cum stii ca el/ea e alesul/a?

[gabriela8]

Are dreptate Alin cand spune ca asa ti s-ar putea intampla...
Imi pare rau ca treci prin aceasta durere dar daca nu spunem cand trebuie ce dorim consider ca trebuie sa ne asumam urmarile faptelor noastre.
Spuneai mai sus ca nu doresti sa il parasesti, adica nu l-ai lasa singur si te-as intreba: de ce?

Nu sunt de acord sa divortezi, nu de asta intreb ci pur si simplu aceasta retinere pentru tine de ce exista, e mila, sau o farama de iubire?

Si apoi mai cred ca trebuie sa discuti si cu sotul tau si amandoi sa aveti un duhovnic traitor care sa va sfatuiasca si sa se aplece cu sufletul si rugaciunea asupra problemei voastre!

Iti recomand sa citesti si ACATISTUL SFANTULUI DUH e mult folositor pentru luminarea mintii.

[gabriela8]

În prealabil postat de ai2

:)
Stiu ca suntem pe un sait ortodox, dar tot aici mi s-a acrit de cate ori am citit pariul lui Pascal dat ca argument pentru credinta. Eu pun in discutie varianta "crezi si nu exista, atunci n-ai pierdut nimic". In cateva cazuri concrete, discutate in acest topic, persoanele implicate chiar n-au pierdut nimic? Nu le-ar fi fost mai bine daca nu ascultau gura lumii ortodoxe?
Si mai exista inca un argument la fel de penibil:"n-ai dat de greutati si de aia nu crezi in D-zeu". Din cate vad, cei care deja cred, nu se descurca prea bine. Atunci ee valoare mai are argumentul?

Eu cred ca cei care sufera si trec dintr-un necaz in altul sunt iubiti de Dumnezeu si Dumnezeu ii tine aproape ca sa ii mantuiasca.
In scghimb cei care nu duc lipsa de nimic si nici credinta nu au, pot fi uitati de Dumnezeu, adica ii lasa "sa zaca in pofta inimii lor" si este un lucru grav. Pentru faptele lor bune sunt rasplatiti pe pamant si la urma judecata...
Deci sa nu privim trunchiat cum ca cei credinciosi sufera si nu se merita sa mai crezi in Dumnezeu. Insusi Dumnezeu a suferit si a murit pentru noi, iar in ortodoxie suferinta are un rol pedagogic si mantuitor pentru cei care inteleg si invata din necazuri!

[anna21]

Mi-am propus sa nu mai intru in subiecte sentimentale, dar curiozitatea (curiosity killed the cat.. sper ca nu ma ranesc rau) m-a impins aici unde gasesc stupefiata mesajele Casianei.

Casiana este exact ca sotul meu (minus plansul, desigur). Despre depresie nu stiu.. nu-mi dau seama.
El este atent (la suprafata, ca nu asculta niciodata cu adevarat) si civilizat, primesc cele mai extraordinare cadouri, nu-mi lipseste nimic teoretic.
Ajuns acasa este ca o oala in care fierbe apa.. mormaie, colcaie.. nu are stare, se plictiseste, viata de familie nu-i satisface nevoile. Dar nici nu-l tin.. usa e deschisa, pleaca, vine cand vrea, fara rost, fara scop.
Si la fel il suspectez ca ne-am casatorit el avand in minte doar amintirea unei iubiri. Care amintire probabil s-a sters si aceea intre timp.
Banuiesc ca in felul lui sufera. Nu voi afla niciodata cat si cum sufera.. dar mai aflu cate ceva despre asta de la Casiana. Si nu-mi imaginam ca este asa de rau! Chiar ma simt prost acum.

De aceea sunt ff curioasa: Casiana, pe tine ce te-ar multumi? Ce iti doresti cu adevarat?
Dincolo de libertate.
Sotul meu are libertate destula, chiar dupa standarde liberale... Dar altceva, de ce ai nevoie? Ce-ti alina tristetea, ce poate face el pt tine (nu sa dispara, asta e exclus.. ceva fezabil )

Eu am considerat ca sufera de "tristete metafizica" (nu radeti de mine) si ca trece de la sine.. dar vad ca s-ar putea sa fiu eu cauza.

@ Jane
Cred ca mi-ar folosi si experienta ta , daca simti ca m-ai putea ajuta.

