Cugetari din Dharma

În prealabil postat de AlinB

Apoi, daca tot veni vorba, spune-mi si mie, sexul inainte de casatorie de exemplu, ar fi un pacat?
Daca da, de ce?

Iti spun eu!
Pentru ca impiedica vacuitatea.
In schimb, daca e practicat de-a lungul casniciei, are tot timpul sa isi dovedeasca vacuitatea....:))) Exceptind sarcinile nedorite, desigur.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Si uite asa ai spus o gramada de prostii dar un raspuns direct l-ai ocolit total.

in religia asta, nu sunt raspunsuri directe

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

in religia asta, nu sunt raspunsuri directe

Nu este "religia asta" ci este o filosofie personala, smechera care se sustine cu smecherii pe post de intelepciune.

Adica cand vrem, taiem firul in patru si emitem sentinte.
Cand nu ne place sa ne expunem, devenim "apofatici" si aburitori.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Serios? Ia fa o teologie a pacatului in "budismul" tau.

Definitie: Pacatul reprezinta orice actiune mentala/verbala/ corporala care genereaza sau intretine o stare de suferinta inrobitoare cu efect asupra celorlalte fiinte si/sau asupra noastra.

Suferinta poate fi de doua feluri: inrobitoare sau eliberatoare.

Suferinta inrobitoare tinde sa mentina sau sa agraveze starea de suferinta.

Suferinta eliberatoare este suferinta din care invatam cum sa ne eliberam (activam diverse forme de intelepciune prin experienta suferintei) si/sau prin care reusim sa transformam suferinta insasi in bucurie atat pentru noi insine cat si pentru celelalte fiinte.

----

Cainta / pocainta, marturisirea pacatelor - in budismul tibetan - se face invariabil catre Adi Buddha, insa reprezentat iconic intr-o multitudine de forme, cele mai cunoscute fiind Vajrasattva si 35 Buddhasi Confesionali (Cei 35 care asculta marturisirea pacatelor - Buddhas of the forgiveness of sins).

----------

Pacatul se contracareaza cu virtute.

Virtutea reprezinta orice actiune mentala/ verbala /corporala care elimina starea de suferinta inrobitoare si genereaza fericiri pure.

Fericirile pure sunt acele fericiri care iau nastere prin intelegerea/contemplarea Adevarului - naturii Lui Adi Buddha - a modului cum Acesta se reflecta in toate fiintele si fenomenele.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Sa inteleg ca daca un "budist" din asta vede pe cineva curving, de fapt si de drept vede pe el insusi curvind

Corect. Simte ca si cum ar fi pacatul lui.

Celalalt este simtit ca o parte din el insusi.
Actioneaza firesc, rugandu-se pentru cel ce greseste ca si cum s-ar ruga pentru el insusi.

o realitate obiectiva nu exista aici, e asa..mai "apofatica"?

Descoperirea Adevarului reprezinta dobandirea capacitatii de a percepe realitatea asa cum este ea de fapt, nu asa cum ni se pare ca este.

Apoi, daca tot veni vorba, spune-mi si mie, sexul inainte de casatorie de exemplu, ar fi un pacat?
Daca da, de ce?

Pacatul nu sta in cele exterioare, ci in cele dinlauntrul omului.
Virtutea asisderea.

„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Serios, cum faci asta? Invarti niste idei in cap si spui "gata, am facut-o si pe asta?".

Si de unde stii ca functioneaza?
Poate e autosugestie.

Ba este foarte simpla. Iti imaginezi ca o faci, si atunci pentru tine cel putin, este realitate.

Toate actiunile noastre au la baza mecanismele sugestiei si autosugestiei.

Efectele pe care le resimtim depind de continutul informational si modul cum sunt accesate.

În prealabil postat de florin.oltean75

Toate actiunile noastre au la baza mecanismele sugestiei si autosugestiei.

Dar actiunile sugestiei si autosugestiei ce au la baza?
Ca si sugestia si autosugestia sunt actiuni de-ale noastre. Ca orice actiune omeneasca si ele pornesc dintr-un imbold (constient sau nu), constau intr-o succesiune de miscari (psiho-motrice), tind spre un scop.
Deci?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Corect. Simte ca si cum ar fi pacatul lui.

In loc sa se preocupe de ale lui..

Celalalt este simtit ca o parte din el insusi.

Sigur, poti sa-ti induci ideea dar nu te ajuta cu nimic.

Actioneaza firesc, rugandu-se pentru cel ce greseste ca si cum s-ar ruga pentru el insusi.

Si uite asa nu se mai roaga pentru sine, presupunand ca nu mai e cazul.

Descoperirea Adevarului reprezinta dobandirea capacitatii de a percepe realitatea asa cum este ea de fapt, nu asa cum ni se pare ca este.

Sau a-ti insusi o alta parere asupra realitatii pretinzand ca este cea adevarata.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Definitie: Pacatul reprezinta orice actiune mentala/verbala/ corporala care genereaza sau intretine o stare de suferinta inrobitoare cu efect asupra celorlalte fiinte si/sau asupra noastra.

