Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

6. Se vede clar că îşi face educaţia sexuală citind pe furiş Leviticul, din care a învăţat clar că sexul este păcat:
“și iată în levitic 12 se arată clar că e păcat!”

Deși atunci am citit cu simț de răspundere pentru prima dată, ca să fac socoteala aia corectă cu 7+33 respectiv cu 14+66, ca să mă corectez că nu sunt 40 de zile după botez când femeia e necurată ci 33 sau 66, abea atunci am priceput că, fiindcă este o jertfă antilăcomie de ardere de tot și una de ștergere de păcat, atunci am realizat. Și ce păcat poate să aibă o femei gravidă care aduce pe lume un prunc? sau o pruncă? Ce altceva fac ei decât imperechere sub taină, deci iată că e păcat jochiul sexual ce aduce pe gLume copii și necurată este femeia 40 de zile ori 80 de zile ca în vremea curgerii sângelui ei, iar pruncul se poate boteza abea după 7 zile respectiv după 14 zile, deci iată că „în păcate m-a născut maica mea” cum zice regele prooroc David la psalmul 50!

Iar educație sexuală spre libertinajochiulhul celui rău faceți voi cu Bebe Mihăiescu ăla al vostru cu care vă distrați la toate emisiunile de sexologie, că eu nu-l mai urmăresc fiindcă m-am lăsat de sport!

7. Se vede clar că tot Leviticul stă şi la baza studiilor lui postliceale de Puericultură Practică:
Deci reise din text, foarte clar, și faptul că[...]Deci din acest text al Leviticului 12 se înțelege foarte clar că pruncul nou născut este necurat 7 zile

Păi dacă nu este necurat pruncul, atunci de ce trebuie să stea 7 zile ori pentru pruncă 14 zile împreună cu maica lui care este necurată? Deci se arată prin contrast că această creație de 7 zile respectiv 14 zile este una necurată și viceversa față de cum a creat Dumnezeu pe Adam din pământ și apoi pe Eva din coasta sa.

8. Se vede clar că a descoperit în noi două vrăjitoare persiflatoare care duc o crâncenă vânătoare de sectanţi:
“toate cu scopul clar de a decredibiliza și a persifla, căci un nenia v-a făcut să fiți voi sigure că pucioșii mint ori inventează, deci că e sectanți...”

I

arăși vă flatați; Nu duceți voi nici o luptă ci vă ridicați poalele în public vădindu-vă clar că sunteți unelțicile lui nenia, iar eu v-am arătat că și proștii ca mine se prind ceea ce urmăriți în scopurile voastre, să faceți pe plac lui nenia! flatându-vă că ați făcut un bine națiunii... da, i-ați distrat pe toți cu lupta voastră, luptă de lingviste, luptă în noroi, în keciup, în friscă, în cremă de căpșuni... ce fain!

9. Se vede clar că s-a prins că eu m-am prins că proorocii pucioşi, ale căror proorocii nu se împlinesc, sunt orbi:
“Deci e clar ca lumina că negi duhul proorociei, duhul Luminii, zicând că întunericul a cuprins-o, deci e clar că susţii că toţi proorocii erau orbi...”

Inventezi, născocești, vorbești pe lângă fiindcă ce zic aici e ca mai sus, voi nu credeți că exista Mângâierea lui Israel și nu credeți că există Mângâierea Noului Israel, ci fiind duse călare pe duhul eretic și sectant al necredinței, exact cum erau duse vrăjitoarele călare pe mătură ori fariseii și saducheii pe camilă așa susțineți și voi că proorocii nu e prooroci, că Duhul nu e Duhul, și că voi deși sunteți ca pisoii care nu și-au deschis ochișorii voi susțineți mereu ca și fetele cucuiete că vedeți, poi voi vedeți doar stele verzi fiindcă intrați mereu cu nasul în,... în... stâlpul de telegraf... adică în textul meu injineresc! ce mai și fulgeră din când în când, că acuma, în ultimii ani, au pus și liniile de înaltă tensiune, unii, să treacă pe acolo, ca să fie mai palpitant. Dar este scris și de oameni în zonele de transformare: Pericol de electrocutare, Pericol de moarte! și e capul de mort galben cu oasele, dar degeaba zic că oricum nu vă pasă!

continuarea mai jos

[vsovivi]

10. Se vede clar că a văzut şi cu ochii închişi că e clar că noi nu ne contrazicem:
“păi aia măcar aveau ochi, căci voi dacă îi ţineţi strâns închişi e clar că nu vă contraţiceţi...”

Era vorba că ăia aveau ochi, dar voi care vi-i țineți strânși închiși nu mai aveți cum să vă contraziceți ci voi ziceți lecția de la nenia pe de rost, fără rost, aplicată prost, care v-a predat-o nenia pe la ștefan ghiorghiu sau v-a făcut să vă simțiți singuri marea datorie pisicească și singure să vă contraziceți... că doar e clar că dacă țineți ochii închiși strâns nu mai intră praful și pulberea ci cresc urdori așa ca nisipul, precum înghite nisipul deșertului pe câte un îndrăzneț temerar, cu capul făcut calendar, așa de multe urdori.

11. Se vede clar că aşa de tare îl deranjează satisfacţiile altora, încât face clăbuci la gură şi dă să fugă în mărăcini:
“Deci e clar ce vă dă vouă satisfacţii: izbânda avocăţească, şi pentru asta aţi face orice compromis, folosindu-vă de orice tertip, şi aţi aşterne aici toată caterinca posibilă doar ca prin efect şi punere în scenă să mai bifaţi voi acolo în rechizitoriul vostru, în zapisul grefierului, încă o mică gheruială împlinită pe faţa Domnului în speranţa ca întimidarea o să ne facă să fugim între spini şi mărăcini aşa ca iepuraşul hăituit de vânători, dulăi şi gonaci...”

Acuma și clăbucii de la gura mea vă dau satisfacții? ăia albi sau ăia roșii deși nu mestec așa ca voi ciungă...m

12. Se vede clar că nutreşte o antipatie manifestă faţă de antisemitism:
“Se vede clar diferența de aspect, de conținut, și anume că urarea finală, a fost mult mai frumos tocmită cu ocazia plinirii proorociei! și apare ceva nou: slava poporului Tău Israel!”

