Fumatul si Impartasania

[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este curios că deşi, din câte înţeleg, în concepţia Bisericii Ortodoxe fumatul este păcat, nu am auzit ca în ţările cu majoritate ortodoxă să se fumeze mai puţin. Din observaţiile mele empirice, dimpotrivă: în România, în Bulgaria şi în Grecia se fumează pe ruptelea, mai mult chiar decât în Occidentul cu majoritate catolico-protestantă. Sau este propaganda ortodoxă insuficientă ?

Domnule Dragomir, nu exista o propaganda ortodoxa impotriva fumatului, dupa cum nu exista o propaganda a Bisericii noastre impotriva lacomiei pantecelui, desfranarii, iubirii de argint, mandriei si altor patimi. Biserica ne invata, ne arata calea, ne vindeca, spre a fi feriti de tot ceea ce ne vatama trupeste si sufleteste.

[ecaterina7]

În prealabil postat de Marius22

Domnule Dragomir, nu exista o propaganda ortodoxa impotriva fumatului, dupa cum nu exista o propaganda a Bisericii noastre impotriva lacomiei pantecelui, desfranarii, iubirii de argint, mandriei si altor patimi. Biserica ne invata, ne arata calea, ne vindeca, spre a fi feriti de tot ceea ce ne vatama trupeste si sufleteste.

iar mantuirea nu este obligatorie.

[DragosP]

Cum era aia cu piatra aruncată-n apă?

[lore86]

piatra ca piatra, dar cand auzi afirmatii de ti se zbarleste parul , parca nu prea poti sa taci.

[Kyrie Eleison]

În prealabil postat de lore86

piatra ca piatra, dar cand auzi afirmatii de ti se zbarleste parul , parca nu prea poti sa taci.

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (...) Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm." (Galateni 5:22-23, 25)

Sa invatam de la sfinti: tacerea si contemplatia, ca sa fim umili si smeriti intru Hristos.

În prealabil postat de ecaterina7

chiar acum ascultam marturisirile unui parinte si intrebat ce crede despre fumat a spus: mare virtute, toti sfintii fumeaza de plictiseala in Rai :)))

Ha-ha! Tare de tot!
M-ati inseninat, sora, saru mana parintelui!!

(vedeti asadar ca umorul poate fi o cale mult mai placuta de a aborda viciul fumatului, sau, ma rog, dependenta de nicotina si celelalte, care e indiscutabila)

Va spun si opinia mea, daca primiti.
In primul rand, parintele meu duhovnic ma ajuta mult in lupta mea cu tabagismul, ca sa renunt total, adica. M-a rugat sa nu apelez la medicatie si alte lucruri, ci sa lucrez sub ascultare, pas cu pas. Asa si fac, desi mi-e greu. Pentru ca sunt nerabdator sa scap. As vrea sa fiu nefumator, pentru totdeuna, incepind chiar cu clipa asta. Va marturisesc din toata inima. Credeti-ma, va rog, fratilor. Nu mint.
Cunosc preoti care nu au fumat niciodata, preoti care din fericire s-au lasat si preoti care inca fumeaza. Procentele sunt impartite, ca observatie personala, preotii tineri fumeaza mai des decat preotii mai varstnici (ca procent al fumatorior in populatia generala, vreau sa zic). Presiunea mediului din care provenim e, asadar, foarte mare.
In Franta, cand am studiat (cateva luni) la Lyon, imi era rusine ca fumez. Aproape ma lasasem. De ce? Studentii si oamenii din oras nu fumau (mai rar, ei fumau iarba, precum in Grecia o primesti cu zaharul la cafea.. "cross culture" parca ii spune). Nu fumau la scoala, nu fumau pe strada. Fumau in locuri special amenajate sau la ei acasa. Exclus sub orice forma prin spitale. Exclus cu totul. Ca atare, ma simteam foarte rusinat si, treptat, usor usor, am lasat-o mai moale, abia 2-3 tigari pe zi. Dar, hehe, m-am intors la noi acasa, hehehe... Si brusc am urcat la un pachet!....

