Implicarea Bisericii in politica , un aspect deloc de neglijat !

[stefan florin]

În prealabil postat de costel

Eu asa am inteles aceste cuvinte: "Cum se face că ierarhii BOR şi poate şi ai altor Biserici Ortodoxe stau la tot felul de dialoguri, conferinţe, ba chiar am înţeles că BOR chiar face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB sau CEB) cu adunări, grupări, culte protestante şi neoprotestante, despre care se ştie că au apărut prin tocmai ridicarea şi revolta împotriva ierarhiei, ce-i drept aceea a Bisericii Romano-Catolice?..."

Nici fariseii nu erau multumiti cu faptul ca Mantuitorul vorbea cu desfranatii, ca a luat masa in casa vamesilor ...

dar daca ierarhii sunt corupti atunci CE NE FACEM? NU TREBUIE sa luam atitudine? Ierarhul din episcopia din care fac eu parte (Ep. Buzaului si a Vrancei) ESTE CORUPT. E un adevarat despot. A colaborat si cu fosta securitate. Acum e PSD-ist (se putea altfel?), le face si campanie electorala. Trebuie sa ascundem "aceste fapte crestinesti" ale ierarhului sub pres?
PS: toate acestea le stiu de la unii prieteni preoti si de la unii fosti elevi ai Seminarului Teologic din Buzau. Am si o colega de serviciu sotie de preot, asa ca stiu foarte bine situatia din episcopie si cat de "bun" este actualul arhiepiscop

În prealabil postat de stefan florin

dar daca ierarhii sunt corupti atunci CE NE FACEM?

Rog sa fiu ingaduit cu un cuvant despre ingrijorare si frica.
Ma gandeam chiar acum, ce coincidenta, fix inainte sa intru aici pe topic, ma gandeam la o intamplare recenta din biserica, legat de ingrijorare si frica. Iar ochii mi-au cazut, iata, tocmai pe semnalul de alarma tras de Stefan Florin. Coincidenta vadita...

La o adunare in incinta bisericii, in afara programului liturgic, m-am nimerit sa sed alaturi de o doamna care, atunci cand i-a venit randul sa isi spuna parerea in legatura cu tema dezbatuta acolo (pe probleme de sanatate) a tinut sa precizeze, spre uimirea mea si aprobarea tacita a interlocutorilor ca: Spovedania e apa de ploaie, Biserica ne invata prostii, ca lumea de azi are probleme mult mai arzatoare care se rezolva cu minti instruite iar nu cu superstitii etc. Am crezut la inceput ca visez, ca traiesc un cosmar, mai ales ca intrunirea se tinea chiar in incinta bisericii, iar in jurul nostru se aflau toti sfintii si sfintele, icoanele Dumnezeirii toate, cate sunt intr-o biserica ortodoxa.
A trebuit sa iau rapid o decizie. Dupa un sir de ipostaze posibile am luat hotararea sa tac si sa nu intervin. (Am dezbatut mai apoi problema, cu un folos mai mic sau mai mare, Domnul stie...)
Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost gama trairilor mele de atunci: furie, manie, indignare, ingrijorare, uluire etc. Cam pe gama asta am ratacit minute in sir, iar la intrunire nu am mai putut sa rostesc nici un cuvant. Eram facut KO.

Ce am descoperit cercetindu-ma mai apoi? Ce am invatat de aici si ce legatura au toate acestea cu afirmatia lui Florin si cu tema topicului. Iata ce anume:

