Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

Anita,

În prealabil postat de anita

A spovedit-o pentru ca era responsabil.
Si copiii mai maricei pot gresi .

Greșelile copiilor de clasa a doua ani necesită spovedanie, făcută în grabă? Nici măcar ei nu pot să primească iertarea acelor greșeli prin Taina Împărtășaniei? Mă îngrozesc cînd mă gîndesc cum înțeleg unii preoți însăși esența credinței ortodoxe.

Nu inteleg ce te intereseaza pe tine ce fac preotii ,daca sunt sau nu spovediti.

Mă interesează, deoarece și ei sînt oameni ca mine și ca tine, oameni cu neputințe și cu căderi. Iată cum și în secolul 14 existau preoți păcătoși, nu mai zic de secolul 21. Citez din același Nicolae Cabasila:

Si totusi, s-ar putea spune ca nu toti preotii care aduc jertfa sunt curati, ba
unii patimesc chiar de cele mai grele pacate. Iata-ne deci iarasi pusi în
încurcatura! Când se întâmpla ca amândoi aducatorii sa fie vinovati în fata lui
Dumnezeu, caci sunt si cazuri de acestea, de unde va veni puterea darurilor de a
fi sfintite si sfintitoare, placute lui Dumnezeu si primite de El?

Caci ce însemnatate are daca aducatorul (sau slujitorul) este
pacatos ca om? Pacatosenia lui nu pângareste cu nimic darurile si nici nu face
zadarnica Jertfa, asa precum nici leacul doftoricesc nu-si pierde puterea
tamaduitoare atunci când este servit de vreun profan care nu cunoaste nimic din
tainele medicinei daca acesta l-a alcatuit la porunca si întocmai dupa reteta
medicului.

Dupa ce s-a rugat pentru cele de trebuinta tuturor, preotul se roaga si
pentru sine însusi sa fie sfintit de catre sfintele Daruri. Si cum sa fie sfintit? – Sa
primeasca, adica iertarea pacatelor; caci acesta este efectul de capetenie al
sfintelor Daruri. De unde se vede acest lucru? – Din cele ce a spus Domnul catre
Apostolii Sai, când le-a întins pâinea: „Acesta este trupul meu, carele pentru voi
se frânge, spre iertarea pacatelor”. Si tot asa, când le-a întins paharul. De aceea,
preotul se roaga astfel: „Adu-Ti aminte, Doamne, si de a mea nevrednicie; iartami
toata greseala cea cu voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru pacatele
mele, harul Sfântului Duh de la darurile ce sunt puse înainte”188. Iertarea
pacatelor o da Sfântul Duh celor ce se împartasesc cu sfintele Daruri.

Sa nu fie oprit Harul de la sfintele Daruri, din pricina pacatelor mele se
roaga preotul. – Pentru ca se spune ca Harul lucreaza întru îndoit chip în
cinstitele daruri: într-unul prin care se sfintesc ele însele si într-altul prin care
Harul ne sfinteste pe noi, printr-însele.

Unii poate ca nu se impartasesc ,unde scrie ca preotul e obligat sa se impartaseasca duminica de duminica.

În Canoanele Sfinților Apostoli, lăsate nouă ca fundament și normă de comportament, dar care astăzi sînt uitate sau ignorate, scrie așa :

Canonul 8 apostolic:

Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau vreunul (altul) din catalogul clerului, aducându-se Sfânta Jertfă (săvârşindu-se Sfânta Liturghie) nu s-ar împărtăşi, să spună cauza. Şi dacă ea ar fi binecuvântată, să aibă iertare; iar de n-ar spune-o, să se afurisească ca unul ce s-a făcut vinovat de tulburarea poporului şi a făcut să se nască bănuială împotriva celui care a adus ca şi când acesta nu ar fi adus-o după rânduială

Eu văd cu ochii mei, plus că aud și de la părintele Pruteanu, că preoții de regulă se împărtășesc la fiecare Liturghie. Mai mult, am înțeles că dacă nu se consumă tot ce este în Potir, atunci preotul trebuie să nu lase nimic pentru data viitoare.

E adevarat ca sfintii au spus asa despre impartasania deasa dar si despre cum sa te prezinti la sfantul Potir ,fara de pacat.

