Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

[Igor_Paslusnik]

Frate Ovidiu B., mă regăsesc deplin în acel text ce l-ai postat frăţia ta. Dar uite, ca să nu te mai smintesc nici câtuşi de puţin, facem altfel.

Îţi redau, un text foarte valoros (pentru mine cel puţin), din cartea "Pelerinul rus", anume partea din carte numită justificat "Spovedania omului lăuntric sau calea care duce către smerenie", şi în care mă regăsesc deplin, o spun cu sinceritate, vrednic fiind de iad:

"Sunt atât de mândru, încât am venit la Taina Sfintei Spovedanii să mă pocăiesc, dar tot nu mă căiesc de păcatele mele, fiindcă nu ştiu cum trebuie să mă pocăiesc. Săvârşesc pocăinţa în chip rece şi indiferent. Am înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce-i mai însemnat am scăpat din vedere şi n-am mărturisit cele mai grele păcate:

1. Nu iubesc pe Dumnezeu. Căci dacă L-aş iubi, m-aş gândi mereu la EL, cu o bucurie pornită din adâncul inimii. Orice gând despre Dumnezeu, mi-ar aduce în suflet o plăcere deosebită. Dacă L-aş iubi, convorbirea cu El, din rugăciuni, m-ar hrăni şi mulţumi, dar dimpotrivă, nu mă desfăt cu rugăciunea, ci simt o greutate când mă rog şi oboseală. Nu lupt cu plictiseala, sunt leneş şi trândav, fiind gata să fac orice alt lucru, dar nu rugăciune, şi nici citirea Sfintelor Scripturi, Sfintelor Slujbe, sfintelor învăţături ale părinţilor canonizaţi de Biserică, ci vreau să fac orice altceva, să citesc orice, dar acestea nu. (...)

2. Urăsc pe aproapele. Căci sunt departe, precum spune Evanghelia, să-mi pun sufletul pentru binele aproapele meu, eu nu-mi jertfesc nici măcar cinstea, fericirea sau liniştea pentru binele aproapelui meu. Dacă l-aş iubi, nenorocorea lui, m-ar durea şi pe mine, iar fericirea lui, m-ar umple de bucurie. Sunt nepăsător faţă de el, nu acopăr cu dragoste faptele rele ale aproapelui, ci le răspândesc şi le osândesc şi pe ele şi pe aproapele, neiubindu-l deloc. (...)

3. Nu cred în ce spune Biblia. Nu cred nici în nemurire, nici în Evanghelie. Căci dacă aş fi crezut cu adevărat, încredinţat fără îndoială, atunci m-aş fi gândit fără încetare la cele ce mă aşteaptă, şi mi-aş fi trăit viaţa aceasta ca un pribeag care aşteaptă să intre în Patria Cerească. Dimpotrivă, eu nu-mi pun problema veşniciei, ci spun: cine ştie ce poate fi după moarte? Spun că cred în nemurire, dar numai cu mintea, nu cu inima şi simţirea, dorind mereu o mai bună viaţă a mea trupească. (...)

4. Sunt pururea plin de mândrie şi slavă deşartă. căci ori de câte ori găsesc în mine ceva bun, doresc să scot la suprafaţă, ca să mă proslăvesc în faţa altora şi să mă îndulcesc în lăuntrul meu. Deşi înafară arăt o oarecare smerenie, în sinea mea, pun toate faptele mele pe propriile mele puteri, şi mă socot cel mai bun sau cel puţin nu mai rău decât ceilalţi. Dacă văd un neajuns, caut să-l îndreptăţesc, săl acopăr cu o aparentă necesitate şi nevinovăţie. (...)

În aceste 4 păcate, se cuprind toată prăpastia tuturor păcatelor."

Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viaţă-n piept. Amin.

[Dalian]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Nu iubesc pe Dumnezeu.
Urăsc pe aproapele.
Nu cred în ce spune Biblia.
Sunt pururea plin de mândrie şi slavă deşartă.

Era clar ca nu esti decat un trol care se prefacea a fi crestin. Daca iti urasti semenii, macar nu-i mai trage dupa tine-n iad prin invataturi exotice pretins ortodoxe. Si daca nu crezi ce spune biblia macar nu-ti mai bate joc de ea prin deviante talcuiri.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viaţă-n piept. Amin.