1) Am descoperit ca sub reactia mea constientizata pe loc, atunci cand am auzit cuvintele acelei femei, eu traiam o imensa frica si o mare ingrijorare. Dar la suprafata constiintei mele se agitau doar furia, uluirea si celelalte.
2) Am inteles ca frica mea era ca voi pierde ceva, impreuna eventual cu altii. Pesemne gandeam chiar asa: "daca s-a ajuns pana aici, incat sa vorbim asa in biserica, atunci e clar ca suntem pierduti, credinta noastra a fost distrusa, e ceasul de pe urma al Ortodoxiei".
3) Am inteles ca ma temeam de acea pierdere intrucat credeam ca e un fel de lucru care imi apartine, ca si cum eu l-as fi creat. O idee elaborata de mine, o credinta nascuta din mintea mea, imagini ale mele, visuri ale mele, scopuri ale mele create de mine din puterile si vointa mea.
4) Ma simteam deposedat de ceva drag faptuit de mine, de lumea faurita de persoana mea.
5) Nu intelegeam atunci ca, daca e vorba de credinta traita de mine si de Biserica lui Hristos, eu nu eram in postura creatorului acestor realitati ci in masura beneficiarului, al cerui care de fapt nu are si nu este mai nimic, totul fiind un dar din partea Cuiva mult mai capabil sa administreze propria avutie decat suntem noi, oamenii.
6) Am priceput ca de fapt nu eram deloc sigur pe credinta mea intrucat eu aveam impresia, fie si ascunsa de gandurile de zi cu zi, ca aceasta e gaselnita mea de baiat destept, bun si frumos. Iar cuvintele acelei femei au spulberat intr-o clipa constructia artificiala a mintii mele "smerite". O credinta de paie (ce altceva sunt constructiile omului), precum casa purcelusilor din desene animate.
7) Mi-am dat seama ca de cate ori ma framanta ceva legat de soarta Bisericii, de conduita preotilor si ierarhilor nostri, vad lucrurile lumeste. Iar teama ca s-ar putea darama constructia omeneasca e puternica si fireasca, cata vreme sunt constructii lumesti.

Dar nu aceasta e stanca Bisericii noastre!
Teama aceasta nu e semnul unui suflet care se odihneste in Domnul, a unui suflet continut de Continatorul din Ceruri! Teama aceasta e a unui om religios, care si-a confectionat o lume de conceptii cu masca crestina, bune doar de acoperit goliciunea sau golul din adincul inimii.

Intre timp am cugetat la multe forme prin care ne ascundem fricile si ingrijorarile reale (provenite din religiozitatea noastra, iar nu din forta credintei, nu din har): orice gand rautacios, orice forma de agresivitate, orice critica a celor care fac acte compromitatoare privind imaginea Bisericii, orice actiune de atac cu scopul de a pune la punct, de a elimina un "corp strain" din Biserica prin opozitie si infruntare, orice sfidare, orice ironie, orice defaimare, orice regret pentru soarta bietului stramb-credincios etc.: toate acestea sunt aparente, perdele magulitoare pentru naivitatea ochiului meu superficial care se crede crestin si se lafaie cu inconstienta totala intr-un castel de iluzii. Dar credinta mea o descopar ca fiind slaba, cata vreme, in realitate, adevarata putere a credintei ortodoxe izvoraste lin din pieptul dezgolit al Barbatului Rastignit pentru noi.

Din forta credintei nu se nasc nici nelinisti, nici balbe, nici furii, nici regrete.
Ci o acceptare calma, plina de nadejde, discreta, intima cu Gandul, cu Voia, cu Pronia lui Dumnezeu.

Ca urmare, mai mult ma mira acum ca sunt si eu ingrijorat, ca si voi, de anumite intamplari din istoria noastra agitata, decat ca in Biserica se intampla ce se intampla.

Lipsa linistii noastre sufletesti, a pacii launtrice, a impacarii cu constiinta noastra tainica, este un lucru cu mult mai ingrozitor decat miscarile diplomatice mai mult sau mai putin izbutite ale ierarhilor nostri.

Eu asa socot de-o vreme, sa ma iertati.
Si asist deocamdata neputincios la propriile mele zbateri si iritari chiar pe acest forum.

P.S. Florin, daca ierarhii nostri sunt corupti, atunci sa ne reamintim, frate, ca Arhiereul Cel Ceresc este incoruptibil, in vecii vecilor! Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Reamintesc ce spunea Parintele Profesor Coman, de la fac. de Teologie, in legatura cu Revolutia din 89 si cu Parintele Sofian Boghiu.