Nu mă ocup de semitism ori antisemitism că asta e politica celor ce vor să-și acopere faptele dându-se mereu victime, ori unii ori alții și imeidat ce ți-e milă de ei, fie unii fie alții, imediat înscăunează minciuna, interesele lor, deci eu nu fac politica lor, ci mi-e milă de ambii în mod egal, de cei ce au suferit pe nedrept, nu ca să le dau apă la moară la „dovezile lor” ci că mă văd pe mine în ei.

13. Se vede clar că atunci când trage concluzii, le trage de păr ca să nu-i cadă părul în ochi:
“Deci concluzia este clară, prima dată a zis „cu ochii mei văd” iar a doua oară a zis „văzură ochii mei””

Poi chelului ce păr să-i mai cadă în ochi? eventual ăla din nas cînd stă în cap! dar concluzia mea de mai sus e foarte clară, și nu e deloc trasă de păr, ci pe voi v-am tras de limbă că nu ați fost atente nici la topica frazei, nici la verbe, nici că apar cuvinte în plus în exprimarea de la Templu, câteva cuvinte, deci v-am demonstrat add litterram așa ca pentru voi, expre pentru voi, două fete cucuiete, cu cucuie roșii... de la stâlp... că am făcut în armată morse, de aia e de telegraf și de telefon-radio.

14. Se vede clar că-i tare la calendar: calendarul pucios (pe stil vechi) este valabil, deşi e vechi, iar cel din BOR (pe stil nou) este expirat, deşi e nou. Tot la fel de clar îi este că stiliştii nu sunt stilişti:
“Nu e vorba de stil căci nu sunt stilişti! şi iată o altă minciună drept argument, ci calendarul e clar că acela e valabil, ăla care îl afirmă CLD,...”

Păi stiliștii sunt stiliști, dar voi nu știți face deosebirea și iată că susțineți că nu e valabil calendarul vechi! iar eu v-am zis că îl țiu pe ăla nou dar valabilitatea e a lui Dumnezeu deci CLD a zis că acela e corect, ăla pe Vechi! dar nu ca să facem iarși stilism din el, ci v-am zis că ăla e valabil fiindcă El cunoaște vremurile, doar Tatăl cunoaște Vremurile, iar asta nu înseamnă stilism, dar iată că acum voi îmi ziceți mie că eu neg și zic că stiliștii nu sunt stiliști, dar eu am zis altceva că voi habar n-aveți care e diferența între un stilist și un ortodox, că iată că voi sunteți stiliste cu calendarul pe nou, că și așa poți fi stilist iar voi tocmai ați dovedit-o, căci ați pus mai sus calendarul ca pe sfântul din calendar! Care? este Unul aici, mai mare ca Templul și ca altarul! acolo în calendar!

15. Se vede clar că gLumeşte susţinând că noi, tot susţinând catehismul BOR şi combătând sectele cu Scriptura în faţă, ne-am molipsit de la sectanţi şi ne-am contaminat cu venin de erezie exantematică:
“...reiese clar că sunteţi insuflate de duhul ereziei şi voi născociţi erezia crezînd că aţi priceput textul în mod corect, cu scriptura fiind voi în faţa voastră, exact ca şi orice eretic pui de năpârcă, [...] e clar sper că pentru toată gLumea,...”

Nu v-ați molipsit ci voi le-ați născocit și inventat!, că dacă așa știți voi pricepe din texte atunci mie mi-e clar ce gLume faceți voi, umor negru! cinismul cel mai absurd! și ziceți că v-ați contaminat de la alții, nici vorbă, voi ați născocit exact așa cum marea a puiat puiță și cum pământul a dat reptile și năpârpârci... deci voi ați creat pandemia asta aviară și porcină încorcită ieșind așa niște găini cu șoriciul gros exact ca porcii...

16. Se vede clar că toate “Înterpretările” lui Vsovi de până acum au fost în ceaţă şi că abia acum ceaţa i se pare că se mai risipeşte:
“Deci înterpretarea abea acum e ceva mai clară...”

Interpretarea se clarifică mereu dar de sus, de la CLD, și nu de la cei ce cred ei că doar ei văd, ei numai... numai ei...
iar când o să se risipească toată ceața atunci unii o să cam se vaite zicând că au fost păcăliți așa ca de 1 aprilie. Dar nu eu i-am păcălit, ci nenia!

[vsovivi]

Deci dragele mele lingviste, dragele mele soricele creștinele: Ce ie galben și moale și stă sub gard la soare și acum șade ca o umbreluță într-un picior fără să emită putoareoareoare... fiindcă l-a acoperit pisikaa cu nisip? ghici ciupercă ce e? Crezi că e cacaoa cu lapte?

[mariamargareta]

