Citate diverse din Sfintii Parinti

[Danette]

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară , zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

(din “Sfinte rugăciuni ale creştinului ortodox“, Mănăstirea Sihăstria Putnei, 2006, sursa online: http://amcuce.wordpress.com)

[costel]

"Dracii se invaluie si se acopera pentru o vreme in viclesugul lor, ca doar isi va lasa omul sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se intampla aceasta, sar dintr-odata asupra bietului suflet si il rapesc ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici decat bietul suflet, il pravalesc fara mila in pacate mai grele ca cele dela inceput, pentru care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strajuim inima, davarsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, impiedicam rautatea vrajmasilor". (Isaia Pustnicul)

[costel]

Se spune in Pateric despre unul care s-a dus intr-o manastire si unii l-au chemat la masa si s-a dus sa manance si el impreuna cu obstea manastirii. Dar cineva de acolo a zis: "Cine l-a chemat pe acesta la masa? Ia dati-l afara!". Si l-au dat afara. Si omul s-a dus. Dupa aceea s-au gandit altii: mai, nu-i frumos sa-l scoti pe om de la masa. Chemati-l iara. Si s-au dus sa-l cheme. Si a venit omul si a stat la masa. Si l-au intrebat dupa aceea unii: "Ce-ai gandit tu, in gandul tau, cand te-au dat afara si te-ai dus si te-au chemat inapoi si ai venit? Altul ar fi zis: ce ma chemati acuma, dupa ce m-ati dat afara?". Si stiti ce a zis? A spus: "M-am gandit sa fiu ca un caine pe care cand il alungi se duce si cand il chemi se intoarce".

[amatyyy]

Cea mai frumoasa podoaba- zambetul.
Cea mai mare bucurie- aceea de a darui altora.
Cel mai puternic mijloc de comunicare- rugaciunea.
Cea mai importanta prezenta in viata omului- DUMNEZEU!

[amatyyy]

Un mare preot mi-a povestit odata ceva care m-a facut sa nu uit pana astazi, si vreau sa aflati si voi toti. " Un om care era mereu ocupat cu treburile lumesti nu fusese demult la Biserica, in Casa Domnului. Cu multe lacrimi catre Domnul s-a rugat Ingerul sau pazitor , si iata intr-o zi, dupa multi ani, acest om intra in Biserica. S-a apropiat de o icoana si se ruga in taina, in acest timp vine o batrinca si ii spune cu repros ca nu se cade ca un barbat sa stea in partea stanga,ci in partea drapta. Tacand si rusinat acest om se duce intr-un colt mai retras in partea drapta si isi face semnul Crucii. in acest timp o alta batrinica observa cum isi face semnul crucii se apropie si il arata cum se face ,ca nu se face corect asa in vant si repede. Sarmanul om si de data asta rusinat si cu mustrari de constinta ,trist se uita in jur...tristetea si dezamagirea il cuprinsese simtind ca nu gaseste iubire aici...si numai gandindu-se asa ca se apropie o alta batrinica si il cerata de ce nu se inchina la icoana si nu le saruta...Sarmanul om nemairezistand a iesit din Biserica si s-a asezat pe o banca.
In acest timp simti o mana calda pew umarul sau ,cand se intoarse il vazu pe Mantuitorul Iisus Hrisots: "DE ce plangi?-il intreaba Iisus."
La care sarmanul om ii raspunde :"CUm sa nu plang Doamne Iisuse Hristoase daca m-au alungat din Biserica."
Iisus Hristos trist cu blandete Ii raspunse: "Pe mine demult m-au alungat."

Cand mi-a povestit aceasta preotul mi-au dat lacrimile.
Am vazut si eu asemenea observatii de la batranele prin Bisericile noastre.
Dumnezeu sa le ierte ca nu prea isi dau sema ce fac.

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
DOAMNE AJUTA!

[mary20]

“Nu este nimic mai sarac decat capul care face filosofie despre Dumnezeu, fara Dumnezeu” –
“Nu vorbi nimic despre Dumnezeu din cele ce nu le-ai invatat de la El insusi.”
“Este foarte primejdios sa vorbesti despre Dumnezeu, ceea ce iti vine in minte, oricat de adevarat ti s-ar infatisa cale vorbite. Cuvantul adevarat despre Dumnezeu, este numasi cuvantul lui Dumnezeu”

[mary20]

“Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre. (…) Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el. In special, vinerea si miercurea, si mai ales in timpul celor patru posturi, trebuie luata o masa o data pe zi, iar ingerul Domnului se va apropia de tine. La pranz mamanca suficient, la cina fii moderat. Dar un trup care este epuizat de penitenta si de boala trebuie intarit printr-un somn moderat, hrana si bautura moderate indiferent de perioada de timp“.(Sfantul Searfim de Sarov)

[amatyyy]

" A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de omul insusi, pentru ca Dumnezeu e pretutindeni."
Sfantul Ioan Gura de Aur
"Daca il iubesti sincer pe Dumnezeu si vei ramane cu tarie in aceasta dragoste, nici o patima nu te va stapani."
Sfantul Simeon N. Teolog
"Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata."
Sfantul Maxim Marturisitorul

[costel]

"Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat atunci cand se apleaca si ii intinde o mana pentru a o ajuta sa se ridice".

În prealabil postat de amatyyy

Un mare preot mi-a povestit odata ceva care m-a facut sa nu uit pana astazi, si vreau sa aflati si voi toti. " Un om care era mereu ocupat cu treburile lumesti nu fusese demult la Biserica, in Casa Domnului. Cu multe lacrimi catre Domnul s-a rugat Ingerul sau pazitor , si iata intr-o zi, dupa multi ani, acest om intra in Biserica. S-a apropiat de o icoana si se ruga in taina, in acest timp vine o batrinca si ii spune cu repros ca nu se cade ca un barbat sa stea in partea stanga,ci in partea drapta. Tacand si rusinat acest om se duce intr-un colt mai retras in partea drapta si isi face semnul Crucii. in acest timp o alta batrinica observa cum isi face semnul crucii se apropie si il arata cum se face ,ca nu se face corect asa in vant si repede. Sarmanul om si de data asta rusinat si cu mustrari de constinta ,trist se uita in jur...tristetea si dezamagirea il cuprinsese simtind ca nu gaseste iubire aici...si numai gandindu-se asa ca se apropie o alta batrinica si il cerata de ce nu se inchina la icoana si nu le saruta...Sarmanul om nemairezistand a iesit din Biserica si s-a asezat pe o banca.
In acest timp simti o mana calda pew umarul sau ,cand se intoarse il vazu pe Mantuitorul Iisus Hrisots: "DE ce plangi?-il intreaba Iisus."
La care sarmanul om ii raspunde :"CUm sa nu plang Doamne Iisuse Hristoase daca m-au alungat din Biserica."
Iisus Hristos trist cu blandete Ii raspunse: "Pe mine demult m-au alungat."

Cand mi-a povestit aceasta preotul mi-au dat lacrimile.
Am vazut si eu asemenea observatii de la batranele prin Bisericile noastre.
Dumnezeu sa le ierte ca nu prea isi dau sema ce fac.

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
DOAMNE AJUTA!

La mulţi ani, amatyyy, căci azi e ziua ta! Ai multe postări de folos pe acest topic, peste care am dat întâmplător...