Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

...
Ediţia 1995: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi şi lucraţi de la Mine tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine ...Veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume. La învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi, şi lucraţi de la Mine, tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine. Copilaşii şi tinerii poporului Meu să ia aminte la glasul Meu şi să se apropie de Mine. Şi cum să se apropie?
Iată, grăiesc cu voi, copilaşilor şi tinerilor curaţi cu trupul şi cu inima, căci cei ce nu sunt curaţi cu trupul şi cu inima şi cu viaţa, aceia n-au cum să audă graiul Meu, aceia stau nepăsători şi nu aud pe Domnul. Voiesc, tată, să-Mi vindec ranele pe care le am de la acest popor. De patruzeci de ani îl păstoresc, şi nu s-a prins mâncarea de el ca să fi fost mare şi sănătos şi curat şi cu iubire sfântă. Puţină iubire, puţină de tot, puţină ascultare a lucrat poporul Meu dintâi, cel de la începutul lucrării Mele. Iubea cuvântul Meu, dar nu iubea viaţa cu Mine poporul cel de la început, şi l-am mărit pe cel de la început şi l-am hrănit şi l-am adăpat prin vreme grea, şi n-a luat pe el cămaşa Mea, n-a luat-o, tată, şi n-a luat crucea Mea, că una e să duci crucea ta, şi alta e să duci crucea Mea, poporule creştin. Sunt departe una de alta aceste două poveri; departe, tată. Şi iată, venea creştinul la Mine şi Îmi punea în spate şi crucea lui, şi Eu plângeam şi sufeream pentru poporul Meu cel fără dragoste. Să fi voit să-şi ducă creştinul crucea lui, dar şi pe aceea o îngrămădea tot pe Mine, măi copii. Să fi voit să-şi fi cusut creştinul cămaşa lui cea ruptă, da’de unde! că venea să i-o cos Eu, de parcă i-aş fi rupt-o Eu. Să fi voit să ia haina Mea, tată, că haina Mea are alt gust, alt har, altă lucrare, altă iubire şi altă înţelepciune. iată ce înseamnă haina Mea şi crucea Mea.
Copilaşilor şi tinerilor, cei ce sunteţi vii, ci ce înviaţi la glasul Meu, voiesc să fac din voi o plămadă cerească, tată, o alifie şi un har nou cu care să-Mi ung ranele făcute de neascultarea poporului Meu care a greşit şi care nici acum nu voieşte altfel. Trebuie să desţelenim ogorul acesta, şi am nevoie de pluguri şi de cârmaci de pluguri. Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum. Am hrănit acest popor ca să crească şi să lucrez cu el, şi iată, nu vine nimeni să lucreze. Unii au altceva de lucru, alţii au soţii şi copii, alţii au ranguri, alţii au mândrie deşartă, alţii se hrănesc cu înţelepciunea care vine de la om şi au aruncat-o pe a Mea, iar alţii se ceartă cu Mine şi Mă judecă şi se răzvrătesc, căci sunt căzuţi în necredinţă dacă s-au întors de la Mine. Veniţi voi, tată, şi staţi cuminţi cu Mine şi învăţaţi de la Mine ce este această lucrare prin care am păstorit Eu pe părinţii voştri, pe fraţii voştri cei mai mari. Veniţi la Mine, şi lăsaţi-vă veniţi, şi să vă lase părinţii voştri să veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume; la învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 25 martie/7 aprilie 1994)

Textul de mai sus, în forma lui dezvoltată, dezvăluie câteva adevăruri incomode al sectei Noul Ierusalim.

...

