Atentie la cursurile NLP

[angel4ver]

O alta concluzie este: oamenii vor sa isi schimbe doua lucruri: comportamentele (sa renunte la fumat si alte vicii, sa devina mai buni profesionali, etc) si starile emotionale (sa renunte la gelozie, sa fie mai calmi, mai iertatori, etc).

si ca sa renunt la ceva, trebuie sa fac cursuri? o.O
ca eu asta inteleg din concluzia ta, avand in vedere ca ai postat in acest topic.
doar intrebam. nu vreau sa provoc o cearta :]

[The_Fallen]

În prealabil postat de angel4ver

si ca sa renunt la ceva, trebuie sa fac cursuri? o.O
ca eu asta inteleg din concluzia ta, avand in vedere ca ai postat in acest topic.
doar intrebam. nu vreau sa provoc o cearta :]

Tu nu ai inteles nimic din acest topic. Pe bune, daca n-ai ce face posteaza pe forumuri de counter strike.

[mariusblanc]

În prealabil postat de angel4ver

si ca sa renunt la ceva, trebuie sa fac cursuri? o.O
ca eu asta inteleg din concluzia ta, avand in vedere ca ai postat in acest topic.
doar intrebam. nu vreau sa provoc o cearta :]

Tu nu trebuie sa faci cursuri, alte persoane poate da, iar altele trebuie chiar sa vorbeasca cu un consilier (terapeut, psiholog, preot, etc)

[mariusblanc]

În prealabil postat de carmina

Da, Marius, dar stii de ce nu dureaza rezultatele psihanalizei?

Pentru ca solutia pe care o propun ei este de rezolvare partiala. Muta problema, mai exact locul problemei; o scot la suprafata, discuta despre ea dar cand vine timpul sa ajute pacientul sa rezolve problema, sa aleaga singur calea iertarii si uitarii, il conduc amabil prin tehnici de meditatie in loc unde se poate relaxa in voie. Cui ii mai pasa atunci de problemele de mai-nainte? Asta e ceea ce intele eu prin matura si arunca gunoiul sub pres.

Asemenea tehnici le-am intalnit la bioterapeuti, inclusiv la SN Lazarev. Crede-ma, pe Lazarev l-am acceptat si l-am parcurs destul de greu, pentru ca nu puteam sa-l inteleg, mai ales in primele volume. Dupa aceea s-a mai schimbat, a mai evoluat putin, a mai asimilat ceva din crestinism si defileaza cu ideile astea ale lui, combinatie destul de bizara. Si Osho, prin lucrarile lui, se foloseste de crestinism, dar este respins destul de vehement de catre ceilalti maestri.

Toate solutiile sunt partiale, nu cred ca NLp-ul sau alte terapii pot sa inlocuiasca spiritualitatea. Singurul lucru pe care il cred este ca spiritualitatea e falsa daca eu nu stau bine cu mine. Daca ma apuc sa ma rog dar imi e teama de cel caruia ii adresez rugaciunea atunci acest conflict imi mananca sufletul. Cred ca aceste terapii ne aduc pe linia de plutire, apoi putem chiar si zbura daca vrem. Dar cat suntem sub apa cu capul nici o spiritualitate nu functioneaza pentru ca nu o intelegem decat prin teama (de pacat, de iad, de preot, de dumnezeu, de pedeapsa... peste tot numai teama, niciunde iubire)

[The_Fallen]

În prealabil postat de mariusblanc

Toate solutiile sunt partiale, nu cred ca NLp-ul sau alte terapii pot sa inlocuiasca spiritualitatea. Singurul lucru pe care il cred este ca spiritualitatea e falsa daca eu nu stau bine cu mine. Daca ma apuc sa ma rog dar imi e teama de cel caruia ii adresez rugaciunea atunci acest conflict imi mananca sufletul. Cred ca aceste terapii ne aduc pe linia de plutire, apoi putem chiar si zbura daca vrem. Dar cat suntem sub apa cu capul nici o spiritualitate nu functioneaza pentru ca nu o intelegem decat prin teama (de pacat, de iad, de preot, de dumnezeu, de pedeapsa... peste tot numai teama, niciunde iubire)

Aici am si eu o problema, invatatura/educatia mea crestina a fost realizata prin intermediul fricii, nu ca imi facea cineva nustiuce daca nu ma rugam ci in sensul ca Dumnezeu pedepseste si pedepseste si pedepseste...aparent numai pe cei ce cred in el .
Asa ca facand ceva ce nu corespunde IN FORMA cu morala crestina imi creez un sentiment apasator, ca un nor intunecat ce pluteste deasupra mea prevestind nenorocirea si pedeapsa aferenta neascultarii, chiar daca IN ESENTA nu este contra moralei crestine sau este dar nu constituie ceva grav.

