Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (II)

10. “Încăldurirea” pucioşilor vine însă întotdeauna de la Dumnezeul lor, chiar şi atunci când unii dintre ei se ascund sau trag chiulul de la raport în faţa liderilor lor, “solii” pucioşeşti ai “Cuvântului”:
“ O, poporul Meu, nimeni dintre sfinţi n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, şi ce rece eşti tu, Israele! Eşti rece, tată, şi de aceea nu eşti tu cald, de aceea, pentru că eşti rece, şi te-ai învăţat aşa şi nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, şi mereu ţi-am spus să nu te mai ascunzi de Mine şi de solii Mei în mijlocul tău, şi te-am învăţat să-I mulţumeşti lui Dumnezeu când El îţi mustră păcatul şi neorânduiala şi să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheţ şi să te încălduresc.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 22-10-1995)
11. Pucioşii şi Dumnezeul lor se încălzesc reciproc:
“ Pâinea pe care o cer Eu noaptea este veghea ta, este rugăciunea ta proaspătă, pâine proaspătă, pâine caldă, cuvânt cald, încălzit cu dragostea ta de Dumnezeu, că ai nevoie de Dumnezeu în miez de noapte, şi nu te teme ca preoţii care s-au temut că le iau romanii ţara şi neamul.[...] Nu mai este, tată, loc în casa omului pentru Dumnezeu. De aceea te-am crescut Eu pe tine, Israele nou, şi te-am învăţat, tată, să te întorci la Mine şi să Mă iei pe Mine în casa ta şi în viaţa ta, şi în haina ta să Mă iei şi să Mă încălzeşti, că mult te iubesc Eu pe tine, cel de azi care Mă ai pe Mine.[...] Te lucrez, Israele tată, ca să dai rod. Te sap, te greblez, te ud la vreme, te încălzesc şi vreau să te strâng în poala Mea, în împărăţie de cer pe pământ, că în cer am împărăţie, dar acum Îmi fac pe pământ, ca să trec şi pământul în cele ce sunt sfintele lui Dumnezeu. Amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 27-10-1995)
12. Şi încăldurirea are izvorul ei, care acum se desecretizează:
“ Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i ştii izvorul, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1996)
13. Pucioşii nu mai au nimic de făcut, deoarece căldura “Cuvântului” şi razele “Duhului” pucioşesc îi va creşte inexorabil, ca pe nişte plante de cultură, ducându-i spre rodire, neapărat dincolo de cer:
“ Tu nimic să nu mai faci decât să rodeşti până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu şi te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturiseşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 8-11-1996)
14. Pucioşii nu sunt însă infailibili, ci sunt în pericol să ajungă răcituri (ca piftia), adică să se mai şi răcească. Atunci îndată cuvintează un duh grijuliu care se prezintă a fi Duhul Maicii Domnului şi care îi îmbărbăteazăşi îi încăldureşte şi el:
“O, Israele, am avut oaspeţi, fiule, şi eu am fost primitoare de oaspeţi în cartea mea şi le-am dat cinstea să stea cuvântând peste tine, iar eu m-am mângâiat că tu eşti atât de ajutat, atât de iubit, poporul meu, atât de mângâiat în Ierusalim, în Domnul, fiule Israele. Şi voi veni în ziua mea de serbare cuvânt peste tine, că azi le-am dat toată cinstea oaspeţilor şi serbării zilei. Voi veni să te învăţ mereu, şi nu te las nicicum să te răceşti. Mereu, mereu te voi încălduri cu Domnul şi cu sfinţii Lui, ca să n-ai vreme să te răceşti. Fiilor şi fiice din Israel, învăţaţi de la mama lui Hristos, învăţaţi din învăţătura ei, că vi s-a dat putere să iubiţi şi să ascultaţi crezând în cuvântul iubirii, căci totul este cu putinţă celui ce crede. Amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 4-12-1996)
15. Pucioşii sunt programaţi să aducă foc pucioşesc peste tot pământul:
“ O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, şi să se adune la căldura Mea şi a ta toţi cei înfriguraţi şi goi, toţi cei fără lumină să vină să ia căldură şi lumină şi casă. [...] O, Verginico, am venit cu hrană şi cu foc, ca să-l hrănesc şi să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc şi Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 25-05-1997)