O mica observatie: terapeutii care ne-au format in scoala de psihologie din Romania (am avut formatori autohtoni si din lume - francezi, englezi, olandezi, americani - deci multe culturi, o varietate, darul Domnului pentru noi romanii din ecluza asta) ne-au invatat, fara exceptie, sa nu recomandam renuntarea la fumat (sau droguri sau alcool) etc. pana cand persoana consiliata nu este in terapie serioasa de mai multa vreme si pana cand nu aduce singura in discutie fumatul sau altele ca problema. De ce? O, multe sunt de spus... Pe scurt: aceasta-i calea corecta, verificata practic si fundamentata temeinic azi in teorie. Azi se stie. O stiu si preotii, fratilor...
Cine da cu barda, va primi tunuri din alta parte. Macar ca nici nu isi da seama...
(Pica sub actiunea legii duhovnicesti, cum deseori ne arata, ilustreaza Gheron Paisie, de pilda.)

Eu personal consider ca, pentru mine, fumatul este pacat inaintea Domnului.
De ce? Simplu: in actul rugaciunii nu ma suport mirosind a tutun. Nu pot sa ma rog, ma deranjeaza, imi strica gandul, imi deviaza plansul, concentrarea. Mirosul rugaciunii e cu totul diferit de mirosul hainelor si barbii mele de fumator. Ma simt groaznic. Sfasiat. SCINDAT. Ma spal uneori indelung, cu mult sapun si apa calda, cu sampon chiar, ca sa ma pot ruga... poate vi se pare caraghios, poate de neinteles, poate zice iarasi careva ca ma imbat cu slava desarta, poate...si poate... si poate.... Nu, oameni buni, pur si simplu asa e, sa ma iertati. Mirati-va, daca voiti, dar va rog nu va grabiti cu reactiile, cu osindirea.

La fel de dureros, poate chiar mai rau: in incinta bisericii intodeauna mirosul de tutun, daca intra cineva care-i fumator, se intensifica, poate ati remarcat... Nu pot nicicum sa ingenunchez la Maslu, sa ascult Cuvantul Evangheliei, sa tin de epitrahil si in acelasi timp sa imi suport duhoarea tutunului. Nu se pupa!
Greu imi e. Mult imi sunt nesuferit mie insumi. Va rog sa nu ma ironizati aici, sa nu osinditi, va rog. Spun adevarul.

La fel, m-a intrebat parintele: crezi ca a venit vremea Impartasaniei? Prima reactie a fost tresarirea unei mari bucurii. Apoi, instantaneu, m-am pleostit: nu, nu parinte, nu sunt pregatit. ma gandeam la fumatul meu...

Asadar, in cazul meu fumatul e pacat. Pentru ca ma impiedica la rugaciune, la slujbe, la Impartasanie. Ma tin departe de Domnul, lucru despre care abia indraznesc sa pomenesc dar ma silesc sa o fac, ma tin departe tocmai din cauza patimii mele pentru tigari (mai sunt si altele, dar asta cred ca le bate pe toate). Asadar, iata, eu consider ca pacatuiesc foarte.
Va rog sa ma iertati.
Cine poate, rog sa se roage pentru mine sa depasesc patima asta. Va rog din tot sufletul, fratilor si surorilor. Cer astfel ajutor aici. Acum.
Doamne ajuta!

