Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

161. Pucioşii îl desemnează pe Băsescu “Cârmaciul Apocaliptic”, cel ce a învins puii roşii ai lui Satana (II)


După victoria în alegeri împotriva coaliţiei neo-comuniste, urmează sfaturile la adresa lui Traian Băsescu. Acesta trebuie să stea mai departe la cârma corăbiei (România) dar nu oricum, ci după indicaţiile care vin de la Pucioasa:
“Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea. O, nu te-am lăsat singur, tată, căci ai fost singur, şi mulţi au fost împotriva ta. Am stat de partea ta cu toate oştirile cereşti şi îngereşti ca pe vremea proorocului Elisei, când am stat cu toată armia cerească de partea lui în ziua când marea oştire vrăjmaşă lui a venit să-l biruiască pe el pentru că era robul Meu, şi de partea dreptăţii stătea. Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune. Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Ţopăiala prostească a lui Geoană la aflarea veştii (premature) că ar fi câştigat alegerile l-a umplut de lacrimi şi de revoltă pe Dumnezeul Pucioasei. De aceea el a trecut la contraatac, şi a transformat în câteva ore (de seara până dimineaţa) bucuria lui Geoană în înfrângere şi în întristare de mormânt:
“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român. Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Traian Băsescu trebuie să le fie de acum recunoscător liderilor pucioşi şi Dumnezeului lor pentru nesperata lui biruinţă şi, drept mulţumire, să-şi împucioşească şi el viaţa şi conduita de zi cu zi (referitoare la credinţă, alimentaţie, îmbrăcăminte, obiceiuri):
“Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Băsescu trebuie să citească de acum din cartea-catehism “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” ca dintr-o adevărată Biblie. Aici el va descoperi cum s-a proorocit în decursul vremii că pucioşii vor fi biruitori peste tot pământul, şi de aceea el va trebui să le acorde tot sprijinul pe care i-l vor cere:
“Ţi-am dat cartea acestei lucrări atunci când am dat-o neamului român; ţi-am pus-o în braţe. Deschide-o, tată, şi vezi istoria Mea cu poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român. E vremea să biruiesc cu nădejde, şi am în mijlocul neamului român popor cules de Mine pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cuvânt pe pământ acum pe vatra neamului român, ţara strălucirii, din pricina râului cuvântului Meu care curge din Mine în mijlocul acestui neam. Mă aplec înaintea Tatălui Savaot pentru biruinţa cea de acum şi Îl aud pe El că-Mi spune să te păstoresc, să-ţi dau cuvântul Meu de Păstor şi să te bucur cu ocrotirea Mea, căci lucrul tău este greu şi îţi trebuie sprijin ceresc. Mereu, mereu voi ţine pe poporul cuvântului Meu rugător înaintea Mea pentru soarta neamului român ori de câte ori îl voi vedea sub cruce grea, şi îl voi izbăvi pe el. Dar sunt adânc îndurerat acum de la cei ce s-au unit toţi într-un gând cu potrivnicul Meu, cu satana, cu cei ce se făţărnicesc măgulindu-Mă prin făţărnicia lor, precum este scris despre cei făţarnici pentru statul lor cel înalt peste oameni. Ai grijă să fii blând şi smerit cu inima, plin de veghe şi de iubire sfântă pentru acest neam ales, iar pe cei ce te-au înconjurat cu răzvrătirea lor tu să-i ierţi, tată, «căci a Mea este răzbunarea, şi Eu voi răsplăti», precum este scris. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Un obiectiv de viitor, la care va trebui să contribuie şi Traian Băsescu, va fi recunoaşterea oficială a sectei Noului Ierusalim ca fiind singura biserică adevărată. La această “Biserică” va trebui să adere, ca un adevărat “credincios”, inclusiv proaspătul reales Traian Băsescu, deoarece la această sectă vor veni curând toate neamurile ca să i se închine, iar BOR este doar cu “neorânduială” şi cu nepăsare faţă de post şi de rugăciune şi de aceea este “pârâtă a fi biserică”:
“Îţi dau în taină mare sfinţii cei biruitori şi ajutători, şi cu ei să cârmuieşti corabia Mea. Deprinde-te tu şi toată casa ta să mulţumeşti lui Dumnezeu în toate zilele şi să-I dai cinste mare, căci neamul român are peste el pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel ce stă în mijlocul lui şi face sfat cu el şi împlineşte apoi cuvântul Său. În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică. O, nimic nu este bun fără de Dumnezeu pe pământ şi peste om, iar neamul român trebuie să fie prin împlinire neam creştin aşa cum au fost străbunii lui, ba şi mai mult, căci vremea este cu judecată în ea peste faptele cele rele ale oamenilor. Săptămâna are două sau trei zile de post, şi Mă doare cu rană adâncă neorânduiala în care neamul român stă cu tot cu păstorii care stau peste el în numele Meu. O, trebuie întărită această împlinire sfântă, căci Eu, Domnul, am de adus acest neam la mare slavă cerească pe pământ între oameni, şi voiesc să Mă arăt cu el munte de Tabor şi să vină neamurile să ia cuvântul Meu cel plin de înviere de pe acest munte sfânt, pământul român. O, e mare, e mare lucrarea cuvântului Meu pe vatra acestui neam şi taina care o poartă el! Fii credincios şi nu necredincios, căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

[vsovivi]

Mă bucur că domnul Basescu l-a desemnat tot pe Boc... fiindcă astfel pare+mi-se că s-a facut dreptate, până la aia finală dacă nu cumva o să ai surpriza să învii spre osândă... dar mă apucă jelia la gândul ca ''băieţii buni'' or să înceapă creerea iluziei catastrofei cică făcută de alţii când se ştie că isarescuiliescu instrumentează la noi catastrofa (în care ei înşişi deocamdată au căzut)... înfrăţjbiţi fiind prin acoliţi cu estul şi cu vestul, pe la mijloc, pe la cinci palme, până hăt departe, până peste nouă mări şi nouă ţări... lovind mereu fără cruţare... dar, dar de sus sper ca vor răbda cei drepţi şi smeriţi vicleniile şi mârşăviile uneltelor ademenitoare, îmbăiătoare... vor răbda de sus, că exista un sus, fiindcă pământul nu e GLOB! aşa cum nu spun evreii... , dar eu am mai spus şi iată că mai spun mereu: ''... şi totuşi nu se învârte, şi nici nu şade pe elefanţi!'' sau din-oza-uri.