16. Dumnezeul Pucios se prezintă a fi “Cel cald mereu”, care aduce pe pământ “căldura Duhului Sfânt” , din care este lucrat sufletul omului. La rândul lui, sufletul trebuie să fie mistuitor ca un foc:
“ Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, şi voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzeşte pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel.[...] Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce şi sfântă şi din iubire este lucrat, şi aceeaşi lucrare trebuie s-o aibă şi el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăţ lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu." (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 31-08-1997)
17. Lumea este un ogor încălzit cu căldură cerească:
“ Ogorul este lumea, şi Eu lucrez ca un grădinar şi sap şi pregătesc pentru semănat şi semăn şi fac să crească şi ud şi curăţ de spini şi de buruieni şi încălzesc cu căldură cerească ogorul Meu, şi aştept rodul ogorului.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 14-09-1997)
18. Poporul pucios este mereu încălzit, ca un pui golaş de pasăre:
“ Ca pasărea care-şi adună puii sub aripile sale, aşa lucrez cu tine, copile puişor, rod al căldurii Mele. Mereu, mereu te încălzesc ca să nu-ţi fie frig, fiule, şi să nu ştii de greu, că tu eşti cel micuţ.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 19-12-1997)
19. Şi dragostea pucioşilor se încăldureşte, cu cuvânt cald adus din cer:
“ Eu sunt dragostea care trage la dragostea ta, poporul Meu iubit. Vin la tine cu sfinţii, vin să-ţi încălduresc dragostea de Mine, că e greu pe pământ. O, dacă tu n-ai împlini mereu cuvântul Meu pe care ţi-l aduc cald mereu, ce ai face tu, fiule, la venirea Mea?” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 14-01-1998)
20. Liderii pucioşi sunt desemnaţi şi chemaţi să încăldurească poporul:
“ E praznic de Bobotează, iar pe voi vă aşteaptă poporul cel adunat să-l încălduriţi în casele Mele cu voi, să-l aşezaţi la masă, că a străbătut drum lung şi greu, fiilor. Încălziţi-le inimile la toţi cei care s-au adunat la Iordanul cuvântului Meu, [...] O, poporul Meu, stau cu Ioan la hotar, căci cuvântul lui aşteaptă odată cu sărbătoarea lui, iar tu încăldureşte-l pe cel ce a străbătut drumul până la Mine şi până la tine, căci tu eşti unealta Mea, mărturisitorul Meu, [...]” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 19-01-2006)

21. Căldura inimii este faţa Duhului Sfânt:
“ La lucrul vostru cu mâna să nu tacă Duhul Sfânt, să nu fiţi uscaţi de duh, iar faţa Duhului Sfânt este umilinţa inimii şi căldura ei cea pentru Dumnezeu în om.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 28-08-2006)
22. Nu toţi au apreciat căldurile pucioşeşti: unii au preferat să se răcorească, părăsindu-i pe liderii pucioşi şi criticându-i:
“ O, mulţi veneau să fie cu Mine şi cu ai Mei, dar mulţi Mă şi părăseau, şi apoi Mă urau şi Mă dispreţuiau şi se mâniau, pentru că Eu voiam să-i curăţ de păcatul iubirii de sine şi să pun în ei căldură şi umilinţă şi aplecare cu duhul, iar când ei vedeau aceasta ce fac Eu pentru înţelepciunea lor cea nouă, o, nu se puteau apleca şi plecau spre răceală, iar cei ce se ţineau după Mine şi vedeau aşa, Mă dispreţuiau şi ei mulţi dintre ei, şi unii pe alţii se întăreau împotriva Mea apoi şi se uneau iarăşi apoi cu cele de dinainte ale lor.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 06-05-2008)
23. Duioşenia (un “pucioşism” care probabil înseamnă duioşie) este “căldura credinţei sfinte”. Din ea se aprinde “flacăra ei” :
“ Voiesc să te deprind cu duioşenia, poporul Meu, căci acest dar e mare frumuseţe cerească în inima omului credincios. Ea este căldura credinţei sfinte şi apoi flacăra ei.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 15-02-2009)
24. Dumnezeul Pucioasei îi răspunde cu înflăcărare, ca un piroman înfocat, “duhului Maicii Domnului”, chemând-o la aţâţarea focului care este ameninţat de necredinţă:
“O, Eu te mângâi pentru ziua ta de serbare aşa cum tu Mă mângâi mereu în durerea Mea cea de la necredinţa omului, care se face nedragoste în el, mamă. Hai să suflăm în foc ca să se aprindă el vâlvătaie, mamă, şi să se simtă căldura lui şi să vină mulţi spre ea, mamă, că Mi-e tare dor de om şi de Mine în om, o, mama Mea!” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 8/21-09-2009)

[mariamargareta]

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (III)

În faţa atâtor exemple convingătoare, pare evident că opţiunea pucioşilor către căldură, încăldurire, încălzire globală, foc, flacără, făclie, vâlvătaie, este implacabilă. Dar... oare aşa să fie? Este “încăldurirea” o nouă harismă a Duhului Sfânt, specifică secolelor XX şi XXI? Este “căldura Duhului Sfânt” o opţiune necesară şi inevitabilă, un catalizator către mântuire? Pucioşii se dovedesc şi pe această temă (ca de obicei, de altfel), inconsecvenţi până la ridicol. Nu de puţine ori vom constata că, în cuvintele lor “sacre”, căldura începe să-i deranjeze, iar opţiunea pentru “răcoare” devine un leitmotiv mistic. Dintr-o dată răcoarea devine un ideal, este linişte, este pace, este calea spre mântuire. Sufletul care n-are răcoare este “gol de Dumnezeu” . Izvorul Cuvântului pucios , cel care altădată se precipita ca să “încăldurească” mulţimile şi era “foc din cer” , dintr-odată ne pomenim că mai şi răcoreşte. Poporul pucios, cel care promova cu sârg “căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii”, acum se proclamă pe sine însuşi “răcoarea Duhului Sfânt”. Iată, acum, câteva exemple de astfel de texte pucioşeşti răcoritoare:

