Pacatul

[George.m]

Teodor al Edessei spune ca "nimenea dintre noi nu e in stare sa biruiasca cu de la sine putere uneltirile si mestesugirile celui viclean, ci cu puterea nebiruita a lui Hristos. Deci in zadar s-au amagit cei ce se mandresc, laudandu-se ca au desfiintat pacatul prin nevointele savarsite de ei si prin voia lor libera.

Acesta nu poate fi desfiintat decat prin harul lui Dummnezeu, ca unul ce a si fost omorat prin taina de pe cruce. De aceea si luminatorul Bisericii, Ioan Gura de Aur, zice ca nu ajunge ravna omului, daca nu se bucura si de revarsarea ajutorului de sus, dar iarasi ca nu castigam nimic din revarsarea harului de sus, daca nu este ravna.

Acestea amandoua le arata Iuda si Petru. Cel dintai bucurandu-se de mult ajutor, n-a folosit nimic, fiindca n-a adus cele ale sale. Iar Petru, cu toate ca a ravnit, fiindca nu s-a bucurat de niciun ajutor, a cazut.
Din acestea doua se tese virtutea. De aceea va rog nici sa dormiti, aruncand totul asupra lui Dumnezeu, nici sarguindu-va, sa nu socotiti ca dobanditi totul prin ostenelile voastre (O suta de capete foarte folositoare, c.68, Filocalia IV).

[vsovivi]

Măi domnule, dar am impresia că mie o să mi se întâmple fix ca lui Iuda şi petru la un loc, adică:

-primind totul mură în gură de sus ca Iuda, nu voi folosi totuşi nimic din lene şi prostie şi mândrie,
-şi ca Petru, având râvnă maximă, voi ajunge să mă laud cu ale mele, cu fărădelegile mele, căci asta caută omul cel învârtoşat, ca un adevărat fiu nu a lui Dumnezeu ci al lui Iona.

Astfel că mă aştept ca un Petruida Iscariboteanul să încep să pun botul la gLumele cele spurcate, să apăs butonul roşu ca să-mi iasă corajul la lumină pentru ca să îndrăznesc să dau cu jula şi să fur poftelelele unor bandiţi... şi după să încep să mă semeţesc dând lecţii şi închinându-mă la nimic şi la nimeni şi la niciodată şi la nicivorbă...

Ce poate fi mai trist şi mai amar decât să te întorci acolo de unde ai plecat: în Ninivezi Sodoma şi Gomora.

Aşa că vai de tine Horazine şi vai de tine Betsaido... căci cauţi mereu să poţi face minuni deşarte... c e arte? Păi arte marţiale şi joiale, fireşte, din fire trupească şi nu duhovnicească.

Ţi se va zice Kaaput... trust... in mee.

[George.m]

"Cand ne aflam in pacat, ne aflam intr-o stare contrara firii, mostenita de la Adam. Cand facem voia lui Dumnezeu, ne-am ridicat in starea conforma firii omenesti, proprie lui Hristos.

Firea noastra asumata de Hristos si partasa de puterile ce-i vin din El ca Persoana dumnezeiasca este readusa in ceea ce-i propriu ei. Precum e propriu trupului sa respire aerul curat, asa e propriu firii omenesti sa se hraneasca cu puterile dumnezeiesti. E propriu firii noastre sa se bucure de ajutorul dumnezeiesc si sa aiba constiinta despre aceasta" (Parintele Dumitru Staniloae).

[George.m]

"Sa nu te tulburi de cazi in fiecare zi, nici sa iesi din lupta. Ci stai barbateste si, cu siguranta, ingerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta e usor de tamaduit cat inca e proaspata si calda. Dar cele invechite, neingrijite si invartosate, au nevoie de multa osteneala, de fier, de brici si de focul ce le insoteste pentru vindecare" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul V, c.12, Filocalia IX).

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Pe aceasta tema am citit o istorioara. Un calugar athonit era bucuros ca nu mai face pacate si i-a spus aceasta altui calugar mai experimentat. Desigur cel dintai s-a gandit ca nu mai face pacate mari. Cel de-al doilea i-a atras atentia ca si pacatele mici, cat boabele de nisip, pot innegri haina Botezului, de aceea i-a spus:
,, - Nisipul, frate, nisipul!"

Asa-i , caci pe cele marunte nu le mai socotim , din obisnuinta , ni se par firesti repetandu-le la nesfarsit ! Pai , clevetirea , o minciunica mica , scapa orice muritor , si atunci ni se par firesti astfel de "mici" pacate , uitand ca tocmai din ele se nasc cele mari !