Cand s-au adunat la Antim, toata "lumea buna" a Teologiei bucurestene, in 22 decembrie 89, a iesit si Parintele Sofian. Toti s-au strans in jurul Duhovnicului si, care mai de care mai surescitati, ingrijorati, nerabdatori, alarmati, debusolati, entuziasti etc., i-au cerut sfat: "Ce sa facem, Parinte?"

Iar Parintele a plecat capul si, cu voce blanda, ca de obicei, a spus simplu: "Sa mergem la rugaciune"... Apoi a plecat.
Putini au fost cei care l-au urmat...

Ne povestea Parintele Coman...

[stefan florin]

În prealabil postat de ioan cezar

Rog sa fiu ingaduit cu un cuvant despre ingrijorare si frica.
Ma gandeam chiar acum, ce coincidenta, fix inainte sa intru aici pe topic, ma gandeam la o intamplare recenta din biserica, legat de ingrijorare si frica. Iar ochii mi-au cazut, iata, tocmai pe semnalul de alarma tras de Stefan Florin. Coincidenta vadita...

La o adunare in incinta bisericii, in afara programului liturgic, m-am nimerit sa sed alaturi de o doamna care, atunci cand i-a venit randul sa isi spuna parerea in legatura cu tema dezbatuta acolo (pe probleme de sanatate) a tinut sa precizeze, spre uimirea mea si aprobarea tacita a interlocutorilor ca: Spovedania e apa de ploaie, Biserica ne invata prostii, ca lumea de azi are probleme mult mai arzatoare care se rezolva cu minti instruite iar nu cu superstitii etc. Am crezut la inceput ca visez, ca traiesc un cosmar, mai ales ca intrunirea se tinea chiar in incinta bisericii, iar in jurul nostru se aflau toti sfintii si sfintele, icoanele Dumnezeirii toate, cate sunt intr-o biserica ortodoxa.
A trebuit sa iau rapid o decizie. Dupa un sir de ipostaze posibile am luat hotararea sa tac si sa nu intervin. (Am dezbatut mai apoi problema, cu un folos mai mic sau mai mare, Domnul stie...)
Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost gama trairilor mele de atunci: furie, manie, indignare, ingrijorare, uluire etc. Cam pe gama asta am ratacit minute in sir, iar la intrunire nu am mai putut sa rostesc nici un cuvant. Eram facut KO.

Ce am descoperit cercetindu-ma mai apoi? Ce am invatat de aici si ce legatura au toate acestea cu afirmatia lui Florin si cu tema topicului. Iata ce anume:

1) Am descoperit ca sub reactia mea constientizata pe loc, atunci cand am auzit cuvintele acelei femei, eu traiam o imensa frica si o mare ingrijorare. Dar la suprafata constiintei mele se agitau doar furia, uluirea si celelalte.
2) Am inteles ca frica mea era ca voi pierde ceva, impreuna eventual cu altii. Pesemne gandeam chiar asa: "daca s-a ajuns pana aici, incat sa vorbim asa in biserica, atunci e clar ca suntem pierduti, credinta noastra a fost distrusa, e ceasul de pe urma al Ortodoxiei".
3) Am inteles ca ma temeam de acea pierdere intrucat credeam ca e un fel de lucru care imi apartine, ca si cum eu l-as fi creat. O idee elaborata de mine, o credinta nascuta din mintea mea, imagini ale mele, visuri ale mele, scopuri ale mele create de mine din puterile si vointa mea.
4) Ma simteam deposedat de ceva drag faptuit de mine, de lumea faurita de persoana mea.
5) Nu intelegeam atunci ca, daca e vorba de credinta traita de mine si de Biserica lui Hristos, eu nu eram in postura creatorului acestor realitati ci in masura beneficiarului, al cerui care de fapt nu are si nu este mai nimic, totul fiind un dar din partea Cuiva mult mai capabil sa administreze propria avutie decat suntem noi, oamenii.
6) Am priceput ca de fapt nu eram deloc sigur pe credinta mea intrucat eu aveam impresia, fie si ascunsa de gandurile de zi cu zi, ca aceasta e gaselnita mea de baiat destept, bun si frumos. Iar cuvintele acelei femei au spulberat intr-o clipa constructia artificiala a mintii mele "smerite". O credinta de paie (ce altceva sunt constructiile omului), precum casa purcelusilor din desene animate.
7) Mi-am dat seama ca de cate ori ma framanta ceva legat de soarta Bisericii, de conduita preotilor si ierarhilor nostri, vad lucrurile lumeste. Iar teama ca s-ar putea darama constructia omeneasca e puternica si fireasca, cata vreme sunt constructii lumesti.