Văd că subtil ai insinuat cu rasismul și osebirile după trup, că așa își caută prozeliți zici dumneata, „secta”, acolo unde am pus puncte puncte; păi să nu fi auzit ei oare Cuvântul lui Ioan: „ Nu ziceți în inimile voastre că aveți tată pe Avraam căci și din pietrele astea poate Dumnezeu să ridice fii ai lui Avraam” ?;

Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit, la ce vrei dumneata dar copiii nu vor să și trăiască învățătura, nu vor să ia hăinuța dar și cămășuța neprihănirii, și Domnul, departe de a cere ascultare oarbă sau supușenie absurdă ori frică disperată ca de tiranul cel rău și trufaș, ci El, sărmanul Domn, plin de dureri și de răni de la părinți și copiii cere ca să-și ia ei sarcina de a trăi conform cu învățătura la modul serios, și să nu inventeze cruci false, griji deșarte, înțelepciuni omenești ori alte născoceli noi ori gata născocite ca să le slujească pe acelea fiindcă alea nu dau viață, alea nu duc nicăieri... decât sunt trăiri comune de vise comune omenești, visele visătorului ce se visează... ceva.

Deci adevărurile incomode tragice mărturisite de Dumnezeu sunt acelea prin care El constată că nu pot ori nu vor a urca credincioșii nici măcar o treaptă duhovnicească, nu se îmbracă în credință, nu-și pun cămășuța neprihănirii, și nu se păzesc de petele de păcură ci iată că mulți dând bir cu fugiții se întorc în gLume să facă ei cure cu păcură, gîndind ca o să le ajute alea la ceva... urmând iarăși sfaturile absurde ale lui nenia... ăla de care ți-am tot povestit, și care iese mereu cu pisikaa în lesă ca să se plimbe prin parc, acolo unde îi dă drumul ochindu-și câte o nouă viitoare victimă... de-a lui nenia.

[mariamargareta]

180. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”, cu prilejul sărbătorii sfântului Grigorie Palama

Cuvântul care vine din cer la Pucioasa nu este neapărat pentru oamenii care s-au plictisit de lungimea lui, ci mai ales pentru sfinţii din ceruri, care caută prilej să vorbească şi ei odată cu “Cuvântul” Pucios şi să-şi mângâie cu el şi cu Duhul Sfânt Mângâietorul inimioara lor de carne spiritualizată, aşa cum s-au mângâiat pe vremea când petreceau cu trupul de carne materială pe pământ:
“O, poporul Meu de la izvor, dacă sunt mulţi, sau puţini dacă sunt dintre cei ce zic că e prea multă grăirea Mea, chiar şi peste tine multă, Eu văd dintre sfinţi cât Mă caută cei însetaţi de putere şi de mângâiere, şi Mi-e milă de ei, că Mă aşteaptă, şi-Mi caută la tine cuvântul când el vine, şi se uită dacă el vine, iar dacă nu vine, nu se mângâie inimioara lor. O, fiilor, sunt mulţi care-Mi caută mângâierea, şi vor fi tot mai mulţi, că durerile sunt tot mai multe, şi n-are cine să-i mângâie pe cei îndureraţi, decât Duhul Sfânt Mângâietorul, Duhul Tatălui şi al Meu, Duhul cu Care sfinţii Mei s-au mângâiat pe pământ şi le-a fost leagăn şi le-a fost hrană şi sprijin în suferinţe şi în prigoane pentru numele Meu, în bucurii şi în dureri.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Spiritul sfântului Grigorie Palama este chemat să se amestece cu cuvântul lui în Cuvântul Pucios, şi să vină cu bucuria mărturisirii, pentru a-i grăi poporului pucios în duh de biserică:
“Am în sărbătoare vestită de sfinţi şi de părinţi prin biserică pomenirea arhiereului Grigorie, [...] Sunt sfinţii plini de dor pentru venirea Mea, căci vin şi ei cu Mine când vin, aşa cum este scris să vin Eu când vin, iar bucuria mărturisirii este cu ei în cer între sfinţi, aşa cum a fost ea şi pe pământ între oameni, şi grăiesc de lângă Mine sfinţii Mei în duh de biserică, ... “ (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Spiritul lui Grigorie Palama îi mulţumeşte Duhului pucios că i-a permis să ia şi el cuvântul şi să-şi rostească mărturisirea. Apoi îşi arată uimirea sa şi-i fericeşte pe fiii Cuvântului (liderii pucioşi) şi pe adepţii lor (poporul pucios) că lucrează cu duhul mărturiei şi cu duhul proorociei în biserica lor:
“Îţi mulţumesc în cer cu umilinţă că ai coborât cuvânt la ieslea Ta de azi pe pământ şi că Te-ai făcut cale a mărturisirii mele dintre sfinţi, şi bucuria mea în cer e mare, şi e cu multă umilinţă. [...]
O, iubiţi cu putere bucuria umilinţei, voi, fii ai cuvântului lui Dumnezeu acum pe pământ pe vatra neamului român! Vă privesc cu uimire, fiilor. Mă aplec şi vă fericesc pentru mila şi harul Domnului de peste voi, cei de azi ai Săi pe pământ, popor de ucenici cu învăţătură din cer între ei, biserică a cărei cap este Domnul, Cel plin de slava cuvântului Său între voi, duhul mărturiei, duhul proorociei pe masa bisericii lui Hristos pe pământ.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Apoi el anunţă întregii lumi că Sfântul Petru, piatra de temelie a Bisericii lui Hristos, a fost înlocuit cu o nouă Piatră de Temelie a Bisericii Mărturisitoare, şi această piatră este Poporul Pucios. Spiritul lui Grigorie binecuvintează această “Piatră” cu binecuvântare arhierească:
“Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010).