Secta eretică “Noul Ierusalim” propovăduieşte că A Doua Venire a Domnului a avut loc deja şi este în plină desfăşurare la Pucioasa. Ei pretind că Hristos a fost purtat în chip tainic şi supranatural (“Duh şi Cuvânt”) în trupul Virginiei Tudorache timp de 25 de ani (1955-1980) , motiv pentru care Verginica este numită de pucioşi “ Prea Sfânta Purtătoare de Dumnezeu” prin similitudine cu apelativul “Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu” pe care creştinii de pretutindeni îl atribuie Maicii Domnului”. După moartea Veginicăi (†1980) a urmat o inexplicabilă şi derutantă pauză, apoi Hristosul Pucios a continuat să “vină” la Pucioasa (tot prin “Duh şi Cuvânt”) prin Maria Tudorache, sora Verginicăi, în perioada 1982-1994). Deşi “venea” prin Maria exact la fel cum “venea” şi prin Verginica, liderii pucioşi de astăzi nu vor să o recunoască pe Maria Tudorache (†1997) ca pe o “purtătoare de Dumnezeu”, ci doar ca pe o “Punte de Trecere” între Verginica şi Ei, Liderii Pucioşi, ultimii şi cei de pe urmă “prooroci” ai “Cuvântului Pucios”. Asta pentru că, începând cu anul 1990, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor au început să “proorocească” în paralel şi la concurenţă cu Maria, timp de patru ani (până în anul 1994, an când Maria a fost forţată de liderii pucioşi să abandoneze activitatea “proorocească”). Rămaşi stăpâni absoluţi pe domeniul pucioşesc, cei doi lideri au “proorocit” singuri din 1994 şi până astăzi. În anul 1995, şi apoi în 2006, ei au cules (pe alese) texte din mesajele lor şi din cele anterioare (rămase de la “proorociţele” Verginica şi Maria) şi au scos din ele două ediţii ale Bibliei de la Pucioasa, supranumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”.
Normal ar fi ca, fiind vorba de “Cuvântul lui Dumnezeu”, partea comună din cele două ediţii ale cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” să fie neschimbată, astfel ca nici o iotă şi nici o cirtă să nu cadă sau să se zdrelească din “vorbirea Domnului”. Asta dacă plecăm de la premisa că “vorbirea Domnului” este ireproşabilă, căci Domnul nu poate greşi, doar este Dumnezeu! Surpriză însă! A doua ediţie a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” conţine mii de modificări faţă de cea precedentă, multe dintre ele fiind corecturi de fond şi de mare amploare, ceea ce creează unele semne de întrebare. Este acesta cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, dacă liderii pucioşi îşi permit asemenea imixtiuni grosolane în “textul sacru”, sau este un fals făcut de om în dreptul lui Dumnezeu? Să presupunem că ar fi, într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu. E posibil ca Dumnezeu să fi greşit într-o asemenea insuportabilă măsură, astfel încât să fie strict necesar ca în urma Lui să vină corectorii pucioşi şi să opereze aceste mii de schimbări?
Să luăm un singur exemplu. În ediţia din anul 1995 a Cărţii se vorbeşte (evident, eronat) de o “Facere” a lui Hristos din Fecioară, în loc de binecunoscuta Lui Naştere. Liderii pucioşi revin în anul 2006 şi corecteză textul, înlocuind cuvântul compromiţător “fac” cu cuvântul corect “nasc”. Cine a greşit? A greşit Dumnezeu, iar liderii pucioşi vin în urma Lui şi-L corectează? Absolut incredibil şi improbabil. A greşit omul, autor al falsului intitulat “Cuvântul lui Dumnezeu”, iar acum vine tot el ca să-şi corecteze propriile lui greşeli? Mult mai plauzibil, chiar mai mult ca sigur. Iată şi textele cu pricina:

Ediţia 1995: Am venit la tine prin cuvânt. Am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum 2000 de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă fac trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc măi Israele, ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată iar M-a trimis la tine şi stau cu tine de 40 de ani. O, ce mult te iubesc Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasadin 7 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Am venit la tine prin cuvânt, am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum două mii de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă nasc trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc, măi Israele! Ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată, iar M-a trimis la tine, şi stau cu tine de patruzeci de ani. O, ce mult te iubesc, Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori! (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasadin 25 martie/7 aprilie 1994)

Liderii pucioşi corectează aşadar în ediţia din anul 2006 o gravă eroare teologică strecurată în ediţia precedentă, cea din anul 1995. Este vorba de cuvântul fac, pe care ei îl înlocuiesc acum cu nasc, pentru a nu intra în contradicţie cu Crezul creştin, care spune despre Fiul că este “născut, nu făcut”. În mod limpede aici este vorba de o uriaşă eroare omenească, corectată de o (aceeaşi) mână omenească. Acest “Cuvânt” care se pretinde a fi de la Dumnezeu n-ar fi putut să apară cu o asemenea eroare, deci e clar că e cuvânt omenesc şi nu dumnezeiesc. E o vorbă în popor: “Dacă tăceai, filosof rămâneai”. Liderii pucioşi ar fi fost mai inspiraţi dacă lăsau cuvântul fac neschimbat, şi atunci mai mult ca sigur că deosebirea de nuanţă trecea neobservată, fiind în cel mai rău caz atribuită unei particularităţi de vorbire a autorului. În momentul însă când vii şi corectezi un anume cuvânt, oricare ar fi acela, scoţi în evidenţă că n-ai fost de acord cu exprimarea respectivă şi ai insistat ca ea să fie modificată, pentru a anula o greşeală. Înseamnă că acolo era ceva greşit. E un fel de a te da de gol singur că ceva este în neregulă.
În această frază mai există însă o a doua eroare de fond, care a scăpat corecţiei liderilor pucioşi. Este vorba de o contradicţie majoră care se referă la pretinsa revenire a lui Hristos pe pământ, printre pucioşii pravoslavnici. La începutul frazei se spune că acest Hristos a venit la pucioşi cu lucrarea naşterii din Fecioară, (cităm) “Am venit la tine prin cuvânt. Am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum două mii de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă nasc trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut”. La finele frazei se propune însă o altă paradigmă: Hristos S-a întors pe pământ şi a venit la pucioşi pe norii cerului, trimis de Tatăl, şi stă de 40 de ani cu pucioşii, (cităm) “măi Israele! Ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată, iar M-a trimis la tine, şi stau cu tine de patruzeci de ani. O, ce mult te iubesc, Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori!”
Dincolo de faptul că prima construcţie propune o repetare, inutilă acum, a Naşterii de acum 2000 de ani a lui Hristos din Fecioară, (repetare distorsionată prin mimetism de către pucioşi, care au inventat povestea purtării lui Hristos-Cuvântul în trupul feciorelnic al Verginicăi), legenda ţesută în jurul ei este de-a dreptul absurdă şi mincinoasă. În acest scop, liderii pucioşi falsifică realitatea în mod îndrăzneţ şi ingenios, pretinzând că Hristos-Cuvântul este adus astăzi poporului pucios (denumit de ei Noul Israel) la “mânăstirea” mixtă de la Pucioasa (denumită de pucioşi Noul Ierusalim) de o altă Fecioară, Fecioara Virginia, care este Purtătoare de Dumnezeu, tot aşa cum acum 2000 de ani a fost adus poporului Israel de către Fecioara Maria, care este Născătoare de Dumnezeu.
Cea de-a doua construcţie, prin care Hristos vine pe norii cerului, nu numai că o contrazice pe prima, dar este şi ea lipsită de temei scripturistic, deoarece Biblia nu vorbeşte de o revenire a lui Hristos în chip nevăzut (Hristos revenit în Duh şi în Cuvânt pe pământ, după cum reclamă pucioşii) pe norii cerului, ci o revenire întru slavă, pe care toată suflarea pământului o va vedea. În plus, admiţând că această “venire” de la Pucioasa ar fi A Doua Venire a lui Hristos, urmează neapărat să aibă loc şi o A Treia Venire a lui Hristos, cea în care El va fi văzut aievea, întru cinstire şi slavă, venire pe care pucioşii o admit şi pretind că o aşteaptă, ignorând însă în chip inexplicabil că Biblia nu vorbeşte de trei veniri ale lui Hristos, ci numai de două!