[mariusblanc]

În prealabil postat de The_Fallen

Aici am si eu o problema, invatatura/educatia mea crestina a fost realizata prin intermediul fricii, nu ca imi facea cineva nustiuce daca nu ma rugam ci in sensul ca Dumnezeu pedepseste si pedepseste si pedepseste...aparent numai pe cei ce cred in el .
Asa ca facand ceva ce nu corespunde IN FORMA cu morala crestina imi creez un sentiment apasator, ca un nor intunecat ce pluteste deasupra mea prevestind nenorocirea si pedeapsa aferenta neascultarii, chiar daca IN ESENTA nu este contra moralei crestine sau este dar nu constituie ceva grav.

Asa este, din pacate prea mult sa face pentru litera legii si nu pentru spiritul ei.

[Unknown]

În prealabil postat de The_Fallen

Aici am si eu o problema, invatatura/educatia mea crestina a fost realizata prin intermediul fricii, nu ca imi facea cineva nustiuce daca nu ma rugam ci in sensul ca Dumnezeu pedepseste si pedepseste si pedepseste...aparent numai pe cei ce cred in el .
Asa ca facand ceva ce nu corespunde IN FORMA cu morala crestina imi creez un sentiment apasator, ca un nor intunecat ce pluteste deasupra mea prevestind nenorocirea si pedeapsa aferenta neascultarii, chiar daca IN ESENTA nu este contra moralei crestine sau este dar nu constituie ceva grav.

Pacat... Dumnezeu ii iubeste pe oameni, nu cauta sa ii pedepseasca, sa se razbune, sa tipe, sa urle, sa tune si sa fulgere. Totusi suportam consecintele propriilor alegeri. Exista o frica de Dumnezeu la crestini, dar este o frica aparte, din respect "impletit" cu dragoste.
Un crestin care simte dragostea lui Dumnezeu si o ofera lui Dumnezeu si celor din jur implicit, nu are frica de pedeapsa, nu are frica asta. Apoi, cuiva nu ii este frica atunci cand simte ca a gresit? Ca nu face ceva bine?
Te rog sa ma ierti daca am inteles gresit ceea ce ai spus. Oricum am exprimat doar parerea mea vis-a-vis de frica si pedeapsa.

În prealabil postat de mariusblanc

Asa este, din pacate prea mult sa face pentru litera legii si nu pentru spiritul ei.

Astea doua cred eu ca se impletesc si ele. Trebuie un echilibru intre ele, dar din nefericire asa este... prea putin se mai merge pe traire...
Citisem undeva ceva foarte frumos exprimat, trist in acelasi timp, dar adevarat:
"De câteva secole, omul a separat teoria de practica, ideea de realitate, logicul de ontologic, aparenta de adevar, fizicul de metafizic, imanentul de transcendent, schimbând astfel întelesul valorilor spirituale. De atunci, el aduna cultura în carti pentru ca a alungat-o din suflete, o învata pentru ca nu o mai poate trai, o etaleaza exterior pentru ca nu o mai cuprinde în sine. Devenind haina, cultura nu mai este mijloc de transfigurare profunda, ci masca acceptata de o lume artificializata. Valorile spiritului, depuse la muzeu, obiectivate, devenite impersonale, detasate de suflete, constituie o garderoba pestrita din care oricine poate împrumuta un costum fara obligatia de a avea un fond corespunzator expresiei compuse. Au ramas numai formele goale."

