Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[leonte]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Putem:

1. Exista preoti care, prin munca lor de-o viata, se remarca pe plan teologic si ajung sa contribuie mult la cultura crestin-ortodoxa universala. Preoti care primesc titlul de Doctor Honoris Causa de la mai multe universitati. Care sufera pentru credinta ani de temnita si-L marturisesc pe Hristos toata viata lor. Aparatori ai credintei, cunoscatori ai multor limbi straine noua. Acestia sunt cei seriosi.

2. Exista si ceilalti, preotii "normali", care nu se remarca prin cele de mai sus. Buni si ei, dar nu de talia Parintelui Staniloaie sau Galeriu.
Daca Parintele Staniloaie face o afirmatie dupa o viata de cercetari teologice, atunci eu tind s-o cred. Ceilalti, creada cine ce-o vrea.

Daca un preot sau episcop fara darul proorociei, face o afirmatie sau alta, nu e treaba mea ca simplu crestin (monah sau mirean) sa dezbat ce a spus. Scriptura ne invata ca numai cei cu harul proorociei contribuie la construirea Bisericii (cu sens de mireasa lui Hristos, nu ONG caritabilo-cultural inregistrat la registrul comertului). Restul clericilor din biserica sunt simpli si foarte umili slujitori, care au fost incercati de ispite, ca fiecare om.

Cat timp stiu ca Pronia este o forta la fel de valabila ca si radiatia sau gravitatia, chiar nu e treaba mea sa stiu daca vecinul se va mantui sau ba. Cu atat mai putin este treaba mea sa stiu daca se vor mantui alte confesiuni.

Grija pentru randuiala lumii ma apropie de lume, iar grija pentru vesnicie ma apropie de Hristos. Prin asta cunoastem carui duh slujim. Cand 8 ore pe zi fac marketing si presa, 8 ore dorm, 2 ore merg la sauna(tv, bairam), 2 ore le petrec langa copii, 1 ora mananc si 5 minute ma rog; cred ca e clar unde imi este inima mea.

Ceea ce ma ingrijoreaza si m-a indemnat sa raspund la acest topic, este faptul ca duhovnicul tau nu a reustit sa-ti alunge demonul curiozitatii care te munceste. Ca sigur nu erai cu lacrimile in barba de dragoste pentru Papa, cand ai inceput sa te framanti pe tema asta. Si mai grav este ca acest demon a atras o multime de crestini la masa dezbaterii sale.
Cauta si vezi ce spune Sf. Isaac Sirul despre Teologhisire si despre rangurile din biserica. Eu cred ca acest om, care ne-a lasat ca mostenire duhovniceasca o intreaga filocalie, intrece orice diploma a lumii moderne.

Iertati-ma ca nu am avut rabdare sa fi citit toate cele 124 pagini. Sper sa ma fac de ras cu acest raspuns, in sensul ca demonul a fost legat intre timp, iar cei ce aveau astfel de framantari s-au apucat sa caute lacrima pocaintei.

Teologia nu mantuieste pe nimeni, pocainta mantuieste pe oricine.

[tabitha]

În prealabil postat de leonte

Teologia nu mantuieste pe nimeni, pocainta mantuieste pe oricine.

Foarte frumos și bine zis. Mi-a plăcut tot mesajul tău.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de leonte

Ceea ce ma ingrijoreaza si m-a indemnat sa raspund la acest topic, este faptul ca duhovnicul tau nu a reustit sa-ti alunge demonul curiozitatii care te munceste.

"Căutaţi şi veţi afla", "cercetaţi Scripturile" - ne învaţă Însuşi Hristos. Demonii spun "credeţi şi nu cercetaţi", adică rămîneţi în ignoranţă şi în neştiinţă, ca atunci cînd un eterodox vă va cere răspunsuri voi să vă vedeţi de mîntuirea proprie şi să nu vă pese de el, care e în cădere liberă către adîncurile existenţei veşnice.

În prealabil postat de leonte

Teologia nu mantuieste pe nimeni, pocainta mantuieste pe oricine.