În schimb, slujitorii bisericeşti şi creştinii ortodocşi care pretind că Biserica Ortodoxă cea de 2000 de ani este încă Biserica lui Hristos, sunt nişte mincinoşi:
“Sfinţii din cer te mărturisesc azi popor agonisit de Dumnezeu dintre cei ce-şi zic biserică a lui Hristos, dar nu sunt, ci mint, precum este scris la capătul Scripturilor cele pentru acum, la sfârşit de timp” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Poporul Pucios este poporul Harului şi este trupul lui Hristos, şi este chemat la întărirea veghei pentru cea de-a Doua Venire a Domnului:
“Vine vremea când toţi vor şti între ei de puterea ta cea mică şi de harul cel mare de peste tine al Domnului, şi mulţi vor şti că Domnul te-a iubit şi că te iubeşte şi, vrând-nevrând, mulţi se vor umili înaintea acestei lucrări cu tine, cuvântul lui Dumnezeu cu tine, popor al harului lui Hristos. Pace ţie de la sfinţii din cer! Cel ce este în mijlocul tău este mare, iar tu eşti trupul Lui, mădulare ale Lui, precum este scris. O, întrăreşte-ţi(sic!) veghea cea pentru viaţă mare şi sfântă şi stai în prag pentru venirea Domnului la tine,...” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Totodată, Poporul Pucios trebuie să fie pregătit şi pentru cea de-a Treia Venire a Domnului, întru putere multă şi întru slavă, când Hristos va veni, dar nu va veni pe norii cerului cum se spune în Apocalipsă, ci se va materializa din mijlocul poporului pucios cel ales, aşa cum S-a arătat Hristos deodată în mijlocul aleşilor lui pe muntele Taborului:
“...şi aşteaptă slava Sa cea mare, ziua când El Se va arăta din mijlocul tău ca de pe muntele Taborului la ucenicii Săi, spre slava Lui cea mare şi spre ruşinarea celor necredincioşi din pricina neumilinţei lor! Har, har peste tine! Harul Domnului cu tine, căci Domnul este Stăpânul tău, Păstorul tău şi Mântuitorul tău! Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Pucioşii au uitat de vremurile când se lăudau cu biserica lor de la Glodeni Vale, pe care o numeau “templu” şi “Noul Ierusalim Ceresc”. Acum, auzind ei de prin ziare că BOR vrea să-şi ridice o Catedrală a Neamului înaltă şi împodobită, care va eclipsa total şi definitiv “templul pucioşesc”, ei nu scapă prilejul să o critice înainte de a fi zidită:
“... vine vremea şi a şi venit ca adevăraţii Mei închinători să se închine în duh şi în adevăr, nu în temple înalte şi împodobite pentru ochiul omului, pentru ademenirea omului.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Singura carte de căpătâi a pucioşilor va fi de acum încolo Biblia de la Pucioasa, supranumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care va trebui s-o înveţe din scoarţă în scoarţă, ca nişte şcolari silitori care stau mereu cu trupul (cu nasul) în carte:
“Har, har peste tine, poporul Meu! Stai cu ochii în carte, tată! Învaţă cartea Mea, cartea Mielului lui Dumnezeu Care spală păcatele oamenilor! Şcolarul învaţă mereu. Să fii mereu la învăţat, fiule. Să fii mereu, mereu şcolar, tată, căci cine nu stă şcolar nu mai învaţă, ci se duce şi stă cu lumea.
O, stai cu duhul şi cu trupul în cartea Mea, şi aşa să-ţi câştigi tu sufletul tău, aşa, poporul Meu, aşa să te păstrezi al Meu, şi din al Meu să iei şi să ai, tu, cel ce dai. “ (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