[vsovivi]

Hai să-ți spun eu cum e cu făcut, e același lucru cum a fost la început făcută Eva din coacoasta lui Adam, așa a fost Făcut Adam Cel nou din sămânța Femeii, devenind Fiu al Omului Născut din fecioară, deci ambele texte sunt corecte și nu e necesară nici o corectură ca să se armonizeze cu textul crezului, căci Hristos a apărut în Preasfânta cu mult timp înainte de a fi fost El făcut spre a fi El apoi Născut în chip văzut din Fecioară preacurată... a apărut prin rugăciunile ei și ale poporului dreptcredincios.

Deci dragele mele lingviste iată că iarăși ați dat cu nasul în bară crezând că ați dat gol. Mă, și dacă nu v-aș fi spus, că e tensiune înaltă prin liniile de curent și vă curentează dacă nu sunteți cuminți.

Iar apoi creați un sofism deznădăjduit sub formă de bășcău despre o paralelă inventată și ce anume înseamnă să fi purtător de Dumnezeu, păi exact aia înseamnă termenul Hristofor, ce rezultă, căci fiica cea bună a maicii Domnului, sf. proorociță Verginica, este exemplul cel mai clar al substanței care dă sens termenului Hristofor! Iar voi iată că vreți să scoateți un soi de mândrie din asta, păi nu a fost sf. Verginica cea mai smerită dintre fecioarele curate găsite de Domnul la vremea respectivă potrivite pentru lucrarea Lui? Și care a rămas smerită până la moarte? Deci despre ce mândrie vorbiți voi că ar fi existat la ea sau la copiii ei duhovnicești? deci iarăși viseu, viseu, viseu... și nu cred că aberați de foame, că voi precis nu țineți post decât eventual un soi de dietă, o sclifoșenie aristocratică de alegere mofturoasă între mâncâruri, dacă sunteți capabile de astfel de miștocării inchizitoriale. Căci omul care postește, ăla se străduie să nu mintă, să nu fure și să nu cadă în ispită, ori în mândrie și nu se pune să facă circării importate de pe la circus globus... deci e clar că aveți intereul viclean și ascuns al lui nenia. Ce datorie vă insuflă nenia?

Deci sigur sunt valabile ambele texte chiar dacă au diferențe de cuvinte, iar Domnul n-are nevoie de corecturi după pseudofilozofii farisei moderni așa cum insinuezi că de frica lui Pisikaa au corectat proorociile acordându-le cu ceva, ultimii prooroci; păi ce, au retras ei edițiile mai vechi dând erată în locurile respective? nu! deci e clar că și alea sunt valabile... căci acu 2000 de ani a fost Rugăciune, apoi Facere Nouă din preacurată pururea fecioară de către Dumnezeu, din sămânța fecioarei, căci ea a crezut și a primit, iar apoi Naștere minunată, nesângeroasă și nedureroasă, deci iată Fiul Omului, așa cum a fost proorocit Omului după căderea lui din Rai! Mângâierea lui Israel, și acum Mângâierea Noului Israel, cel din creștini, cel din români.

[mariamargareta]

Vsovi presupunea:
Hai să-ți spun eu cum e cu făcut, e același lucru cum a fost la început făcută Eva din coacoasta lui Adam, așa a fost Făcut Adam Cel nou din sămânța Femeii, devenind Fiu al Omului Născut din fecioară, deci ambele texte sunt corecte și nu e necesară nici o corectură ca să se armonizeze cu textul crezului,[...]


Deci sigur sunt valabile ambele texte chiar dacă au diferențe de cuvinte, iar Domnul n-are nevoie de corecturi după pseudofilozofii farisei moderni așa cum insinuezi că de frica lui Pisikaa au corectat proorociile acordându-le cu ceva, ultimii prooroci; păi ce, au retras ei edițiile mai vechi dând erată în locurile respective? nu! deci e clar că și alea sunt valabile...

Dacă nu era necesară corecţia "...Mă nasc trup..." în loc de "...Mă fac trup...", de ce au mai operat-o liderii pucioşi, în ediţia a doua a Cărţii de la Pucioasa?
Eu cred că au operat-o pentru că şi-au dat seama că au greşit, deoarece Crezul spune clar despre Hristos: "...născut, iar nu făcut..." Tocmai prin asta se defineşte Hristos: El este Fiul lui Dumnezeu cel Unul Născut mai înainte de veci din Tatăl şi tot El este Fiul Omului cel Unul Născut din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Hristos , spre deosebire de creaţia lui Dumnezeu, este Născut, nu făcut.
Deci: de ce au operat pucioşii schimbarea? Tu ce crezi?

[mariamargareta]

