Sa ne impartasim des sau rar?

[ory]

Nu este vorba de schima mare,nicidecum,ci doar de calugaria normala cu periman(monahie).La greci,adevarata calugarie luata in consideratie o reprezinta aceasta schima mare de care amintesti,iar,tocmai fiindca este atat de importanta,se daruieste foarte rar,la foarte putini oameni.
Ai dreptate cu divortul,iar la divort,mai sufera si cei de pe langa tine,detii viata lor in maini....NO COMMENT!

[Fani71]

În prealabil postat de ory

Nu este vorba de schima mare,nicidecum,ci doar de calugaria normala cu periman(monahie).La greci,adevarata calugarie luata in consideratie o reprezinta aceasta schima mare de care amintesti,iar,tocmai fiindca este atat de importanta,se daruieste foarte rar,la foarte putini oameni.
Ai dreptate cu divortul,iar la divort,mai sufera si cei de pe langa tine,detii viata lor in maini....NO COMMENT!

Adica ce numesc unii schima mica? deci nu legamant definitiv?? Asa se considera in Romania? Nu am mai auzit niciodata de asta... :-(

[ory]

De fapt,nu exista schima mica,este doar rasoforie(jumatate de calugarie,in care nu se ofera periman),apoi calugarie(monah),in care se ofera periman si mantie,dupa care este schimonahie,adica schima cea mare,in aceasta situatie perimanul este mai complex,schima.Perimanul fiind acea panza purtata de catre calugar pe spate cu insemne specifice.

[sophia]

Am unele nelamuriri.
La noi la biserica exista cateva persoane care (ne-a explicat parintele) au dezlegare si se pot impartasi la fiecare liturghie. Cum si de ce se face nu stiu.
Ma intreb atunci insa, cum fac aceste persoane(nu stiu daca se mai spovedesc).
Ele cum traiesc, caci au soti, familie, serviciu? Postesc intr-una, nu mai au relatii cu sotul, sau cum?
In plus eu ma gandesc ca impartasania, respectiv spovedania, nu se poate face nici des nici asa, oricand. E vorba de un respect fata de aceasta taina si fata de Dumnezeu.
Adica nu mi se pare serios fata de Dumnezeu in primul rand: te spovedesti, iar mai gresesti putin, sau nu esti pacatos deloc.
Ai primit iertarea si impartasania, atunci traiesti macar o vreme mai cuminte, te mai stradui sa nu mai gresesti.
Si stiu ca trebuie totusi sa te pregatesti sufleteste si trupeste pentru spovedanie si impartasanie, nu poti oricand si oricum, ca te iarta Dumnezeu oricum.
Eu asa simt.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Am unele nelamuriri.
La noi la biserica exista cateva persoane care (ne-a explicat parintele) au dezlegare si se pot impartasi la fiecare liturghie. Cum si de ce se face nu stiu.
Ma intreb atunci insa, cum fac aceste persoane(nu stiu daca se mai spovedesc).
Ele cum traiesc, caci au soti, familie, serviciu? Postesc intr-una, nu mai au relatii cu sotul, sau cum?
In plus eu ma gandesc ca impartasania, respectiv spovedania, nu se poate face nici des nici asa, oricand. E vorba de un respect fata de aceasta taina si fata de Dumnezeu.
Adica nu mi se pare serios fata de Dumnezeu in primul rand: te spovedesti, iar mai gresesti putin, sau nu esti pacatos deloc.
Ai primit iertarea si impartasania, atunci traiesti macar o vreme mai cuminte, te mai stradui sa nu mai gresesti.
Si stiu ca trebuie totusi sa te pregatesti sufleteste si trupeste pentru spovedanie si impartasanie, nu poti oricand si oricum, ca te iarta Dumnezeu oricum.
Eu asa simt.