1. Nu întotdeauna, căldura inimii este "măsura Duhului Sfânt". De pildă, alesului Irineu Bistriceanul, cel menit să ajungă “patriarh al Bisericii Noul Ierusalim”, i se urseşte pace şi “răcoare inimii”:
“Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu: [...] Pace ţie, iubitul Meu, alesul Meu! Pace ţie, şi răcoare inimii tale, căci mare este inima ta, fiindcă Eu locuiesc în ea, încap în ea şi Mă bucur în ea! Pace ţie, şi pace Mie întru tine!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-07-1991)

2. Am văzut mai înainte cu cât sârg s-a afirmat despre “Cuvântul de la Pucioasa” că încăldureşte; acum vom vedea că se afirmă că pe vremea Mântuitorului, cuvântul care venea de la Tatăl ceresc răcorea sufletele însetate de adevăr. Şi cu toate acestea, pucioşii pretind că ar fi vorba de acelaşi Cuvânt-Fiul lui Dumnezeu!:
“ Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulţimile să-Mi asculte înţelepciunea cea de la Tatăl luată şi mulţi se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna şi munţii? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputinţă?»” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-01-1992)

3. Dorul se răcoreşte, nu se încăldureşte. Şi asta fie că e vorba de dorul pucioşilor, fie de dorul Dumnezeului lor:
“ Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, şi am voit să-ţi răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubeşti.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)

4. Răcoarea sufletului este sinonimă cu pacea:
“ Nu mai citi, Israele, ziare şi cărţi lumeşti, că-ţi pustiesc sufletul, şi îl duc la întristare, că sufletul gol de Dumnezeu n-are pace, n-are răcoare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-08-1994)

5. Răcoarea este unul din darurile Duhului Sfânt, dintr-o lungă listă din care nu lipseşte învierea şi viaţa veşnică:
“ Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, şi din tine să rostesc cuvânt, şi să pun masă prin cuvânt, şi să fac din nimic peşte şi pâine şi vin, apă şi răcoare şi vindecare, lapte şi miere, cer şi pământ, înviere şi viaţă fără de sfârşit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 03-06-1995)

6. Răcoarea este o doctorie care întăreşte paşii creştinului pe cărarea mântuirii:
“ Eu sunt cu izvorul lângă tine şi după tine, ca să-ţi dau să bei şi să te răcoreşti şi să mergi pe cărare, că dulce e cărarea Mea. Duhul Sfânt Mângâietorul Se scutură peste tine, ca să ai Duh Sfânt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-07-1996)
7. Însăşi vorbirea dintre acest popor pucios (alintat când cu apelativul Noul Ierusalim, când cu numele de Noul Israel) şi Dumnezeul Pucioasei este răcoritoare. Cel ce-i spunea poporului pucios (botezat cu numele “Noul Israel”) “Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt”, îi spune acum “Tu eşti răcoarea Duhului Meu” :
“ Israele fiule, Mă răcoresc, tată, când vorbesc cu tine, Mă răcoresc că am cu cine vorbi pe pământ. Tu eşti răcoarea Duhului Meu. Mă răcoresc vorbind cu tine, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-1996)

Preocupaţi doar de demagogie şi prozelitism, vorbind mult dar fără prea mare preocupare pentru proprietăţile stilului, liderii pucioşi au ignorat cu seninătate în predicile lor necesitatea conciziunii, consistenţei, redundanţei... dar, în primul rând, a sincerităţii. Procedând cu consecvenţă în acest mod, ei nu fac decât să se discrediteze puţin câte puţin, acoperindu-se implacabil cu ruşinoase inadvertenţe demascatoare.

[vsovivi]

Racoarea racoroasa a Duhului Sfant sufla din adancul beciului in care ai intrat benevol pentru ca cineva tanar alintandu-te sa-ti puna mainile in catvshe si picioarele in butuci iar limba pro pusa pe bigudiuri... ca alta trimitere ra-cor-oaoasa plina de racoareoare nu observ unde ar bate... vantul Domnului primtre cei aflatzi incalduri-le febrei rebelioanelor||||||||^^^^^'

[mariamargareta]

Dragă Vsovi, credeam că ai înţeles de ce pucioşii nu fac nici o diferenţă între "răcoarea Duhului Sfânt" şi "căldura Duhului Sfânt", poate ne esplici şi nouă concis, concis, dar la obiect...că văz că tot te preocupă chestia asta cu iz ilariant.
Cu mulţumiri, la mulţi ani. MM.