Dar nu aceasta e stanca Bisericii noastre!
Teama aceasta nu e semnul unui suflet care se odihneste in Domnul, a unui suflet continut de Continatorul din Ceruri! Teama aceasta e a unui om religios, care si-a confectionat o lume de conceptii cu masca crestina, bune doar de acoperit goliciunea sau golul din adincul inimii.

Intre timp am cugetat la multe forme prin care ne ascundem fricile si ingrijorarile reale (provenite din religiozitatea noastra, iar nu din forta credintei, nu din har): orice gand rautacios, orice forma de agresivitate, orice critica a celor care fac acte compromitatoare privind imaginea Bisericii, orice actiune de atac cu scopul de a pune la punct, de a elimina un "corp strain" din Biserica prin opozitie si infruntare, orice sfidare, orice ironie, orice defaimare, orice regret pentru soarta bietului stramb-credincios etc.: toate acestea sunt aparente, perdele magulitoare pentru naivitatea ochiului meu superficial care se crede crestin si se lafaie cu inconstienta totala intr-un castel de iluzii. Dar credinta mea o descopar ca fiind slaba, cata vreme, in realitate, adevarata putere a credintei ortodoxe izvoraste lin din pieptul dezgolit al Barbatului Rastignit pentru noi.

Din forta credintei nu se nasc nici nelinisti, nici balbe, nici furii, nici regrete.
Ci o acceptare calma, plina de nadejde, discreta, intima cu Gandul, cu Voia, cu Pronia lui Dumnezeu.

Ca urmare, mai mult ma mira acum ca sunt si eu ingrijorat, ca si voi, de anumite intamplari din istoria noastra agitata, decat ca in Biserica se intampla ce se intampla.

Lipsa linistii noastre sufletesti, a pacii launtrice, a impacarii cu constiinta noastra tainica, este un lucru cu mult mai ingrozitor decat miscarile diplomatice mai mult sau mai putin izbutite ale ierarhilor nostri.

Eu asa socot de-o vreme, sa ma iertati.
Si asist deocamdata neputincios la propriile mele zbateri si iritari chiar pe acest forum.

P.S. Florin, daca ierarhii nostri sunt corupti, atunci sa ne reamintim, frate, ca Arhiereul Cel Ceresc este incoruptibil, in vecii vecilor! Slava lui Dumnezeu pentru toate!

dar cu cei din acesta lume de jos in care traim cu totii (ma refer la ierarhii corupti) ce facem? Ii lasam in continuare sa ne pastoreasca? Uite ce spune Arhiereul Cel Ceresc:
"Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat". (Luca 11:34)
Iar daca comparam ochiul cu ierahul (si nu cred ca gresec deoarece Hristos a spus despre apostoli: VOI sunteti LUMINA LUMII-Matei 5:14) iar acesta este luminatorul Bisericii, iar daca el este rau si corupt...unde ajungem? Arhiereul Ceresc spune ca INTREG TRUPUL va fi intunecat datorita ochiului rau, iar NOI prietene facem parte din trupul Bisericii.

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

Ortodoxia nu se poate face fara ortodocsi, cu directive "de la centru".