[vsovivi]

Piatră a fost şi rămâne sfântul Petru şi Pavel care au mărturisit şi au crezut şi au urmat pe Hristos, iar piatra vie:
“Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010).

nu contrazice şi nu anunţă înlocuirea pietrelor cum susţi dumneata, sau te doare că Dumnezeu a mai ridicat din alte pietre pe fiii lui Avraam?

iar acolo nu e nici un sic!

fiindcă citatul:

''O, întrăreşte-ţi(sic!) veghea cea pentru viaţă mare şi sfântă şi stai în prag pentru venirea Domnului la tine,...''

şi dacă ar fi greşit gramatical nu e greşit duhovniceşte ci cuvântul ''întrăreşte-ţi'' este tainic şi plin de suspans, un cuvânt greu de priceput dar plin de Har, deci iată n-ai prins decât pisikaa de coadă, oricât te-ai căzni ca să ne arăţi că ar rezulta din texte gLumiţele tale... căci ceea ce arăţi dumneata că rezultă sunt defapt doar pretexte ca să mai tragi şi altădată pisikaa de coadă şi de musteţi, aşa ca jerry pe Tom... crezându-te la barbeqqquie cu ăla micu'... pardon, cu ăstălantu'.

[mariamargareta]

Vsovi spunea:
“Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit,...”

Răspuns:
Vsovi se arată extaziat de predicile intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, în primul rând pentru că i s-a promis pe cuvânt şi i s-au dat asigurări ferme că ele provin chiar de la Dumnezeu, şi în al doilea rând, pentru acurateţea în sine şi frumuseţea atrăgătoare a textului.

Multe predici sectante sunt frumoase şi adânc pilduitoare, dar, pe ici pe colo, în punctele esenţiale, învăţătura sănătoasă primită de la apostoli este înlocuită cu interpretări fanteziste şi hazardate, adesea eretice. Aşa că, în nici un caz nu trebuie să avem drept criteriu “ bun este textul care-mi alină sufletul şi de la Dumnezeu este tot cuvântul care îmi desfătează auzul”. Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante, sunt împănate şi cu multe sfaturi bune, dar asta nu înseamnă sine qua non că provin de la Dumnezeu. Tocmai de aceea este atât de periculos să te iei după aparenţe, fără a cerceta cu stăruinţă dacă duhurile care le dirijează din ascuns sunt de la Dumnezeu sau nu.

Simţurile omului (auzul, gustul, văzul) sunt adesea înşelate de către diavol. Iată ce spune Biblia despre simţul gustului:
“Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.” (Pilde 20,17)

Şi iată cum ne atenţionează Sfântul Apostol Pavel despre slăbiciunea simţului auzului:
“Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”(2Tim. 4:3,4)

Iar despre aparenţe, care înşeală simţul văzului atât de tare încât diavolii sunt confundaţi cu îngerii, iar apostolii mincinoşi cu “proorocii” vremurilor de pe urmă, iată ce spune acelaşi apostol:
“Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.” (II Cor. 11,13-14)