Lupta mai intai cu tine insuti, cu ura, mandria si necredinta ta.
Un ateu ingamfat care lupta cu ereticii e doar un spectacol vrednic de toata jalea.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Frate Ovidiu B., mă regăsesc deplin în acel text ce l-ai postat frăţia ta. Dar uite, ca să nu te mai smintesc nici câtuşi de puţin, facem altfel.

Îţi redau, un text foarte valoros (pentru mine cel puţin), din cartea "Pelerinul rus", anume partea din carte numită justificat "Spovedania omului lăuntric sau calea care duce către smerenie", şi în care mă regăsesc deplin, o spun cu sinceritate, vrednic fiind de iad:

Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viaţă-n piept. Amin.

Şi dacă te regăseşti într-o asemea stare cum crezi că o să poţi să lupţi cu succes împotriva ereziei (luptă pentru care nu eşti pregătit)? Neavând armele iubirii şi smereniei cum crezi că vei birui? Oare nu-ţi va fi mai de folos să birui ceea ce afirmi că vezi în tine decât să ieşi la luptă neînarmat? Biruie patimile din tine şi cu siguranţă vei întoarce pe eretici spre adevăr, bineînţeles nu tu, ci Adevărul din tine. Sau altfel spus: "Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui." Dar când noi suntem mândri şi plini de patimi cum vom putea să-i convingem pe alţii?

Sau cum spunea părintele Rafail Noica: "Noi foarte uşor numim pe cineva eretic, uitând că Sfinţii Părinţi numeau eretic în Duhul Sfânt şi rezultatul era că omul acela se întorcea".

Sau: "Dacă noi creştinii am trăi aşa cum s-ar cuveni unui creştin să trăiască, iaca părintele Cleopa zicea că toţi şi ereticii ar veni în genunchi către noi, de bunăvoie, dacă ar vedea în noi ceea ce nu este. Aşa că să ne luăm răspunderea noastră."

"Cu cât ne smerim mai mult întru pocăinţă, cu atât mai repede rugăciunea noastră Îl dobândeşte pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne pot ajuta. Acţiunea în noi a mândriei, judecarea fraţilor, vrăjmaşa faţă de aproapele, ne aruncă departe de Dumnezeu." (Arhimandrit Sofronie)

ps: chiar nu vrei să ţii cont de sfaturile primite?

[tabitha]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Atâta poţi. Atâta iubeşti. Atâta spui. Atâta faci.

Ţi-am spus, dovedeşte unde mint. Dovedeşte unde spun inepţii şi unde port masca dreptei credinţe. Că fi sigur că eu o să dovedesc de fiecare dată când tu sari calul şi sminteşti turma lui Hristos. Şi o să-ţi arăt exact unde ai smintit şi cum, de unde, când, pe ce, în ce, prin ce, tot ce e de arătat. Fără menjamente, fără resentimente şi fără compromisuri. Respectându-te în tot acest timp, şi fie că crezi sau nu, iubindu-te în tot acest timp.

Lasă-l, dă-i pace, nu te obosi degeaba.

Si mai schimbă-ti si tu discursul si abordarea, că vezi că nu prea prinde la dreptcredinciosi. :)

[Vitiate]

No, s-o poluat si topicul asta cu certuri subiective si infierbantate. Ovidiu, te stradui degeaba. Nu te prinseși ca nu ai cu cine? Mirela, de data asta Mihail are dreptate. Si eu si el suntem Tauri, deci imi cam vad defectele si calitatile in oglinda, desi la scari diferite. Nu mai stiu cine a spus ca daca te intelegi pe tine deplin, Il intelegi pe Dumnezeu, dar si Universul si pe semeni.
Aparte de aceasta, Igor intr-adevar este un produs al gandirii fanaticului Romanides. Nu stiu si nu e treaba mea daca si cat de bulit e procesorul organic al lui Igor, dar latrai-pentru-"credinta" precum neofiletistii lui Romanides, maestrul lui personal, si alti barbosi isterici si demagogi de prin tot soiul de gropnite atonite sau de aiurea sunt clar practicanti ai unei pseudo-ortodoxii sociopatice. Si da, nu se compara eruditia lui Mihail cu compilaciunea "autodidacta" a Igoretelui.
Cum ajung, incep sa postez si sa cer parerea colegilor.