[Lavrentiu]

În prealabil postat de mariusblanc

Toate solutiile sunt partiale, nu cred ca NLp-ul sau alte terapii pot sa inlocuiasca spiritualitatea. Singurul lucru pe care il cred este ca spiritualitatea e falsa daca eu nu stau bine cu mine. Daca ma apuc sa ma rog dar imi e teama de cel caruia ii adresez rugaciunea atunci acest conflict imi mananca sufletul. Cred ca aceste terapii ne aduc pe linia de plutire, apoi putem chiar si zbura daca vrem. Dar cat suntem sub apa cu capul nici o spiritualitate nu functioneaza pentru ca nu o intelegem decat prin teama (de pacat, de iad, de preot, de dumnezeu, de pedeapsa... peste tot numai teama, niciunde iubire)

Parintele Cleopa, urmand invataturii Sfintilor Parinti, spunea ca omul in urcarea spre Dumnezeu se foloseste de doua aripi: frica de Dumnezeu si frica de moarte. Pe cine voi crede oare? Oare daca vreau sa ma mantuiesc il voi crede pe cel ce predica ca frica de Dumnezeu este rea?

Lipsa fricii sfinte de Dumnezeu arata autonomizarea omului si este reflexul aceluiasi pacat pe care l-a facut Adam. Frica de Dumnezeu inseamna respect fata de Creator, asumarea faptului ca in fata Lui noi nu suntem decat praf si cenusa. Si, in realitate, asta suntem. Ganditi-va cui ne rugam: Creatorului Universului, Cel care cu un singur gand a creat lumea si Cel care a Inviat din morti.

E adevarat ca dragostea scoata afara frica, dar daca eu plec la drum fara sa ma plec in fata atotputerniciei lui Dumnezeu, n-am nicio sansa sa ajung la dragoste. Nu pot ajunge la dragoste daca plec pe premisele mandriei.

[mariusblanc]

Am deviat destul de mult de la subiectul topicului initial asa ca va propun un alt articol de-al meu pe care sa il studiati. Plus comentariile la el pentru ca am postat si acolo ceva interesant ca metoda de dezvoltare persoanala.

http://www.nlpmania.ro/dezvolta-ti-v...citii-zilnice/

[Cristian B]

În prealabil postat de Unknown

Si legat de suferinta... ca tot par unele persoane sa o "dispretuiasca", iata ce ne spun Parintii:
"Există multă suferinţă astăzi şi, de aceea, trebuie multă sensibilitate pentru a înţelege suferinţa şi pentru a o alina, dar şi pentru a-i da un sens folositor mântuirii noastre.

Suferinţa - biruinţă asupra păcatului

Sensul biblic şi patristic al suferinţei trebuie să stea la baza tuturor explicaţiilor pe care le dăm noi ca păstori de suflete când ne aflăm aproape de cei suferinzi, de cei bolnavi. Nici boala, nici suferinţa nu sunt fireşti. Ele au devenit „fireşti“ sau a doua natură din cauza păcatului, dar Dumnezeu n-a făcut nici boala, nici suferinţa şi nu Se bucură de suferinţa nimănui. Păcatul este originea suferinţei, iar ceea ce se transmite ereditar e înclinarea spre păcat, nu vina lui Adam. De aceea, când noi spunem în Psalmul 50: „În păcate m-a născut maica mea“, trebuie să înţelegem: păcătos m-a născut maica mea. Această înclinaţie sau predispoziţie spre păcat se moşteneşte ca urmare a păcatului strămoşesc, însă, în Hristos Domnul, tocmai ceea ce a fost urmare a păcatului - suferinţa - a fost transformată în mijloc de îndepărtare de păcat. Deşi Hristos Domnul este fără de păcat, asumă suferinţa în mod liber şi o transformă în biruinţă asupra păcatului. Din acest motiv, în ispitele durerii, care sunt cele ale suferinţelor răstignirii, Mântuitorul Iisus Hristos rămâne statornic în răbdare, cu nădejdea în Dumnezeu, ca om - El fiind Fiul lui Dumnezeu Tatăl -, iar prin această răbdare El biruieşte suferinţa, dându-i sens ca ascultare până la capăt, dându-i sensul fidelităţii desăvârşite faţă de Dumnezeu şi al unirii cu Dumnezeu. Dar pentru că S-a smerit pe Sine în suferinţă, Dumnezeu i-a dat Lui un nume mai presus de orice nume: „ca în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt“ (Filipeni 2, 10)."