Ți-am citat din Nicolae Cabasila, care face diferența dintre desăvîrșire și sfințenie sau vrednicie. La fel și Sfîntul Ioan Damaschinul face aceste diferențe. Cineva mai sus amintea de nepătimire. Păi fraților, dacă așteptați să ajungeți mai întîi la vreun grad duhovnicesc de vrednicie sau de sfințenie, atunci n-o să vă mai împărtășiți niciodată, nici după spovedanie, pentru că și după spovedanie veți greși cu gîndul sau cu cuvîntul sau cu lipsa atenției la rugăciune sau indiferent ce alt păcat mititel veți face.

Deci a te prezenta ”fără de păcat” înaintea Lui Hristos este practic o utopie, o cerință de neatins pentru majoritatea creștinilor. Tocmai de aceea Hristos ni Se dă spre mîncare și spre băutură, ca să ne curățească de păcate, să ne reintegreze în Biserică, să ne vindece chiar și trupurile și să ne pregătească pentru viața de veci.

Mai sunt si sfinti in lume ,printre mireni.

Da, sînt, dar ei nu-s conștienți de propria sfințenie. Orice sfînt se consideră nevrednic și păcătos, dar, paradoxal, se apropie smerit de Hristos prin toate Tainele lăsate de El ca arme împotriva păcatului și a celui rău.

Uite eu daca as gandi asa despre preot si m-as revolta cum faci tu nu cred ca as putea sa ma impartasesc fara sa spun asta la preot.

Am arătat mai sus citînd un Sfînt Teolog de referință ortodox și nu e nici un secret că o parte dintre preoții ortodocși nu fac ceea ce ar trebui să facă pentru Biserica Ortodoxă. Nu e nici un păcat că îi arătăm cu degetul, nefiind de acord cu practica lor. Iată o dovadă de critică la rece care este spre zidirea sufletului, nu păcat. Păcat ar fi dacă aș bîrfi preoții de-aiurea cum fac unoeri ziariștii sau chiar la noi pe forum se întîmplă adeseori.

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Da, sînt, dar ei nu-s conștienți de propria sfințenie. Orice sfînt se consideră nevrednic și păcătos, dar, paradoxal, se apropie smerit de Hristos prin toate Tainele lăsate de El ca arme împotriva păcatului și a celui rău.

Nu sunt constienti ,dar un preot duhovnic poate sa isi dea seama ,asa cum spunea par.Teofil Paraian ,ca primeste crestini care practic nu au ce spune la sf.Spovedanie.Acestia sunt ireprosabili

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am arătat mai sus citînd un Sfînt Teolog de referință ortodox și nu e nici un secret că o parte dintre preoții ortodocși nu fac ceea ce ar trebui să facă pentru Biserica Ortodoxă. Nu e nici un păcat că îi arătăm cu degetul, nefiind de acord cu practica lor. Iată o dovadă de critică la rece care este spre zidirea sufletului, nu păcat. Păcat ar fi dacă aș bîrfi preoții de-aiurea cum fac unoeri ziariștii sau chiar la noi pe forum se întîmplă adeseori.

Vezi ca te afli in inselare ,e suficient ca comentezi preotii ca trebuie sa te marturisesti
Tu te compari cu ziaristii de scandal ,niste atei .
Noi cu sfintii sa ne comparam ,adica sa vrem sa fim ca ei.
Trebuie sa iti curatesti gandurile de aceste idei si sa mergi mai departe.

[Florin-Ionut]

Anita,

În prealabil postat de anita

Nu sunt constienti ,dar un preot duhovnic poate sa isi dea seama ,asa cum spunea par.Teofil Paraian ,ca primeste crestini care practic nu au ce spune la sf.Spovedanie.Acestia sunt ireprosabili

De acord. Sînt creștini care merg și spun la spovedanie că uneori s-a întîmplat accidental:

- să se mîndrească
- să păcătuiască cu cuvîntul
- să păcătuiască cu gîndul
- să ”lenevească” uneori dimineața
- să mănînce cam mult
- să ridice vocea
- să nu facă ”destule” fapte bune, rugăciune

... și altele de genul ăsta. Atunci Pîrîian și chiar alți duhovnici (am exemple dacă vrei) înțeleg că oamenii respectivi practic nu au ce să spovedească, pentru că nu au comis păcate de moarte (vezi o listă cu păcate grave aici), ei avînd iertare de la Dumnezeu prin oricare alte mijloace puse la dispoziție unui creștin practicant: rugăciunea privată, Utrenia, Liturghia, Vecernia, Maslul șamd.