Dacă Ortodoxia se face cu ortodocşi, atunci ce a păzit şi ce păzeşte de peste 1000 de ani încoace pe aici pe la români? Nu se face cu directive de la centru? Văd că din nou încercaţi să subminaţi, chiar şi în vorbe numai, unitatea Bisericii Ortodoxe Române şi a Bisericii Ortodoxe în special. Afirmaţia că nu se face cu directive de la centru este o eroare anti-ortodoxă şi împotriva obligaţiilor şi drepturilor legitime ale credinţei creştine ortodoxe. Este pe faţă încurajarea haosului "ortodox", a lipsei de lege, de rânduială şi de orânduială, de bună organizare generalizată a Bisericii Ortodoxe. Iar la acest capitol romano-catolicii le-au administrat şi încă le administrează lecţii în continuare ortodocşilor şi îi fac zilnic de ruşine în faţa istoriei.

Ortodoxia, pe baza acestei mentalităţi şi practici întreţinută de nişte inşi care refuză cu obstinaţie apărarea intereselor legitime şi majore ale Credinţei Creştine Ortodoxe, a ajuns în halul în care a ajuns, într-o stare de permanentă dezbinare şi lipsă de unitate bisericească, asta în condiţiile în care, din punct de vedere istoric, Răsăritenii ajunseseră la un moment dat să încerce să revendice un aşa numit titlu de Patriarh Ecumenic, adică un fel de Patriarh A-Toată-Lumea, A-Toată-Biserica, atentând în mod ilegitim la primatul, chiar şi nerecunsocut universal, al papalităţii de la Roma. Cu alte cuvinte inclusiv din punct de vedere istoric afirmaţiile domnului AlinB sunt eronate pentru că tocai un patriarh de Constantinopol a revendicat titulul de Patriarh sau Papă al Întregii Biserici Creştine, Catolice şi asta pentru că avea de gând să păstorească "de la un centru" adică de la Constantinopol întreaga Biserică Catolică.

Lipsa unităţii autentice în Biserica Ortodoxă, întreţinută de astfel de mentalităţi retrograde şi eronate din punct de vedere biblic şi patristic, contrazice chiar dorinţa Mântuitorului Iisus Christos exprimată în Rugăciunea arhierească, şi anume "ca toţi să fie una" precum Tatăl şi Fiul sunt una. Astfel de mentalităţi retrograde sunt şi ele la baza dezbinărilor din sânul Bisericii Ortodoxe, unde vedem spectacolul bizar în care Patriarhia Ortodoxă Română este în ceartă şi dezbinare cu alte Patriarhii Ortodoxe, dar în schimb întreţine relaţii foarte bune cu Consiliul Mondial al "Bisericilor" (şi am pus între ghilimele, pentru că protestanţii nu sunt Biserici din punct de vedere al ecleziologiei ortodoxe), şi asta în timp ce alte Patriarhii Ortodoxe au ieşit afară din CMB. Ce vedem? Un haos generalizat în care fiecare îşi face de capul lui, iar imaginea Bisericii Ortodoxe în ansamblu trece ca o biserică dezbinată, lipsită de unitate şi de organizare, lipsit de comunicare, de iubire şi prietenie, lipsită de puterea oferirii de soluţii pentru problemele zilei de astăzi, aşa la un nivel organizat.