Dumnezeu nu ne da o Cruce pe care nu o putem duce, niciodata. Si nu permite sa purtam o cruce daca nu ne este de folos.

Iar scopul vietii nu mi se pare a fi invatarea mecanica, prin hipnoza sau nu, a dobandirii unei amabilitati false.
Si sincera sa fiu, PREFER un om badaran(macar stiu cu cine stau de vorba), decat unul plin de falsa si mecanica amabilitate. Asta nu inseamna ca incurajez badarania si mitocania, inseamna ca dispretuiesc falsitatea si manipularea.

Iata ce spune minunatul Parinte, Sfantul Serafim de Sarov:

"Oricat ar fi de bune in sine rugaciunea, postirea, privegherea si celelalte fapte crestinesti, totusi nu numai in lucrarea lor sta scopul vietii noastre crestinesti, macar ca ele slujesc drept mijloace de care avem neaparata nevoie pentru atingerea acestui scop. Adevaratul tel al vietii noastre crestinesti sta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu.
Iar postul, si privegherea, si rugaciunea, si milostenia, si tot lucrul bun facut pentru Hristos sunt mijloace pentru dobandirea Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Si luati seama ca numai lucrul bun facut pentru Hristos ne aduce roadele Sfantului Duh, iar tot ce nu este facut pentru Hristos, macar si lucru bun de-ar fi, nu ne aduce plata in veacul ce va sa fie, si nici in viata de aici nu da harul lui Dumnezeu."


Poftim.

ASTA ne invata si NLP?

Intamplator am ajuns pe acest forum si am simtit nevoia sa intervin pentru a-mi expune si eu punctul de vedere si o parte din credinte. M-am saturat sa-l vad pe Dumnezeu inghesuit in dogmele religioase.Dumnezeu este suma tuturor lucrurilor vazute si nevazute, este infinitatea absoluta, nu trebuie decat sa te asculti pentru al cunoaste pe Dumnezeu, cred in liberul albitru, ce dar mai minunat ne putea oferii al nostru Tata decat libertatea de a ne exprima in voie si in toata splendoarea noastra, am uitat acest lucru cu mii de ani in urma, atunci cand cativa dintre noi s-au crezut mai sfinti decat ceilalti si au inceput sa scrie legi afirmand ca vin direct de la Tatal si astfel s-au nascut demonii in mintile noastre care ne sugruma sufletele. Cred in Isus si in invataturile care le-a lasat mostenire pentru calauzirea noastra dar nu sunt de acord cu idolatria si in miile de victime pe care biserica le-a facut in numele Lui. Dumnezeu ne calauzeste in viata pe toti, fie ca suntem Crestini, Musulmani, Iudei, Budisti, Atei, etc. Cred in iubirea neconditionata al Tatalui fata de noi indiferent de sex, culoare, religie, vicii etc. Religiile sunt trecatoare, Dumnezeu este vesnic, vad atata agresivitate si inversunare in voi dragii mei si toate acestea vin din aroganta idei ca a-ti cunoate adevarul absolut. Suntem liberi sa credem in cea ce dorim si sa fim cea ce vrem sa fim, acesta este darul pe care l-am primit, sa ne creem adevarurile noastre, sa ne creem sistemele de credinte si de valori dupa cum simtim ca ne este mai bine fara sa fim pedepsiti si sa ardem in " cazanul cu zmoala" pentru o vesnicie. Diavolul a fost creat de oameni pentru a-i supune pe oameni, cum putem sa credem ca Dumnezeu creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute ar putea avea un concurent la fel de puternic ca si el, cum putem sa credem ca Dumnezeu Tatal nostru al tuturor ar putea creea o astfel de creatura si ar lasa-o libera printre fii Lui chinuindu-i, adevarul si libertatea noastra este in noi, nu trebuie decat sa ne ascultam. Acestea sunt credintele mele si mai cred ca am venit in aceasta viata sa fiu fericit si implinit in toate aspectele vietii : spiritual, social si material, cred in iubirea neconditionata si in viata fara suferinte si cumpanele pe care le intalnim in viata nu sunt decat experiente ale sufletului si trebuie sa le tratam ca atatre Sa auzim de bine, pacea sa fie cu voi.