[mariamargareta]

Ala, bala, portocala,
Cioc, boc, treci la loc!

[mariamargareta]

161. Pucioşii îl desemnează pe Băsescu “Cârmaciul Apocaliptic”, cel ce a învins puii roşii ai lui Satana (III)


Urarea pedelistă “...La bine şi la greu!...” este din nou de actualitate, chiar şi după alegeri. Traian Băsescu va trebui urgent să preia obiceiul maladiv al pucioşilor (de a scrie “epistole din cer” către poporul pucios) şi să scrie şi el “epistole din Cotroceni” către poporul român, ca să ştie poporul când transpiră preşedintele din greu, dar şi când se răcoreşte el “biruind greul”:
“Te cuprind acum în Duhul Meu şi-ţi dau din pacea Mea. Binecuvântare îţi dau pe mai departe la cârma corăbiei Mele, ţara română, aşa cum ţi-am dat acum cinci ani când tot aşa Mi-am ţinut poporul în duhul veghii şi cu strigare spre Mine pentru tine ca să te aşez cârmaci din partea Mea pentru neamul român. Ţi-am spus atunci să grăieşti din când în când peste popor şi să-i spui să ştie el mersul a toate ca să-l păstrezi în veghe şi în adevăr la bine şi la greu, şi tot aşa te povăţuiesc şi acum. Scrie din când în când epistole peste popor ca să ştie el binele şi greul prin care treci pentru el, şi să treacă şi el cu tine, biruind tot greul care este şi care ar da să vină pe neştire, şi aşa vei fi urmat de popor şi vei fi viteaz pentru el şi pentru Mine în această vreme cu strâmtorare în ea şi cu valuri, căci antichrist s-a făcut mare peste tot şi dă să şteargă numele Meu şi urma Mea de pe pământ şi din duhul omului, şi lucrează cu lucrare ascunsă chiar sub haină de sfânt. Eu te voi ajuta, dar ascultă tu de Dumnezeu, şi aşa să-L ajuţi şi tu pe El, căci Eu te-am ajutat acum.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Independenţa anterioară şi spiritul de lider solitar al lui Băsescu va trebui să înceteze de acum încolo. El va trebui să se aplece sub cuvântul şi sfetnicia şi “toiagul de păstor” al liderilor pucioşi, care-l vor îndruma pas cu pas, arătându-i ce are de făcut:
“Pace ţie şi bună orânduială a ta înaintea Mea! Nimeni, nimeni să nu dispreţuiască alegerea Mea de peste tine, iar tu să preţuieşti cu mare umilinţă şi să lucrezi cu ea din Dumnezeu peste acest neam, ales de El acum pentru slava Sa din el, căci cuvântul Meu, care curge din Mine în mijlocul acestui neam, este slava Mea din el, iar poporul cuvântului Meu este sluga Mea credincioasă, întru care Eu binevoiesc pentru împlinirea Scripturii venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cuvânt pe pământ, cuvânt de naştere din nou a lumii acum, la sfârşit de timp, precum este scris. O, apleacă-te sub acest toiag de păstor, apleacă-te sub cuvântul Meu, care păstoreşte neamul român, şi din care râu de cuvânt vor bea mulţi şi tot mai mulţi, căci altă mângâiere nu va mai fi, nu va mai fi pe pământ. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Neamului român i se prooroceşte un viitor fericit sub conducerea hibridă teocratic-prezidenţială a pucioşilor care-l vor manevra din umbră pe Băsescu. Totodată, neamurile toate vor veni să i se închine neamului român şi să-l binecuvinteze:
“Te vor binecuvânta toate neamurile pentru numele Meu de peste tine şi pentru râul cuvântului Meu din tine, o, neam român, şi vor veni popoare şi limbi şi vor lua din slava Mea din tine, precum este scris despre muntele spre care neamurile vor veni să se adape cu lumina Mea. Apleacă-te să-L slăveşti pe Domnul, Care-Şi are sălaş în mijlocul tău cu duhul mărturiei, cu duhul proorociei, fiu român, căci lucrarea cuvântului Meu de peste tine este coroană cerească pe fruntea ta, şi se vor închina ţie popoarele, pentru că tu eşti ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp [...] [...] o, neam român! Vârf de munte de Tabor să fii tu pentru neamurile de pe pământ, căci vor veni să ia din slava Mea, din învăţătura Mea, spre mângâierea lor! “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
România se va numi cu nume nou: Noul Ierusalim, care va fi mai presus de toate neamurile de pe pământ:
“O, sus credinţa în Dumnezeul Cel adevărat, sus mărturisirea credinţei, fii români! Nu vă ruşinaţi cu Dumnezeu, căci El vă dovedeşte pe voi ai Lui pe pământ între neamuri! Fiţi mândri de numele vostru cel nou, de numele Meu de peste voi, căci ţara română are nume nou: Noul Ierusalim! Râul cuvântului Meu, râul vieţii o adapă pe ea, şi Eu am în ea sădire nouă, şi rodire nouă am. Amin. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Deşi “lucrarea” de la Pucioasa a fost recent ameninţată “de la mijloc”, prin dezertarea mai multor adepţi de valoare (Marian şi Victoria Zidaru, Ilie Bunea-fiul, Sandu Dan, etc., etc.), liderii pucioşi au găsit resurse şi adulatori oportunişti gata să le ia locul celor plecaţi, pentru ca s-o redreseze:
“Mă întorc la tine cu cuvântul Meu, popor al Meu din români. Tu eşti sluga Mea pe care Mă sprijin şi iată, tată, s-a întâmplat cu neamul român aşa cum s-a întâmplat în mijlocul tău, căci lucrarea Mea de cuvânt a fost ameninţată de la mijloc, dar Eu am biruit şi biruiesc mereu pentru mersul Meu cuvânt peste pământ şi pentru împlinirea toată aşa cum cer Scripturile să se împlinească. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Ultima “proorocie” pucioasă stabileşte că Dumnezeul creştinilor va fi înlocuit cu Dumnezeul Pucioasei pe post de Păstor-şef, iar păstorii din BOR (pentru că s-au dovedit a fi nevrednici şi egoişti şi a nu avea milă de oi) vor fi înlocuiţi cu păstorii Pucioasei, care vor aduce din cer păşune (miere şi laptele cel duhovnicesc):
“Cuprind în slava cuvântului Meu pe români şi Mă fac Păstor al lor, căci sunt ca oile fără păstor, fiindcă păstorii de peste ei, care stau în numele Meu peste ei, aceia se păstoresc pe ei înşişi, precum este scris în Scripturi, şi n-au milă de oi, n-au milă de viaţa cea vie a neamului român. Te păstoresc Eu, o, neam iubit de Dumnezeu! Eu nu te las, ci te cuprind în duhul cuvântului Meu şi te păstoresc şi te trezesc spre păşune şi-ţi dau din laptele cel duhovnicesc ca să fii tu pe pământ şi să nu pieri, ci să fii, aşa cum Eu sunt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