Ba mai mult, afirmaţiile domnului AlinB sunt contrazise chiar de anumite hotărâri din BOR, cum sunt cele spre exemplu privitoare la aşa zisele comemorări anuale care se fac, acest an 2012 fiind dedicat Sfântului Maslu. Prin urmare vedem că există lucruri care se fac de la centru, prin directive de la centru, iar poziţia domnului AlinB precum şi a altora care au astfel de păreri ascund de fapt adevărul că doar anumite lucruri se fac de la centru, acelea pe care le decid unii. În schimb Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă în general nu iniţiază şi nu are organizaţii şi doctrine pe baza cărora să trateze şi să influenţeze politicul, BOR comportându-se ca o cenuşăreasă care stă la marginea drumului cu mâna întinsă, tot aşa precum BOR nu organizează înfiinţarea unor organisme care să fie membre ale aşa zisei societăţi civile, aşa încât vedem astăzi cine împânzeşte aşa zisa societate civilă făcută din tot felul de bursieri dubioşi, din tot felul de soroşişti, etc. Sunt pline televiziunile şi presa din România de tot felul de aşa zişi membri ai societăţii civile, ale căror intervenţii, poziţii şi obicetive se vede pe faţă că sunt anticreştine, antiromâneşti, antiortodoxe, iar BOR nu face nimic pentru contracararea acestei influenţe prin membri ai societăţii civile de inspiraţie şi doctrină ortodoxă, şi care în acelaşi timp să promoveze interesele creştinismului autentic ortodox în societate. În schimb ce face BOR? Zideşte ziduri, mari şi înalte, construcţii megalomanice, etc, etc, etc, tace din gură de la nivel oficial, ect, etc, etc ... NO COMMENT.

[Decebal]

În prealabil postat de ioan cezar

Rog sa fiu ingaduit cu un cuvant despre ingrijorare si frica.

3) Am inteles ca ma temeam de acea pierdere intrucat credeam ca e un fel de lucru care imi apartine, ca si cum eu l-as fi creat. O idee elaborata de mine, o credinta nascuta din mintea mea, imagini ale mele, visuri ale mele, scopuri ale mele create de mine din puterile si vointa mea.
4) Ma simteam deposedat de ceva drag faptuit de mine, de lumea faurita de persoana mea.

6) Am priceput ca de fapt nu eram deloc sigur pe credinta mea intrucat eu aveam impresia, fie si ascunsa de gandurile de zi cu zi, ca aceasta e gaselnita mea de baiat destept, bun si frumos. Iar cuvintele acelei femei au spulberat intr-o clipa constructia artificiala a mintii mele "smerite". O credinta de paie (ce altceva sunt constructiile omului), precum casa purcelusilor din desene animate.
7) Mi-am dat seama ca de cate ori ma framanta ceva legat de soarta Bisericii, de conduita preotilor si ierarhilor nostri, vad lucrurile lumeste. Iar teama ca s-ar putea darama constructia omeneasca e puternica si fireasca, cata vreme sunt constructii lumesti.

Dar nu aceasta e stanca Bisericii noastre!
Teama aceasta nu e semnul unui suflet care se odihneste in Domnul, a unui suflet continut de Continatorul din Ceruri! Teama aceasta e a unui om religios, care si-a confectionat o lume de conceptii cu masca crestina, bune doar de acoperit goliciunea sau golul din adincul inimii.

Într-o anumită măsură poziţia exprimată de domnul Ioan Cezar este justificată. Dar doar până la un punct şi anume până la punctul în care contrazice Sfânta Scriptură. Contradicţia cu Sfânta Scriptură constă în aceea că domnul Cezar trăieşte cu iluzia că dacă porţile iadului nu vor birui Biserica lui Christos, asta înseamnă că nici o Biserică locală a Bisericii Creştine Universale nu poate fi biruită de-a lungul timpului. Ori faptul că, în ciuda faptului că Biserica lui Christos nu va fi biruită, şi vedem până în ziua de azi că nu a fost, nu implică faptul că o biserică locală nu poate dispărea din istorie. Faptul că Biserici locale pot dispărea din istorie, faptul că pot fi biruite este arătat de Apocalipsa, cap. I, II şi III în care Christos vorbeşte foarte clar despre posibilitatea "mutării sfeşnicului"; şi realitatea istorică ne arată că, în timp ce alte Biserici au rămas în picioare, Bisericile din Asia Mică, la care face referire Ioan în Apocalipsă, sunt astăzi doar ruine. Mesajul pe care Christos îl adresează prin intermediul apostolului Ioan este în mod special "îngerilor" Bisericilor din Asia Mică, adică episcopilor acelor Biserici, şi arată foarte clar că poate avea loc "mutarea sfeşnicului" adică mutarea Bisericii; şi vedem că în Asia Mică au rămas ruinele. A te baza deci pe faptul, că datorită faptului că Biserica Universală a lui Christos nu va fi biruită, pentru a trage concluzia că o Biserică locală nu poate să dispară este o eroare împotriva adevărului biblic, adevăr care luminează discernământul. Iar a avea discernământ bazat pe adevărul biblic este cu totul altceva decât a avea o frică nejustificată, omenească, frică despre care vorbeşte domnul Ioan Cezar.