[mariamargareta]

P.S. E dreptul tău să-ţi faci un partid-uniune din doi membri, au făcut şi alţii enormitatea asta, dar poate-l laşi în pace pe Carol al II-lea, săracul! Nu-l mai deranja, că acum e tare ocupat cu călăfătuitul unor cazane găurite de prea mare temperatură, şi trebuie să-şi facă planul, n-are el timp de politică de subsol. Dacă-l ţii de vorbă şi nu-şi termină treaba la timp, o să-l plesnească Sarsailă cu coada peste degete, păi nu ţi-e milă de el? Caută-ţi alt tovarăş carolingian, ceva mai disponibil.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

P.S. E dreptul tău să-ţi faci un partid-uniune din doi membri, au făcut şi alţii enormitatea asta, dar poate-l laşi în pace pe Carol al II-lea, săracul! Nu-l mai deranja, că acum e tare ocupat cu călăfătuitul unor cazane găurite de prea mare temperatură, şi trebuie să-şi facă planul, n-are el timp de politică de subsol. Dacă-l ţii de vorbă şi nu-şi termină treaba la timp, o să-l plesnească Sarsailă cu coada peste degete, păi nu ţi-e milă de el? Caută-ţi alt tovarăş carolingian, ceva mai disponibil.

da'a Luda° mai potzi fi. partidul n-are nici un membru fiindca nimeni nu l-a vrut dar are 3 simpatizantzi shi cu mine shi cu tine 4 sprezece. shi chiar crezi ca n-am fost suficient de concis? Atunci priveste:

*?+°

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

P.S. E dreptul tău să-ţi faci un partid-uniune din doi membri, au făcut şi alţii enormitatea asta, dar poate-l laşi în pace pe Carol al II-lea, săracul! Nu-l mai deranja, că acum e tare ocupat cu călăfătuitul unor cazane găurite de prea mare temperatură, şi trebuie să-şi facă planul, n-are el timp de politică de subsol. Dacă-l ţii de vorbă şi nu-şi termină treaba la timp, o să-l plesnească Sarsailă cu coada peste degete, păi nu ţi-e milă de el? Caută-ţi alt tovarăş carolingian, ceva mai disponibil.

da'a Luda° mai potzi fi. partidul n-are nici un membru fiindca nimeni nu l-a vrut dar are 3 simpatizantzi shi cu mine shi cu tine 4 sprezece. shi chiar crezi ca n-am fost suficient de concis? Atunci priveste:

*?+°

[mariamargareta]