De ce această excludere? Cum poţi face pocăinţă dacă nu cunoşti cel puţin propria religie?

[catalin2]

În prealabil postat de leonte

Teologia nu mantuieste pe nimeni, pocainta mantuieste pe oricine.

E adevarat ce spui, inteleg si sensul in care intelegi asta, citind mesajele tale. Cum unele persoane ar putea intelege altceva, teologia singura nu mantuieste pe nimeni, e doar o teorie. In schimb nici pocainta fara credinta (teologie) nu mantuieste pe nimeni, si cei ce se inchina la un idol pot avea o forma de pocainta.

[leonte]

În prealabil postat de catalin2

E adevarat ce spui, inteleg si sensul in care intelegi asta, citind mesajele tale. Cum unele persoane ar putea intelege altceva, teologia singura nu mantuieste pe nimeni, e doar o teorie. In schimb nici pocainta fara credinta (teologie) nu mantuieste pe nimeni, si cei ce se inchina la un idol pot avea o forma de pocainta.

Nu merge!
Nici o idolatrie nu a cerut pocainta. Idolii cer jertfa sau cel putin adoratie. Pocainta singura poate mantui. Ceea ce inteleg eu prin pocainta, este omul care ajunge chiar la dispretul de sine datorita constientizarii patimilor.
Dragul meu frate! Un astfel de om nu sufera de impotrivire, nu sufera de duhul persecutiei, al autosuficientei, al iubirii de stapanire. O teologie, o dezbatere care te face sa uiti pocainta este ratacitoare pentru cel ce traieste in duhul pocaintei. In consecinta, un astfel de om nu se opune niciunei teologii care nu-l indeparteaza de la noul scop al vietii sale: impacare cu Dumnezeu prin cainta si ravna in cainta.
In general, datorita vremurilor pe care le traim, dezbaterile teologice nu sunt animate de dragostea de aproapele, ci mai multe de preocupari intelectuale. Poate ca la unii este dragoste de adevar, ceea ce nu-i rau. Numai de-ar fi doar dragoste de adevar...
La omul fara dragoste de aproapele, in sensul in care este poruncita de Lege, dragostea de adevar este otravita de duhul mandriei, de dorinta de a iesi in evidenta, de a avea dreptate. Iar de la avea dreptate si pana la a mi se da dreptate, nu mai este decat un pas.
Iar cand studiul meu este animat de dorinta de a mi se da dreptate... ce fel de om sunt? Oare mai sunt eu in Adevar?

Omul fara dogma dar in deplina pocainta, se mantuieste, pentru ca omul in deplina pocainta nu a ajuns fara dogma din imptrivire, din indaratnicire sau din pricina ca stie el mai bine cum e cu mantuirea. Cu alte cuvinte, nu din vina lui e fara dogma, sau cu o alta dogma decat cea lasata de Hristos prin apostolii si prin ceilalti ce le-au urmat cu desavarsire si care s-au impotrivit pacatului pana la sange.

In timp ce omul care tine la dogma lui cu cerbicie, acela nu va avea niciodata "duhul umilit, inima infrnta si smerita". Tantos si semet ca lumea in care s-a nascut, ca si cei ce au strigat la Pilat : "Rastigneste-l! Rastigneste-l!"

p.s. Dumnezeu poate oferi mantuirea si lacrimile pocaintei, in ceasul mortii; nu pentru meritul omului ci pentru mare mila Sa.

[catalin2]

În prealabil postat de leonte

Nici o idolatrie nu a cerut pocainta. Idolii cer jertfa sau cel putin adoratie. Pocainta singura poate mantui. Ceea ce inteleg eu prin pocainta, este omul care ajunge chiar la dispretul de sine datorita constientizarii patimilor.
Dragul meu frate! Un astfel de om nu sufera de impotrivire, nu sufera de duhul persecutiei, al autosuficientei, al iubirii de stapanire. O teologie, o dezbatere care te face sa uiti pocainta este ratacitoare pentru cel ce traieste in duhul pocaintei. In consecinta, un astfel de om nu se opune niciunei teologii care nu-l indeparteaza de la noul scop al vietii sale: impacare cu Dumnezeu prin cainta si ravna in cainta.
Omul fara dogma dar in deplina pocainta, se mantuieste, pentru ca omul in deplina pocainta nu a ajuns fara dogma din imptrivire, din indaratnicire sau din pricina ca stie el mai bine cum e cu mantuirea. Cu alte cuvinte, nu din vina lui e fara dogma, sau cu o alta dogma decat cea lasata de Hristos prin apostolii si prin ceilalti ce le-au urmat cu desavarsire si care s-au impotrivit pacatului pana la sange.