Cand am scris textul pe care l-ai comentat, Decebal, aveam in vedere tocmai faptul ca, in receptarea si interpretarea unor evenimente legate de Biserica, oamenii isi neaga, adeseori, adevaratele sentimente. Cunosc acest lucru foarte bine, deoarece meseria mea cu asta se ocupa, printre altele: cu dezvelirea mormintelor frumos varuite.
Exista, in astfel de situatii, cateva tendinte tipice la oameni de a se ascunde dupa deget, din motive pur psihologice. Una din ele este rationalizarea, cautarea de tot felul de argumente, explicatii, scuze etc. pentru a justifica, din pacate, ratiunea ascunderii dupa deget.
Un alt semn este ostilitatea si celelalte, pe care le enumeram in pasajul meu pe care l-ai comentat.

Frica, angoasele, groaza adinca si toate mecanismele de aparare atasate lor, sunt insusiri ale multor asazis credinciosi.

Sau, altfel spus, credinta are multe trepte, ori mai bine zis credinciosii au nesfarsite varste in dezvoltarea lor duhovniceasca si putini sunt cei care, prin Hristos, castigind pe Duhul Sfant, au depasit stratul de infern subiectiv pe care plutim majoritatea dintre noi. Este exact ca in situatia noastra fizica: mergem linistiti pe suprafata pamantului, pe trotuare si sosele, pe campii inverzite, pe pasarele si platforme inaltate la sute de metri si totul e bine si frumos si nu ne gandim, fireste, ca doar nu suntem nebuni, nu ne gandim ca imediat sub scoarta pamantului se afla locuri unde nu ne-ar placea sa ne aflam nici macar o clipa....
Precum pamantul are o zona aparenta, la suprafata, unde totul e bine si frumos, uneori, iar inauntru e pesemne iadul
la fel si omul poate pluti frumos la suprafata propriei minti iar inauntru sa fie tocmai iadul, de care nu stie sau nu vrea sa stie.

Asadar, scripturistic, Domnul spune "morminte frumos varuite" nu doar ca noi sa ne laudam ca nu suntem asa, sau ca sa aratam ca unii din Biserica sunt asa, iar noi nu. Domnul ne atrage atentia fiecaruia dintre noi ca suntem, fiecare in gradul si in felul lui, exact asa: morminte frumos varuite si inlauntru pline de toata putreziciunea.

Asta voiam sa ilustrez prin postarea in care vorbeam despre descoperirea fricii, si anume in partea cand descoperisem ca o buna parte din credinta mea era construita psihologic, de aceea nici nu era rezistenta. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat acel prilej, si multe altele, adevarate incercari lamuritoare, ca sa pricep cam la ce genunchi al broastei ma situez.

Tu insa, poate esti mai avansat, desigur... Poate ca tu esti un barbat fara frica, ajuns la desavarsire, cu ajutorul pesemne al harului existent in alte parti decat Sacramentele...:)
Foarte bine, avem nevoie de astfel de barbati vrednici printre noi, barbati in care aluatul credintei a dospit intr-atat incat i-a transformat cu totul, in paine cereasca, nu alta....

Eu raman o gaina fricoasa, pana la proba contrarie, sau poate nici macar atat...

Cat priveste soarta BOR, de-o fi ca altele din vechime, asta eu nu stiu. Sunt, insa, convins ca Domnul stie. Ceea ce, din fericire, imi mai linisteste un pic angoasele...