Nu mai este o noutate pentru nimeni că pucioşii se auto-consideră o elită modernă a teologiei ortodoxe, trasând în mod sistematic noi directive, noi învăţături şi noi ierarhii – nu numai pentru adepţii lor, ci şi pentru toţi ortodocşii români şi pentru toată omenirea de pe planeta Pământ. În încercarea disperată de a-şi legitimiza propria lor biserică (auto-intitulată “Biserica Noul Ierusalim”) ei se raportează sistematic la Biserica strămoşească, străduindu-se să o întreacă nu numai la învăţătură şi trăire, dar şi la supremaţie pământească. După ce au copiat cu sârg toate rânduielile şi practicile păstrate de secole în Biserică (pentru a se putea prezenta lumii ca fiind adevăraţii păstrători ai ortodoxiei), treptat-treptat ei le-au modificat după bunul lor plac, încercând să se auto-evidenţieze printr-o superioritate confecţionată. Părerea lor actuală este că Biserica “Noul Ierusalim” nu numai că a ajuns să fie superioară din toate punctele de vedere celorlalte Biserici, dar ea este de fapt singura biserică adevărată, celelalte fiind de mult apostate.
Are Biserica Ortodoxă o Scriptură? Pucioşii mai adaugă şi ei una, concepută de ei, pe care apoi o strecoară şi în slujbele lor de cult, cu motivaţia că a lor “e mai superioară” decât cea din Biserică, fiindcă a lor este chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”, în timp ce Scriptura tradiţională a Bisericii este doar “Cuvântul despre Dumnezeu”.
Are B.O.R. o sumedenie de locaşuri de cult, făcute din ziduri? Pucioşii şi-au făcut şi ei pe furiş o biserică de zid la Glodeni-Pucioasa, ca să fie numai a lor, deşi tot ei strigă acum în gura mare că Dumnezeu n-are nevoie de biserici de zid, căci El nu stă în clădiri făcute de mâna omului (de altfel, contrazicerile pucioşeşti nu sunt deloc puţine, dar sunt deja de notorietate):
“O, poporul Meu, deschide, tată, Scriptura în ziua aceasta şi uită-te la duhul care a mărturisit prin Ştefan istoria Mea cu Israel şi necredinţa celor din toată vremea lui şi a celor din urmă ai acestui popor tare la cerbice, de la începutul lui şi până în ziua martirului Ştefan, mărturisitorul adevărului, şi apoi deschide-ţi înţelepciunea ca să înţelegi de la toate câte sunt pe pământ îndărătnicia şi setea de putere şi de întâietate a lui Isarel (sic!) peste neamuri, de la începutul lui şi până azi, căci acest popor îndărătnic face aceasta în numele Meu până azi ca să stăpânească el lumea, ca să nu-şi piardă întâietatea, zice el, dar am venit Eu acum două mii de ani şi am luat împărăţia din mâna lui şi am dat-o celor ce cred în Mine, şi aceia sunt cei ce stăpânesc în numele Meu, căci ei stăpânesc împărăţia cerurilor pe pământ şi sunt vrăjmăşiţi pentru aceasta de poporul care-şi păstrează întâietatea şi care se luptă de peste tot să stingă numele Meu şi urma Mea de pe pământ, numai că Eu nu locuiesc în temple, fiindcă cei ce se închină Mie, în duh şi adevăr fac ei aceasta, nu în temple neîncăpătoare pentru Dumnezeu şi pentru suita Lui cerească, oştirile toate ale slavei Lui.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Are Biserica episcopi? Pucioşii au făcut tot posibilul să ademenească măcar unul din B.O.R., ca să fie numai al lor şi să le legitimeze “Biserica Noul Ierusalim”, dar manevra n-a reuşit. De atunci, de vreo douăzeci de ani încoace, pucioşii tot mai trag nădejde să-l aducă înapoi pe episcopul pe care îl amăgiseră, dar vlădica se ţine tare (până în prezent) şi stă pe mai departe tot cu spatele la ei.
Are Biserica preoţi? Liderii pucioşi şi-au propus să-şi hirotonească şi ei preoţi, dar neavând episcopi ca să le oficieze Taina Preoţiei, i-au proclamat ei preoţi pe cei pe care i-au ales, dar fără punerea mâinilor. Oficial, se pretinde că “preoţii” pucioşi au fost preoţiţi în mod supranatural, “în mod direct, prin puterea Duhului Sfânt”.
Are Biserica Ortodoxă prooroci? N-are. Nu mai are de mult prooroci. În schimb, pucioşii au. Prin asta ei se deosebesc net de Biserica strămoşească şi nu pierd nici un prilej ca să evidenţieze această deosebire, care – zic ei – îi legitimează ca fiind singurii creştini autentici, căci pe ei îi conduce direct Dumnezeu, folosindu-Se (indirect!) de prooroci. Proorocii pucioşilor sunt totodată şi singurii credincioşi autentici, în timp ce toţi ceilalţi outsideri (adepţii şi simpatizanţii pucioşi) se străduiesc din greu să le calce pe urme. Proorocii de la Pucioasa (pe numele lor de şfinţi Mihaela şi Nicuşor), sunt cei doi “îngeri în trup” care lucrează lucrarea de Cuvânt de Duh Sfânt peste poporul creştin de la Pucioasa. Iar creştinii din B.O.R. care încă se mai îndoiesc de “minunile” şi de “proorociile” de la Pucioasa, cad singuri sub povara grea a păcatului îndoielii:
“...iar Eu îţi spun acestea pentru ca să te învăţ cum să crezi cuvântul venirii Mele la tine prin cei credincioşi, poporul Meu, prin cei ce nu se îndoiesc de puterea Mea, care împlineşte ca în toată vremea Scripturile şi duhul proorociei, şi iată, sunt în mijlocul tău şi lucrez ca acum două mii de ani, când rosteam din Scripturi proorocii şi le desluşeam pe ele ucenicilor Mei, căci dacă aş lucra altfel astăzi, n-ai avea păcat pentru îndoială dacă ai da să te îndoieşti întru lucrarea şi calea venirii Mele la tine cuvânt de naştere a ta din cer, poporul Meu. Duhul cel în om pus de Mine pentru aşa credinţă, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el şi ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine şi care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viaţă prin cuvântul Meu de peste tine.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 07-01-2010)
“Proorocii” de la Pucioasa sunt totodată şi liderii absoluţi ai sectei “Noul Ierusalim”. Ei sunt consideraţi cei credincioşi, cei care au duhul mărturisirii, prin care se ridică mulţi spre tainele cele pucioşeşti, şi prin ei se slăveşte “duhul de la Pucioasa” care se dă drept “Dumnezeu”:
"O, slăveşte-Te în cei credincioşi, şi prin ei pe pământ, Fiule Doamne, ca să vadă orbii lumina slavei Tale şi să crească duhul mărturisirii, duhul prin care se ridică mulţi spre credinţă şi spre tainele ei ziditoare de fii cereşti pe pământ, fiii lui Dumnezeu, şi apoi împărăţia Ta peste ei, şi cu ei pe pământ apoi! Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Are Biserica tradiţională făcători de minuni? N-are. Nu mai are nici făcători de minuni. Şi aici pucioşii i-au prins pe creştinii majoritari pe picior greşit. În schimb, pucioşii au făcătorii lor de minuni. Nimeni din afara bisericii lor n-a văzut vreo minune făcută de ei, dar ei vor să fie crezuţi pe cuvânt că au făcut destule. În plus, pucioşii pregătesc în taină în biserica lor, “Biserica Noul Ierusalim”, săvârşirea iminentă a celei mai mari minuni posibile, din toate timpurile: învierea din morminte a tuturor trupurilor celor din veacuri adormiţi. Mai mult ca sigur că feţii bisericeşti din B.O.R. nu vor fi în stare să facă şi ei o aşa minune, şi în felul acesta vor fi dovediţi că sunt ilegitimi, neputincioşi şi trecători:
"Învăţaţi mereu să fiţi, şi nu fiţi trecători, fiilor, căci cei ce nu învaţă să fie, aceia vor fi trecători. Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morţii şi răscumpărarea trupurilor. Fiţi credincioşi, fiţi credincioşţi,(sic!) fiţi credincioşi, căci oasele celor din morminte aşteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, aşa cum proorocul Isaia a proorocit şi a zis: "Să se deştepte cei ce locuiesc în pulbere şi să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure" dar fiţi credincioşi, fiţi credincioşi, fiilor! Amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Hotărât lucru că, în ochii pucioşilor de pretutindeni, slujitorii Bisericii tradiţionale sunt nişte impostori care trebuie arătaţi cu degetul. Ei s-au aşezat în mod fraudulos în scaunele vlădiceşti şi sunt o sămânţă rea pe pământ, chiar dacă se străduiesc după puterile lor să fie pildă de credinţă sfântă pe pământ:
“Este însă un alt soi de oameni pe pământ, şi mereu a fost această sămânţă rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat şi stau aceştia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viaţa lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie şi pildă de credinţă sfântă pentru cei ce caută după adevăr viaţa cu Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