[Igor_Paslusnik]

Dalian şi Ovidiu, acele cuvinte nu sunt ale mele, le-am dat citat din cartea "Pelerinul rus", pe care voi nu a-ţi citit-o. Sunt cuvintele unui duhovnic, ieroschimonah din Rusia, care avea rugăciunea inimii neîncetate, mult îmbunătăţit şi înaintat în viaţa duhovnicească. Aceea e spovedania acelui duhovnic ce avea rugăciunea inimii neîncetate. Titlul spovedaniei sale, este cel care l-am amintit mai sus, dar l-aţi ignorat complet "SPOVEDANIA OMULUI LĂUNTRIC SAU CALEA CARE DUCE CĂTRE SMERENIE".
Vă rog citiţi cartea Pelerinul rus, sau măcar partea a 5-a din carte, ca să înţelegeţi măcar puţin ce este smerenia şi de ce smerenia a ales-o Dumnezeu să-i fie haina Dumnezeirii Sale şi cât de mare nevoie avem de smerenie. Este a treia ca importanţă, după iubire şi rugăciune. Să citiţi mai cu inima fierbinte după Dumnezeu, ca să nu fi-ţi ispitiţi uşor, ca şi acum, în posturile voastre de mai sus. Şi mă iertaţi vă rog.

Adrian, nu judeca dacă nu poţi înţelege. Nu te grăbi să pui etichete, dacă nu cunoşti dogmatică. Dogmatică nu vei cunoaşte dacă nu ai trăire şi comuniune cu o adunare de oameni, fie ei şi eretici. Trebuie să aparţii de ceva şi să mărturiseşti ceva. Dacă acel "ceva" are temelia Bibliei şi Sfinţilor Părinţi, atunci în primă instanţă te numeşti creştin. Apoi dacă aparţii altei "confesiuni" decât ortodoxe, noi, ortodocşii, purtăm dialoguri de bun simţ şi obiective, argumentate, numai din Biblie şi Sfinţii Părinţi, ca să vedem cine crede mai curat şi mai pur, mai cu iubire, trezvie, discernământ, cine urmează mai autentic Bibliei şi Sfinţilor, şi mai ales, cine iubeşte mai mult pe Dumnezeu: ortodocşii sau alte confesiuni. Având această gândire, vei putea citi şi Sfinţii Părinţi şi ereticii, şi părintele Ioannis Romanides şi Toma D'Aquinno, Luther, Calvin, sau Sfântul Ioan Gură de Aur, cum am făcut şi eu. Îţi vorbesc cu sinceritate în inimă, nu vreau să fiu prefăcut cu tine, nu am niciun interes, îţi vorbesc ca unui frate al meu de sânge, din aceiaşi părinţi, nu vreau să te influenţez, să te manipulez, să te controlez, nu vreau aşa ceva. vreau să fi sincer cu tine însuţi. Să dobândeşti un filtru cu care să lupţi. Filtrul meu e Hristos, prin Biblie şi Sfinţii Lui. Mi-aş dori ca toţi oamenii sau cât mai mulţi să aibe acelaşi filtru, atunci ar fi foarte puţină răutate, n-ar mai fi războaie, am construi în interiorul şi exteriorul nostru, lucruri minunate şi mântuitoare. Când vei fi sincer cu tine însuţi, vei simţi... mult... va veni de la sine, strigând suav şi gingaş, chemându-te şi arătându-ţi unde-i adevărul, unde-i puritatea şi aerul curat. Şi vei merge acolo, neîncetând însă să cauţi, să te lămureşti, chiar şi când vei ajunge, fiindcă vei vrea să participi, să fi de folos la acea comuniune de care aparţii, că îţi pasă, vrei să fi activ să înţelegi, să gândeşti, raţional şi mai presus de raţiune, să compari argumentele, să le diseci, să le îmbunătăţeşti sau să le dovedeşti greşite. Aşa, să ne mântuim în lume, ca şi creştini, următori şi iubitori ai lui Hristos.
Fără să ţi cont de zodii, care nu sunt autentice, ci sunt vechea organizare a lunilor calendaristice ale anului, 12 zodii, 12 luni, că nu poţi cataloga aproape 7 miliarde jumate de oameni, pe 12 tipuri de caractere zodiacale. E imposibil.

