Cine este Mos Craciun?

În prealabil postat de cristiboss56

alungand copilul din noi

E randul meu sa iti spun: straasnic spus! Si foarte foarte trist ca asta facem, mai mereu, cu totii...

P.S. Ar fi bun ca titlu de carte pentru educatia (reeducarea... sau terapia) parintilor, a adultilor in general. Daca o si scrii, ma asez de pe acum la coada pentru autograf...:)

Problema e ca in noi avem multe feluri de copii, mai multi copii ca intr-o gradinita! Unul vrea sa se joace liber si nestingherit, e curios si inventiv, aventuros; altul e insetat sa invete, tinde sa fie supus si cauta modele demne de incredere; altul e magic si mereu pe alte lumi; altul e rebel si face dinadins tot felul de boroboate, mereu pe invers... Eeei, cum sa ii multumeasca omul pe toti?... Deci, Cristi, n-ai de ales: trebuie, e musai sa scrii cartea! E nevoie maaare de tot...:) Si uite, iti sugerez ca titlu alternativ "Impacind copiii din noi"... Bestseller, nu alta!

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Problema e ca in noi avem multe feluri de copii, mai multi copii ca intr-o gradinita! Unul vrea sa se joace liber si nestingherit, e curios si inventiv, aventuros; altul e insetat sa invete, tinde sa fie supus si cauta modele demne de incredere; altul e magic si mereu pe alte lumi; altul e rebel si face dinadins tot felul de boroboate, mereu pe invers... Eeei, cum sa ii multumeasca omul pe toti?... Deci, Cristi, n-ai de ales: trebuie, e musai sa scrii cartea! E nevoie maaare de tot...:) Si uite, iti sugerez ca titlu alternativ "Impacind copiii din noi"... Bestseller, nu alta!

Sincer, crezi ca aceste tipologii reprezinta modelul crestin la care se refera Scriptura in
" Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
Adevarat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea."

La ce se refera Mantuitorul?
La smerenie si ascultare!

Nu la spiritul ludic!

Alt citat:
" Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi." (I Corinteni)

[cristiboss56]

Copilaria, varsta Imparatiei

Noul Testament nu pastreaza numeroase consemnari in care sa fie mentionati copii. Dintre acestea, mai cunoscute sunt invierea fiicei vaduvei din Nain, vindecarea copilului lunatic, de catre Mantuitorul. Poate cel mai cunoscut eveniment, in acest sens, este cel in care Hristos isi arata nemultumirea in legatura cu faptul ca ucenicii nu permiteau copiilor sa se apropie de El.
Dintre cei trei Evanghelisti ce relateaza acesta intamplare, Sfantul Marcu – pe langa Matei si Luca – ofera descrierea cea mai detaliata. Acesta arata ca dragostea Domnului pentru copii este mai mare decat smerenia si rabdarea de care dadea dovada uneori, tolerand nedreptatile oamenilor. Mantuitorul si-a exprimat astfel mahnirea din cauza discipolilor Sai. Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca Mantuitorul “S-a suparat”, vazand ca ucenicii ii certau pe cei ce aduceau copii la El, pentru a se atinge de acestia. Tot din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Mantuitorul, “luandu-i in brate, Si-a pus mainile pe ei si i-a binecuvantat.” (Mc. 10; 16)