Vezi ca te afli in inselare ,e suficient ca comentezi preotii ca trebuie sa te marturisesti
Tu te compari cu ziaristii de scandal ,niste atei .
Noi cu sfintii sa ne comparam ,adica sa vrem sa fim ca ei.
Trebuie sa iti curatesti gandurile de aceste idei si sa mergi mai departe.

Avem exemple de Sfinți care au pus mîna pe pietroi și au aruncat după episcopul locului care era în vizită în sat. Avem în NT exemple care ne îndeamnă să fim cu mintea ageră la neregulile care se întîmplă în Biserică, indiferent că e vorba despre mireni sau despre clerici. Am citat dintr-un Sfînt al cărui cuvînt cîntărește greu în ochii teologilor, care remarcă și pe vremea lui preoți păcătoși. Cu părere de rău, ăsta e adevărul: sînt preoți care greșesc și care păcătuiesc și sînt chiar preoți care și-au greșit vocația. Dacă aș spune că nu e așa, aș minți. Deci unde e înșelarea?

[dobrin7m]

Florin orice pacat , cat de mic, trebuie spovedit la duhovnic in virtutea ascultarii. Fara aceasta nu vei ajunge niciodata la smerenia mult dorita.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Florin orice pacat , cat de mic, trebuie spovedit la duhovnic in virtutea ascultarii.

Corect. Am enumerat acolo cîteva din păcatele care nu necesită neapărata spovedanie, doar pentru cele din clasa lor. De aceea părinții spun că vin oameni care practic nu au ce spovedi. Sînt 100% sigur că la Teofil Pîrîian și la alți preoți îmbunătățiți au venit creștini spunînd că ”m-am mîndrit, m-am lenevit, m-am întristat, am păcătuit cu gîndul, am vorbit în plus” și altele asemenea - lucruri pentru care nu le era obligatorie Spovedania.

Ideea pe care vreau s-o transmit e că nu trebuie să mergem la Spovedanie înainte de fiecare Împărtășire. Mă refer cu strictețe numai la creștinii activi, rugători, mereu prezenți în Biserică, cu fapte bune șamd. Asta e o idee inoculată și îndrădăcinată atît de adînc în conștiința noastră, încît ne e frică să le mai dăm crezare Sfinților care ne îndeamnă să îndrăznim să ne apropiem des de Potir. Dar, atunci cînd ajungem la duhovnic, acesta trebuie să știe și micile noastre păcate ca să ne dea sfat, deși aceste căderi ne sînt deja iertate de Dumnezeu mai înainte de Spovedanie pentru rugăciunile noastre și ale Bisericii - dacă avem suficientă credință.

Uităm trei lucruri fundamentale:

1. Chiar și Sîngele Lui Hristos ne curăță păcatele. Fapt de netăgăduit de nimeni, o spune Însuși Hristos.
2. Apostolii au lăsat ca testament împărtășirea obligatorie a fiecărui creștin (activ, practicant, hotărît să țintească viața veșnică). Canoanele Apostolice sînt clare.
3. Liturghia are ca scop împărtășirea credincioșilor. Fără a ne cumineca, Liturghia își pierde sensul, rămîne o colecție de rugăciuni într-o slujbă la biserică în care Hristos Se aduce ca Jertfă nesîngeroasă doar pentru preot și cîțiva copii.

În schimb de amintim doar de Împărtășirea spre osîndă și ne temem ca nu cumva să ne fulgere Dumnezeu pentru că am îndrăznit să răspundem chemării preotului.

EDIT:

Fara aceasta nu vei ajunge niciodata la smerenia mult dorita.

Smerenia nu e atunci cînd tu ajungi la conștiința păcătoșeniei și a nevredniciei, lucruri perfect adevărate și reale tot timpul. Este normal să gîndești așa, nu e o umilință sau o formă de smerenie.

