Curtea constitutionala a respins legea cainilor vagabonzi !!!

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de AlinB

Yasmina, AnnaKarenina90, ma bucur ca va simti..chit ca reactia voastra nu inseamna si pocainta, dar macar confirma ceea ce am afirmat mai sus.

Multumesc pentru ajutor.

Aline, nu am sa incerc sa te contrazic, din simplul motiv ca am renuntat de mult sa mai lupt cu mintile inchise in sfera impenetrabila a ignorantei crase, cultivata constant, in ritm alert.
Ma bucur ca in realitatea ta alternativa ceea ce am spus eu si Yasmina subliniaza, intr'un fel sau altul, conceptiile tale nascute din prietenia fecunda a unor frustrari (ale caror origini pot doar sa le intuiesc) cu iluzia unei minti luminate, posesoare a adevarului universal.
Dar tu oricum nu aveai nevoie de confirmari din partea noastra. E deja cunoscut faptul ca personalitatile schizoide au acest talent innascut de a nascoci argumente la toate ineptiile produse de mintea ratacita printre masele de cristale de gheata suspendate in atmosfera.

[AlinB]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Aline, nu am sa incerc sa te contrazic, din simplul motiv ca am renuntat de mult sa mai lupt cu mintile inchise in sfera impenetrabila a ignorantei crase, cultivata constant, in ritm alert.

Badarania nu tine loc de argumente.

Ma bucur ca in realitatea ta alternativa ceea ce am spus eu si Yasmina subliniaza, intr'un fel sau altul, conceptiile tale nascute din prietenia fecunda a unor frustrari (ale caror origini pot doar sa le intuiesc) cu iluzia unei minti luminate, posesoare a adevarului universal.

Da, agresivitatea fara suport a afirmatiilor demonstreaza exact punctul meu de vedere: iubirea de caine impinsa la absurd nu face casa buna cu iubirea de oameni.

Dar tu oricum nu aveai nevoie de confirmari din partea noastra. E deja cunoscut faptul ca personalitatile schizoide au acest talent innascut de a nascoci argumente la toate ineptiile produse de mintea ratacita printre masele de cristale de gheata suspendate in atmosfera.

Cu alte cuvinte, argumentele sunt semne ale unei personalitati schizoide.

Afirmatiile tale injurioase fiind binenteles semnele unei bune educatii si iubiri crestinesti.

Mai sa fie, e de ajuns sa zgandaresti putin poleiala si imediat iese putoarea la suprafatza.

[heaven]

Mie mi s-a parut impresionant...desi nu este singurul caz de genul pe care l-am intalnit,sunt multe.

http://www.libertatea.ro/detalii/art...ma-377121.html

[heaven]

În prealabil postat de AlinB

Y
Heaven,

Inca astept sa gasesc iubitorul ala de caini care sa puna oamenii inainte

Iti multumesc pentru raspuns,Alin!
Uite,eu o sa-ti povestesc despre cazul meu,pentru ca mi se pare mai potrivit sa vorbesc despre mine,decat despre altii...animalele au fost cele care m-au ajutat sa ma reapropii de oameni,sa ii inteleg mai bine,sa iert,sa fiu mai senina,sa ma bucur de prezenta fiintelor din viata mea,sa pretuiesc fiecare clipa ce imi este data,asa cu bune si rele si mai ales sa imi depasesc teama si neincrederea.
Un animal ranit,bolnav,nu renunta,ci continua sa lupte pentru existenta...poate fara un picior,poate mutilat,paralizat...nu isi plange de mila,ci merge inainte si mai mult decat atat,de multe ori are puterea sa se bucure,sa ierte,sa fie recunoscator.Cati dintre noi reusim sa facem asta?Lectia asta m-a ajutat sa ma ridic de jos si sa merg mai departe,in niste situatii in care probabil multe persoane ar fi cedat si ar fi cazut intr-o depresie si disperare crunte!
Imi aduc aminte cazul unei cateluse,pe care eu si niste colege l-am avut acum doi-trei ani...o persoana,careia nu doresc sa ii dau nici un fel de calificativ,ii zdrobise toate patru picioarele cu un obiect contondent si o lasase sa agonizeze la marginea drumului.A fost dusa la veterinar,insa nu se mai putea face nimic pentru ea,oasele pur si simplu ii curgeau faramite prin piele,in asa hal fusese de zdrobita,deci a fost nevoie sa fie adormita.Era o puiuta in jur de 6-7 luni,nu ar fi avut ce rau sa faca cuiva...si cu toate chinurile cumplite prin care trecea,pe masa medicului si-a gasit ultima putere pentru a mai da din codita si sa linga mainile celor care incercau sa o ajute...
Poate unor persoane li se pare sub demnitatea lor sa incerce sa invete de la animale,din natura,eu,insa,am invatat multe!
Desi unii spun ca a avea animale in companie,te distanteaza de oameni,in viata mea s-a petrecut exact invers...ele m-au adus in mijlocul oamenilor si m-au ajutat sa ii inteleg,sa ii iert,sa ii accept si sa ii iubesc,in vremea in care studiile in psihologie erau departe de perspectivele mele,credinta palpaia in umbra sperantei care se stingea,iar ranile sapate in suflet erau foarte adanci,iar increderea in oameni disparuse.
Am ajuns la concluzia ca Dumnezeu are cai misterioase de a lucra cu oamenii si pentru fiecare dintre noi gaseste instrumentele potrivite si se pare ca de multe ori printre ele se numara si acest dar pe care ni l-a facut,mai putin pentru beneficiul trupului,cat mai ales pentru cel al sufletului...natura inconjuratoare,cu toate vietuitoarele,florile,bogatiile si misterul ei...Am inteles ca El nu m-a lasat,de fapt niciodata,chiar si in cele mai grele momente de ratacire ale mele,ci a avut rabdare cu mine si m-a adus mai aproape de El,asa cum a stiut ca este mai bine,pentru ca El este Doctorul sufletelor,nu-i asa?