[anna21]

Casiana imi pare rau pt ceea ce ti se intampla.
Exemplifici ceva ce am banuit intotdeauna: ca este rau sa nu fi iubit, dar este un iad sa nu poti iubi.
Ma gandesc ca si daca te desparti de sotul tau, dincolo de pacatul care il faci (in ortodoxie despartirea e permisa doar pt adulter) si lepadarea de cruce (aceasta stare de lucruri este o incercare pt tine).. s-ar putea sa nu dai de mai bine. Sunt oameni care in permanenta sunt nemultumiti deoarece nu reusesc sa-si adapteze idealurile si imaginea de sine la realitatea inconjuratoare.
Uneori ajuta cand descoperi viata altora. De ex. eu sunt f impresionata de incercarea prin care trece userul lacrimi, aici pe forum. Sau chiar si Sophia, care nu poate avea copii. Pai problemele mele sunt nimic daca le compar cu ale lor.

Nu cred ca este un hop peste care nu poti trece. Inarmeaza-te cu rugaciune si cere Maicii Domnului sa te ajute sa-ti iubesti sotul. Si daca acesta este numele tau real, se vor ruga si altii pt tine.
L-ai iubit mai demult, il vei iubi din nou..

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de florinna01

M-am rugat la Dumnezeu pt o casatorie binecuvantata,a aparut un el dar nu corespunde deloc,de unde stiu ca e de la Dumnezeu sau nu?
Daca ce-mi doresc eu nu corespunde cu gandirea lui Dumnezeu?
Vreau pe cineva pe care sa-l iubesc sa simt ceva pt el..... chiar daca am o varsta(33) si se spune ca nu mai poate fi iubire,bine nu iubire dar ceva sentimente trebuie sa fie....nu?

Voi incepe prin a spune ceva care sper sa nu Il supere pe Dumnezeu ,dar eu asta gandesc:Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru.DAca tu alegi sa te casatoresti cu acest barbat este doar voia ta,nu voia Lui Dumnezeu.Daca era voia Lui Dumnezeu,El iti comunica pana acum,bineinteles trebuie sa fii si pe receptie ca sa Il auzi.El este atotputernic,daca voia sa Ii auzi voia,o auzeai pana acum.Asadar roaga-te Lui si Maicii Domnului si Sfantului Nicolae sa auzi voia Domnului cu toata inima ta,ca daca te casatoresti cu acest baiat,sa fiti impreuna fericiti,nu precum CAsiana si sotul ei si cine stie cate alte cupluri nefericite.
si eu m-am rugat Lui Dumnezeu sa imi aduca alesul,Pe Adam al meu,cu care sa fiu fericita tot restul vietii,iar el fericit cu mine tot restul vietii,caci dintotdeauna mi-am dorit doar unul si bun,nu multi si inutili.
Dar Dumnezeu a avut alt plan pentru mine.Asadar dupa cum spuneam anul trecut din aprilie m-am rugat in fiecare zi pana in august sa imi aduca pe alesul inimii si am crezut ca mi l-a adus caci rugaciunea mea a fost f clara "Te rog Doamne,nu mai lasa sa se apropie de mine decat pe baiatul care imi este potrivit,care ma va face fericita,si pe care il voi face fericit,traind impreuna pana ce moartea ne va desparti".Si am zis tadam.....shazam.....l-a adus,mama ce minune,ce inger mi-a adus Dumnezeu.Ei bine,nu era el,dupa 2 luni de miere,au urmat 2 luni de fiere.Eu zic asa draguta mea,mai ai rabdare sa va cunoasteti mai bine,daca se va naste ceva frumos,ok va luati,daca nu.......mai cauti,mai astepti.Sunt femei care isi gasesc la 40 de ani jumatatea,acelea (zic eu) sunt alesele Domnului,le-a testat nervii,rabdarea,credinta pana la maxim.Si cine a crezut pana la final,a fost rasplatita.Tu nu ai probleme cu credinta,tu ai problema,ca si mine,in a discerne care e voia Domnului.Dar nu intotdeauna ce cerem noi ne prieste,EL ne da ceea ce ne trebuie cand ne trebuie.Deci trebuie sa afli nu daca el este asa cum iti doresti,ci daca este ceea ce iti trebuie pentru a fi fericita.Esti fericita cu el? nu? atunci ....
sfatul meu:ai rabdare,casca bine ochii si urechile sa il cunosti bine si cel mai important ROAGA-TE LUI DUMNEZEU SA ITI LUMINEZE MINTEA SA FACI ALEGEREA POTRIVITA, SA AI SUFLETUL LINISTIT !

