Dumnezeu, Patrie, Famile

[Langu]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

NU UITA CĂ EŞTI ROMÂN

Nu uita că eşti român,
Că sus în deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Şi nana Stanca te-a ţinut un an la sân.

Pe la noi au viscolit mii de păgâni
Dar am rămas până-n sfârşit totuşi stăpâni
A mai trecut o iarnă grea
Nu e nimic vom aştepta
Căci vine vara după ea.

Nu uita că eşti român
Că dacă-i tată-l tău cioban
Bunicul tău a fost Traian
Şi-n ţara asta te-a lăsat să fii stăpân.

Nu uita că eşti român,
Că rădăcina ta de veacuri
Stă înfiptă în ogor
Şi nu o poate smulge-un vifor trecător

Si Decebal,ca raman saracii doar cu cimitirul vesel si ar fi pacat.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

Radu32,

Mulţumim!

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PANSEURI

"Fratele mai mare trebuie să fie un exemplu pentru fratele său mai mic şi dacă poate să-l înveţe.

Departe de patrie, înţelegi mai bine cât îţi este de dragă.

Ţi s-a făcut un serviciu, fă-i imediat un serviciu celui care ţi l-a făcut.

Cel care luptă pentru credinţa sa, patria sa şi neamul său nu poate fi înfrânt chiar dacă luptă singur.

Vrei să meriţi încrederea celor care nu te cunosc? Munceşte. Cei care muncesc sunt întotdeauna stimaţi.

Datorăm toată simpatia noastră muncitorilor care fac cele mai grele şi cele mai penibile munci.

Onoare şi cinste iată adevărata nobleţe.

Rugăciunea ne dă curaj şi speranţă.

Un om înţelept contează pe ceea ce poate câştiga prin munca sa, nu pe ce poate împrumuta de la alţii.

Există ceva superior geniului, bunătatea.

Cum să te achiţi pentru binele care ţi s-a făcut? Făcând tu însuţi bine acelora care au nevoie de ajutorul tău.

Partea bună a bogăţiei e că permite ajutorarea aproapelui sărac.

Când ţi s-a vorbit cu mânie ce-l mai bun răspuns e să taci şi să dai dovadă de bunăvoinţă.

Îţi regăseşti forţele revăzându-i pe ai tăi.

Aşa cum pe mare navele se întorc din drum pentru a veni în ajutorul naufragiaţilor la fel şi în viaţa de zi cu zi trebuie să mergem spre cei care suferă şi să facem pentru ei fără ezitare sacrificiile pe care le cere situaţia lor.

Să-ţi aminteşti mereu de o binefacere înseamnă să te arăţi demn de ea.

Numele să ne fie fără pată ca să nu trebuiască să roşim în faţa nimănui.

Crucea, sabia şi brazda, iată prin ce ne-am asigurat dăinuirea." - Popescu Angela

Dumnezeu, Patrie, Familie. Frumos titlul. Dar ce putem face concret sa le reunim? Vorba devina fapta doar in clipa in care este pusa in practica.
Bun! Uite eu vin. Dar unde va gasesc? Cine sunteti voi cei din spatele acestor cuvinte frumoase? Si eu stiu sa copii o poezie..dar ce folos daca nu schimb nimic cu ea?
Dumnezeu sa ma ierte dar am senzatia ca suntem "doba de teorie" dar la practica..santem repetenti.

Cel ce apara/sustine un CREZ trebuie sa aibe un chip..Nu doar o voce virtuala. Eu sunt Jenica. Tu cine esti? Si ce putem face (concret) impreuna pentru a schimba ceva in tara asta?

[TINERI PENTRU ROMANIA]

"PATRIOTISMUL ŞI CULTIVAREA LUI


Patriotul recunoaşte ce ţara i-a dat şi continuă să-i dea. El o cinsteşte şi o serveşte, apărând şi întărind valorile pe care ea le reprezintă.

Patria asigură individului condiţiile indispensabile dezvoltării sale intelectuale, morale, sociale şi economice. De aceea individul trebuie mai întâi să recunoască ce a primit şi continuă să primească de la patrie pentru a fi în măsură să acţioneze pentru ea în cunoştinţă de cauză. La început , patriotismul face referinţă la relaţiile personale ale fiecărui individ cu patria. Abia apoi îşi capătă întregul sens apărarea şi promovarea valorilor, pe care patria le reprezintă, de influenţele externe ostile.

Datoria persoanei faţă de patria sa se include în virtutea evlaviei, virtute care determină şi raporturile sale cu părinţii şi prin extensie cu familia în sens larg. După Dumnezeu, părinţilor le datorăm cel mai mult, pentru că ne-au dat viaţă şi patriei în care ne-am născut, pentru că face posibilă viaţa primită de la părinţi.

Patriotismul implică, pe de o parte recunoaşterea binefacerilor patriei şi pe de altă parte datoria de a o servi apărând-o şi promovându-i valorile. În raport cu acest aspect al patriotismului, găsim unul dintre viciile care-l denaturează. E vorba de cosmopolitism, care presupune indiferenţă, afectivă sau efectivă, faţă de patrie. În consecinţă individul sfârşeşte prin a se dezinteresa de binele comun şi-şi caută satisfacţia personală pe seama celorlalţi.