[mariamargareta]

162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul-cu-Şapte-Capete (I)

Liderii pucioşi ne delectează copios cu noi aberaţii de operetă. Cică acolo unde se bat munţii în capete a avut loc recent ultima luptă crâncenă între Făt-Frumos-Băşcălios (interpretat de actorul politic Traian D. Băsescu) şi Balaurul-cu-Şapte-Capete-şi-Zece-Coarne (în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Mircea I. Geoană). Despre capete, liderii pucioşi ne-au dat de înţeles că sunt cele şapte partide care s-au unit cu mic cu mare ca să-l răstoarne pe Băsescu de pe tronul prezidenţial: PSD (tartorul cel mare), PNL (desfrânata cea mare), şi desfrânaţii cei mici ( PC, PIN, PNG, UDMR şi PNŢCD – “creanga Ciuhandu”). Despre coarne nu ni s-a spus nimic (încă), dar întrucât sunt zece coarne la şapte capete, înseamnă că sunt încornoraţi din belşug.

După victoria nesperată a lui Băsescu, liderii pucioşi îi descriu acestuia culisele războiului, să afle şi el prin ce a trecut şi cine l-a ajutat decisiv să învingă. Adică, să ştie şi el pe ce cai mari şi pucioşi a obţinut victoria. Cică nu Băsescu a obţinut victoria, ci pucioşii prin rugăciunile lor fierbinţi ridicate la cer. Şi nu cu Geoană s-a luptat Băselu’, ci cu Dragonul Roşu şi cu puii lui, adunaţi cu toţii într-un gând ca să-l nimicească. Duhul lor a fost duhul minciunii. Biruinţa asupra lor era proorocită în Scripturi la cartea Apocalipsei, aşa încât cavalerul Băsescu s-a trezit împlinitor al proorociilor şi al istoriei. Fiara roşie cu şapte capete şi zece coarne a avut doar “un ceas de biruinţă”, apoi balanţa victoriei a înclinat spre matelotul cârmaci:

“Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea.[...] Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune. Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Pucioşii pretind aşadar că liderii politici care s-au aliat conjunctural cu PSD împotriva lui Băsescu i-au oferit liderului PSD (Mircea Geoană) puterea şi stăpânirea lor, ca să-l răstoarne pe Băsescu de la cârma statului.
Dar ce scrie Apocalipsa despre această încleştare proorocită pentru viitorime, dar reclamată de pucioşi ca fiind de ei biruită? Apocalipsa relatează o serie de lucruri care nu s-au întâmplat în confruntarea politică recentă, deci descrie alte personaje, alte locuri, alte timpuri şi alte întâmplări! Iată ce scrie ea:

“Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.” (Apocalipsa 13, 1-3)

Întrebare: Cine dintre liderii pucişti anti-Băsescu a fost “înjunghiat de moarte”? Sau care dintre ei, măcar a suferit vreo agresiune de vreun fel oarecare, vindecată apoi? Nimeni. Sau care partid reacţionar, pro-comunist, a fost deranjat în demersurile sale de susţinere a PSD-ului? Niciunul.
Cităm în continuare din Apocalipsă:

“Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.” (Apocalipsa 13, 4-5)

Întrebare: Care sunt cele patruzeci şi două de luni în care adversarii lui Băsescu au grăit semeţii şi hule? Campania electorală a fost mult, mult mai scurtă; în schimb, adversitatea manifestă a detractorilor lui a fost mult, mult mai lungă. Ce înseamnă atunci cele 42 de luni pentru pucioşi? Mister...
Cităm în continuare din Apocalipsă:

“Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.” (Apocalipsa 13, 6)

Întrebare: Când au hulit advesarii lui Băsescu pe Dumnezeu? Niciodată. Dimpotrivă, Geoană nu ostenea să-şi încheie discursurile cu una din formulule “aşa să-mi ajute Dumnezeu!” sau “Doamne, ajută!” Iar când i se părea că a câştigat, se conversa public cu tatăl lui, “aflat undeva în cer” .
Cităm în continuare din Apocalipsă:

“Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13, 7-8)

Întrebări: Când s-au războit ciracii lui Geoană cu sfinţii? Când au biruit? Când li s-a dat lor stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul? Când li s-au închinat lor toţi locuitorii pământului, cei ce nu sunt scrişi în cartea vieţii? Aberaţiile liderilor pucioşi devin din ce în ce mai evidente şi mai şocante.

[vsovivi]

Ştii la ce concluzie am ajuns in ce ne+mă priveşte?