Domnul isi justifica dragostea fata de copii aratand calitatile lor, si pentru cei ce doresc sa intre in Imparatia Cerurilor, aceste calitati El le propune drept exemple de urmat, spunand: “Cel ce nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra in ea”.(Mc. 10; 15)
In tumultul vietii de zi cu zi, pe prea putini, daca nu pe nimeni, nu mai preocupa faptul de a fi asemenea pruncilor in ceea ce priveste nerautatea, tinerea de minte a raului si multe altele. Poate din acest motiv, Imparatia Cerurilor ni se pare multora dintre noi o realitate foarte indepartata, poate chiar de neatins.
Imparatia lui Dumnezeu trebuie acceptata in inima cu aceasi neprihanire, inocenta si dispozitie curata a sufletului, care sunt prezente in copil: “Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu.” (Mc. 10; 14)
Una din concluziile pe care le tragem de aici este ca acei parinti sau educatori care nu aduc copiii la Hristos, nu-i invata pe ei credinta crestina, comit un mare pacat. Un pacat si mai mare il comit cei care in mod intentionat intorc copiii de la calea credintei.
Poezia „Trei fete” a lui Lucian Blaga, imi place in mod deosebit: <<Copilul rade: “Intelepciunea si iubirea mea e jocul”./ Tanarul canta: “Jocul si intelepciunea mea e iubirea”./ Batranul tace: “Iubirea si jocul meu e intelepciunea”.>> Dincolo de minunatul joc de cuvinte, acesta prezinta conditia umana, privita prin trei perspective: cea a copilului, a tanarului si a batranului. Autorul sintetizeaza viata omului ca pe o combinatie a trei factori, de egala importanta: jocul, iubirea si intelepciunea.
Astfel, intreaga viata ni se infatiseaza asemenea unui drum, in care fiecare etapa mai importanta exprima un pas pe care il facem. Copilaria este un pas spre altceva. Tineretea insemana un pas spre altcineva. Batranetea, mai mult decat oricare alta etapa a vietii, ar trebui sa fie un pas spre noi insine si spre Dumnezeu. Macar atunci sa ne aflam asa cum suntem, cand trupul va fi din ce in ce mai neputincios, iar sufletul la fel de tanar. Mai mult, cred ca nu este intamplator faptul ca multi batrani, dupa o anumita varsta, devin asemenea unor copii, redobandind acea inocenta si nevinovatie specifice copilariei.
Fundamental este faptul ca parcurgand tot acest drum al vietii ramanem copiii lui Dumnezeu. Or copiii, trebuie tinuti de mana de parinti. Acel ultim pas, cel al mortii, sa nu ne gaseasca singuri, ci tinandu-L strans pe Dumnezeu de mana, pe Parintele nostru Ceresc.
Precum pe copiii din Evanghelie, Hristos ne va lua astfel in brate, si, punandu-si mainile asupra noastra, vom pasi in Imparatie primind binecuvantarea Sa.
Radu Alexandru

[cristiboss56]

Legendele bradului de Craciun

Cu mult timp inaintea crestinitatii, pomii si plantele care ramaneau verzi peste iarna, aveau o semnificatie speciala. Oamenii obisnuiau sa atarne crengi deasupra usilor si ferestrelor, pentru a-i feri de spiritele rele, vrajitoare, fantasme si boli.

Despre originea bradului de Craciun, circula mai multe legende. [1] Una din ele este legata de sfantul Bonifaciu, calugarul anglican care a randuit biserica crestina in Franta si Germania. Intr-o buna zi, el a dat peste un grup de pagani adunati in jurul unui stejar falnic, pregatindu-se sa aduca drept jertfa un copil zeului Thor. Pentru a salva viata copilului, Bonifaciu a pravalit stejarul la pamant cu o lovitura naprasnica de pumn. In locul acestuia a rasarit un bradut. Sfantul a grait catre pagani, spunandu-le ca bradutul este Pomul Vietii, inchipuind viata vesnica a lui Iisus Hristos.

[2] O alta legenda povesteste despre un padurar sarac care, in ajunul Craciunului, a dat peste un copil pierdut si infometat. Cu toate ca era foarte sarac, padurarul i-a potolit foamea si i-a oferit adapost peste noapte. A doua zi cand s-a trezit, padurarul a gasit in usa colibei un pom minunat, cu ramurile scanteietoare. Baietasul infometat era, in realitate, copilul Iisus, iar pomul era rasplata data padurarului pentru fapta sa buna.

[3] O a treia legenda spune ca Martin Luther, intemeietorul credintei protestante, se plimba printr-o padure, in ajunul Craciunului. In timp ce se plimba, a fost uimit de frumusetea puzderiei de stele, ale caror luminite sclipeau printre crengile brazilor. Atat de fermecat a fost de privelistea minunata, incat a taiat un bradut si l-a adus acasa, pentru familia lui. Pentru a sugera sclipirea stelelor, a atarnat lumanari de crengile bradutului.

[4] Altii sustin ca bradul de Craciun si-ar avea originea intr-o piesa medievala de teatru care evoca Paradisul. In Evul Mediu, majoritatea oamenilor nu stiau sa citeasca, si micile scenete de teatru erau mijlocul de propovaduire a invataturilor Bibliei. Piesa evocand Paradisul, care infatisa crearea omului si alungarea lui Adam si a Evei din Rai, se juca in fiecare an pe 24 decembrie, adica in plina iarna, ceea ce ridica o mica problema. Era nevoie de un pom cu mere, dar iarna merii nu dau fructe, asa incat se recurgea la o solutie de schimb. In locul lor se foloseau brazi, de crengile carora se atarnau mere.

[5] Mai exista o alta legenda care povesteste ca in secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Se zice ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza Sfanta Treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos.

Dar cea mai frumoasa dintre legende este [6] legenda populara romaneasca care poveste ca "demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.

Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.

Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.

Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer.

Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie.

Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca".
.................................................. .................................................. ...............................................
Insa indiferent de ce au spus si vor spune unii sau altii despre originea sa, bradul ramane piesa centrala a Sarbatorilor, despre care se pot istorisi nenumarate legende...


glykys ·

[lore86]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Si nu e vorba de a fi visator, ci de a pastra in suflet un strop din inocenta si bucuria copilariei. Fie ca e vorba de impodobitul brazilor de Craciun sau de o alta placere nevinovata, pe care numai tu o stii.

da, cat de frumos e sa mai pastrezi in suflet o farama din copilarie.
Ma bucur ca am copiii mici ca pot sa ma joc in liniste fara sa se uite cineva ciudat: ne batem cu frunze, sau cu zapada, construim castele din cuburi, coloram impreuna, impodobim bradul impreuna...si cate mai facem impreuna.

Cea mai mare pierdere in viata mi se pare tocmai sa renunti la acea farama de copilarie, acea care te sensibilizeaza,te face sa vezi lucrurile mai simplu si sa intelegi cat de minunata e lumea cu tot ce e in ea.

Mi-ar placea sa-mi ramana aceste sentimente si la...99 de ani:D

[lore86]

În prealabil postat de Raoul

Si in final: eu spuneam ca am altele pe cap acum,alte griji si alte prioritati decat sa impodobesc un brad. oate o s-o fac cand o sa am nevasta,copii... Dar pana atunci pt. cine? Pentru pisica cu care stau?

Raul, nu impodobi bradul.
Nimeni nu ti-o cere.
Dar ar fi tare bine sa sa participi la Sfanta Liturghie a Nasterii Domnului, si cel mai bine e sa ne pregatim ptr aceasta sarbatoare spovediti si impartasiti!
iar dupa aceea, cand te intorci acasa, ia masa impreuna cu bunicii tai, marturisindu-le si lor ca Hristos s-a nascut. Fa-le o bucurie, Raul, caci si noi vom ajunge batrani, si tare ne vom bucura de comuniunea cu nepotii!
Bucura-te de marele Praznic care se apropie asa cum poti, cum simti!
Lasa-i pe altii in bucuria lor si tu bucura-te de bucuria ta!
sarbatori fericite si cu bucurie!

[Yasmina]

Nu inteleg...toti se imbulzesc sa scrie cate si mai cate despre brad si copilarie acum...Acum neaparat bradul se leaga de copilarie,iar copilaria musai de Imparatia Cerurilor...
Se creaza legaturi care nu exista si se dau interpretari care de care mai fanteziste...

Apropos Lore,si mie imi place sa ma joc cu copiii din familie sau de oriunde,imi place sa ma prostesc cu ei cum se spune in popor si totusi asta nu este motiv destul de puternic sa ma apuc sa impodobesc un ciot de brad,am nevoie de exemplificari mult mai la obiect.

Eu merci,nu am nevoie de infatilism,dar de inocenta si puritate da!

[Profetul de carton]

Sa ne gandim totusi ca bradul ala costa bani, globuletele costa bani, beteala alti bani...

[ioanna]

Unii exprima atata pragmatism si rationalism in postari, incat ma intreb daca n-au pierdut spiritul Craciunului. Tot ceea ce spun ei e doar un mod de a privi Craciunul. Totul tine de perspectiva, de rolul pe care-l alegi sa joci: Scrooge cel nesuferit, Grinch care a furat Craciunul sau un personaj placut si binevoitor, care zambeste si se bucura la vederea luminitelor sau a bradului ornat, care canta colinde, depasind toate cliseele si neplacerile din jurul sarbatorii , traind efectiv Craciunul, exteriorizandu-si sentimentele, pentru ca Nasterea Domnului nu este doar amintirea evenimentului, ci evenimentul insusi, tot atat de real ca si acela din Bethleem, petrecut acum transfigurat. Unii vad rispa, taierea brazilor, spun ca nu e “eco”, altii vad in bradul impodobit un ecologism spiritual, un curent impotriva poluarii sufletelor tinere, care stiu sa se bucure de cel mai frumos cadou primit sub brad: prezenta unei familii fericite!

[anna21]

Ioanna, ma dai gata.
Bradul acela face familia fericita?

Eu imi amintesc ca un singur lucru ma facea fericita in copilarie: TIMPUL petrecut cu parintii.
Nu brad, nu jucarii, nu dulciuri.

Tu stii ca nici copilul meu de 7 ani nu mai e impresionat de brad? Nu-l intereseaza. (copilul mi-a zis ca bradul este o risipa! Ca ii pare rau de pomii taiati. Ca multi pomi inseamna aer de calitate etc.)

Dar il intereseaza legatura intre brad si Hristos!

Care este legatura intre brad si Hristos?