-- va urma --

[01andrei01]

Nu am apucat sa citesc prea mult dar prima impresie a fost una foarte proaste despre majoritatea dintre voi,in primul rand ,multi comenteaza fara a fi in masursa sa o faca,fara sa aiba cunostintele esentiale pentru a fi partinitor si pentru a judeca,va da-ti cu parerea despre un lucru care se neste sub ochii nostrii ai tuturor,pentru binele nostru,am vazut discutii de genul "spun ca Dumnezeu le vorbeste",oare dece nu ar vorbi Dumnezu,mai oameni buni,dece il subestimati,credeti ca nu are putere,a inviat o data din morti,dc nu ar putea vorbi?sau vi se pare ciudat ca nu aude toata lumea?Dumnezeu vorbeste tuturor dar nu poate intelege oricine ,daca va este frica de sfarsit si aveti inima indoita ,nu puteti sa-l auziti pe Dumnezeu.Nu zic ca eu as fi vreun sfant sau alt ceva,dar va propun doar sa citi in cuvantul lui Dumnezu si in Tot ce scrie acolo si apoi sa va dati cu parerea pentru ca voi vorbiti doar din ce at-i aflat de pe net.
Si in legatura cu sfantul sinod,mi se pare logic sa nu accepte biserica si comunitatea Noul Ierusalim,Pentru ca omanii de acolo si Insusi Dumnezeu spune sa fim smeriti,sa fim milostivi,sa nu iubim bogatia,surul si lucrurile lumesti,pai daca ar accepta,ar trebui sa mearga patriarhul pe jos ,nu in jeep si sa nu mai aiba vile si bani,si normal ca e mai usor sa zica ca este o secta.
Daca nu credeti cititi fratilor apocalipsa din BIBLIE,scrie clar si raspicat ca va fi o biserica pe un munte cu nume nou,si se va numu Noul Ierusalim,si spune si despre cuvantul lui Dumnezeu.Nu ma judecati,cititi in biblie si dupaia sa ma judecati pentru ce am spus,sper ca nu am nimerit vreun forum de satanisti

[01andrei01]