Cu toate ca am ţinut cu sfinţii şi cu Basescu şi Boc şi Miluţ şi Ciorbea in răzbelul acesta şi chiar dacă am făcut tot ce mi-a stat in putirinţă pentru ca să nu ne lăsăm biruiţi fiindcă ştiam din scripturi că fiara o să se intoarcă mai rănită şi mai vindecată la rană, totuşi mi-am dat seama ca mă păcalesc, mi-am dat seama ca sunt eu mai ateu ca isarescu-iliescu, mai mincinos ca victor ponta, şi mai demagog extremist ca jeoană... că am observat că defapt am suflet de agent infiltrat în tabăra sfinţilor... adică sunt cam smintit întru Sine, întru Hristos, şi amăgindu-mă pe mine însumi caut să-L amăgesc şi ispitesc şi pe Domnul ca să creadă că chiar L-aş urma dar îi amăgesc mai ales pe copilaşii lui, cu biruinţa asta deşartă... zicând ca iată, am învins! poi ce am învins? nu cumva se împlineşte vorba: la placinte înainte şi la răzbel înapoi? că acum deabea începe greul, ca vor fi cu toţii cu tunurile pe ''dictatori''... vor zice cu toţi ca de acolo le vine răul, sărăcia, mizeria... şi vor căuta să-l întroneze, care se va autoîntrona, pe antichrist... că toate nemulţumirile cineva le va arunca mereu în spatele lui Basescu, Boc, Ciorbea, Remeş... stărnind pandemia şi criza printre ştiri la rubrica noutăţi... vreudnice

dar ştii ceva?

nu mi-e frică de baubau că zice mereu că dacă nu eşti egoist atunci musai eşti făţarnic, deci nu mi+e frică absolut deloc de faptul că oamenii or să creadă în minciunile de pe TV; să-i creadă toţi numai pe mincinoşi căci eu n-am să cred că o fi ceva dacă o să-i creadă tot poporul, toate mulţimile, pe ei, pe mincinoşi... sau ce? ar fi mai bine daca or să mă creadă pe mine? poi să creada poporul pe cine vrea, nu-mi pasă... nu vreau sa fac prozeliţi pentru ăla din desfrânata evreică... oricare o fi el... sau eu...

Deci să creadă poporul pe antichrist pana o să le pice bine... că oricum Adevărul nu sunt eu, ci e Domnul nostru Iisus Hristos care implineşte Apocalipsa... El însuşi o împlineşte impreuna cu cei ce au sfântă dreptate... căci sfânta Treime se Milostiveşte de cine voieşte... iar Slava Lui Dumnezeu o ia cel ce merită fărăndoială...

deci să fiţi sănătoşi şi vegheaţi şi păziţi rămăşiţa care a mai rămas dupa victorie... ca eu de mine mi-am dat seama ca am simpatii cu che guevara ăla cu trabucul lung... mai am o şansă totuşi fiindcă m-am lăsat de fumat... dar simpatii şi revolte şi răzbunări şi urâciuni prin suburbii mai am cât cuprinde...

Să ne ierte Domnul că suntem zlabi şi să ne dea un Crăciun Fericit şi un An Nou şi mai fericit la tot omul şi românul şi creştinul mai vechi sau mai nou, al Israelului celui Nou... adică la toată cirtuţa şi iotuţa Cuvântului lui Dumnezeu... Amin, Amin, Amin.... cum zice şi scrie Domnul, nu eu pacătosul, vrednic păcatos, lacom-întietător şi mândru.

[mariamargareta]

162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul -baubau - cu-Şapte-Capete (II)

Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur.
Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13, 11-18)

Întrebări: Cine este a doua fiară? Când şi cum a pactizat ea cu cealaltă fiară, cu liga neo-comunistă pro-Geoană, dacă nimeni n-a auzit de ea? Când a coborât ea foc din cer? Când a impus ea semnul fiarei pe frunţile locuitorilor pământului? Când s-a interzis comerţul pentru toţi cei care nu au semnul fiarei pe mână sau pe frunte? Numărul ei (666) este un simbol autentic al dominaţiei absolute a fiarei pe pământ? Există o asemenea “fiară” în aceste vremuri, pe care pucioşii le proclamă “vremurile de pe urmă”?
Încercând să circumscrie mesajul biblic universal şi profetic al Apocalipsei la un areal strict autohton, românesc, (“acum şi aici, printre noi”) liderii pucioşi au devenit captivi ai propriilor lor himere fabulate maladiv şi malefic, în spaţiul mediatic, pentru a virusa – dacă va fi posibil – gândirea la toată umanitatea.
O analiză atentă a textului biblic dezvăluie aşadar că aberaţiile pucioşilor nu au nici un fel de limite, nici măcar cele ale bunului simţ, proclamate demagogic de unul din capetele “Fiarei apocaliptice”, cea reclamată de pucioşi (e vorba de Crin Antonescu, performerul statului cu fundul în trei luntre). Ei s-au mulţumit să extragă din Apocalipsă un pasaj care li se părea potrivit pentru susţinerea aberaţiilor lor, ignorând că restul textului este în contradicţie flagrantă cu paradigma imaginară pe care ei o construiesc. Mincinoşi şi paranoici, liderii pucioşi sunt victimele propriilor himere, pe care însă ei le drapează cu dibăcie în straie de epocă, pentru a fi cât mai convingători în faţa maselor de adepţi bucuroşi să îngroaşe rândurile cazone ale acestui stupid people: poporul pucios.
N-a fost pe placul pucioşilor ţopăiala isterică şi stupidă a lui Geoană, atunci când a aflat că sorţii mincinoşi au fost de partea lui. De aceea, (ni se spune că) ea a fost sancţionată sever prin măsluirea cântarului, care îndată s-a aplecat în partea cealaltă, a matelotului. Nu matelotul a biruit, ci pucioşii au biruit prin manevre paranormale, “trăgând sforile” nevăzute ale istoriei după plăcerea lor, după pohta ce au pohtit ei:

“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Aşa că, de acum matelotul-cârmaci rămâne dator-vândut pucioşilor. El va trebui să instituie prin lege în ţara ce i s-a dat (pentru a doua oară) spre a o conduce, păstrarea de către toţi a poruncilor pucioşeşti (cele propovăduite de 50 de ani încoace cu sârg, dar fără prea mult succes, pe meleagurile dâmboviţene). Întrucât Făt-Frumos-Băşcălios a cam tras mâţa de coadă, şi a ajuns să fie biruitor doar prin nădejde seacă şi prin ajutor neaşteptat din afară, iată că acum i-a venit rândul şi va trebui să fie şi el un pic viteaz cu fiara roşie, măcar căutând să se informeze mai bine, să afle din filele vremii ce isprăvi a mai făcut ea în ultimii ani:

“Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată. Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Cârmaciul de la Cotroceni este din nou somat să nu uite că a rămas dator-vândut pucioşilor. El va trebui să sădească în inima românilor interesul, respectul şi chiar ascultarea de erezia pucioasă, părăsind “neorânduiala” din BOR:

“În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

În fine, a sosit şi scadenţa pentru simpatizanţii sau susţinătorii celor două tabere. Cei din galeria care l-a susţinut pe Balaurul cu Şapte Capete, împotrivitorii şi defăimătorii lui Făt-Frumos-Băseschelios să nu se aştepte la nimic bun: cupa amară a răzbunării Dumnezeului Pucios se va vărsa curând, curând, în capul lor:

“[...] căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

[mariamargareta]

În ultimele mesaje ticluite de secta “Noul Ierusalim”, liderii pucioşi încercă să ne inoculeze din nou o teză deja învechită, mincinoasă şi răsuflată: aceea că arhiereul Irineu de la Cluj ar dori nespus să li se alăture, dar este ţinut “legat cu lanţuri” nevăzute de către ceilalţi arhierei, "cerberii" Bisericii Ortodoxe Române. Mai mult, suntem anunţaţi că Irineu este candidat din nou la “ridicarea lui din nelucrare”, adică la păstorirea “oiţelor” Noului Ierusalim. Pentru aceasta, ni se sugerează (să fie un adevăr, sau e tot o minciună?) că el i-ar fi vizitat pe ascuns (în taină, spun ei) pe liderii pucioşi în bârlogul lor, în fruntea unei delegaţii de simpatizanţi sosiţi de la Cluj:

“Vă îmbrăţişez în Duhul Sfânt pe voi, cei ce aţi venit din cetatea Clujului la masa Mea de cuvânt. Aşezaţi-vă, dar, cu poporul Meu de la izvor la masă şi creşteţi, tată, hrănindu-vă cu cele ce ies din gura Mea [...] O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Nici şpiritul Verginicăi nu pierde ocazia de a sublinia despre această suspectă şi ciudată “aducere în taină” a lui Irineu la ascultarea liderilor pucioşi, un semn pentru “primăvara” scontată, adică scoaterea lui de “sub lanţurile” în care l-au încătuşat ceilalţi arhierei din BOR:

“ Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara [...]
– Şi acum, Doamne, eu, trâmbiţa Ta, aştept pentru ziua mea de serbare grăirea mea cu poporul cel de azi al meu şi al Tău, poporul cel credincios, căci numai cei credincioşi până la sfârşit ne sunt popor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Oare despre ce “aducere în taină” să fie vorba? Există doar două variante posibile, dar departe de a fi echiprobabile.
Prima, că odată cu simpatizanţii de la Cluj să fi venit la Pucioasa şi arhiereul Irineu, dar neapărat “în taină”, pentru a nu se da pe faţă presupusele lui simpatii ascunse şi mocnite pentru Noul Ierusalim. Este această variantă credibilă? Din câte se cunoaşte despre Irineu, acest lucru este practic imposibil. El s-a dezis în mod categoric şi repetat, în public, de orice aderenţă sau tangenţă cu secta de la Pucioasa. S-a recunoscut pe sine ca un om care a fost înşelat cândva printr-o evlavie părută a liderilor pucioşi şi fără a-i fi cercetat mai în profunzime, dar care s-a dezis apoi de ei cu hotărâre. De atunci, de aproape douăzeci de ani, conduita sa în Biserica Ortodoxă a fost ireproşabilă. Ar fi o dureroasă surpriză se se dovedească acum că acest om s-a lăsat târât în mocirla fariseismului, pe care de altfel chiar liderii pucioşi o condamnă atunci când le convine:

“Învăţaţi această nouă împărăţie, împărăţia luminii, căci cei ce nu iubesc să fie aşa, aceia vor plânge din pricina întunericului lor, căci cele ascunse sunt rele pentru aceasta, iar cele în lumină ţinute sunt ale celor curaţi, curaţi în ei şi între ei unii pentru alţii, iar făţărnicia îi dovedeşte pe cei ce o lucrează pe ea.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)

Dacă jocul dublu este de-a dreptul improbabil atunci când ne referim la conduita arhiereului Irineu Bistriţeanu, mai rămâne o singură variantă: liderii pucioşi se joacă cu cuvintele, aparent fiind amatori de figuri de stil, atunci când afirmă că “arhiereul Irineu a fost adus în mare taină la Pucioasa”, cu prilejul sărbătoririi “Şfintei Virginia”. Adică, a fost adus la fel de “în taină” cum au fost aduşi şi Sfântul Andrei, şi “sfânta Virginia”, pentru a împodobi Cuvântul pucioşilor cu părerile sale. Numai că, în timp ce “Şfântul Apostol Andrei” şi Şfânta Virginia” – deşi nu i-a văzut nimeni, doar liderii pucioşi i-au văzut în închipuirea lor – au fost slobozi la gură, rostind (tot prin gura liderilor pucioşi) cuvinte de îmbărbătare pentru pucioşi, “şfântul arhiereu Irineu Bistriceanu” (sosit şi el “în taină” la Pucioasa, pe aripile imaginaţiei schizoide a liderilor pucioşi) n-a rostit nici un cuvinţel. Pasă-mi-te, el încă mai are limba lipită de cerul gurii. Asta, tot din vina arhiereilor-cerberi ai BOR, care-l ţin închis şi legat în lanţuri şi cu căluş la gură, şi “cuvântul lui e îngheţat pe buze” ca să nu cumva să declare în public, săracul, cât de mult îi iubeşte ei pe pucioşi:


“O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, şi apoi a fost pus în legături pe dinafară şi pe dinăuntru, şi limba i s-a lipit de cerul gurii şi nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, şi are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi, căci aşa i-au cerut cei fricoşi, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. [...] Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.”(Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Dar cât de adevărată este această “mărturie “ a pucioşilor, cum că Irineu (cităm) “are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi” ???

