iertare; dar daca glasul constiintei iti spune ceva, te avertizeaza, trebuie sa iei in considerare acest lucru.
Totusi nu noi avem ultimul cuvant de spus, ci duhovnicul.

Chiar imi place ca acest tanar sta si judeca situatia din toate punctele de vedere si nu se arunca cu capul inainte intr-o relatie, care l-ar putea costa mai tarziu mantuirea.
Poate ar trebui sa ia exemplu si alti tineri.

Daca ar exista si alti tineri, care ar aprecia fecioria fetei, si ar prefera o fecioara, nu o femeie cu experienta ca viitoare sotie, atunci si fetele ar sta putin pe ganduri inainte de a-si-o pierde. In tarile vestice, dar acum si in Romania este moda ca in jur de 15 ani, mai devreme sau mai tarziu, sa-si inceapa viata sexuala. Cu cat e mai tanara fata, cu atat e mai predispusa la schimbarea partenerilor. Aud in jurul meu, ca la 15-16 ani prietenia cu un baiat, implicit relatii intime, dureaza cam o luna; si daca un an are 12 luni, faceti singuri socoteala...

Fecioria este si ramane un lucru de pret, caci prin unirea celor doua trupuri, un singur trup se face. Ma intreb ce se intampla cand cineva are mai multi parteneri, care e "compozitia" acelui trup?!?

Acestea fiind spuse, nu indemn la o despartire de a cea fata, care regreta fapta ei si prin spovedanie, i se va si ierta. Trebuie actionat cu intelepciune. E posibil, ca indepartandu-te de aceasta fata si neiertand-o, sa dai pe viitor de alta cu si mai multa "experienta".
Dar, repet, duhovnicul sa spuna cum e bine.