Iartă-mă dacă te-am supărat, îţi doresc tot binele, care să te ajute la mântuire.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Filtrul meu e Hristos, prin Biblie şi Sfinţii Lui. Mi-aş dori ca toţi oamenii sau cât mai mulţi să aibe acelaşi filtru, atunci ar fi foarte puţină răutate, n-ar mai fi războaie, am construi în interiorul şi exteriorul nostru, lucruri minunate şi mântuitoare. Când vei fi sincer cu tine însuţi, vei simţi... mult... va veni de la sine, strigând suav şi gingaş, chemându-te şi arătându-ţi unde-i adevărul, unde-i puritatea şi aerul curat. Şi vei merge acolo, neîncetând însă să cauţi, să te lămureşti, chiar şi când vei ajunge, fiindcă vei vrea să participi, să fi de folos la acea comuniune de care aparţii, că îţi pasă, vrei să fi activ să înţelegi, să gândeşti, raţional şi mai presus de raţiune, să compari argumentele, să le diseci, să le îmbunătăţeşti sau să le dovedeşti greşite. Aşa, să ne mântuim în lume, ca şi creştini, următori şi iubitori ai lui Hristos.

Frate Igor, se vede ca te straduiesti mult si ca tu scrii din inima. De aceea, omul care nu-ti simte zbuciumul, este tentat sa ti-o reteze scurt, fara sa te menajeze in vreun fel. Iar asta -culmea!!! - tot fiindca-i pasa! Ii pasa de tine ca om inainte de orice si mai apoi de crestin-ortodox. Paradoxal pentru tine, ii pasa de mantuirea ta. Pana intr-un punct cand simte ca tu, considerandu-te deasupra celorlalti prin teorie si simtire, si hranindu-te cu altceva decat cu ceea ce trece prin "Filtrul lui Hristos", nu intelegi si nu inveti nimic, pentru ca tu... deja stii!!! Din pacate, frate Igor, ceea ce stii este teorie, iar ceea ce nu stii si nici nu vrei sa stii, este constientizarea relatiei cu Dumnezeu, raportul fata de acel "filtru special" pe care ti l-ai impus prin prisma celorlalti, nicidecum prin propria ta constiinta. Iar cand spun asta nu ma refer la spovedania din Pelerinul rus, pe care-ar trebui sa ne-o insusim fiecare dintre noi fiindca in mod sigur ne priveste PE TOTI!!! Ma refer exact la ceea ce tu ne pui noua la dispozitie din sufletul tau deschis si aparent sincer. Eu unul nu ma indoiesc de sinceritatea ta, dar ma doare ca tu crezi ca esti sincer cu tine. Esti tanar si cu mila lui Dumnezeu, ai tot timpul sa te luminezi, mai ales daca iti va orandui un duhovnic bun de care sa faci ascultare. Altfel, la Infricosata judecata, vei fi dezamagit de risipa stradaniei tale.
Ca orice om zidit de Dumnezeu, tu ai dreptul sa nu fii de acord, ai dreptul sa contrazici si sa te revolti asupra celor ce te suspecteaza de falsitate, dar gandeste-te mai intai ca asa cum tu te crezi oranduit sa-i indrepti pe altii, tot asa Dumnezeu ti-i tot trimite pe altii sa te indrepte. Pentru ca nimeni nu se poate mantui singur. Noi insine nu suntem capabili sa ne indreptam cararile, decat prin cei cu care intram in contact si care vad mai bine "din exterior", directia noastra. Nu e rautate, nu e invidie, nu e prostie, Igor, cel putin in cazurie speciale... Faptul ca tu te incapatanezi sa nu tii cont de nimic, iar atunci cand pari sa fii de-acord, lasi sa se inteleaga compromisul si complezenta, nu intelepciunea si smerenia, nu este un lucru bun pentru tine in primul rand. Noi, majoritatea cu care ai intrat intr-un astfel de "conflict", ne vedem fiecare de drum, dar... "tu ramai la toate, rece!"

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Trebuie să aparţii de ceva şi să mărturiseşti ceva. Dacă acel "ceva" are temelia Bibliei şi Sfinţilor Părinţi, atunci în primă instanţă te numeşti creştin. Apoi dacă aparţii altei "confesiuni" decât ortodoxe, noi, ortodocşii, purtăm dialoguri de bun simţ şi obiective, argumentate, numai din Biblie şi Sfinţii Părinţi, ca să vedem cine crede mai curat şi mai pur, mai cu iubire, trezvie, discernământ, cine urmează mai autentic Bibliei şi Sfinţilor, şi mai ales, cine iubeşte mai mult pe Dumnezeu: ortodocşii sau alte confesiuni.

Citeste si reciteste te rog acest fragment. Eu nu vreau sa mai comentez nimic ca sa nu induc cumva adevaruri... personale. Dar nu se poate ca tu, in stadiul in care singur te prezinti, sa nu vezi contradictii majore!...