Suferinta poate fi de doua feluri: inrobitoare sau eliberatoare.

Suferinta inrobitoare tinde sa mentina sau sa agraveze starea de suferinta.

Suferinta eliberatoare este suferinta din care invatam cum sa ne eliberam (activam diverse forme de intelepciune prin experienta suferintei) si/sau prin care reusim sa transformam suferinta insasi in bucurie atat pentru noi insine cat si pentru celelalte fiinte.

Pacatul se contracareaza cu virtute.

Virtutea reprezinta orice actiune mentala/ verbala /corporala care elimina starea de suferinta inrobitoare si genereaza fericiri pure.

Si pana la urma sexul inainte de casatorie este pacat sau nu?

Justificare in baza logicii de mai sus fiind care?

Fericirile pure sunt acele fericiri care iau nastere prin intelegerea/contemplarea Adevarului - naturii Lui Adi Buddha - a modului cum Acesta se reflecta in toate fiintele si fenomenele.

In draci cum se reflecta?
Pacatul este si el un fenomen? Se reflecta si acolo?

----

Cainta / pocainta, marturisirea pacatelor - in budismul tibetan - se face invariabil catre Adi Buddha, insa reprezentat iconic intr-o multitudine de forme, cele mai cunoscute fiind Vajrasattva si 35 Buddhasi Confesionali (Cei 35 care asculta marturisirea pacatelor - Buddhas of the forgiveness of sins).

----------

Serios, ce te-a facut sa crezi in basmele astea?

Adica, daca esti citit cat ai pretentia a fi, stii ca toate povestile astea n-au nici o legatura cu Budha, ba dimpotriva, ci e o "adaptare la mediu" a calugarului budhist care si-a dat seama ca o religie atee (cum era budhismul la origine) nu poate supravietui in lumea reala.
Asa ca au mai furat de pe ici pe colo si au incropit o poveste noua.
Si fiind evident vorba de un mediu panteist, de ce sa se opreasca cu povestile la un singur dumnezeu?

Intrebarea e, de ce ai picat in plasa?

Alin, eu am cunoscut mai multi "budisti". Pun ghilimele pentru ca ei sunt de fapt crestini botezati care se dedau vartos la reverii nesfarsite.
Am fost ani in sir prieten (coleg, amic, vecin, camarad, prieten) cu cativa baieti si vreo doua fete care aveau aceleasi manifestari literare ca si Florin.
Ce pot sa spun, asa, ca o perceptie personala si ca o nota comuna despre ei (pot vorbi de un profil psihologic tipic):
- sunt oameni sensibili, delicati sufleteste, senzitivi chiar
- totodata indivizi bataiosi si foarte orgoliosi; incapatanati, tre sa-i iei asa cum sunt altfel te intinzi la discutii nesfarsite si, de obicei, pagubitoare
- sunt prietenosi, sufletisti, te ajuta la nevoie fara insa a uita sa iti sugereze ca asta se datoreaza maretiei lor (adica au oarece tenta narcisista in relatii)
- au ajuns la invataturile orientale intotdeauna pe fondul unui doliu; au pierdut iluzii (de obicei erotice, amoroase) si s-au consolat cu varf si indesat, in carapacea unei introversii marcate, cu povesti pseudotamaduitoare
- in general nu au incredere in oameni; sunt patiti, sufla si in iaurt; inteligenti, insa, isi dau seama ca nu pot trai chiar fara semeni si atunci aleg mai bine sa ii seduca si sa ii conduca, fie si prin bizarerii, decat sa fie la mana lor
- Dumnezeu Se indura mereu de ei - le da nenumarate prilejuri sa se trezeasca din naluciri, le da si bunastare, le da de toate; atata doar ca ei se mentin cu incapatanare pe pozitia lor. Le e frica sa nu fie iar inselati.
- sunt oameni cu nevoi foarte crescute de control si autocontrol. Prefera ordinea, minutiozitatea. In general se daruiesc unei idei (desigur, in limitele haului nesfarsit al apetitului lor pentru reverie), pretuiesc mintea limpede (rar consuma halucinogene, alcool etc.) insa nu prea stiu ce sa faca cu ea. De obicei fac bani, cariera, succes.

Din pacate, la un moment dat, fiecare trece prin cate un episod limita, nu neaparat de nebunie majora. Dar, atat cat ii cunosc eu pe cei la care m-am referit, nu stiu prin ce miracol Dumnezeu ii scoate si de acolo.
Dar ei tot nu isi retrag pozitia, nu se pocaiesc. Curios, par a avea de fapt o inima de piatra. Cred ca singura solutie pentru acesti oameni este sa intalneasca concret, in carne si oase, un om care sa ii iubeasca pana la capat, asa cum sunt ei. Ei au mare, foarte mare nevoie de iubire - atat de tip matern cat si paterna. Nu ii invidiez, sunt foarte nefericiti. Desi sunt oameni de toata isprava, in general...