Intrebare care ma pune pe ganduri

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ce scrii tu acolo mai sus, Mihai, e ecumenism. Erezia ecumenismului, anume că toate religiile creştine sunt bune şi mântuitoare. Şi chiar nu doar toate cele creştine, dar toate de pe pământ. Ori asta contrazice Biblia.

Şi dacă spui că toate confesiunile creştine sunt bune şi adevărate, nu ar mai exista erezii, dogmatică, Biserică. Fiecare ar crede ce vrea. Nu mai au rost Sfintele Sinoade Ecumenice, învăţăturile Sfinţilor Părinţi, Sfintele Canoane, ce mai... nu mai are rost Biblia şi deci creştinismul.

Nu ştiu de ce nu te dezbari de obiceiul ăsta urât de a minţi. Unde am spus eu că "toate religiile sunt bune şi mântuitoare" ?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Ia spune-ne, Emiliane, cât ai citit tu, de exemplu, din taoism ?

Prefer Igor, mulţumesc.

Ia uite, că vă spun: am citit din taoism, doar din istoria religiilor, lui Mircea Eliade, dar am citit mai mult despre Shintoismul Japonez, eram pasionat de morala demnitatea şi onoarea samurailor, şi cum şi de ce ajungeau la harakiri, pentru care chinezii au inventat praful de puşcă, altfel, acum China ar fi fost Marea şi Unita Japonie, şi am citit un volum din Confucius, cu preceptele morale, influenţe, afinităţi, repercursiuni ale zilelor noastre din confucianism.

Tu ?

Şi eu n-am spus că tu ai spus că toate religiile sunt bune şi mântuitoare, eu am spus doar ceea ce spune ecumenismul, nu tu. Deci nu pot minţi, fiindcă nu suport să mint, ar însemna să slujesc demonilor, Doamne fereşte.

Dar da, afirm că tu eşti ecumenist, vrei să crezi că toate confesiunile creştine, sunt bune şi mântuitoare, sau mai grav, că doar franco-latinitatea e bună şi mântuitoare, alias "ramono-catolicitatea". E deducţie mea logică, nu e minciună. Sper să mă înşel, sper să nu fi ecumenist.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Prefer Igor, mulţumesc.

Ia uite, că vă spun: am citit din taoism, doar din istoria religiilor, lui Mircea Eliade,

Adică nu ai citit nimic DIN taoism, ci ai citit doar ce a scris UN singur istoric al religiilor despre taoism.

Dar în altă parte scriai că "ai citit MULT DIN FIECARE".


Asta doar ca să se observe cam cât de "obiectivă" este poziţia ta.

Nu ar fi mai frumos să faci apologetica confesiunii tale fără să faci apel la o pretinsă cunoaştere enciclopedică a tuturor religiilor ?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Adică nu ai citit nimic DIN taoism, ci ai citit doar ce a scris UN singur istoric al religiilor despre taoism.

Dar în altă parte scriai că "ai citit MULT DIN FIECARE".


Asta doar ca să se observe cam cât de "obiectivă" este poziţia ta.

Când ai să citeşti şi tu volumele de istoria religiilor, de Mircea Eliade, premiate la Paris, şi considera a fi cele mai bune cărţi de istoria religiilor scrise vreodată, şi multe alte volume din diferite religii, atunci mai stăm de vorbă despre "obiectivitate", până atunci vorbeşti în necunoştiinţă de cauză şi nu te pot ajuta cu nimic, decât hrănindu-ţi vanitatea, ori asta e un păcat.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Când ai să citeşti şi tu volumele de istoria religiilor, de Mircea Eliade, premiate la Paris, şi considera a fi cele mai bune cărţi de istoria religiilor scrise vreodată, şi multe alte volume din diferite religii, atunci mai stăm de vorbă despre "obiectivitate", până atunci vorbeşti în necunoştiinţă de cauză şi nu te pot ajuta cu nimic, decât hrănindu-ţi vanitatea, ori asta e un păcat.

Dar, dragul meu Emilian, tu nu înţelegi.... Aici nu e vorba despre mine sau despre vanitatea mea...

Vezi tu, Emiliane, eu nu am venit să pretind că am citit mai mult ca tine, sau că am citit mult, sau că am citit despre şi din fiecare religie.