Dumnezeu sa te ajute! si sa ne tii la curent :)

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de ai2

:)
Stiu ca suntem pe un sait ortodox, dar tot aici mi s-a acrit de cate ori am citit pariul lui Pascal dat ca argument pentru credinta. Eu pun in discutie varianta "crezi si nu exista, atunci n-ai pierdut nimic". In cateva cazuri concrete, discutate in acest topic, persoanele implicate chiar n-au pierdut nimic? Nu le-ar fi fost mai bine daca nu ascultau gura lumii ortodoxe?
Si mai exista inca un argument la fel de penibil:"n-ai dat de greutati si de aia nu crezi in D-zeu". Din cate vad, cei care deja cred, nu se descurca prea bine. Atunci ee valoare mai are argumentul?

cei care cred in Dumnezeu,sunt testati ca si Iov,li se testeaza credinta,prin oferirea de greutati,suferinte.Si de asemenea celor pe care ii iubeste Dumezeu,le ofera boli sau suferinte ca sa isi spele pacatele,sa se curete duhovniceste. altii se roaga pentru sufletul tau.In fiecare duminica la slujba ne rugam pt binecredinciosi,adica si pt tine si altii care spun ca nu cred.Prin aceasta polemica,tu strigi dupa ajutor,vrei sa ti se dovedeasca existenta Lui,dar fiule,tocmai pt ca Il cauti ,Il vei gasi.Dumnezeu sa fie cu tine,iar tu sa Il ai in inima!Doamne-ajuta!

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de florinna01

Casiana,mutumesc pentru sinceritate ,e impresionant ce ai spus,cat de mult suferi,nu stiu ce sfat sa-ti dau,Alin B a spus in mare parte ce era de spus.

Nu mai sunt cu baiatul acela,nu ma simteam in regula langa el,noi suntem niste entitati care simtim daca ceva nu e in regula cu noi,cu cei din jur,asa ma simteam si eu.......mi-e teama ca voi ramane singura insa mai bine asa decat sa nu ma simt bine.

Acum am vazut finalul povestii tale cu acel baiat,dupa ce eu iti dadusem deja un sfat.Ai facut alegerea potrivita.Dumnezeu te ocroteste,vei fi bine!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Scrie.

"Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura." Matei 7:2
"Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura;" Marcu 4:24
" căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. " Luca 6:38

Alegi sa ierti sau sa urasti.
Daca e sa se produca schimbari, nu timpul o face ci alegerea omului.
Dupa cum vezi timpul dimpotriva, poate sa produca si daune ireparabile.

Tu cand mergi la spovedit, iertarea o primesti imediat sau trebuie sa treaca timp ca iubirea lui Dumnezeu "sa se vindece"?

Mesajul este clar: daca TU ierti astfel, asa iti va ierta si tie Dumnezeu.



Stii tu ca era "in refacere" si avea de gand sa reevalueze situatia?
Poate dupa ce el a murit da, dar atunci cam tarziu.

Ce a facut individul e problema lui cu Dumnezeu si n-are nici o scuza pentru asta.

Iar pentru ce a facut ea..are o parte de vina, cat anume..cum a ajuns sa o insele, ce s-a mai zis intre ei, ce a fost exact in capul lor, asta doar Dumnezeu stie.

Vrei sa spui ca tu n-ai fi avut nici un fel de remuscari daca ai fi fost in locul ei, constiinta ta n-ar fi avut nimic de obiectat?

Intr-o anumita masura sunt de acord cu tine, si nu am spus ca femeia nu ar avea remuscari...sau ca nu ar avea de ce sa aiba.

Totusi nu mi se pare obiectiv sa se afime ca decizia ei, mai bine zis reactia/repercusiunea la cele auzite...a fost cea damnabila, si nu fapta care a dat nastere acestei reactii de fapt.