[cristiboss56]

De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii pentru ca toti au pacatuit in el.(Rom.5:12)

Pacatul si moartea sunt urmari infricosatoare ale faradelegii si ale neascultarii si consecinta robirii libertatii morale a omului.Cel dintai om, lasandu-se inselat, mai intai a lepadat sfatuirea glasului launtric, al ravnei pentru pazirea poruncii dumnezeiesti, mai intai si-a robit libertatea morala sugestiilor diavolului, socotindu-le pe acestea mai mari decat propria lui vrednicie si tindere spre bine; a supus, ca unul care are voie libera, pe cele mai bune sfatuitorului celui rau, ca unuia mai inalt si mai intelept si, ascultand ca un rob de cel chipurile mai inalt a incalcat dumnezeiasca porunca spre a carei pazire tindea si o cauta.Daca Adam, ca fiinta libera si independenta, nu si-ar fi supus diavolului libertatea lui morala, niciodata nu ar fi incalcat dumnezeiasca porunca.Asadar pacatul si moartea sunt consecinte ale robirii morale a omului.Robirea morala este, asadar, cel mai mare rau, ca una care a adus pacatul si moartea, adica denaturarea chipului dumnezeiesc si stricarea sufletului si a trupului.
Pacatul este un mare rau, fiindca slabanogeste sufletul, seamana semintele bolii, il dizolva si il distruge si la urma ii gateste moartea.Asa cum bolile distrug trupurile si omoara, la fel si pacatul face sufletului.Sufletul slab ingreuiat de patima, se clatina pururi si nu poate privi catre cer niciodata si este cu totul neputincios sa isi atinteasca ochii spre lumina adevarului.Despre starea de boala a sufletului din pricina pacatului iata ce spune dumnezeiescul Gura de Aur:
"Asa cum cei bolnavi isi feresc ochii de lumina materiala, din pricina slabirii vederii, si asa cum se intorc de la principiile sanatoase, la fel si cei bolnavi cu sufletul, infierbantati de patima, nu pot sa-si atinteasca ochii cugetului catre lumina adevarului."(Comentariu la FACERE, Sf.Ioan Gura de Aur)"caci la fel si porcii se pleaca la cele de jos si se apleaca spre pantece si se tavalesc in noroi si nu simt ca se umplu de cea mai groasa tina."(Sf.Ioan Gura de Aur, Selectii din diferite lucrari)Si Sfantul Clement al Alexandriei zice:"Sa ne temem de boala nu a trupului, ci de pacate, din pricina carora este boala"(Din cuvintele profetice)La fel spune si cantarea:"Din pricina multimii pacatelor mele slabeste trupul meu, slabeste si sufletul meu".(Canonul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu).De asemenea si Marele Vasile, tot ca slabiciune a sufletului caracterizeaza pacatul, zicand:"Agricultura schimba alcatuirea plantelor, iar grija cea dupa virtute pentru suflet poate sa stapaneasca feluritele slabiciuni"(Omilii,Despre rodul pamantului).dar si Domnul ii priveste pe pacatosi ca pe niste bolnavi, fiindca si zice:Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.Boala sufletului este mult mai grea decat cea a trupului si mai primejdioasa, fiindca in timp ce una duce la moartea trupului muritor, cealalta duce la moartea sufletului vesnic, plata pacatului este moartea, si mai mare decat moartea , fiindca duce la despartirea de Dumnezeu.Si se desparte de Dumnezeu fiindca, potrivit cu cele spuse de Sfantul Evanghelist Ioan, oricine savarseste pacatul este de la diavolul.Caci de la inceput diavolul pacatuieste spre aceasta, de aceea nu este nici o impartasire a luminii cu intunericul.