[mariamargareta]

Să ne întoarcem cu cincisprezece ani în urmă (1994) şi să vedem ce ziceau pucioşii atunci despre Irineu Bistriţeanul (notele explicative din paranteze ne aparţin):

“Iată, poposim în această cetate a Clujului, (Notă: Pucioşii “poposesc” la Cluj cu ocazia unei expoziţii de artă a foştilor adepţi Marian şi Victoria Zidaru) aici unde am Eu pe cel uns de la Mine (Notă: este vorba de “unsul” Irineu Bistriţeanu, care fusese numit arhiereu-vicar al Clujului) cu aceată lucrare tată şi el, iată ce face. În loc să fie cel dintâi în faţa vestirii învierii şi înnoirii care vine cu Mine, (Notă: O primă mărturisire: Irineu n-a venit atunci în întâmpinarea pucioşilor, ci s-a ascuns de ei, căci se temea ca să nu-i fie terfelită cinstea de orice atingere, de orice contact cu reprezentanţii sectei) el se teme tată, se teme de oameni.[...] Iată el vă prigoneşte (Notă: Irineu îi prigoneşte pe pucioşi!!! iată o mărturisire însemnată care spune mult) şi Eu ies cu voi în calea lui şi el fuge şi se piteşte.[...] O, fiule iubit, [...] De ce tată te piteşti de Cel ce grăieşte din ceruri (Notă: dacă Irineu ar recunoaşte în autorul “cuvintelor” de la Pucioasa pe “Cel ce grăieşte din ceruri”, în nici un caz el nu s-ar ascunde, ci ar ieşi în întâmpinarea Lui. Dacă a procedat aşa, înseamnă că opinia lui Irineu era bine conturată şi fermă: la Pucioasa nu vorbeşte Dumnezeu, ci totul este o măsluire a liderilor pucioşi) şi caută după tine ca să te încăldurească cu cuvântul născut din Cuvântul? Întoarce-te către Mine, că te strig şi te aştept să te întorci. Întoarce-te. Eu sunt. Până când oare lungeşti aşteptarea Mea? (Notă: Se vede de aici că autorul “cuvântului” nu este nici pe departe Atotştiutorul. Aşteptarea lui este fără replică şi fără speranţă) Sun din trâmbiţă în urma ta, întoarce-te ca să vezi al cui este glasul care te strigă. Eu sunt Fiul Omului (Notă: o afirmaţie goală, pentru care folosirea majusculelor nu are nici o acoperire) [...] Eşti aspru la glas şi la cuvânt (Notă: O afirmaţie extrem de interesantă: cel despre care se spune acum că a avut permanent limba legată şi căluş în gură pentru “mărturisirea” credinţei pucioase, de fapt a mărturisit în contra ei, cu glas aspru şi mustrător) dar eşti plăpând tată. O, cum poţi fără Mine? (Notă: Autorul “cuvântului” este siderat că cineva, un pământean – şi acela “plăpând” – poate face ceva fără ajutorul lui, punându-i la îndoială atotputernicia şi atotştiinţa) [...] Tu Mă prigoneşti (Notă: o altă mărturisire importantă: Irineu este cotat de către liderul imaginar al sectei – Dumnezeul Pucioasei – ca prigonitor al lui) şi Eu te binecuvântez şi te iert şi te ung cu ungerea pe care o ai de la Mine, ca să nu se şteargă. Tu o ştergi (Notă: Se confirmă aici că Irineu s-a dezis în mod repetat de orice atingere cu secta Noului Ierusalim, iar asocierea lui actuală cu pucioşii este exclusiv opera propagandistică a lor, făcută de ei din interes) şi Eu iar o pun, că Eu sunt tainic în lucrare (Notă: Pe ascuns -în chip “tainic”- pucioşii îi fac atmosferă partizană arhiereului Irineu, prezentându-l ca pe un lider al lor care pe furiş îi aprobă întru totul şi le acceptă “ungerea”, dar nu are libertate deplină de exprimare în public). Nu fugi de Mine tată. Eu voi fi mai iute decât tine şi te voi ajunge din urmă. Nu mai fugi de Dumnezeu şi de Cuvântul său. (Notă: Irineu este supus unor presiuni şi unor intimidări vecine cu ameninţarea. Doctrina pucioşilor faţă de el este simplă: “Dacă tu nu ne vrei, noi te vrem! Şi ne este tare dor de tine.”) [...] Mi-e dor de tine tată în lucrarea Mea pe care o ştii şi prin care sunt venit în lucru de 40 de ani tată.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 20 martie 1994)
Să ne întoarcem acum cu doisprezece ani în urmă şi să vedem dacă s-a schimbat ceva între timp în doctrina pucioşilor faţă de Irineu Bistriţeanul. Cităm:

“O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, [...] nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine. (Notă: Deşi Irineu a retractat orice conexiune cu secta pucioşilor, aceştia pretind că el este în continuare “unsul” lor)[...] Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, (Notă: Se recunoaşte însă că Irineu a fost împotrivitor contondent al pucioşilor) [...] Se scoală România, fiule uns. Ţi-am făcut cale ca să poţi veni spre Mine, şi îţi voi presăra calea cu flori, şi Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinţei tale (Notă: Surpriză!! cel care se zice că ar avea căluş la gură îi făcea rane liderului suprem al sectei. Cu ce? Cu ascuţimea cuvântului necredinţei în doctrina pucioşilor) [...] Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit (Notă: O recunoaştere sugerată a numirii ilegale şi neavenite a lui Irineu în funcţia de Patriarh al Bisericii “Noul Ierusalim”, funcţie pe care Irineu n-a dorit-o, n-a cerut-o şi nici n-a recunoscut-o vreodată!) , după alegere şi după har şi după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! (Notă: Cuvântul “mereu” este o dovadă clară că Irineu n-a binevoit să se “ridice” vreodată ca să se aşeze în scaunul de “patriarh” al sectei) [...] Pace ţie, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns (Notă: Volens-nolens, “patriarhul” Irineu trebuie să înghită şi funcţia de apostol al Clujului, uns cu toate alifiile pucioase) pentru vremea aceasta. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 19-02-1997)