Smerenia e atunci cînd un coleg de pe forum te jignește și tu nu-i răspunzi cu aceeași monedă. Este cînd alegi să taci cînd poți să-i spui cuiva vreo două pentru că te-a deranjat. Este atunci cînd rabzi o palmă de la cineva. Cei mai avansați sînt în stare să întoarcă și celălalt obraz. Smerenia e uneori sinonimă cu dragostea desăvîrșită cînd, iată, îți pui sufletul [în pericol] pentru a cîștiga pe fratele tău căzut la viața veșnică. Așa Sfinții i-au întors la Hristos pe tîlhari, așa au fost mîntuiți mulți oameni începînd cu tîlharul de-a dreapta care a început cu batjocuri și a sfîrșit mîntuindu-se.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Corect. Am enumerat acolo cîteva din păcatele care nu necesită neapărata spovedanie, doar pentru cele din clasa lor. De aceea părinții spun că vin oameni care practic nu au ce spovedi. Sînt 100% sigur că la Teofil Pîrîian și la alți preoți îmbunătățiți au venit creștini spunînd că ”m-am mîndrit, m-am lenevit, m-am întristat, am păcătuit cu gîndul, am vorbit în plus” și altele asemenea - lucruri pentru care nu le era obligatorie Spovedania.

Ideea pe care vreau s-o transmit e că nu trebuie să mergem la Spovedanie înainte de fiecare Împărtășire. Mă refer cu strictețe numai la creștinii activi, rugători, mereu prezenți în Biserică, cu fapte bune șamd. Asta e o idee inoculată și îndrădăcinată atît de adînc în conștiința noastră, încît ne e frică să le mai dăm crezare Sfinților care ne îndeamnă să îndrăznim să ne apropiem des de Potir. Dar, atunci cînd ajungem la duhovnic, acesta trebuie să știe și micile noastre păcate ca să ne dea sfat, deși aceste căderi ne sînt deja iertate de Dumnezeu mai înainte de Spovedanie pentru rugăciunile noastre și ale Bisericii - dacă avem suficientă credință.

Uităm trei lucruri fundamentale:

1. Chiar și Sîngele Lui Hristos ne curăță păcatele. Fapt de netăgăduit de nimeni, o spune Însuși Hristos.
2. Apostolii au lăsat ca testament împărtășirea obligatorie a fiecărui creștin (activ, practicant, hotărît să țintească viața veșnică). Canoanele Apostolice sînt clare.
3. Liturghia are ca scop împărtășirea credincioșilor. Fără a ne cumineca, Liturghia își pierde sensul, rămîne o colecție de rugăciuni într-o slujbă la biserică în care Hristos Se aduce ca Jertfă nesîngeroasă doar pentru preot și cîțiva copii.

În schimb de amintim doar de Împărtășirea spre osîndă și ne temem ca nu cumva să ne fulgere Dumnezeu pentru că am îndrăznit să răspundem chemării preotului.

EDIT:

Smerenia nu e atunci cînd tu ajungi la conștiința păcătoșeniei și a nevredniciei, lucruri perfect adevărate și reale tot timpul. Este normal să gîndești așa, nu e o umilință sau o formă de smerenie.

Smerenia e atunci cînd un coleg de pe forum te jignește și tu nu-i răspunzi cu aceeași monedă. Este cînd alegi să taci cînd poți să-i spui cuiva vreo două pentru că te-a deranjat. Este atunci cînd rabzi o palmă de la cineva. Cei mai avansați sînt în stare să întoarcă și celălalt obraz. Smerenia e uneori sinonimă cu dragostea desăvîrșită cînd, iată, îți pui sufletul [în pericol] pentru a cîștiga pe fratele tău căzut la viața veșnică. Așa Sfinții i-au întors la Hristos pe tîlhari, așa au fost mîntuiți mulți oameni începînd cu tîlharul de-a dreapta care a început cu batjocuri și a sfîrșit mîntuindu-se.

Florin, de potir te apropii cand spune duhovnicul. In rest, am mai spus si o repet: Impartasania este medicament salvator si vindecator. Nu contest nimic din cele spuse referitor la Impartasanie. Singurul meu amendament este acesta: te apropii cand spune duhovnicul. totul cu ascultare.