Aşadar, greu şi dureros lucru pentru mântuirea omului este ca el să se ia doar după aparenţe! Aşa s-a ajuns ca mulţi să afirme cu convingere că “toate religiile şi toate sectele sunt bune, pentru că ele te îndreaptă, fiecare pe calea ei, către acelaşi Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului”.
Un simpatizant de acest gen, care crede că toate religiile (creştine – eventual, ca amendament) sunt bune, pare a fi şi amicul nostru Vsovi, asta rezultând din felul cum pledează el sistematic pe acest Forum, apreciind că învăţăturile sectare sunt pentru noi ceilalţi, care nu suntem de părere cu el, “adevăruri incomode”. Ba nu sunt incomode deloc, îi răspundem. Eu, de pildă, mă simt perfect şi în largul meu spunând lucrurilor pe nume şi demonstrând cu exemple de viaţă concrete că simpatiile necontrolate cu sectele sunt periculoase şi pot deveni de-a dreptul nocive.
De aici, de la simpatiile cu sectanţii, până la a-i vizita şi a te ruga împreună cu ei – lucru blamat de canoanele ortodoxe – nu mai este decât un pas. Aici rezidă pericolul tratării cu superficialitate a temelor religioase de către cei care nu au pregătirea necesară, ci doar o bună şi solidă părere de sine.

[mariamargareta]

Vsovi spunea:
“Piatră a fost şi rămâne sfântul Petru şi Pavel (sic!) care au mărturisit şi au crezut şi au urmat pe Hristos, iar piatra vie:
“Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010).

nu contrazice şi nu anunţă înlocuirea pietrelor cum susţi(sic!) dumneata, sau te doare că Dumnezeu a mai ridicat din alte pietre pe fiii lui Avraam?

Răspuns:

Pucioşii pretind că Biserica Noul Ierusalim este singura Biserică adevărată şi mărturisitoare din vremurile noastre şi propun o nouă piatră de temelie pentru această Biserică: “poporul pucios”. Vsovi o consideră în comentariul său “piatra vie” deşi Biblia spune că Însuşi Hristos este piatra cea vie:

“Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ;
Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina". Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului,...” (1Petru 2: 4,6,7)

Sfântul Petru (şi nicidecum “sfântul Petru şi Pavel” cum crede Vsovi) este cel pe care se aşează învăţătura Bisericii mărturisitoare, căci el este cel care-L mărturiseşte primul pe Hristos, dar nu de la el face aceasta, ci de la Tatăl:
“ Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 17-18)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi spunea:
“Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit,...”

Răspuns:
Vsovi se arată extaziat de predicile intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, în primul rând pentru că i s-a promis pe cuvânt şi i s-au dat asigurări ferme că ele provin chiar de la Dumnezeu, şi în al doilea rând, pentru acurateţea în sine şi frumuseţea atrăgătoare a textului.

Multe predici sectante sunt frumoase şi adânc pilduitoare, dar, pe ici pe colo, în punctele esenţiale, învăţătura sănătoasă primită de la apostoli este înlocuită cu interpretări fanteziste şi hazardate, adesea eretice. Aşa că, în nici un caz nu trebuie să avem drept criteriu “ bun este textul care-mi alină sufletul şi de la Dumnezeu este tot cuvântul care îmi desfătează auzul”. Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante, sunt împănate şi cu multe sfaturi bune, dar asta nu înseamnă sine qua non că provin de la Dumnezeu. Tocmai de aceea este atât de periculos să te iei după aparenţe, fără a cerceta cu stăruinţă dacă duhurile care le dirijează din ascuns sunt de la Dumnezeu sau nu.

Simţurile omului (auzul, gustul, văzul) sunt adesea înşelate de către diavol. Iată ce spune Biblia despre simţul gustului:
“Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.” (Pilde 20,17)

Şi iată cum ne atenţionează Sfântul Apostol Pavel despre slăbiciunea simţului auzului:
“Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”(2Tim. 4:3,4)

Iar despre aparenţe, care înşeală simţul văzului atât de tare încât diavolii sunt confundaţi cu îngerii, iar apostolii mincinoşi cu “proorocii” vremurilor de pe urmă, iată ce spune acelaşi apostol:
“Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.” (II Cor. 11,13-14)