Aşadar, prin anii 1994 şi 1997, când pucioşii erau mai sinceri, recunoşteau un lucru ştiut de toată lumea: că Irineu al Clujului se dezicea sistematic şi definitiv de pucioşi, fără a mai nutri vreo dorinţă ascunsă de a-i “păstori” vreodată. Iată că acum ei recidivează cu minciuni sfruntate, încercând să inoculeze ideea că au legături ascunse cu Irineu şi că restaurarea arhieriei lui pucioşeşti şi instalarea lui în scaunul de patriarh al Noului Ierusalim este iminentă.
Nu ne aşteptăm ca Irineu Bistriţeanul să aibă o reacţie publică de dezavuare a unei prezumptive vizite ascunse la Pucioasa, şi nici nu-i cerem aşa ceva, pentru că ar însemna să-i punem la îndoială dreapta credinţă şi cucernicia lui ortodoxă. Timpul va demonstra implacabil dacă ne-am înşelat sau nu. Aşa cum a demonstrat că şi alte “proorocii” ale pucioşilor au fost nişte minciuni sfruntate. Bunăoară, aşa cum s-a demonstrat că mulţi dintre pucioşii cei vechi au fost înşelaţi în promisiunile ce li se făcuseră că nu vor mai vedea moartea, ci vor fi luaţi pe sus în văzduh, alături de Verginica. Unul dintre ei – Dumnezeu să-l ierte!, este tocmai “păstorul Daniel” (al doilea nume conspirativ al lui este “nea’ Mişu”- iar numele real, Dănciucă Gheorghe), unul dintre cei doi păstori care erau (fiecare) “mâna dreaptă “ a Verginicăi. Nea’Mişu a dat zilele trecute ortul popii, fără să i se mai împlinească visul de “a nu mai vedea moartea”. Acum, pucioşii îi pregătesc pomenirile pentru vămile văzduhului:

“O, peste puţin timp trebuie să puneţi masă de pomenire pentru păstorul Daniel şi se va strânge poporul la masă, fiilor de la izvor, şi Domnul îi va da lui din lumina învăţăturii cea pentru fii, iar oricâţi se vor fii, aceia să înveţe lucrarea de fiu, căci pe pământ vine împărăţia luminii, fiilor. O, Doamne, Tu eşti cuvânt, şi de aceea eşti Cel ce este. Ce este, Doamne, cel ce nu se face cuvântul său? O, ce este acela? Împărăţia Ta cea cu lumină învaţă-i pe cei ce vor să fie fii, Doamne, şi aşa vor fi ei asemenea Ţie apoi. Amin.
– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, cuvânt de taină ai grăit tu poporului tău. E mare durerea celor din cer, căci cei din cer văd. O, tată, se va strânge poporul la masă de cuvânt pentru pomenirea păstorului Daniel şi îl voi îmbrăţişa în cuvânt pe poporul cel adunat. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)

E de presupus că şpiritul lui nea’ Mişu va veni şi el să “se facă cuvânt” şi să le vorbească adepţilor pucioşi cu ocazia pomenirii pe care ei i-o vor pregăti, învăţându-i într-o şedinţă de vorbire ceea ce n-a reuşit el să facă în cei peste cincizeci de ani de bogată “păstorire”.
Preocupările politice ale liderilor pucioşi nu s-au stins nici măcar cu terminarea alegerilor, în care candidatul lor favorit (Traian Băsescu) a obţinut o victorie chinuită. Acum pucioşii acuză (fără nici o probă) că biserica rivală (BOR) este aliată cu partidele pro-comuniste. Această aserţiune este mai mult ca sigur o altă minciună pucioşească, îndată ce Biserica majoritară şi-a declarat limpede hotărârea de a nu se implica sub nici un fel în politică. Cu toate acestea liderii pucioşi pretind că ea a făcut legământ cu “fiara roşie”:

“Iată zvârcolirea fiarei aflate în agonie în zilele Mele cu tine, poporul Meu de azi! Mi-e tot cerul în veghe pentru biruinţa Mea asupra ei şi pentru biruinţa ta, căci tu eşti cel credincios şi te-am pecetluit cu pecetea pentru cei credincioşi, dar ai grijă mare de credinţa ta, şi mereu ţi-am spus aşa, căci afară e vremea lepădării de credinţă, poporul Meu, şi iată, biserica cea de afară s-a înveşmântat toată în roşu şi a făcut legământ cu fiara şi nu mai este acum biserică pe pământ, căci s-a umplut de cei ucişi ai ei, fiindcă a dat stăpânirea ei fiarei şi n-a vegheat când Eu am strigat de pe tronul cuvântului Meu peste ea pentru trezirea ei înaintea Mirelui Care vine.” (Citat din Cuvântul pucios din 14-12-2009)

Cuvintele “nu mai este acum biserică pe pământ”, strecurate cu dibăcie în fraza precedentă, sugerează ceea ce vor liderii pucioşi să promoveze cu orice preţ: singura biserică rămasă pe pământ este biserica pucioşilor, iar toate celelalte biserici sunt de mult apostate.

[mariamargareta]

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (I)

În timp ce omenirea este tot mai îngrijorată de efectele încălzirii globale, Pucioşii îşi etalează în ultimele lor mesaje căldura nestăvilită cu care ei îi primesc pe noii-veniţi, căldură denumită de ei “focul de Duh Sfânt”. Scopul lor nemărturisit este acela de a crea o stare de efervescenţă religioasă mondială, un fel de beţie calorică a raţiunii, care să amorţească şi să topească ultimele rămăşiţe de îndoială din inimile celor chemaţi, iar apoi să-i îmblânzească şi să-i înjuge la nevoile pragmatice ale sectei:
“O, îmbrăcaţi-vă în duhul blândeţii, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naşte în om înţelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înţelepciunea Mea cea din om, şi pe care el o dobândeşte de sus prin duhul blândeţii, duh care poate totul în om, Duhul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-12-2009)