(Cor 6:14)Iar Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca pacatul se savarseste din lipsa fricii de Dumnezeu si ca duce in adancul iadului.Dar ne sfatuieste sa ne departam de pacat, zicand:"Lasa-te de pacat, caci faptul de a pacatui este omenesc, dar a ramane in acestea este cu totul dracesc"(Sf.Ioan Gura de Aur, Catre monahul Teodor).Dar fiindca desfatarea de pacat este vremelnica si pentru ca dupa aceasta urmeaza multa intristare, zice:"In acest fel este pacatul: mai inainte de a fi savarsit, il imbata pe cel stapanit de el, iar dupa ce este savarsit si faptuit, atunci se opresc si se sting cele ale placerii si apoi sta inainte gol invinuitorul, avand rolul unui calau public, care, zdrobindu-l pe cel ratacit, cere cea mai de pe urma pedeapsa, apasandu-l mai greu decat orice povara".Si in alta parte:"Caci nimic nu este atat de greu de purtat precum natura pacatului, nimic nu ne da atata chin precum felul rautatii si ratacirile.Pentru aceasta Hristos a zis celor ce traiesc in pacate:Veniti la Mine, cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi, caci jugul Meu este bun si povara Mea este usoara(Mt.11:28-30)Pentru aceasta si un alt parinte zice:"Ce este mai greu si mai vatamator decat pacatul, dupa cum, dimpotriva, ce este mai usor si mai folositor decat virtutea?"Caci pacatul, asa cum este scris in Pilde, ranindu-i pe multi(Pilde 7:26) ii arunca in osanda, cel fara de lege este prins in laturile faradelegilor lui(Pilde 5:22)Iar virtutea, pe cei ce o lucreaza ii face vii si ii duce la inaltime, dupa cum zice autorul Pildelorom al vietii este tuturor celor ce o stapanesc(Pilde 3:18).
Pacatul corupe dumnezeiasca frumusete a chipului, atat a sufletului, cat si a trupului si il face urat nevrednic, fiindca, asa cum spune Marele Vasile:"Asa cum sunt umbrele pentru trupuri, asa sunt pacatele pentru suflete: le insotesc pretutindeni, dand la iveala faptele".
Pacatul departeaza pe ingerul pazitor al sufletului si preda sufletul si trupul in stapanirea diavolului, fiindca, precum iarasi zice Sfantul Vasile cel Mare, "Caci asa cum fumul alunga albinele si mirosul urat alunga porumbeii, la fel si pe ingerul pazitor al vietii noastre il izgoneste pacatul cel urat mirositor, vrednic de plans"
Pacatul alunga orice sfiala si ii face fara rusine pe cei ce pacatuiesc prin intunecarea mintii lor.Despre nerusinarea pacatului, dumnezeiescul Ioan Gura de Aur spune:"Pacatul, pana ce se savarseste, are oarecare rusine.Dar, dupa ce s-a savarsit cu fapta, atunci ii face cu totul fara de rusine pe cei ce il lucreaza".
"Pacatul, zice acelasi dumnezeiesc parinte, este maica smereniei, iar intoarcerea de la pacat, smerenia insasi".Una inalta si duce sus, celalalt coboara si smereste, una duce in ceruri, iar celalalt in adancul iadului.Si iarasi:"Daca deci pacatul este vatamator pentru cel ce il savarseste, atunci pentru ce ramai in cele destrugatoare?Nimeni cautand sa inghita fierea, nu o aduna iarasi pe aceasta inmultit dintr-un trai rau si nepedepsit".Si Sfantul Marcu adauga:"Pacatul este foc ce arde si orice vei adauga la el il vei aprinde si mai mult"."Se pare ca pacatul este ca o piedica ce opreste cugetul bun al lui Dumnezeu sa fie intru noi"."Pe cei ce slujesc pacatului ii asteapta intristarea si munca gheenei".Pentru aceasta ca de fata sarpelui fugi de pacat; de te vei apropia de el, te va musca;dinti de leu sunt dintii pacatului, care omaoara sufletele oamenilor.
Necuratia sufletului, Sfantul Ioan Gura de Aur o numeste pacat:"Este mai bine sa fii murdar de noroi decat de tina pacatelor".Asa cum viermele roade din lemn si mananca lemnul si mananca si lana, avand de la sine insusi inceput , la fel si intristarea si moartea sunt nascute din pacat si consuma pacatul."Si iarasi:Sabie cu doua taisuri este pacatul(Intelep.Sir.32:3)