În prealabil postat de mariamargareta

Nu mai este o noutate pentru nimeni că pucioşii se auto-consideră o elită modernă a teologiei ortodoxe, trasând în mod sistematic noi directive, noi învăţături şi noi ierarhii – nu numai pentru adepţii lor, ci şi pentru toţi ortodocşii români şi pentru toată omenirea de pe planeta Pământ. În încercarea disperată de a-şi legitimiza propria lor biserică (auto-intitulată “Biserica Noul Ierusalim”) ei se raportează sistematic la Biserica strămoşească, străduindu-se să o întreacă nu numai la învăţătură şi trăire, dar şi la supremaţie pământească. După ce au copiat cu sârg toate rânduielile şi practicile păstrate de secole în Biserică (pentru a se putea prezenta lumii ca fiind adevăraţii păstrători ai ortodoxiei), treptat-treptat ei le-au modificat după bunul lor plac, încercând să se auto-evidenţieze printr-o superioritate confecţionată. Părerea lor actuală este că Biserica “Noul Ierusalim” nu numai că a ajuns să fie superioară din toate punctele de vedere celorlalte Biserici, dar ea este de fapt singura biserică adevărată, celelalte fiind de mult apostate.
Are Biserica Ortodoxă o Scriptură? Pucioşii mai adaugă şi ei una, concepută de ei, pe care apoi o strecoară şi în slujbele lor de cult, cu motivaţia că a lor “e mai superioară” decât cea din Biserică, fiindcă a lor este chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”, în timp ce Scriptura tradiţională a Bisericii este doar “Cuvântul despre Dumnezeu”.
Are B.O.R. o sumedenie de locaşuri de cult, făcute din ziduri? Pucioşii şi-au făcut şi ei pe furiş o biserică de zid la Glodeni-Pucioasa, ca să fie numai a lor, deşi tot ei strigă acum în gura mare că Dumnezeu n-are nevoie de biserici de zid, căci El nu stă în clădiri făcute de mâna omului (de altfel, contrazicerile pucioşeşti nu sunt deloc puţine, dar sunt deja de notorietate):
“O, poporul Meu, deschide, tată, Scriptura în ziua aceasta şi uită-te la duhul care a mărturisit prin Ştefan istoria Mea cu Israel şi necredinţa celor din toată vremea lui şi a celor din urmă ai acestui popor tare la cerbice, de la începutul lui şi până în ziua martirului Ştefan, mărturisitorul adevărului, şi apoi deschide-ţi înţelepciunea ca să înţelegi de la toate câte sunt pe pământ îndărătnicia şi setea de putere şi de întâietate a lui Isarel (sic!) peste neamuri, de la începutul lui şi până azi, căci acest popor îndărătnic face aceasta în numele Meu până azi ca să stăpânească el lumea, ca să nu-şi piardă întâietatea, zice el, dar am venit Eu acum două mii de ani şi am luat împărăţia din mâna lui şi am dat-o celor ce cred în Mine, şi aceia sunt cei ce stăpânesc în numele Meu, căci ei stăpânesc împărăţia cerurilor pe pământ şi sunt vrăjmăşiţi pentru aceasta de poporul care-şi păstrează întâietatea şi care se luptă de peste tot să stingă numele Meu şi urma Mea de pe pământ, numai că Eu nu locuiesc în temple, fiindcă cei ce se închină Mie, în duh şi adevăr fac ei aceasta, nu în temple neîncăpătoare pentru Dumnezeu şi pentru suita Lui cerească, oştirile toate ale slavei Lui.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Are Biserica episcopi? Pucioşii au făcut tot posibilul să ademenească măcar unul din B.O.R., ca să fie numai al lor şi să le legitimeze “Biserica Noul Ierusalim”, dar manevra n-a reuşit. De atunci, de vreo douăzeci de ani încoace, pucioşii tot mai trag nădejde să-l aducă înapoi pe episcopul pe care îl amăgiseră, dar vlădica se ţine tare (până în prezent) şi stă pe mai departe tot cu spatele la ei.
Are Biserica preoţi? Liderii pucioşi şi-au propus să-şi hirotonească şi ei preoţi, dar neavând episcopi ca să le oficieze Taina Preoţiei, i-au proclamat ei preoţi pe cei pe care i-au ales, dar fără punerea mâinilor. Oficial, se pretinde că “preoţii” pucioşi au fost preoţiţi în mod supranatural, “în mod direct, prin puterea Duhului Sfânt”.
Are Biserica Ortodoxă prooroci? N-are. Nu mai are de mult prooroci. În schimb, pucioşii au. Prin asta ei se deosebesc net de Biserica strămoşească şi nu pierd nici un prilej ca să evidenţieze această deosebire, care – zic ei – îi legitimează ca fiind singurii creştini autentici, căci pe ei îi conduce direct Dumnezeu, folosindu-Se (indirect!) de prooroci. Proorocii pucioşilor sunt totodată şi singurii credincioşi autentici, în timp ce toţi ceilalţi outsideri (adepţii şi simpatizanţii pucioşi) se străduiesc din greu să le calce pe urme. Proorocii de la Pucioasa (pe numele lor de şfinţi Mihaela şi Nicuşor), sunt cei doi “îngeri în trup” care lucrează lucrarea de Cuvânt de Duh Sfânt peste poporul creştin de la Pucioasa. Iar creştinii din B.O.R. care încă se mai îndoiesc de “minunile” şi de “proorociile” de la Pucioasa, cad singuri sub povara grea a păcatului îndoielii:
“...ipus de Mine pentru aşa credinţă, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el şi ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine şi care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viaţă prin cuvântul Meu de peste tine.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 07-01-2010)
“Proorocii” de la Pucioasa sunt totodată şi liderii absoluţi ai sectei “Noul Ierusalim”. Ei sunt consideraţi cei credincioşi, cei care au duhul mărturisirii, prin care se ridică mulţi spre tainele cele pucioşeşti, şi prin ei se slăveşte “duhul de la Pucioasa” care se dă drept “Dumnezeu”:
"O, slăveşte-Te în cei credincioşi, şi prin ei pe pământ, Fiule Doamne, ca să vadă orbii lumina slavei Tale şi să crească duhul mărturisirii, duhul prin care se ridică mulţi spre credinţă şi spre tainele ei ziditoare de fii cereşti pe pământ, fiii lui Dumnezeu, şi apoi împărăţia Ta peste ei, şi cu ei pe pământ apoi! Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Are Biserica tradiţională făcători de minuni? N-are. Nu mai are nici făcători de minuni. Şi aici pucioşii i-au prins pe creştinii majoritari pe picior greşit. În schimb, pucioşii au făcătorii lor de minuni. Nimeni din afara bisericii lor n-a văzut vreo minune făcută de ei, dar ei vor să fie crezuţi pe cuvânt că au făcut destule. În plus, pucioşii pregătesc în taină în biserica lor, “Biserica Noul Ierusalim”, săvârşirea iminentă a celei mai mari minuni posibile, din toate timpurile: învierea din morminte a tuturor trupurilor celor din veacuri adormiţi. Mai mult ca sigur că feţii bisericeşti din B.O.R. nu vor fi în stare să facă şi ei o aşa minune, şi în felul acesta vor fi dovediţi că sunt ilegitimi, neputincioşi şi trecători:
"Învăţaţi mereu să fiţi, şi nu fiţi trecători, fiilor, căci cei ce nu învaţă să fie, aceia vor fi trecători. Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morţii şi răscumpărarea trupurilor. Fiţi credincioşi, fiţi credincioşţi,(sic!) fiţi credincioşi, căci oasele celor din morminte aşteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, aşa cum proorocul Isaia a proorocit şi a zis: "Să se deştepte cei ce locuiesc în pulbere şi să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure" dar fiţi credincioşi, fiţi credincioşi, fiilor! Amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Hotărât lucru că, în ochii pucioşilor de pretutindeni, slujitorii Bisericii tradiţionale sunt nişte impostori care trebuie arătaţi cu degetul. Ei s-au aşezat în mod fraudulos în scaunele vlădiceşti şi sunt o sămânţă rea pe pământ, chiar dacă se străduiesc după puterile lor să fie pildă de credinţă sfântă pe pământ:
“Este însă un alt soi de oameni pe pământ, şi mereu a fost această sămânţă rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat şi stau aceştia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viaţa lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie şi pildă de credinţă sfântă pentru cei ce caută după adevăr viaţa cu Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