[Igor_Paslusnik]

Frate Neagu, eu sunt de acord 100% cu tot ce-ai scris în mesajul de mai sus. Sunt conştient că am nevoie de îndreptare, mereu, în fiecare zi a vieţii mele, chiar şi în ceasul morţii, am nevoie să fiu învăţat, să fiu ajutat, mai mult decât să învăţ sau să ajut eu pe alţii.
Oare suntem conştienţi cu toţii, că avem de învăţat unii de la alţii? Acceptăm să învăţăm unii de la alţii? Acceptăm să ne ajutăm reciproc?
Personal, eu, de la 15 ani, când am început să mă pregătesc pentru examenul de admitere în seminarul de teologie, de la Timişoara, mi-am dedicat în fiecare zi, mare parte a timpului meu, lui Dumnezeu şi aproapelui. E cel mai valoros lucru pe care îl pot da, îl pot dărui, timpul meu, fiindcă timpul meu, e viaţa mea, la fel ca la fiecare. Şi pentru că în Biblie spune: "mai bine este a da decât a lua". Astfel, cu tot dragul, voiesc să dau, tot ce am adunat în aceşti 10 ani absolviţi acum în iunie 2015, de studiu teologic ortodox şi comparativ creştin, căci dacă voi ţine pentru mine, sunt doar un egoist. Nu că nu sunt, dar să fiu un egoist darnic, decât unul zgârcit. Poate-i paradox. Decă ăsta-i şi scopul, să ne dăruim unul altuia, în iubirea de Hristos. Şi aşa, prefer să dăruiesc cât mai mult, (acolo unde ştiu şi unde am ceva de spus, nu peste tot, unde nu ştiu ce să spun, tac, mai spun o rugăciune, şi învăţ cu bucurie de la alţii) şi astfel, mereu să ne întrecem în a urma lui Hristos şi Sfinţilor, să ne întrecem în cunoştiinţe teologice, să ne întrecem în iubire, în timpul şi viaţa dedicate unul altuia, să ne întrecem în drumul spre mântuire, să alergăm cu jind şi dor fierbinte, după Hristos, Sfinţi, Sfânta Treime, Împărăţia Cerurilor, mântuirea cea mai presus de cuvinte. Să ne întrecem cu bucurie şi iubire, dar dorind fiecare să ne prindem tot mai bun, înconjuraţi de o văpaie de foc dumnezeiesc, să se ridice la cer, ca un stâlp de foc, aşa să fie dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Asta îmi doresc. Ca să ne mântuim cât mai mulţi. Căci azi suntem, şi mâine nu ştim dacă ne mai dă Dumnezeu, încă o zi de viaţă, încă o şansă spre a ne mântui şi a face ce am spus mai sus, să mai vedme un răsărit, cu folos spre Cerurile cele multe, peste mintea noastră de înţelegere...

Îmi cer iertare dacă am supărat pe cineva, niciodată nu a fost cu intenţie.

[tabitha]

În prealabil postat de Vitiate

Mirela, de data asta Mihail are dreptate. Si eu si el suntem Tauri, deci imi cam vad defectele si calitatile in oglinda, desi la scari diferite. Nu mai stiu cine a spus ca daca te intelegi pe tine deplin, Il intelegi pe Dumnezeu, dar si Universul si pe semeni.
Aparte de aceasta, Igor intr-adevar este un produs al gandirii fanaticului Romanides. Nu stiu si nu e treaba mea daca si cat de bulit e procesorul organic al lui Igor, dar latrai-pentru-"credinta" precum neofiletistii lui Romanides, maestrul lui personal, si alti barbosi isterici si demagogi de prin tot soiul de gropnite atonite sau de aiurea sunt clar practicanti ai unei pseudo-ortodoxii sociopatice. Si da, nu se compara eruditia lui Mihail cu compilaciunea "autodidacta" a Igoretelui.

Cu ce are dreptate? Sorry, dar eruditia este egală cu zero dacă tot ce poti să scoti din tine când te adresezi aproapelui este să-l faci "ortodoxiur sectar", "colportor de minciuni si ineptii", etc. Ăsta e preaplinul unui erudit?

Eu nu zic că Igor are cea mai buna abordare, dar nici să ajungi să-l îndrepti cu "bâta virtuală" nu-i de niciun folos.

[stefan florin]

În prealabil postat de tabitha

Eu nu zic că Igor are cea mai buna abordare, dar nici să ajungi să-l îndrepti cu "bâta virtuală" nu-i de niciun folos.

de acord cu tine!