TU eşti cel care ai pretins, în mod mincinos, că ai citit mult din toate marile religii, iar acum, prins cu mâţa în sac, încerci, ca de obicei, să schimbi subiectul.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Dar, dragul meu Emilian, tu nu înţelegi.... Aici nu e vorba despre mine sau despre vanitatea mea...

Vezi tu, Emiliane, eu nu am venit să pretind că am citit mai mult ca tine, sau că am citit mult, sau că am citit despre şi din fiecare religie.

TU eşti cel care ai pretins, în mod mincinos, că ai citit mult din toate marile religii, iar acum, prins cu mâţa în sac, încerci, ca de obicei, să schimbi subiectul.

Prefer Igor, mulţumesc.

Iarăşi ironii avocăţeşti ieftine? :) Tu vrei să mă oboseşti?

Da, am citit mult, din fiecare religie, nu mă laud, şi nici nu ascund. Citeşte şi tu, acel mult, ca mine, pentru mine a fost mult, am pierdut timpul, dar am dobândit convingere raţională; şi acum am câte o oră minim, în fiecare zi, dedicate cititului, doar că acum numai citesc din alte religii, ci aprofundez pururea nesfârşita, inepuizabila, veşnica şi fascinanta credinţă creştină fără erezie, din Biserica-Mireasă a lui Hristos, Ortodoxia.

Nu pretind nimic, niciodată. Sunt aici doar pentru a ajuta, a mărturisi şi a învăţa. Şi nu mint. Iar vorbeşti prostii. Atacuri nefondate. În loc să dobândeşti blândeţe şi atenţie sporită, dacă tot eşti la noi acasă, pe un forum al creştinilor fără erezie, măcar respectă mediul, dacă nu oamenii.

Dar te iert, ai grijă de tine, eşti un om minunat, cel puţin aşa simt.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, am citit mult, din fiecare religie, nu mă laud, şi nici nu ascund.

Păi acum jumătate de oră recunoşteai că din taoism (una dintre marile religii ale lumii) n-ai citit nimic.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ce scrii tu acolo mai sus, Mihai, e ecumenism. Erezia ecumenismului, anume că toate religiile creştine sunt bune şi mântuitoare. Şi chiar nu doar toate cele creştine, dar toate de pe pământ. Ori asta contrazice Biblia.

Şi dacă spui că toate confesiunile creştine sunt bune şi adevărate, nu ar mai exista erezii, dogmatică, Biserică. Fiecare ar crede ce vrea. Nu mai au rost Sfintele Sinoade Ecumenice, învăţăturile Sfinţilor Părinţi, Sfintele Canoane, ce mai... nu mai are rost Biblia şi deci creştinismul.

Vezi ce periculoasă e erezia ecumenismului ? Nu degeaba o numesc părintele Dumitru Stăniloaie, pan-erezia ereziilor. Şi Sfântul Iustin Popovici şi alţii.

Nu e vorba că doar apa dintrun puţ e bună sau rea, faţă de alte puţuri. Nu aşa înţelegi diferenţele. Ci spunem: doar Ortodoxia are tehnica şi capacitatea de a fora fântâni, şi a scoate apă din puţ.

Restul religiilor şi restul confesiunilor, nu pot face decât o gropiţă şi să aştepte ploaia, cum spunea fratele Ioan mai sus.

Dar Ortodoxia, forează puţuri multe şi dă apă oamenilor. Fiecare Biserică a lui Hristos, Ortodoxă, e un puţ forat, care dă din belşug apa vie a lui Hristos, tuturpr celor care doresc să bea. Acea apă veritabilă la oricine, care doar Ortodoxia o poate scoate şi o poate da oamenilor.