-- va urma --

Lupta cu diavolul e mare, e corect sa credeti asta,pt ca nu puteti vede mai presus de lumea asta,nu puteti intelege,daca puneti lucrarea omului mai presus de cea a lui Dumnezeu e normal sa vi se para ciudat si sa numiti pe cei ai Domnului sectanti.CARE ESTE RAUL PE CARE IL FAC ACESTI OAMENI?CA SE ROAGA LA DUMNEZU?NU VA OBLIGA NIMENI SA CITITI SI SA CREDETI ,NU VA IMPUNE EI SA CREDETI,ALTE SECTE CARE SUNT PERICULOASE,NU LE COMENTATI IN HALUL ASTA,CE AVETI CU OAMENII ACESTIA?CU CE VAU GRESIT EI VOUO? zici ca judeca pe nedrept biserica,Nu au ei oare tot dreptul,ai fost vreodata in vreo biserica?ai vazut pe preotii din timpul nostru???Asa oare a zis Iisus?sa fie toti disperati dupa avere?asa a fost lasat de sus?sa se plimbe in masini scumpe si cu lucruri scumpe???asa vi se pare ca ne-a invatat mantuitorul nostru ca este bine ????Nu mai huliti si nu mai vorbiti stramb impotriva Domnului caci Noul Ierusalim este real si ce se intampla acolo este Voia Domnului,nu vreau sa ma dau mare sau sa fac alt pacat dar,as vrea nu sa va fac sa credeti dar macar sa va fac sa aprofundati si sa cititi Biblia macar capitolul cu apocalipsa. Si as vrea sa va lumineze Domnul si sa nu mai judecati acesti oameni care nu va-u facut nici un rau.