Căldura pucioşilor cică îi încălzeşte până şi pe sfinţi (ceea ce ne obligă să presupunem că sfinţii mai subţirel îmbrăcaţi au început deja să tremure de frig plimbându-se prin câmpiile raiului). În ultimă instanţă, până şi Dumnezeul Pucioasei va fi nevoit să Se încălzească de la pucioşi iar pucioşii de la Dumnezeul lor, şi aşa să se încălzească ei mereu, unii de la alţii. În fine, de la încălzirea globală se va trece apoi la o etapă superioară, când vor lua foc unii de la alţii şi se va ajunge ca focul Duhului Sfânt să-i aprindă pe toţi oamenii:
“O, poporul Meu, îţi amintesc, tată, să nu uiţi lucrarea vorbirilor sfinte în mijlocul tău, căci Eu aşa Îmi fac loc cu tine şi cu sfinţii şi cu harul Meu cel lucrător pentru tine şi prin tine în mijlocul tău, şi pe pământ apoi cu tine în lucrare pentru mulţi, căci vorbirile sfinte sunt pline de taină sfântă şi slujesc lor îngerii tainelor cereşti şi se încălzesc sfinţii lângă căldura ta cea pentru Dumnezeu între frate şi frate, căci Eu arunc mereu focul Meu în tine ca să ne încălzim la el, Eu şi cu tine, că nu e bine să fie rece pentru Dumnezeu în mijlocul tău, poporul Meu. Focul Meu cu tine ţine de cald şi de mângâiere mulţimilor de suflete, şi iau foc unii de la alţii cei ce iau acest foc de Duh Sfânt de pe masa Mea cu tine, şi îşi aprind iubirea şi veghea cei ce se hrănesc cu iubirea Mea cea din mijlocul tău pentru om. Sunt în mijlocul tău cu sfinţii, şi am în ziua aceasta în cuvântul Meu de peste tine oaspete ceresc la masa Mea cu tine pe ierarhul Nicolae, cel care a trăit pentru Mine pe pământ, aşa cum s-a şi născut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-2009)

Mesajul privind “focul” sau “căldura” sau “căldurile” în care se scaldă pucioşii nu e deloc nou. El se regăseşte în destule “Cuvinte” fabricate de-a lungul vremurilor la Pucioasa, aşa încât el pare suficient de convingător în a încredinţa pe oricine că aici trebuie să fie vorba de o doctrină consolidată. Iată doar câteva exemple:

1. Din cele mai vechi timpuri pucioşeşti, creştinii sunt ademeniţi către sectă cu bunătăţi închipuite şi promisiuni mincinoase, printre care aceea că ei nu vor gusta niciodată moartea (deşi pucioşii cei mai în vârstă mor pe capete, unul după altul). Nu lipseşte însă printre ele şi încălzirea gratuită:
“ Decât Dumnezeu te cunoaşte, şi El îţi va zice: „Vino, obositule! Vino, însetatule! Vino, golule! Vino, frigurosule! Vino să te încălzesc! Vino să te îmbrac! Vino să te hrănesc! Vino, că te vor bate vânturile! Vino, că la Mine sunt toate bune pentru tine! Vino, că din Mine te-ai născut! Vino la Mine, creştine!“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1975)
2. Creştinilor pucioşi li se promite în afară de nemurire şi o promisiune nouă - încăldurirea:
“ Vă prind şi vă cuprind şi vă încălduresc şi suflu Duh ceresc peste voi şi peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă şi să fie duhovniceşti şi sfinţi pentru vremea slavei celei mari." (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-05-1993)
3. Trâmbiţa Pucioşilor, Verginica, se proclamă pe sine “făclia care te încălzeşte şi te ţine treaz”. Ea îi cheamă pe pucioşi să fie şi ei făclii, adică să vină şi să ia chipul şi asemănarea ei:
“Popor cu nume nou, stai aproape de mine şi de duhul meu, care lucrează în tine cele cereşti. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzeşte şi te ţine treaz, fiule. Căutaţi să semănaţi cu mine, şi veţi vedea apoi cu cine semănaţi şi vă veţi bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veţi semăna cu mine cum veţi putea îndura clipa aceea, fiilor?" (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1993)
4. După ce au primit “încăldurirea” de la sursă, Pucioşii sunt îndemnaţi să se “încăldurească unii pe alţii” cu focul prometeic al “Duhului Şfânt Pucioşesc”:
“E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)

5. Încăldurirea reciprocă devine o virtute creştină, iar căldura Duhului Sfânt devine de-a dreptul o harismă. Verginica vine şi ea să contribuie la încălzirea globală, pe post de aerotermă, suflând căldură peste (şi mai ales în) pucioşi:
“ Am venit să-ţi ţin de cald, poporule amorţit pe calea către cele cereşti; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu şi să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, şi unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.[...] Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor. [...] Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei: – Pace vouă, măi copii! [ ...] Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi şi să-i fie cald, fiilor. Nu fiţi reci, nu fiţi necredincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)
6. Ni se propune apoi o paradigmă nouă: sursa încălzirii globale este “harul din om”:
“ Faţa ta, creştine tată, este fereastra inimii tale. Te uiţi pe faţă şi înţelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie şi încălzeşte tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin şi mulţumit, te face paşnic şi curat. Harul Meu din tine cheamă la viaţă şi la linişte şi la credinţă şi la înviere.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)
7. Deşi roua vine pe răcoare, căci numai răcoarea aduce roua, “Cuvântul” de la Pucioasa este în mod inexplicabil o sursă simultană şi de rouă, şi de căldură. (atâta doar dacă nu cumva este vorba aici de vreo minune pucioşească):
“Şi voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulţimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură şi cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 -08-1994)
8. Noul Ierusalim de la Pucioasa este rugat să ia căldură de la Dumnezeul Pucioasei şi astfel să iasă din răceala şi nepăsarea şi neştiinţa lui:
“ Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece şi nepăsător şi neştiutor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-01-1995)
9. “Trâmbiţa” Verginica s-a făcut stâlp de foc şi exemplu viu pentru adepţii ei:
“ Vino, fiule scump, şi ia cuvânt nou, cuvânt cald, şi te încălzeşte, tată, şi te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. [...] În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt şi foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cereşti de sfinţi şi de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, şi Mă cere mereu să cobor şi să cuvintez peste tine, şi Îmi zice: „Rosteşte, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă şi încălzeşte-i şi tămăduieşte-le mâhnirile şi alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rosteşte cele bune peste ei şi împlineşte, Doamne, tot ce rosteşti peste Israel“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-06-1995)