P.S. Lasind de-o parte faptul ca ai dat gres cu presupunerea ta legat de modul cum fac si cum nu fac vreo interpretare bazata pe suportul scripturistic (nu, nu gandesc cum ai spus, era mai bine sa ma intrebi, daca doreai sa afli!), astept mai departe, cu rabdare, sa vad cum dezvolti topicul cu harul si Sacramentele. Pana acum bati pasul pe loc. Atat a fost? O simpla izbucnire emotionala la amintirea Sfintilor Palama si Simeon? Pai se poate!... Din partea unui barbat vrednic si fara de frica, eu ma astept la mai mult.
Iar a doua ta trebusoara, asta cu dezvaluirea neajunsurilor din Biserica, pusa alaturi de prima in care ne indemni in alte locuri cu har, popii fiind corupti, nu-i asa?, ce poate insemna? Ca esti preocupat de Biserica, amice, nitel mai mult decat iti e masura. Cata sa iti faci rost de-o masura mai mare, in cazul acesta, ce sa zic... Eu iti doresc succes, cu toata sinceritatea! Domnul sa te ocroteasca si sa te creasca barbat mare si tare in Biserica Lui! AMIN+

Multumesc, Decebal, ca asemenea unui vechi prieten de mai demult, ma vezi fie si inconstient, ca pe un Iona, iar nu Ioan...
Din pacate te inseli si aici. Iona era un profet, asa minor cum a fost, dar profet! Adica om drept inaintea lui Dumnezeu, un ales al Domnului pentru salvarea unei cetati intregi. Nu e desigur cazul meu, acesta, nici pe departe.
Ar parea insa ca poate fi al tau, cel putin dupa cum strigi la pacatosii astia de popi care nu vor nicicum sa se pocaiasca!... Poate ii convingi totusi, pe ei, pe regele lor (ma refer la presedintele tarii aici), pe tot boborul pacatos, eventual si pe animalele lor de povara, sa se-mbrace in sac si sa-si puna cenusa in cap. Ei, daca faci asta... jos palaria!

[glykys]

În prealabil postat de stefan florin

dar cu cei din acesta lume de jos in care traim cu totii (ma refer la ierarhii corupti) ce facem? Ii lasam in continuare sa ne pastoreasca? Uite ce spune Arhiereul Cel Ceresc:
"Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat". (Luca 11:34)
Iar daca comparam ochiul cu ierahul (si nu cred ca gresec deoarece Hristos a spus despre apostoli: VOI sunteti LUMINA LUMII-Matei 5:14) iar acesta este luminatorul Bisericii, iar daca el este rau si corupt...unde ajungem? Arhiereul Ceresc spune ca INTREG TRUPUL va fi intunecat datorita ochiului rau, iar NOI prietene facem parte din trupul Bisericii.

Pai ti-a spus Ioan Cezar foarte bine, ne rugam pentru ei. Avem datoria crestineasca sa ne rugam pentru ei si in particular, nu doar la slujbele Bisericii.
Doar nu ai vrea sa mergem sa ii luam de barba?

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

dar daca ierarhii sunt corupti atunci CE NE FACEM? NU TREBUIE sa luam atitudine? Ierarhul din episcopia din care fac eu parte (Ep. Buzaului si a Vrancei) ESTE CORUPT. E un adevarat despot. A colaborat si cu fosta securitate. Acum e PSD-ist (se putea altfel?), le face si campanie electorala. Trebuie sa ascundem "aceste fapte crestinesti" ale ierarhului sub pres?
PS: toate acestea le stiu de la unii prieteni preoti si de la unii fosti elevi ai Seminarului Teologic din Buzau. Am si o colega de serviciu sotie de preot, asa ca stiu foarte bine situatia din episcopie si cat de "bun" este actualul arhiepiscop

Stii cum se cheama la spovedanie , "telefonul fara fir", nu?

Da' banuiesc ca asta n-ai sa o treci pe lista.