Rămaşi fără sprijinul concret al adepţilor Verginicăi (care în anul 1980 s-au risipit pe la casele lor, dezamăgiţi că moartea “proorociţei Virginia” a însemnat îngroparea speranţelor lor de a se întâlni cu Hristos pe norii cerului), liderii pucioşi şi-au îndreptat atenţia şi speranţele spre copiii (fiii şi fiicele) acestor adepţi. Aceştia nu erau intoxicaţi, aşa cum fuseseră părinţii lor, cu promisiunile mincinoase ale Verginicăi cum că “niciun pucios nu va mai gusta moartea”, deci puteau fi momiţi la secta pucioasă cu promisiuni noi şi atrăgătoare. Zis şi făcut. Liderii pucioşi au început în anii ’90 o campanie de racolare de tineri de prin “cetăţi” ( “cetăţile” fiind denumirea conspirativă dată de liderii pucioşi acelor sate şi comune, mai rar oraşe, unde existau nuclee de “credincioşi” pucioşi), cei vizaţi fiind în special copiii acelora care crezuseră în Verginica. Alegerea nu se făcea oricum, ci după criterii foarte severe, deoarece liderii pucioşi erau foarte pretenţioşi şi nu voiau să repete eşecul văzut de ei la Verginica. Se cerea ca tinerii aleşi să fie frumoşi la chip, feciorelnici şi suficient de creduli şi de supuşi, ca să nu le facă în viitor “probleme” (nemulţumiri, răzvrătiri, abandonuri) liderilor lor. Nici prea isteţi nu trebuiau să fie, ca să nu le treacă prin cap idei contestatare la adresa liderilor pucioşi sau a doctrinei lor. Tineri pe acest calapod s-ar fi găsit destui, dar cei mai mulţi dintre părinţii pucioşi se împotriveau din principiu acestei iniţiative, fiind sătui de promisiuni deşarte şi ne-voind ca fiii şi fiicele lor să aibă experienţe dureroase, similare cu dezamăgirile pe care ei înşişi le trăiseră cu Verginica. Câţiva tineri au fost totuşi atât de încântaţi de perspectiva unei trăiri în proximitatea fizică a lui Dumnezeu, încât şi-au părăsit definitiv părinţii şi au acceptat suzeranitatea liderilor pucioşi. Au fost şi două cazuri de tinere mame care şi-au părăsit pruncii de leagăn şi soţii nemângâiaţi pentru a merge pe "Calea cea Nouă" de la Pucioasa.

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa conţine unele modificări importante în ediţia 2006 faţă de ediţia 1995, care dezvăluie printre altele faptul că multă vreme s-a ascuns în mod deliberat o crudă realitate: aceea că prozelitismul pucios în rândul tinerilor proveniţi din familiile “poporului celui de demult” (cel care “i-a făcut rane nevindecate Dumnezeului de la Pucioasa”), nu a fost lipsit de unele experienţe traumatizante pentru aceşti tineri. Temerile părinţilor neîncrezători s-au dovedit aşadar, după ani de zile, a fi întemeiate.

Să luăm ca exemplu următorul text, care apare substanţial modificat în ediţia a doua a “Cărţii”, faţă de conţinutul lui din ediţia întâi:

Ediţia 1995: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi şi lucraţi de la Mine tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine ...Veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume. La învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi, şi lucraţi de la Mine, tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine. Copilaşii şi tinerii poporului Meu să ia aminte la glasul Meu şi să se apropie de Mine. Şi cum să se apropie?
Iată, grăiesc cu voi, copilaşilor şi tinerilor curaţi cu trupul şi cu inima, căci cei ce nu sunt curaţi cu trupul şi cu inima şi cu viaţa, aceia n-au cum să audă graiul Meu, aceia stau nepăsători şi nu aud pe Domnul. Voiesc, tată, să-Mi vindec ranele pe care le am de la acest popor. De patruzeci de ani îl păstoresc, şi nu s-a prins mâncarea de el ca să fi fost mare şi sănătos şi curat şi cu iubire sfântă. Puţină iubire, puţină de tot, puţină ascultare a lucrat poporul Meu dintâi, cel de la începutul lucrării Mele. Iubea cuvântul Meu, dar nu iubea viaţa cu Mine poporul cel de la început, şi l-am mărit pe cel de la început şi l-am hrănit şi l-am adăpat prin vreme grea, şi n-a luat pe el cămaşa Mea, n-a luat-o, tată, şi n-a luat crucea Mea, că una e să duci crucea ta, şi alta e să duci crucea Mea, poporule creştin. Sunt departe una de alta aceste două poveri; departe, tată. Şi iată, venea creştinul la Mine şi Îmi punea în spate şi crucea lui, şi Eu plângeam şi sufeream pentru poporul Meu cel fără dragoste. Să fi voit să-şi ducă creştinul crucea lui, dar şi pe aceea o îngrămădea tot pe Mine, măi copii. Să fi voit să-şi fi cusut creştinul cămaşa lui cea ruptă, da’de unde! că venea să i-o cos Eu, de parcă i-aş fi rupt-o Eu. Să fi voit să ia haina Mea, tată, că haina Mea are alt gust, alt har, altă lucrare, altă iubire şi altă înţelepciune. iată ce înseamnă haina Mea şi crucea Mea.
Copilaşilor şi tinerilor, cei ce sunteţi vii, ci ce înviaţi la glasul Meu, voiesc să fac din voi o plămadă cerească, tată, o alifie şi un har nou cu care să-Mi ung ranele făcute de neascultarea poporului Meu care a greşit şi care nici acum nu voieşte altfel. Trebuie să desţelenim ogorul acesta, şi am nevoie de pluguri şi de cârmaci de pluguri. Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum. Am hrănit acest popor ca să crească şi să lucrez cu el, şi iată, nu vine nimeni să lucreze. Unii au altceva de lucru, alţii au soţii şi copii, alţii au ranguri, alţii au mândrie deşartă, alţii se hrănesc cu înţelepciunea care vine de la om şi au aruncat-o pe a Mea, iar alţii se ceartă cu Mine şi Mă judecă şi se răzvrătesc, căci sunt căzuţi în necredinţă dacă s-au întors de la Mine. Veniţi voi, tată, şi staţi cuminţi cu Mine şi învăţaţi de la Mine ce este această lucrare prin care am păstorit Eu pe părinţii voştri, pe fraţii voştri cei mai mari. Veniţi la Mine, şi lăsaţi-vă veniţi, şi să vă lase părinţii voştri să veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume; la învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 25 martie/7 aprilie 1994)

Textul de mai sus, în forma lui dezvoltată, dezvăluie câteva adevăruri incomode al sectei Noul Ierusalim.

În primul rând, se recunoaşte deschis că cei 25 de ani de propovăduire a Verginicăi, care propunea un “creştinism” fundamentalist, îmbibat cu disimulate tendinţe centrifuge faţă de Biserică, au fost un fiasco: poporul pucios s-a dovedit a fi lipsit de dragoste şi de ascultare faţă de “Cuvântul “ de la Pucioasa, dezertând în masă, debusolat, îndată după moartea Verginicăi. Liderii pucioşi au fost puşi atunci în faţa unui dezastru, pe care încearcă să-l corecteze acum, în anii ’90, prin noi racolări, de data asta avându-i ca ţintă pe tinerii care îndeplinesc unele criterii şi au unele însuşiri personale care promit o oarecare şansă de a face ceea ce n-au putut face părinţii lor: ruperea definitivă de biserică şi alegerea unei noi căi de străbătut.