[Yasmina]

uite altceva impresionant(asa cum mi-a parut mie).
http://www.youtube.com/watch?v=emJWi...eature=related

heaven, m-a impresionat istorisirea ta. Atât tu, cât şi Yasmina, faceţi dovada că vă pasă şi de oameni, şi de animale. Mi se pare că aşa trebuie să fie orice creştin. Ascultam, ieri, un cuvânt al părintelui Galeriu, care, citându-l pe sf. Dionisie Areopagitul, spunea că cele inferioare se află (cu dorul lor) în cele superioare mai mult decât în ele însele. De aceea un animal bolnav, rănit, flămând, îşi va căuta „mântuirea” în om, aşa cum omul şi-o află în Dumnezeu.

Mărturisesc că şi eu am învăţat multe de la animale şi, cu speranţa de a nu sminti pe cineva, pot spune că sunt mult asemănătoare nouă sub aspectul manifestărilor de bază, dar şi ca răspuns la afecţiunea oferită. Asta nu înseamnă, însă, că nu mai fac diferenţa între om şi animal.

Există şi persoane ca cele pe care le-a observat Alin. Dar nu faptul că iubesc animalele le face să urască oamenii, ci invers: din cauză că sunt mereu dezamăgite de oameni, neputând ierta, având aşteptări neîmplinite din partea lor, îşi îndreaptă spre animale afecţiunea (ele nu dezamăgesc niciodată, de la ele nu aştepţi mai mult decât îţi pot oferi).

Cât priveşte mila faţă de cei muşcaţi (mai ales când e vorba de copii), este evident că situaţia nu trebuie să rămână ca atare. Dacă tot suntem pe un forum creştin, ar trebui să căutăm soluţii din perspectiva a ceea ce este şi ce nu este păcat. Cum omului i s-a dat stăpânire peste vieţuitoare (cu milă, însă, după modelul Părintelui ceresc), nu cred că este păcat eutanasierea (în fond, ea se aplică şi puilor abia fătaţi). Dar este păcat chinuirea lor. Deci, cum am mai spus, contează felul în care se face.

P.S. Cred că iritarea multora faţă de iubitorii de animale se datorează exceselor pe care le fac mulţi, tratându-le ca pe nişte copii răsfăţaţi. Totuşi, cred că asta ar trebui să constituie un alt subiect.

[Yasmina]

un alt video induiesator :)
http://www.youtube.com/watch?v=PWXigjFm4TM

[AlinB]

Heaven, frumos ce spui tu acolo.

Putem invata multe de la Creatia Lui, in masura in care a ramas neatinsa de pacatul protoparintilor, dar tot mai bine este sa ne raportam la Dumnezeu si sa nu uitam nici de semenii nostri.

Totusi vorbim de problema cainilor vagabonzi si dupa cum vezi, solutia cea mai practica si sigura si umana in acelasi timp e una singura si tocmai a fost mentionata mai sus si de N.Priceputu.

Sau o fi aia in care asteptam sa moara de foame, frig si boli cheltuind in acelasi timp miliarde de lei pentru asta?

[florin.oltean75]

Fara caini ne-am pierde cel putin jumatate din umanitatea pe care o avem in prezent.

daca umanitatea colectiva ar fi cuantificabila...

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Fara caini ne-am pierde cel putin jumatate din umanitatea pe care o avem in prezent.

daca umanitatea colectiva ar fi cuantificabila...

Si vacile. Cu vacile cum ramane?
Carne de pui maninci?

Si vorbesti pentru tine nu? Ca restul am ramane cu destula. De fapt nu sunt singur ca pe latura asta s-ar pierde ceva.
De fapt de pierdut se pierde, cand mai moare cate un copil, batran sau chiar adult mancat de cainii vagabonzi.
De fapt,daca mai bine de jumatate din umanitatea care ti-a ramas e reprezentata de un caine..te deplang.