Sentimentul patriotic

Patriotismul, ca virtute, presupune dezvoltarea capacităţii intelectuale de a acţiona în funcţie de câteva valori morale recunoscute şi asimilate.

Sentimentul patriotic se formează pornind de la atracţia pentru locul naşterii în primii ani viaţă, extinzându-se progresiv la structuri mai ample şi mai complexe: sat sau oraş, judeţ şi ţară. Copilul trebuie să afle care sunt valorile specifice ale anturajului său imediat. Aceasta îl va ajuta să se simtă unit cu cei care-i împărtăşesc, în timp, experienţele pe munte, pe malul răului, în sat, etc.. Cine nu-şi aminteşte de aceste momente din copilărie?

Acest sentiment de unitate, rod al experienţelor comune, trebuie să se deschidă altor aspecte culturale care nu au legătură cu natura: trebuie să le explicăm copiilor noştri câteva aspecte ale istoriei locale, cu eroii săi, cu personajele sale celebre şi să le facem cunoscute obiceiuri tipice zonei, dansuri, cântece, ca să le dăm sentimentul integrării într-un parcurs istoric comun. Dar nu trebuie redus câmpul acestui interes doar la sat sau oraş căci alte valori merită să fie împărtăşite cu persoane din acelaşi judeţ şi din ţară. Copii trebuie să se simtă legaţi de anturajul lor imediat şi, fără să piardă această legătură, să se deschidă valorilor comune întregii ţări.


Apărarea şi întărirea valorilor

Termenul de „bine comun” cuprinde toate valorile care pot fi trăite la nivel naţional. Acest „bine comun” impune tuturor membrilor societăţii să lucreze responsabil şi eficace, să se străduie să facă să domnească dreptatea, pacea şi respectul pentru ţară.

Copii noştri pot învăţa despre ţară prin intermediul istoriei ei, limbii ei, culturii ei, etc.. Faptul de a se simţi integraţi într-un patrimoniu comun presupune cunoaşterea lui pentru a-l putea explica şi transmite altora. Trebuie căutate mijloacele de a face cunoscut copiilor noştri patrimoniul nostru comun însoţindu-i în muzee, cumpărându-le cărţi, vorbindu-le de istoria ţării, de gloria sa, etc.. Trebuie să facem astfel încât copii noştri să poată transmite la rândul lor aceste cunoştinţe.
La scară judeţeană i-am putea invita pe copiii noştri să explice aspecte istorice persoanelor în trecere şi care nu cunosc zona. La scară naţională ar trebui să procedăm la fel cu străinii.

Pe de altă parte, putem să ne învăţăm copii să respecte ordinea şi curăţenia locului unde trăiesc evitând să arunce hârtii pe jos sau să scrie pe pereţi. Aceasta se numeşte civism, dar dacă copilul admite că are datoria de se interesa de bunurile comune tuturor, acest tip de comportament poate fi considerat ca făcând parte din patriotism. Unii, datorită unei pregătiri adecvate, pot ajunge să lucreze pentru apărarea mediului. Alţii ar putea profita de timpul lor liber ca să organizeze activităţi pentru ocrotirea binelui public. Şi aceasta se poate considera patriotism dacă persoana se simte răspunzătoare de ceea ce aparţine tuturor cetăţenilor ţării. Poţi astfel să te simţi mândru de succesele ţării tale sau să cunoşti unele lacune şi să te strădui să le remediezi. Un patriot se poate plânge de unele probleme dar va încerca în acelaşi timp să le rezolve.

Ar trebui în plus să le facem cunoscute copiilor noştri obiceiurile şi instituţiile întregii naţiuni, căci consacrând prea mult timp studiului zonei în care trăiesc, ar putea să piardă din vedere ce este ţara în totalitatea sa şi aceasta ar însemna să cultivăm patriotismul cu exclusivism, omiţând de a le aduce la cunoştinţă nevoile tuturor concetăţenilor lor.

Nu trebuie să uităm că atât copiii, cât şi adulţii au nevoie de a săvârşi regulat acte care să le permită să se simtă membri aceleiaşi patrii. Aceasta s-ar putea realiza cu prilejul unor sărbători naţionale, al unor succese obţinute de compatrioţii noştri în străinătate, al unor congrese naţionale ale specialiştilor, etc.. Nu trebuie subestimate nici simbolurile frecvent utilizate ca imnul naţional sau drapelul naţional. Dacă noi, părinţii, ascultăm cu respect imnul naţional, dacă suntem mândri de istoria noastră şi le prezentăm copiilor noştri diferitele aspecte ale ţării noastre, dacă le prezentăm istoria ei, copii ne vor deveni conştienţi de moştenirea lor, îşi vor respecta patria şi vor fi în măsură să contribuie personal la binele ei, adică şi al lor personal.