P.S. Cand o tin pe Maria in brate, cand o legan, daca imi pare ca miros a tutun imi blestem ziua cand m-am apucat de fumat. Nu se potriveste deloc, deloc...
Cand stau cu Tudor de vorba (el e astmatic, in recuperare se pare, in vindecare) si imi pare ca miros a tutun, blestem slabiciunea mea.
In general, dragostea nu are nevoie de tigari. Sub nici o forma. Frica, da. Ura, da. iadul, da. Dragostea, nu!
Cand am cunoscut-o pe sotia mea, mi-am amintit, abia dupa o saptamana, dupa prima noastra saptamana petrecuta impreuna tot timpul, mi-am amintit ca sunt fumator... Si din pacate am aprins o tigara pe strada... Asadar, desi atunci fumam un pachet pe zi, nu mi-am adus aminte o saptamana intreaga de tigari! Uimitor! O saptamana e mult, fratilor, pentru un dependent. Dar nu exista sevraj, nu resimteam nici o suferinta!!
Vedeti, asadar, cand zic: dragostea nu are nevoie de tigari. Fumatul e pentru cei care nu traiesc dragoste. Pentru cei rupti de Hristos. Asa cred. Ma iertati.
Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

[ecaterina7]

ioan, eu cred ca esti pe drumul cel bun, ai aceleasi sentimente pe care le aveam si eu inainte sa ma las de fumat. simteam ca nu se pupa mersul la biserica si postul cu fumatul. nu aveam stare 3-4 ore la slujba pentru ca muream de pofta unei tigari cu o cafea. cand fumam nu ma mai regaseam, parca nu fumam eu. eu m-am lasat in ziua cand am venit de la mare anul trecut, ultima tigara am fumat-o in drum spre casa. este foarte greu sa iei hotararea, de fapt asta este problema ca ne fastacim in a ne alege 'ziua', la inceput te gandesti 25 de ore din 24 la tigari, esti mai irascibil, dar eu nu cred ca sotia ta nu te-ar sprijini, cu timpul nu mai ai nevoie de tigara dupa masa, la cafeaua de dimineata, la nervi. nu spun ca este usor, insa eu nu credeam vreodata ca am sa reusesc sa renunt la ele, plus ca 'era singura mea placere'. dupa prima saptamana a inceput sevrajul ca sa zic asa, as fi fumat o tigara cu orice pret, insa de ciuda nu am fumat, cum sa pierd o saptamana de invingatoare pentru o amarata de tigara si uite asa s-au adunat lunile si acum imi amintesc de ele doar cand vad pe cineva fumind si nu ma mai tenteaza. eu am citit Acatistul Sfintei Maria Egipteana si m-a ajutat mult. incearca sa te lasi intr-o zi cand vii din alta localitate sau cand pleci in alta localitate, cand schimbi ceva, trebuie sa reusesti.

ioan cezar, sa-ti ajute Dumnezeu sa te lasi de fumat pentru ca stiu ca nu vei avea liniste pana nu vei reusi sa scapi de viciul asta.

eu m-am lasat de fumat pentru ca este pacat nu pentru ca nu mi-as permite sa fumez sau pentru ca m-as simti rau, dar am avut mustrari de constiinta si acum stau linistita ca macar pacatul asta nu-l mai am.

se zice ca fostii fumatori sunt mai neintelegatori decat nefumatorii si asa si este. eu ma ingrozesc cand vad o doamna la varsta a 3-a fumand, eu nu vreau sa ajung asa sau sunt domni la fel de batrani care vorba aia abia se misca pe langa baston, dar tigara e 'sfanta', nu le lipseste. eu si cand fumam ma comportam ca si cum nu as fi fumat. eu nu judec pe nimeni, din contra daca as putea sa ajut cu ceva cu mare drag as face-o, stiu ca este foarte greu, numai eu stiu cate inceputuri de an am asteptat ca sa ma las.

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de ecaterina7

ioan cezar, sa-ti ajute Dumnezeu sa te lasi de fumat pentru ca stiu ca nu vei avea liniste pana nu vei reusi sa scapi de viciul asta.

AMIN! AMIN! AMIN!
Domnul sa va miluiasca! +

[Profetul de carton]

fumatul asta e tare pacatos si sunt demoni special instruiti care sa vina cu ispita aceasta.