Este complcata problema.
Am pus pe alt topic (cred ca cel cu ecumenismul) un link catre cartea parintelui Alexandru Schmemann Postul Mare, cap. 8, in care vorbeste de impartasania deasa. (este pe scribd)
Eu pots a-ti spun din eperienta mea pentru ca si eu am aceasta binecuvantare si mai cunosc multe persoane care o au.

Regula cu postul special inainte de impartasanie nu exista peste tot. La rusi si crestinii arabi de ex. nu exista si cred ca nici la greci.
Noua ni se cere sa tinem posturile obisnuite. Bineinteles atunci cand nu esti bolnav, nu alaptezi sau esti insarcinata, atunci este alt "post", alta asceza adica.
De ce sa te opresti sa ai relatii cu sotul daca te impartasesti des? In general se cere sa nu ai noaptea dinainte, asa cum nici nu mai mananci si bei ca sa te pregatesti.

De spovedit ni se cere sa ne spovedim la intervale regulate, depinde de fiecare aici, si daca avem ceva pe suflet mai des.

Desimea nu exclude respectul. Ar trebui bineinteles sa nu devina un act mecanic, facut din obisnuinta.
Daca ar fi asa, atunci ar trebui sa ne si rugam mai rar, ca dupa logica asta rugandu-ne des nu avem destul respect fata de rugaciune si o facem din obisnuinta, nu?

Insa daca tu asa simti nu cred ca parintele tau te-ar obliga sa faci altfel. Pe mine la inceput cand simteam ca si tine m-a lasat sa continui asa pana s-a facut la mine declicul. Stii cum s-a facut? este o poveste usor caraghioasa care nu ma reprezinta (pt ca in general lucrurile pornesc de la cap pt mine) dar sm sa o spun:

Citeam 'Istoria lausiaca' de Palladius (un fel de pateric) si acolo este o povestire despre sf Macarie cel Mre. O femeie casatorita era curtata de alt barbat, ea insa nu il asculta si nu se invoia sa pacatuiasca cu el, fiind credincioasa barbatului sau. Cel care o curta pune un vrajitor sa ii faca vraji ca sa o sperie. Acesta o transforma in iapa. Vine barbatul acasa si in loc de sotie gaseste o iapa in pat.. Fuga la parintele Macarie, nu stiu cate zile prin pustiu. Acesta se uita odata la ea si spune: aceasta e femie, voi insa aveti och intunecati si nu vedeti. Si indata femeia si-a recapatat infatisarea si cei doi ii multumeau. El le mai spune: Du-e acasa bucurosa. Nu ai gresit, insa sa stii ca aceasta ti s-a putut intampla pentru ca nu te-ai impartasit timp de 3 saptamani". (este si un canon apostolic in acest sens)

Foarte ciudat, dar la mine poivestirea asta a facut declicul, desi niciodata nu mi-a fost frica de magie. Nu de asta, ci ideea ca impartasania te fereste de rau, te ajuta sa lupti cu el, te face sa fii om adevarat.

[ory]

Ce frumos ai spus Fani !!! Si, mai ales , pe intelesul oricarui suflet care nu doreste decat sa se lumineze prin Impartasirea cu Sf. Samge si Sf. Trup al Mantuitorului, lucru, de altfel, foarte greu de inteles din perspectiva Bisericii...de multe ori.
Eu, ma simt uneori atat de subreda, atat de tematoare, atat de...slabita de duh, insa duhovnicul mi-a pecetluit apropierea de aceste Sf. Taine pe o perioada mult prea mare, de fapt, cam nedeterminata...
Este adevarat, sunt nevrednica, sunt vai de capul meu, trebuie sa ma pocaiesc, insa din perspectiva lui .pocainta mea ar consta in insasi schimbarea vietii, inclusiv cea sociala. O mare invalmaseala ! ! !
Am gasit si duhovnici mai ingaduitori, duhovnici care au spus; "Dumnezeu sa judece, eu imi fac datoria sa te apropii de Biserica !". Insa, imi este greu sa trec peste obstacolul celuilalt. Si, sincer...ar cam trebui, caci putregaiul este mult mai extins .
Cateodata imi vine sa nu ma mai intereseze de acest aspect, asa m-am saturat de neomenie, de dogme inventate, de ura justificata prin credinta, de nepasare si seductie...uneori nu mai vreu sa ascult de oameni ca noi, ci doar sa-i accept asa cum sunt, si pe mine, de asemenea...