În punctul ăsta îmi amintesc cum îşi începe Sfântul Ioan Hrisostom una dintre Omiliile la Matei.
Zice Sfântul că noi ar fi trebuit să ne păstrăm curăţia interioară şi să citim direct, de la sursă, adică nu de pe tablele lui Moise ci direct de pe tablele de carne ale inimii noastre, Adevărul. Dar pentru că ne-am îndepărtat de Adevăr şi, căzuţi între duhuri străine ne-am împietrit cu totul, atunci, în marea Lui dragoste, Dumnezeu ne-a dăruit Scriptura, imensa scrisoare a Domnului către noi. Aşa cum cel îndrăgostit scrie de departe o scrisoare de dragoste celui sau celei pe care îl sau o iubeşte. Şi, continuă cu amărăciune Sfântul, nici de aceasta noi nu ne-am învrednicit...
Pe de altă parte, am înţeles în Biserică, omul a tins mereu, în toate epocile, să aibă oarece legătură cu Dumnezeu, să recupereze distanţa şi să reaprindă focul iubirii. Asta, apropos de istoria religiilor, putem constata în toate comunităţile omeneşti pe care le cunoaştem. E în om sădit nu numai chipul lui Dumnezeu ci, legat strâns de acesta, este în noi şi dorul de Dumnezeu!
Ei bine, peste toate aceste încercări ale oamenilor dintotdeauna şi dincolo de modul în care Dumnezeu Însuşi a răspuns omului, de departe cea mai deplină legătură şi reîntâlnire, recuperare şi chiar deschidere de necuprins cu mintea a Cerului, o găsim doar în Revelaţia prin Iisus Hristos. Faţă de această Descoperire, încununată cu Jertfa Fiului lui Dumnezeu pe Cruce, aşa cum o cunoaştem din Biserică, toate celelalte fapte de comunicare şi comuniune dintre om şi Dumnezeu rămân palide presimţiri, schiţări ori nedesăvârşiri, pur şi simplu.
Asta nu reuşeşte să accepte amicul nostru, nu ştiu de ce...
Poate că nu a venit încă sorocul...:)
Doamne ajută!

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar da, afirm că tu eşti ecumenist, vrei să crezi că toate confesiunile creştine, sunt bune şi mântuitoare, sau mai grav, că doar franco-latinitatea e bună şi mântuitoare, alias "ramono-catolicitatea". E deducţie mea logică, nu e minciună. Sper să mă înşel, sper să nu fi ecumenist.

Problema ta, Emiliane, este că nu poţi concepe faptul că o persoană religioasă poate să fie, în acelaşi timp, detaşată de acest gen de preocupări.

Cu alte cuvinte, că există oameni pentru care această întreagă dispută ecumenism/antiecumenism nu are valoarea absolută pe care i-o acordă unii ca tine, sau ca şi Cătălin2.

Atât tu, cât şi Cătălin, nu puteţi concepe confesiunea în care vă aflaţi (cea creştin ortodoxă) decât în termeni de alteritate şi conflict cu alte confesiuni. Pentru voi, a fi ortodocşi înseamnă în primul rând "a nu fi ca ceilalţi", a fi superiori, a afirma în permanenţă acest lucru, a critica în permanenţă celelalte confesiuni.

Aproape toate postările tale pe acest forum sunt CONTRA ceva - contra catolicilor, contra musulmanilor, contra protestanţilor, contra patriotismului, contra cipului, contra ştiinţei, contra, contra, contra.....

Dar există şi oameni care îşi trăiesc viaţa de credinţă fără a se centra pe obsesia "celuilalt".

Eu pot să fiu romano-catolic fără să mă gândesc zilnic numai la "ce înşelaţi sunt ortodocşii, sau musulmanii", şi pot să-mi definesc propria credinţă în mod pozitiv, afirmativ, iar nu prin negaţie, aşa cum o faci tu, când în mod obsesiv (şi comic), de fiecare dată când te referi la ortodoxie, adaugi "singurul creştinism rămas pe pământ", sau "singurul creştinism fără erezie" etc.

Cu alte cuvinte, eu trăiesc în afara falsei dihotomii care-ţi defineşte ţie religia. Nu sunt nici ecumenist, nici antiecumenist. Sunt pur şi simplu creştin catolic, şi pot să fiu creştin fără să mă simt ameninţat, aşa cum te simţi tu, de existenţa altor confesiuni şi fără să fiu creştin, aşa cum pari a fi tu, pentru a-mi compensa prin pretinsa superioritate absolută a "taberei" la care am aderat, diverse alte complexe, frustrări şi neîmpliniri.

[Igor_Paslusnik]

Aşa-i, frate Ioan.

Ortodoxia, nu spunem că e diferită de altele "confesiuni", precum spunea abbbbaaaaab73, că e diferenţă între Dorna şi Borsec.

Ci Ortodoxia, e singura Biserică care poate să foreze fântâni. E singura care scoate izvoare din stânci, şi le numeşte Borsec sau Dorna.