În al doilea rând, se recunoaşte deschis că duhul îndelung vorbitor de la Pucioasa îşi caută cu disperare slugi supuse, animate de ascultare oarbă, în care să intre şi să-şi facă sălaş şi să se încuibeze în ei. El se lamentează că timp de aproape patruzeci de ani (între 1955 şi 1994) “Cuvântul” de la Pucioasa a vorbit în zadar, căci n-a reuşit să găsească destule trupuri omeneşti, atâtea câte ar fi vrut (în afară de Verginica Tudorache – dar care între timp a murit – şi de Maria Tudorache, sora Verginicăi), în care să se sălăşluiască şi din care să “lucreze” apoi asupra restului lumii:
“Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum. Am hrănit acest popor ca să crească şi să lucrez cu el, şi iată, nu vine nimeni să lucreze.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 25 martie/7 aprilie 1994)

[mariamargareta]

În al treilea rând, liderii pucioşi – în încercarea lor de a racola tineri şi tinere din familiile de “credincioşi” rămase de pe vremea Verginicăi, pentru a-i “închinovia” în “mânăstirea” lor de la Pucioasa – au avut câteva conflicte deschise de o rară virulenţă cu părinţii acestora. Pentru a-i domoli pe părinţi, cuvintele venite “din cer” se cereau a fi cât mai persuasive, şi nici ameninţările voalate nu erau ocolite. Părinţii acestor vlăstare tinere (care erau alese cu grijă şi apoi curtate de către liderii pucioşi, cu promisiuni amăgitoare, ca să li se alăture lor), după experienţa personală dezolantă pe care au trăit-o ei înşişi alături de Verginica (pe vremea când “proorociţa” le promitea marea cu sarea şi nemurirea trupului, înainte de a muri ea însăşi de boală) nu voiau ca fiii şi fiicele lor să-şi irosească tinereţea cu aceleaşi amăgiri deşarte. Împotrivirea lor a fost însă cel mai adesea urmată de eşec, liderii pucioşi dovedindu-se maeştri în arta persuasiunii diversioniste prin care îi atrăgeau pe tineri la sectă. Ulterior, unii dintre tinerii racolaţi de pucioşi s-au îmbolnăvit grav de boli psihice, deoarece nu erau făcuţi pentru viaţa de mănăstire, iar alţii n-au fost în stare să reziste la tratamentul discordant la care au fost supuşi sistematic de către liderii pucioşi. Cele mai cunoscute cazuri (care au ajuns în mod repetat clienţi ai spitalelor de boli psihice), sunt Georgică şi Minodora, care sunt şi azi dependenţi de medicamente psihotrope. Fraţii Bogdan şi Mihai n-au ajuns nici la spital, nici la dependenţa de medicamente, dar sunt cunoscuţi pentru labilitatea lor psihică şi desele manifestări de nemulţumire zgomotoasă la adresa liderilor pucioşi. De regulă stările conflictuale stârnite de către aceşti doi fraţi la “mănăstirea” de la Pucioasa erau rezolvate de liderii pucioşi într-un singur mod: cei doi “cai breji” erau trimişi o vreme la casa părintească din Măneşti până când, de singurătate şi de foame, se linişteau şi cereau singuri să fie certaţi şi iertaţi, apoi reprimiţi în “raiul pucios”. Despre Claudiu B. se ştie că, într-unul din ultimii ani când serviciul militar mai era încă obligatoriu, a fost refuzat de la recrutare pe motive medicale, cu diagnostice de psihiatrie, dar nu se poate depista exact dacă făcea pe nebunul ca să scape de armată sau era bolnav de-a binelea cu capul. Se ştie că, de-a lungul anilor, fiii pucioşilor au fost în mod sistematic ajutaţi de părinţii lor ca “să scape de armată”, folosindu-se în acest scop orice mijloace posibile, de regulă necinstite, printre care prioritară era folosirea de certificate medicale false procurate de la medici lipsiţi de probitate profesională. E posibil ca G.B. , tatăl lui Claudiu, să fi apelat la aceleaşi tertipuri iar băiatul lui să fie sănătos tun.
Tinerii care au rămas totuşi alături de liderii pucioşi au avut tip destul ca să vadă că la Pucioasa “afară-i vopsit gardul, iar înăuntru-i leopardul”. Mulţi şi multe dintre ei ar vrea acum să plece definitiv în lumea largă, iar unii chiar au încercat, dar de fiecare dată s-au întors înapoi. Ady-copilul minune, spre exemplu, a fugit de câteva ori pe ascuns la casa părintească, dar s-a lovit de faptul că părinţii lui erau prea săraci iar el era lipsit de orice pregătire pentru a se putea descurca singur în viaţă şi a nu muri de foame. Aşa că s-a întors spăşit înapoi, printre ceilalţi “fraţi” şi “surori”, preferând să guste pe mai departe alături de ei dulcea robie a liderilor pucioşi, care în schimb îi satură zilnic pe toţi cu blidul de linte, răsplata “ascultării” lor.

[mariamargareta]

Pucioşii reafirmă în “Cuvântul” ticluit de ei în data de 23-02-2010, şi atribuit ba lui Dumnezeu, ba spiritului nemuritor al sfântului sfinţit mucenic Haralambie, că Domnul Iisus Hristos a venit a doua oară Cuvânt pe pământ şi că vine mereu cu sfinţii la ei, la Pucioşi, aducându-le Cuvânt de învăţătură proaspătă, prin care să lucreze împreună cu liderii pucioşi peste toată făptura celor credincioşi şi celor necredincioşi, căci venirea Lui în Cuvântul Pucios se vesteşte:

“ Mă fac cale pentru sfinţi, căci ei văd şi aud cuvântul venirii Mele şi ştiu făgăduinţa proorociei că Eu cu ei trebuie să vin şi să lucrăm împreună peste sufletele şi peste duhurile şi peste trupurile oamenilor, peste cei credincioşi, şi peste cei puţin credincioşi, şi peste cei necredincioşi.
Sunt Domnul! Venirea Mea în cuvânt se vesteşte, ...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Venirea Domnului de la Pucioasa este cu tot mai multă bogăţie de învăţătură nouă adusă prin Cuvânt, iar El vine cu milă de om peste oameni. Spre deosebire de Hristosul Biblic, Care este bogat în milă şi în har, Hristosul Pucios Îşi drămuieşte mila, căci Se plânge că prea multa milă faţă de om Îl apasă cu greutate, şi de aceea vine El în Cuvânt, ca se uşureze prin el de greutatea milei şi totodată să-l umple pe om de bogăţia Cuvântului:

“ Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, [...] Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu...” (Efeseni, 2, 4-8)
“...şi Eu trebuie să vin tot mai cu bogăţie de cuvânt, că mila Mea de om se face grea peste Mine,...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Poporul pucios trebuie să se trezească tot mai bine spre mare veghe, prin sfatul şi învăţătura cea nouă a Cuvântului care vine peste el la Pucioasa şi care-l cheamă la ascultare necondiţionată de învăţătura din cer (de la Dumnezeu) şi de pe pământ (de la liderii pucioşi), ca să nu cadă ei în greşeala neascultării de stăpânii lor din cer şi de pe pământ, căci cu ascultarea nu este de şagă, ci e de stat sub ea cu mare veghe:

“ O, să te trezeşti bine, bine, popor al cuvântului Meu, şi să iei, tată, în tine tot sfatul Meu de peste tine, tot ce grăiesc Eu ţie din cer şi de pe pământ, căci zilele sunt tot mai grele, tot mai cu durere în ele, iar viaţa ta trebuie să atragă spre ea în toată clipa binecuvântarea Mea, care poate de la Mine binele tău, paza ta cea de la Dumnezeu, fiule. O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. Eu te învăţ şi din cer, şi de pe pământ, dar nu e de glumă cu ascultarea, ci e de stat sub ea cu mare veghe pentru ea, căci cei ce ascultă sunt ocrotiţi de tot răul, de toată ispita care vine pe pământ ca să încerce pe oameni.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Spiritul neadormit al sfântului mucenic Haralambie este trezit şi el bine, şi îndată este adus să le vorbească pucioşilor din norii cerului:
“Vin cu mucenicul Meu Haralambie sfinţitul, vin la tine cu sfinţii, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Vorbirea spiritului mucenicului seamănă cu a Celui care l-a chemat, iar venirea lui seamănă cu venirea Celui care vine tainic în miezul nopţii la liderii pucioşi, pe aripile vântului şi ale Cuvântului:
“– Venirea Ta cu sfinţii mă aduce cu Tine în oştirea cea de arhierei ai Tăi din cer, căci oşti din cer vin după Tine, precum este scris, o, Doamne.
O, mi-e tare dor de venirea Ta, ca şi la toţi sfinţii Tăi. La toţi le este dor să vii şi să poţi cu biruinţa Ta pe pământ, acum, când omul fărădelegii caută cum-necum să-Ţi ia scaunul Tău de domnie şi aşternutul Tău şi să poată el în locul Tău cu planul său cel întunecat mai mult decât oricând, căci sunt şapte mii de ani de când omul asta caută în nebunia lui, în dorul lui de stăpânire peste pământ şi peste cer.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Spiritul mucenicului îi îndeamnă şi el pe pucioşi ca să nu se mai îndeletnicească cu nimic altceva decât cu ascultarea de Cuvântul Pucios:
“O, nu vă temeţi, voi, fii ai credinţei sfinte! Fiţi fii ai ascultării de tot cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Care vine pe nori la voi şi Se împarte prin voi celor credincioşi venirii Lui cu sfinţii acum, la sfârşit de timp! Nimic să nu faceţi mai mult decât ascultare de tot cuvântul Său în tot ceea ce lucraţi voi pentru El şi pentru voi, ...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Glasul Pucios îi îndeamnă apoi pe creştinii de la Pucioasa la “facerea din nou”, adicăsă se lase modelaţi ca lutul, ca să fie făcuţi (nu născuţi) din nou de aceia care au primit de la El dregătoria şi lucrarea facerii (liderii pucioşi), căci pe pământ sunt acum numai vrăjitori şi vrăjitoare care îi fac pe oameni şi le dau viaţă:
“– Eu, Domnul, îndulcesc iubirea sfinţilor şi Mă îndulcesc în ea, în iubirea cea pentru tine, poporul Meu de azi. O, lasă-te, tată, lut moale, ca să te poată modela Făcătorul tău, căci lutul moale stă la lucrat şi nu-l doare! Învaţă-te să nu te doară! Stai moale ca să nu te doară, ci să te bucuri de facerea ta de la cei ce au lucrarea facerii tale cea de la Mine, că pe pământ sunt numai vrăjitori şi vrăjitoare, şi se duc singuri oamenii la aceştia ca să-i facă şi să le facă lor viaţă, şi cred oamenii în vrăjitori şi în vrăjitoare şi le caută sprijinul, dar toate acestea au pentru om un capăt dureros apoi.“ (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Poporul Pucios este învăţat să preţuiască această A Doua Venire a lui Hristos Pucios, Duh şi Cuvânt pe pământ, dat totodată să-L cheme şi să-L strige neîncetat ca să aducă reîmprospătarea acestei Veniri, adică să vină cea de-a Treia Venire A Domnului (despre care Apocalipsa spunea că este A Doua):
“Am mângâiat iubirea şi dorul sfinţilor Mei, că doresc la tine sfinţii Mei, poporul Meu, dar mai mult doresc ei ocrotirea ta, căci ei văd că tu eşti al Meu şi că te am la masa Mea, şi văd ei tot răul de pe pământ, tot ce ameninţă omul şi viaţa omului, şi strigă la Mine sfinţii pentru Mine şi pentru tine, tată, ca să ajung la biruinţă, Eu, şi cu ei şi cu tine, şi strigă sfinţii la Mine, fiule. O, strigă şi tu ca ei, strigă şi tu, strigă tare, poporul Meu, şi fă-te, tată, tot o strigare şi strigă-Mă, strigă-Mă mereu: "Vino, Doamne". Amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Dar Glasul Pucios vine deocamdată, şi iar vine mereu, doar cu A doua Sa Venire, în numele lui Iisus Hristos.El promite un război nemilos şi necumpătat împotriva omului, purtat cu sabie ascuţită peste capetele celor care-L contestă din necredinţă cu săgeţile lor cele ascunse, făcând ei acesta fie din prostie, fie din îndemn diavolesc:
“ O, vin! Vin şi tot vin! Voiesc să vin şi să pun capăt săgeţilor cele ascunse, care dau să tot iasă din tolba fiilor stăpânitorului întunericului acestui veac trecător. Voiesc cu tine să lucrez şi să biruim în acest necumpătat război împotriva omului, poporul Meu. Voiesc mai curând decât se aşteaptă, voiesc să întorc împotriva capului omului necredincios rodul prostiei lui omeneşti şi diavoleşti, cu care el se încearcă în sabia Mea. Amin. Ridicăm armele, fiilor! Sus, sus armele! ...“ (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Armele pucioşilor vor fi însă doar postul şi rugăciunea şi binecuvântarea. Cu ele, poporul pucios va deveni din mic, mare, şi din neputincios, puternic. Pentru aceasta însă trebuie să se înarmeze cu nădejdea cea cu ascultare, şi numai aşa vă izbândi, dacă-i va face în el locaş deplin Duhului Pucios, în care Duhul să se încuibeze şi de unde să poată El să facă ce are de făcut în războiul cel necumpătat împotriva omului cel necredincios în Cuvântul Pucios:
“Postul şi rugăciunea, psaltirea şi binecuvântarea fiecărei clipe cu cuvântul binecuvântării, şi a fiecărei lucrări şi mişcări, şi ridicăm nădejdea cea cu ascultare pentru ea, poporul Meu, mai mult decât oricând, tată. O, tu eşti mic, dar puterea Mea este mare, nu uita! Crede şi nu te îndoi întru Mine, fiule, căci Eu sunt Cel ce-ţi grăiesc aceasta! Dă-Mi loc în tine ca să pot Eu! Tu eşti mic, dar pot Eu. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Nu uita, dă-Mi tot locul în tine, şi pot Eu. Tot ce nu poţi tu, pot Eu. Pot Eu, poporul Meu. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi presupunea:
Hai să-ți spun eu cum e cu făcut, e același lucru cum a fost la început făcută Eva din coacoasta lui Adam, așa a fost Făcut Adam Cel nou din sămânța Femeii, devenind Fiu al Omului Născut din fecioară, deci ambele texte sunt corecte și nu e necesară nici o corectură ca să se armonizeze cu textul crezului,[...]