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de casiana

Poate ar trebui sa ne mutam separat si sa stau asa o perioada, dar daca nu ma mai pot intoarce niciodata la el? Daca plec, stau singura o vreme si pentru ca o sa simt asta ca o usurare nu o sa mai am puterea sa incerc niciodata altceva pentru ca imi doresc mult sa raman doar eu cu mine.

Ma doare sufletul pentru durerea ta,iubita mea sora.Se pare ca si in copilarie si acum,cedezi presiunilor familiei.Cand esti copil este normal sa nu ai de ales (cum a fost seminarul de la Agapia),dar acum era vorba,este vorba de viata ta,casatoria ar trebui sa uneasca oamenii pana la moarte,nu pana la divort,sau moarte de inima rea,ca sunt nefericiti unul cu altul.
Nu sunt in masura sa iti spun ce trebuia sa faci sau ce sa faci in viitor,este un pacat din partea cuiva sa iti spuna sa divortezi.
Duhovnicul meu,Dumnezeu sa ii dea sanatate,spune ca TAina Cununiei Religioase binecuvanteaza relatia respectiva,strange mai bine legatura intre miri,dar daca nu are ce strange de la inceput.........Asta s-a intamplat in cazul tau,iubita mea,TAina Cununiei nu a avut ce sa uneasca mai mult,caci dinainte de casatorie tu voiai sa anulezi nunta,erai dezamagita de logodnic,simteai ca nu vrei sa te legi de el,mai ales pt tot restul vietii.
Inca de la inceput ai privit casatoria cu el,ca o povara.ACum nu stiu daca el sau orice barbat ar fi fost in locul lui ti-ar fi starnit aversiunea....Poate ca,crestina din tine vrea libertate si ....castitate...ma rog ,abstinenta.Poate ca te vei calugari la un moment dat,poate ca nu.....
Si eu m-am tot gandit sa ma calugaresc,dar ca si tine,nu ma simt pregatita 100%,poate nici 50%.
As vrea sa fii fericita!
uite fostul meu prieten a gresit fata de mine,nu infidelitate,dar niste chestii ,gesturi care m-au ranit ,dar am luptat cu mandria si i-am acordat a doua sansa.A gresit iar,iar apoi a insistat sa ne impacam,dar DAR exact cum ai spus tu,ceva s-a rupt si nu mai suportam sa il vad,sa il aud,de atins de mine nici nu vreau sa ma gandesc.....nu suport sa vad nici pozele in care tine o mana pe spatele meu.
tu plangi in fiecare seara dupa libertate,esti nefericita.cat vei mai rezista ,draga mea?
asculta-ti inima,nu parintii! fa ceea ce te face fericita,iar tu sa iti lasi copiii,daca vei avea copii,sa isi faca propriile alegeri in viata.
GAndeste-te la Sfanta Parascheva,care era batuta de parinti cand isi dadea hainele scumpe cersetorilor,era mustrata tare,iar ea ce facea? dadea iar hainele cersetorilor,saracilor,iar in final a fugit de acasa,urmandu-si inima,chemarea.
CAre e ideea? sa iti urmezi inima,nu parintii.Esti majora,nu se poate spune ca parintii stiu mai bine ce e bine pt tine acum.Cand aveai 6 ani,12 ani,da stiau dumnealor ce era mai bine pt tine,dar acum.......acum stii ce te face fericita.Lectii de canto si celelalte planuri ale tale,inca o facultate etc.

Dumnezeu sa te calauzeasca,deschide-ti inima si mintea si invita-L pe Dumnezeu sa salasluiasca in ele,atunci tot ce vei face vei face fericita!
Cere si ti se va da! cere credinta si minte luminata si asa sa iti ajute Dumnezeu!

imi cer iertare daca am spus ceva ce te-a deranjat! nu a fost intentia mea sa te deranjez pe tine sau pe altcineva care are opinii diferite fata de ale mele!
ma voi ruga pentru tine (chiar asa te cheama? Casiana? ca sa iti pomenesc numele cand ma rog) si sa auzim doar de bine!
Doamne-ajuta!

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Eu am considerat ca sufera de "tristete metafizica" (nu radeti de mine) si ca trece de la sine.. dar vad ca s-ar putea sa fiu eu cauza.

Pai..nu vrea sa-ti spuna?
Sau nici el nu-si da seama?
Tu de ce te-ai maritat cu el daca "vedea prin tine" undeva..in alta parte?