[ory]

Pana la urma este vorba de manipulare, o vasta manipulare a sufletelor care, de fapt nu doresc sa se complice in detalii atat de neimportante, ci doresc doar sa se apropie de Dumnezeu, lucru ce depinde de Biserica, mai ales in ortodoxie. O manipulare care, in cele din urma v-a pierde teren, fiindca omul s-a cam saturat sa se jertfeasca in acelasi timp in care este sistematic hartuit si nedreptatit de sistem...de oameni carora nu le pasa decat de ei insisi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Ce frumos ai spus Fani !!! Si, mai ales , pe intelesul oricarui suflet care nu doreste decat sa se lumineze prin Impartasirea cu Sf. Samge si Sf. Trup al Mantuitorului, lucru, de altfel, foarte greu de inteles din perspectiva Bisericii...de multe ori.
Eu, ma simt uneori atat de subreda, atat de tematoare, atat de...slabita de duh, insa duhovnicul mi-a pecetluit apropierea de aceste Sf. Taine pe o perioada mult prea mare, de fapt, cam nedeterminata...
Este adevarat, sunt nevrednica, sunt vai de capul meu, trebuie sa ma pocaiesc, insa din perspectiva lui .pocainta mea ar consta in insasi schimbarea vietii, inclusiv cea sociala. O mare invalmaseala ! ! !
Am gasit si duhovnici mai ingaduitori, duhovnici care au spus; "Dumnezeu sa judece, eu imi fac datoria sa te apropii de Biserica !". Insa, imi este greu sa trec peste obstacolul celuilalt. Si, sincer...ar cam trebui, caci putregaiul este mult mai extins .
Cateodata imi vine sa nu ma mai intereseze de acest aspect, asa m-am saturat de neomenie, de dogme inventate, de ura justificata prin credinta, de nepasare si seductie...uneori nu mai vreu sa ascult de oameni ca noi, ci doar sa-i accept asa cum sunt, si pe mine, de asemenea...

Revolta ta, draga Ory, are marea sansa de a lovi si in cei nevinovati. Exista un risc foarte mare in acest sens. Cam asa apar Marile Blocaje . . . .

[ory]

Am spus ceea ce gandesc, in functie de ceea ce intampin si nu cred ca am intentionat, nici chiar subtil, a lovi in cei nevinovati, care de altfel se si stiu.
Exista semne de intrebare, exista puncte de vedere...toate se intampla intre oameni. Mai privim si spre cer, dar calcam si pe pamant...
Cine are minte intelege aceasta atitudine, cine nu are nu o intelege indiferent cum as exprima-o eu. Asta este viata, asta este credinta, exista si partea pozitiva, toti o stim. Nu este nevoie de teama pentru a striga, atunci cand inima chiar iti devine greoaie, nu ar trebui sa simtim teama alaturi de oameni ca noi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Am spus ceea ce gandesc, in functie de ceea ce intampin si nu cred ca am intentionat, nici chiar subtil, a lovi in cei nevinovati, care de altfel se si stiu.
Exista semne de intrebare, exista puncte de vedere...toate se intampla intre oameni. Mai privim si spre cer, dar calcam si pe pamant...
Cine are minte intelege aceasta atitudine, cine nu are nu o intelege indiferent cum as exprima-o eu. Asta este viata, asta este credinta, exista si partea pozitiva, toti o stim. Nu este nevoie de teama pentru a striga, atunci cand inima chiar iti devine greoaie, nu ar trebui sa simtim teama alaturi de oameni ca noi.

Selectia sta in mana, dar mai ales in mintea fiecaruia. Mult subiectivism . . .