Florin, am spus eu vreodata ca sunt smerita? Eu recunosc ce sunt, o pacatoasa. Dar atunci cand credinta este facuta talmes balmes doar din dorinta de a ma jigni pe mine , ei bine consider ca trebuie sa spun cate ceva. Nu pentru mine ci pentru credinta ce o am.
Nu uita ca am avut indemnuri la rugaciune impreuna cu totii, am avut indemnuri de a nu mai scrie nimic , sa ne linistim, am avut astfel de postari. In schimb s-a continuat mai vehement si mai urat, mai ironic si mai jignitor.

Si aici pe forum sunt mici interese ca si in lume. Si aici o mana spala pe cealalta, si se fac mici grupulete de sustinatori, care se unesc cand e vorba de a ataca un alt crestin incomod. Pana acuma, din ce am vazut am fost printre putinii care am fost capabila sa apreciez postari frumoase a unor useri , indiferent de grupuletul din care fac parte. Si chiar daca astazi am discutat cu cineva mai aprins , maine daca a postat ceva ce mi-a placut mult nu am intarziat sa o spun fara resentimente.

Nu am facut parte, si nici nu voi face parte in viitor din astfel de grupulete, Voi fi singura eu cu Dumnezeu si voi spune ce gandesc, ce simt si asa imi voi marturisi credinta indiferent de cat de multe jigniri imi vor fi aduse. De altfel nu sunt suparata pe nimeni, absolut pe nimeni, din contra , consider ca toti cei care ma jignesc imi fac bine, ca asa ma tin pe linia de plutire si nu calc dincolo in mandrie si pareri de sine. Numai asa voi putea sa nu cad in slava desarta, si voi putea sa nu uit nici o clipa ca nu sunt decat o pacatoasa si nimic mai mult.

[AlinB]

În prealabil postat de anita

Sa iti ajute Dumnezeu ,eu nu sunt de acord cu impartasania prea deasa .

Este deasa daca iti depaseste capacitatile duhovniceste de a o primi, a o gestiona duhovniceste, a o intelege.
Atunci da, nici eu nu sunt de acord.

Dar sa zici "doar de 4 ori pe an, la toata lumea, ca asa e mai bine pentru toti" e pur comunism.

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Este deasa daca iti depaseste capacitatile duhovniceste de a o primi, a o gestiona duhovniceste, a o intelege.
Atunci da, nici eu nu sunt de acord.

Dar sa zici "doar de 4 ori pe an, la toata lumea, ca asa e mai bine pentru toti" e pur comunism.

Alin nu noi decidem cat de des ne impartasim ci duhovnicul. Eventuale discutii despre acest lucru sunt in desert doar cu spirit de contrazicere. daca duhovnicul spune des atunci e des, daca spune rar atunci e rar.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Alin nu noi decidem cat de des ne impartasim ci duhovnicul. Eventuale discutii despre acest lucru sunt in desert doar cu spirit de contrazicere. daca duhovnicul spune des atunci e des, daca spune rar atunci e rar.

Duhovnicul nu trebuie sa dea nici des, nici rar, ci exact cat e nevoie in functie de structura duhovniceasca a fiecaruia.
Ce e asa greu de priceput?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Florin, de potir te apropii cand spune duhovnicul. In rest, am mai spus si o repet: Impartasania este medicament salvator si vindecator. Nu contest nimic din cele spuse referitor la Impartasanie. Singurul meu amendament este acesta: te apropii cand spune duhovnicul. totul cu ascultare.

Da, de acord, sub ascultare. Doar la duhovnic te împărtășești de obicei, în parohia ta.

Ai discutat vreodată cu el despre chesiunea frecvenței Împărtășirii? Crezi cu că te-ar refuza dacă tu ai dori să te împărtășești mai des decît o faci? Eu unul nu cred că vreun preot nu s-ar bucura să vadă că fiii lui duhovnicești sînt interesați de o formă mai activă de creștinism ortodox, care să țintească spre Împărtășirea de fiecare dată, a fiecăruia, în toate duminicile.