Daca nu ma insel spunem de fapt acelasi lucru, doar ca eu ma refeream la cei ce nu sunt crestini, ortodocsi. Daca tu te referi la ortodocsi sunt perfect de acord cu tot mesajul. Dar din mesaj cineva ar putea intelege ca se refera si la cei din afara Bisericii, aici nu sunt de acord. Multi nu stiu ca a existat o erezie, pelagianismul, care afirma ca se poate mantui omul si fara har, doar prin fapte.
Ai subliniat foarte bine neimpotrivirea la invatatura adevarata, asa cum au fost si sfinti care au avut cate o mica neintelegere in privinta dogmei. Totusi, nu exista un credincios fara dogma, pentru ca si credinta in Sfanta Treime este tot dogma, la fel si Crezul.

[leonte]

În prealabil postat de catalin2

Daca nu ma insel spunem de fapt acelasi lucru, doar ca eu ma refeream la cei ce nu sunt crestini, ortodocsi.
Totusi, nu exista un credincios fara dogma, pentru ca si credinta in Sfanta Treime este tot dogma, la fel si Crezul.

Slava Domnului! Ce bine ca nu vorbim in van ca la amestecarea limbilor!

Am avut odata ispita de a vrea sa contribui la raspandirea Adevarului, ispita care m-a stapanit multa vreme. Ardeam de patos. A fost nevoie de multe necazuri ca sa uit acee pornire. Desi stiam ca un om care doar stie teoria dar nu poate sa o implineasca, nu este cu nimic mai mult decat un fatarnic, ce risca sa fie luat drept impostor, tot nu ma potoleam. Tot ceea ce stiam, stiam doar din ratiune, iar inima robita de aprinderi vremelnice si de slava, nu putea primi sensul invataturilor.
Abia dupa ce am trecut vreo cativa ani printr-un ghinion continuu, abia atunci am inceput sa ma potolesc.
Astazi inteleg pe deplin sensul indemnului: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor". Pot eu sa ma dau exemplu si sa ma fac pilda vie cuiva? Singura constiinta urla la mine, nu mai e nevoie si de alt piritor.
Si pentru ca intreba cineva cand va fi unirea credintei, cred ca aici se afla si raspunsul. Cum pot sa conving pe cineva ca detin adevarul, atat timp cat eu nu sunt traitor al dogmei pe care o predic? STATI DEPARTE DE ASTFEL DE OAMENI, caci "ei sunt nori fara de apa purtati de vant!"

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de leonte

Cum pot sa conving pe cineva ca detin adevarul, atat timp cat eu nu sunt traitor al dogmei pe care o predic? STATI DEPARTE DE ASTFEL DE OAMENI, caci "ei sunt nori fara de apa purtati de vant!"

Eu nu pot să conving pe nimeni de nimic. Singur Dumnezeu poate, direct sau prin intermediul oamenilor.

Ieri am jucat şah online cu un indian. Nu ştiu cum îl cheamă si în ce oraş trăieşte. Îl aveam în contacte pe acel sait de ceva vreme, mai vorbisem cu el înainte. Dar ieri l-am întrebat dacă e o persoană religioasă. Mi-a răspuns afirmativ şi de aici am pornit o discuţie pe tema hiduism_brahmanic-creştinism_ortodox, aşa, pe cît engleza îmi permitea. I-am răspuns la o serie de întrebări, l-am întrebat şi eu diverse şi, într-un sfîrşit, omul s-a arătat curios să afle mai multe despre ortodoxie. Nu ştiu dacă la el în localitate are biserică ortodoxă, aşa că după ce l-am sfătuit să se intereseze, i-am dat un link cu un forum creştin ortodox în engleză şi adresa mea de mail să-mi scrie oricînd are vreo nelămurire. Cine ştie, poate că Dumnezeu îi va oferi şansa de a se boteza într-o zi şi a deveni un nou membru al Bisericii.