Din mijlocul uşilor împărăteşti, preotul rosteşte rugăciunile, deci forează fântânile şi dă binecuvântările, sau dă apa cea vie a lui Hristos.
Din mijlocul uşilor împărăteşti, ale Sfintei Catapetesme, preotul lui Hristos rosteşte ecteniile şi cererile, deci scoate din pânza freatică a harului, izvoarele şi fântânile lui Hristos, şi le dă oamenilor, aşa cum spunea Hristos, femeii samarinence, la fântână.

Aşa cum a spus Hristos apoi, Sfinţilor Apostoli, că mai mari minuni decât cele ce le-a săvârşit El, vor face ei. Trebuie doar credinţă. Nu să spunem că m-a gâdilat scalpul şi m-a furnicat burta şi gata, a venit harul. Harul este luciditatea credinţei, asumarea trăirii ei, mărturisirea ei, a învăţăturilor şi atitudinilor ei. Şi apoi, prin har, Dumnezeu lucrează cu omul, mai mult şi mai departe, după cât ştie El, cu fiecare.

Din mijlocul uşilor împărăteşti, Hristos plânge pentru noi, iar preotul îi culege lacrimile şi ne miruieşte cu ele... spre întărirea noastră cu mângăieri şi putere.

Ortodoxia, prin preoţi, urmaşii Sfinţilor Apostoli, au tehnica de a fora, de a dărui fântâni forate, de a le numi Perena, Izvorul Minunilor, Borsec, Dorna, Izvorul dintre Brazi, şi aşa mai departe. Adică fiecare hram al Sfintei Biserici, e un nume de izvor, fiecare eveniment biblic, sărbătoare, care cinsteşte acea Biserică, devine un izvor nesecat de har, apa cea vie. Fiecare Sfânt al lui Hristos, care este cinstit prin hramul unei Biserici, se face aducător de har, binecuvântări şi virtuţi, celor ce se vor ruga să fie miluiţi de ei, minunaţii Sfinţi, cu rugăciunile lor Preasfintei Treimi.

La Catedrala de la Timişoara, avem hramul Sfinţilor Trei Ierarhi: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie de Nazians, sau Teologul. Şi vă mărturisesc frăţiei voastre, că alături de Sfântul Iosif cel nou de la Partoş, am simţit de foarte multe ori, ajutorul lor, în încercări, ispite, la examene, la tulburări, la dialoguri ecumenice, la mărturisire, la cercetări, la nemulţumiri, la nedumeririle teologice ce le aveam. Am simţit, efectiv rugăciunile lor, şi acel izvor de har, care răcoreşte inimile, care oferă odihnă, linişte, bucurie şi pace nesfârşită. Şi acele binecuvântări din partea Sfinţilor, picurau peste mine, şi eram atât de mulţumit, şi de limpede, dar mai ales când preotul dă binecuvântările, atunci parcă primesc o ceaşcă de har şi atât sunt de bucuros, că mă mândresc cu ea şi repede se mai pierde, alteori, când era puţin, rămânea mult timp, până eu de bună voie alungam orice mângâiere cu păcatele mele.

Ce frumoasă e Biserica lui Hristos, ce dulce şi bine e, să fac parte din ea. Mă tot uimesc de fiecare dată, şi îmi tot confirm, că acesta este scopul pentru care merită cu adevărat să trăiesc şi să mor: să fiu creştin, să fac parte din comuniunea Sfinţilor lui Hristos, adunaţi toţi împreună, din fiecare secol, să fac parte din Biserică, din Trupul lui Hristos, frumoasele mlădiţele care aduc rod, şi să plâng pentru mlădiţele care nu aduc rod, pe care Hristos le taie şi le aruncă-n foc.

Dumnezeu să vă dea sănătate şi limpezime, pe mai departe, frate Ioan, să vă rugaţi tot mai bine, mai frumos şi mai curat, să trăiţi în Biserica lui Hristos, tot mai deplin, mai conştient şi mai înalt, să vă doriţi virtuţiile şi mântuirea, tot mai pregătit, mai curăţit şi mai luminat, ca să vă puteţi îndumnezei. Să vă ajute Dumnezeu să biruiţi mereu, iar când sunteţi biruit, să vă ridicaţi cu smerenie, şi să mulţumim Domnului, pentru toate câte le îngăduie spre a noastră îndreptare, înţelepţire şi mântuire.

Pomeniţi-mă şi pe mine, nebunul şi spurcatul, nevrednic de tot binele.