http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...t-b1-p1607.htm

Patimi sufleteşti sunt acestea: uitarea, nepăsarea şi neştiinţa. Când ochiul sufletului, sau mintea, e întunecat de acestea trei, e luat apoi în stăpânire de toate patimile care sunt acestea: neevlavia, credinţa strâmbă sau toată erezia, blasfemia, iuţimea, mânia, amărăciunea, înfurierea năpraznică, ura de oameni, pomenirea răului, vorbirea de rău, osândirea, întristarea fără temei, frica, laşitatea, cearta, rivalitatea, pizma, slava deşartă, mândria, făţărnicia, minciuna, necredinţa, zgârcenia, iubirea de materie, împătimirea, afecţiunea pentru cele pământeşti, trândăvia, micimea, de suflet, nemulţumirea, cârtirea, înfumurarea, părerea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stăpânire, dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşirea, înşelăciunea, ironia, duplicitatea, învoirea cu păcatele părţii pătimaşe şi gândirea deasă la ele, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine, care e maica şi rădăcina tuturor relelor, iubirea de argint, reaua nărăvire şi răutatea. Iar patimi trupeşti sunt: lăcomia pântecelui, nesăturarea, desfătarea, beţia, mâncarea pe ascuns, iubirea de plăceri felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăţia, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor, împreunarea cu dobitoacele, poftele rele şi toate patimile urâte şi potrivnice firii, furtul, jefuirea celor sfinte (sacrilegiul), hoţia, uciderea, orice moleşie trupească şi bucurie de voile trupului mai ales când trupul e sănătos, ghicirile, descântecele, farmecele, prezicerile, iubirea de podoabe, uşurătatea, moliciunile, înfrumuseţările, vopsirea feţei, pierderea vremii, umblarea fără rost, jocurile de noroc, reaua şi pătimaşa întrebuinţare a lucrurilor dulci ale lumii, viaţa iubitoare de trup, care, îngroşând mintea, o face pământească şi dobitocească şi nu o lasă niciodată să tindă spre Dumnezeu şi spre lucrarea virtuţilor. Iar rădăcinile tuturor patimilor acestora şi, cum ar zice cineva, cele dintâi pricini ale lor sunt: iubirea de plăcere, iubirea de slavă şi iubirea de argint, din care se naşte tot răul. Dar nu săvârşeşte omul nici un păcat, dacă nu-l biruie şi nu-l iau în stăpânire mai întâi aceşti uriaşi puternici, cum zice preaînţeleptul între asceţi Marcu, adică uitarea, nepăsarea şi neştiinţa. Iar pe acestea le naşte plăcerea, odihna, iubirea slavei de la oameni şi împrăştierea...

http://www.filocalia.ro/sfintii-desp...Ioan_Damaschin

[Ekaterina]

Raul e molipsitor! E lucrarea unui duh necurat, in sufletul si trupul nostru, cu voia si participarea noastra. Pacatul antreneaza intreaga noastra fire si ne face sa traim o multime de senzatii, emotii, reprezentari. Fiecare dimensiune a acestui complex de trairi are undele ei, vibratiile ei si se propaga in jur si cautand sa se comunice cuiva.

Viata omului e traita de fiecare persoana in parte, dar se si impartaseste, prin firea una, si celorlati, in functie de puterea de vibratie a trairii respective. De exemplu, rugaciunea, insotita intotdeauna de puterea lui Dumnezeu cea necreata, ajunge pana la marginile lumii in timp si in spatiu.

Vorbele goale, in desert, au o putere mai mica. Ajunge sa nu le dai atentie si scapi nevatamat... Dar blestemul, ocara, pornografia, hulirea – fapte, cuvinte sau ganduri potentate de puterile duhurilor intunericului - au o raza si o influenta mult mai mare si fiecare altfel in functie de puterea duhului respectiv si a vulnerabilitatii celor atacati. Avem insa o mare stiinta dumnezeiasca prin care putem sa nu fim vulnerabili...

Demonii „specializati” pe desfrau, mai ales pe formele impotriva firii, sunt dintre cei mai puternici pentru ca ei ataca viata omului, darul lui Dumnezeu cel mai de pret. Si vulnerabilitatea omului e mai mare aici pentru ca e mai ispitit de ce nu „are voie”! Sau pur si simplu e vulnerabil din nestiinta, sau din prostie, cum se spune la mine in sat: crede ca poate incerca o data, sa vada cum este. Numai o data! Si vrajmasul ii mai da si asigurari ca poate renunta oricand...

Senzatia de placere e foarte puternica, e paralizanta pentru constiinta si-l poate inrobi pana la indobitocire daca nu a apucat sa guste din bucuria spirituala de a fi om, de a iubi si de a fi iubit, de a pretui si de a fi pretuit, de a avea o misiune pe lume si de a se bucura liber de darurile vietii de acum si din veci. Numai omul poate avea putere impotriva placerii. Dar numai daca devine om si nu cade in cea de dobitoc. (Maica Siluana)

[glykys]

Raul e molipsitor, dar si binele e molipsitor!

[Demetrius]

În prealabil postat de glykys

Raul e molipsitor, dar si binele e molipsitor!

"Că tot darul cel bun şi desăvârşit de sus este, coborând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă înălţăm..."

Lepra este contagioasă, dar oare și sănătatea?