Sînt eu în măsură să fac aşa ceva, să le vorbesc păgînilor despre credinţa mea? Este acest lucru condiţionat de starea relativă de păcat sau de virtute în care mă aflu? Va lucra Duhul Sfînt în continuare în inima lui funcţie de gradul meu de apropiere de Dumnezeu? Ar fi mai corect şi mai înţelept să stau cuminte în banca mea şi să-i ignor pe eterodocşii din jurul meu?

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ieri am jucat şah online cu un indian. Nu ştiu cum îl cheamă si în ce oraş trăieşte. Îl aveam în contacte pe acel sait de ceva vreme, mai vorbisem cu el înainte. Dar ieri l-am întrebat dacă e o persoană religioasă. Mi-a răspuns afirmativ şi de aici am pornit o discuţie pe tema hiduism_brahmanic-creştinism_ortodox, aşa, pe cît engleza îmi permitea. I-am răspuns la o serie de întrebări, l-am întrebat şi eu diverse şi, într-un sfîrşit, omul s-a arătat curios să afle mai multe despre ortodoxie. Nu ştiu dacă la el în localitate are biserică ortodoxă, aşa că după ce l-am sfătuit să se intereseze, i-am dat un link cu un forum creştin ortodox în engleză şi adresa mea de mail să-mi scrie oricînd are vreo nelămurire. Cine ştie, poate că Dumnezeu îi va oferi şansa de a se boteza într-o zi şi a deveni un nou membru al Bisericii.

Sînt eu în măsură să fac aşa ceva, să le vorbesc păgînilor despre credinţa mea? Este acest lucru condiţionat de starea relativă de păcat sau de virtute în care mă aflu? Va lucra Duhul Sfînt în continuare în inima lui funcţie de gradul meu de apropiere de Dumnezeu? Ar fi mai corect şi mai înţelept să stau cuminte în banca mea şi să-i ignor pe eterodocşii din jurul meu?

Eu cred ca ai facut foarte bine, probabil e cea mai mare fapta pe care o putem face. "8. Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. "

[catalin2]

În prealabil postat de leonte

Astazi inteleg pe deplin sensul indemnului: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor". Pot eu sa ma dau exemplu si sa ma fac pilda vie cuiva? Singura constiinta urla la mine, nu mai e nevoie si de alt piritor.
Si pentru ca intreba cineva cand va fi unirea credintei, cred ca aici se afla si raspunsul. Cum pot sa conving pe cineva ca detin adevarul, atat timp cat eu nu sunt traitor al dogmei pe care o predic? STATI DEPARTE DE ASTFEL DE OAMENI, caci "ei sunt nori fara de apa purtati de vant!"

Poate te-ai ghidat dupa titlul forumului, dar pe forum nu sunt doar ortodocsi, si chiar dintre ortodocsi, unii marturisesc ceva diferit, am vazut multe asemenea exemple: unii o imbinare a ortodoxiei cu budismul, altii ceva conceptii new-age, altii un ecumenism foarte liberal (toate cultele sunt la fel), etc.
La fel ca in mesajele anterioare, "unirea credintei" nu se refera la ortodoxie, ci la unirea ortodocsilor cu cei din alte culte. Am vrut sa spun aceste lucruri, ca sa fim siguri ca vorbim despre acelasi lucru.
Indemnul tau nu stiu exact la vine se refera. Poate lamuresti, si ar fi interesant sa dai mai multe amanunte despre ceea ce zici, cu raspandirea Adevarului, pare interesant.
Altfel toti suntem marturisitori (chiar daca nu si traitori), si atunci cand spunem Crezul marturisim Adevarul. Marturisitori au fost si unii sfinti care abia se convertisera la crestinism si apoi au fost omorati.