Deci sigur sunt valabile ambele texte chiar dacă au diferențe de cuvinte, iar Domnul n-are nevoie de corecturi după pseudofilozofii farisei moderni așa cum insinuezi că de frica lui Pisikaa au corectat proorociile acordându-le cu ceva, ultimii prooroci; păi ce, au retras ei edițiile mai vechi dând erată în locurile respective? nu! deci e clar că și alea sunt valabile...

Dacă nu era necesară corecţia "...Mă nasc trup..." în loc de "...Mă fac trup...", de ce au mai operat-o liderii pucioşi, în ediţia a doua a Cărţii de la Pucioasa?
Eu cred că au operat-o pentru că şi-au dat seama că au greşit, deoarece Crezul spune clar despre Hristos: "...născut, iar nu făcut..." Tocmai prin asta se defineşte Hristos: El este Fiul lui Dumnezeu cel Unul Născut mai înainte de veci din Tatăl şi tot El este Fiul Omului cel Unul Născut din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Hristos , spre deosebire de creaţia lui Dumnezeu, este Născut, nu făcut.
Deci: de ce au operat pucioşii schimbarea? Tu ce crezi?

Nu au operat nici o schimbare, crezând dumneata că de aia, pentru ca să acopere ceva, ca și cum ar fi fost vre-o eroare ci iată împreună cele două ediții ne dezvăluie Adevărul Nașterii minunate a pruncului Iisus din pururea fecioară preacurată, și Carele se va naște apoi de sus ca Fiu al lui Dumnezeu prin Botezul Tatălui ce L-a Botezat cu Duhul Sfânt imediat ce L-a botezat Ioan cu apă chioară... căci a văzut Ioan Cerurile deschizându-se și pe Duhul Sfânt coborându-se și rămânând peste El, în chip trupesc de porumb. Deci iată:

1.De la Adam și Eva și până la Preasfânta fecioară Maria neamul omenesc s-a tot rugat așteptând Darul de la Dumnezeu; și Hristos a tot fost mereu împreună cu neamul omenesc ca Mîngâiere a lui Israel... în duhul proorociei și al plinirii proorociilor.
2.Cînd îngerul a vestit și fecioara curată a crezut și a primit Cuvântul lui Dumnezeu, ca să aibă prunc nu de la bărbat-om ci de la Atotputernicia lui Dumnezeu, atunci iată că Dumnezeu din sămânța Femeii a făcut! Fiu al Omului! fără să folosească sămânță bărbătească-omenească, dar Carele era Fiu de parte Bărbătească!
3.Acesta a crescut în pântecul fecioarei preacurate și a venit pe lume prin naștere minunată fiind iarăși vestit de înger ciobanilor ca să meargă și să vadă semnul, iar semnul era că vor găsi un prunc înfășat în iesle; ca să vadă ei că li s-a născut un Mântuitor: „... pe pământ pace și între oameni bunăvoire...”.

Deci iată ceea ce dumneata nu poți concepe în ruptul capului, și anume că : nu s-au corectat ci versiunile ulterioare lăsând valabile versiunile anterioare lămuresc pe deplin Adevărul de credință și simbolul.

Deci Unul Născut mai înainte de toți vecii din Tatăl, și nu făcut,

dar apoi făcut din sămânță a femeii cum a fost făcută Eva din coasta lui Adam, și născut apoi din pururea fecioară care L-a purtat în pântecul său, ca să aibă El trup spre a putea fi arătat lui Israel, așa cum a fost proorocit, ca Fiu al Omului, iar apoi născut de sus, de la Dumnezeu ca Fiu al lui Dumnezeu, răbdând moartea spre învierea noastră... și așa să fie El slăvit căci a intrat în slava pe care o avea la Tatăl mai înainte de toți vecii, devenind Cuvântul lui Dumnezeu... care va birui pentru noi, pentru cei credincioși și care vor rămâne cu el, fiind Mângâierea cea nouă a Noului Israel, așa cum este scris prin prooroci.