Binele comun presupune ca fiecare să muncească cu simţ de răspundere şi să lucreze pentru o societate mai dreaptă unde să domnească pacea propice dezvoltării. În practică, aceasta nu-i atât de uşor, căci se pare că oamenii sunt divizaţi în facţiuni, fiecare căutându-şi avantajul pe seama celorlalţi. Căutarea profitului cu orice preţ sau o politică de revendicare a drepturilor tinde mai degrabă să fărâmiţeze decât să unifice eforturile naţiunii. Ar trebui deci să le arătăm copiilor noştri importanţa de a contribui personal la binele ţării.


Iată câteva aspecte pe care ar trebui să le aprofundăm şi noi şi copii noştri:
-Ţara nu poate atinge un bun nivel economic şi de trai decât dacă fiecare munceşte ca o persoană responsabilă, gândindu-se nu doar la interesul propriu sau la drepturile sale legitime, ci şi la datoriile sale şi la binele comun;
-Justiţia cere ca fiecare să se supună legilor, cu condiţia ca ele să fie drepte, şi în consecinţă să-şi plătească impozitele, să-şi exercite dreptul la vot, etc.;
-Justiţia mai cere ca fiecare să-şi folosească mijloacele legale de care dispune pentru a face societatea mai dreaptă la toate nivelele. Pentru a face ţara mai puternică şi mai unită trebuie să participăm activ, fiecare după aptitudini, la asociaţiile de părinţi, de coproprietari, la munca municipalităţii, etc.;
-Pacea internă este rodul înţelegerii între membrii naţiunii. Ar trebui să căutăm cele mai bune mijloace de ne înţelege unii cu alţii, respectând diversitatea părerilor, ca să putem să ne unim forţele pentru mai mult progres şi pentru a ne feri de orice formă de violenţă care poate compromite pacea." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[arriel]

În prealabil postat de eduardd

Dumnezeu, Patrie, Familie. Frumos titlul. Dar ce putem face concret sa le reunim? Vorba devina fapta doar in clipa in care este pusa in practica.
Bun! Uite eu vin. Dar unde va gasesc? Cine sunteti voi cei din spatele acestor cuvinte frumoase? Si eu stiu sa copii o poezie..dar ce folos daca nu schimb nimic cu ea?
Dumnezeu sa ma ierte dar am senzatia ca suntem "doba de teorie" dar la practica..santem repetenti.

Cel ce apara/sustine un CREZ trebuie sa aibe un chip..Nu doar o voce virtuala. Eu sunt Jenica. Tu cine esti? Si ce putem face (concret) impreuna pentru a schimba ceva in tara asta?

Ai dreptate Jenica,eu sunt Parmena si sunt perfect deacord ca la teorie suntem "brici" ,la practica trebuie sa mai lucram.Putem de exemplu sa ne comportam asa ca sa spuna un strain despre noi "Se vede ca e roman pentru ca e om bun"

[arriel]

P.S. Jenica,putem de exemplu sa fugim saa luam sub umbrela o batranica in statie care sta in ploaie,chiar daca ea e de alta nationalitate sau religie,n-ar fii un inceput bun?

Da Parmena, pentru ca teoria nu tine de foame. Si eu stiu CUM trebuie sa ma port.. Dar ce folos daca nu o fac??
Imi povestea o prietena (care se intorcea din diaspora) ca a observat cum pana in vama Nadlac romanii nostri circulau civilizat. Nu aruncau hartiile sau chistoacele pe geam. Nu se injurau.. Dar cum au trecut granita, gata!
Muzica la maxim si injuraturi "ca la mama acasa".
Stim! dar nu facem!! Atunci care e folosul concret?

M-am saturat de vorbe frumoase. Zilnic aud asta . Vreau fapte!!
Dumnezeu sa ma ierte dar vreau Fapte! Nu poezii!

În prealabil postat de arriel

P.S. Jenica,putem de exemplu sa fugim saa luam sub umbrela o batranica in statie care sta in ploaie,chiar daca ea e de alta nationalitate sau religie,n-ar fii un inceput bun?

da! Sau sa plimbam vecinul batran prin parc jumatate de ora...sau sa-i facem piata...sa-i platim o factura..

[arriel]

În prealabil postat de eduardd

Da Parmena, pentru ca teoria nu tine de foame. Si eu stiu CUM trebuie sa ma port.. Dar ce folos daca nu o fac??
Imi povestea o prietena (care se intorcea din diaspora) ca a observat cum pana in vama Nadlac romanii nostri circulau civilizat. Nu aruncau hartiile sau chistoacele pe geam. Nu se injurau.. Dar cum au trecut granita, gata!
Muzica la maxim si injuraturi "ca la mama acasa".
Stim! dar nu facem!! Atunci care e folosul concret?

M-am saturat de vorbe frumoase. Zilnic aud asta . Vreau fapte!!
Dumnezeu sa ma ierte dar vreau Fapte! Nu poezii!

Fiecare raspunde pentru faptele sale,din pacate noi nu putem sa schimbam lumea,dar putem sa nu ajungem asa si trebuie sa avem mare grija stii tu "intre lupi inveti sa urlii"