Aşadar, greu şi dureros lucru pentru mântuirea omului este ca el să se ia doar după aparenţe! Aşa s-a ajuns ca mulţi să afirme cu convingere că “toate religiile şi toate sectele sunt bune, pentru că ele te îndreaptă, fiecare pe calea ei, către acelaşi Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului”.
Un simpatizant de acest gen, care crede că toate religiile (creştine – eventual, ca amendament) sunt bune, pare a fi şi amicul nostru Vsovi, asta rezultând din felul cum pledează el sistematic pe acest Forum, apreciind că învăţăturile sectare sunt pentru noi ceilalţi, care nu suntem de părere cu el, “adevăruri incomode”. Ba nu sunt incomode deloc, îi răspundem. Eu, de pildă, mă simt perfect şi în largul meu spunând lucrurilor pe nume şi demonstrând cu exemple de viaţă concrete că simpatiile necontrolate cu sectele sunt periculoase şi pot deveni de-a dreptul nocive.
De aici, de la simpatiile cu sectanţii, până la a-i vizita şi a te ruga împreună cu ei – lucru blamat de canoanele ortodoxe – nu mai este decât un pas. Aici rezidă pericolul tratării cu superficialitate a temelor religioase de către cei care nu au pregătirea necesară, ci doar o bună şi solidă părere de sine.

Câtă luptă cu morile de vânare de vânt născocite din ciuntirea textului meu citat spre o interpretare absurdă, spre o acuzare și o târâre spre lapidare eretică:

iată citatul meu:
„Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit, la ce vrei dumneata dar copiii nu vor să și trăiască învățătura, nu vor să ia hăinuța (și coiful credinței) dar și cămășuța neprihănirii, și Domnul, departe de a cere ascultare oarbă sau supușenie absurdă ori frică disperată ca de tiranul cel rău și trufaș, ci El, sărmanul Domn, plin de dureri și de răni de la părinți și copiii cere ca să-și ia ei sarcina de a trăi conform cu învățătura la modul serios, și să nu inventeze cruci false, griji deșarte, înțelepciuni omenești ori alte născoceli noi ori gata născocite ca să le slujească pe acelea fiindcă alea nu dau viață, alea nu duc nicăieri... decât sunt trăiri comune de vise comune omenești, visele visătorului ce se visează... ceva.”

MM:
Vsovi se arată extaziat de predicile intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, în primul rând pentru că i s-a promis pe cuvânt şi i s-au dat asigurări ferme că ele provin chiar de la Dumnezeu, şi în al doilea rând, pentru acurateţea în sine şi frumuseţea atrăgătoare a textului.

-Nu știu ce insinuezi? că am fost în sfânta Cetate a Noului Ierusalim de la Puciosa? sau că am discutat telefonic sau în alt fel cu cineva care să mă fi asigurat ferm sau să-și fi dat cuvântul? Așa ceva e pură mitomanie și fabulație, întrucât am mai spus că nu am întâlnit pe nimeni dintre ei, n-am fost niciodată acolo, doar că mi-a dat Dumnezeu să cred și să mărturisesc Adevărul, și anume că ei sunt Biserică Validă și plină de Har și Drept Slăvitoare a lui Dumnezeu, Carele nu este altul decât sfânta Treime cu toți sfinții Săi, care se vestește prin cele 7 sfinte Trâmbițe îngerești...
-Bine că recunoști în al doilea rând acuratețea și frumusețea atrăgătoarea a textului, dar ai uitat de înțelepciunea tainică și mîngâietoare și mântuitoare a Lui, a Textului: Cuvântul lui Dumnezeu.

continuarea mai jos

[vsovivi]

MM:
Multe predici sectante sunt frumoase şi adânc pilduitoare, dar, pe ici pe colo, în punctele esenţiale, învăţătura sănătoasă primită de la apostoli este înlocuită cu interpretări fanteziste şi hazardate, adesea eretice. Aşa că, în nici un caz nu trebuie să avem drept criteriu “ bun este textul care-mi alină sufletul şi de la Dumnezeu este tot cuvântul care îmi desfătează auzul”. Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante, sunt împănate şi cu multe sfaturi bune, dar asta nu înseamnă sine qua non că provin de la Dumnezeu. Tocmai de aceea este atât de periculos să te iei după aparenţe, fără a cerceta cu stăruinţă dacă duhurile care le dirijează din ascuns sunt de la Dumnezeu sau nu.

1. MM: „în nici un caz nu trebuie să avem drept criteriu “ bun este textul care-mi alină sufletul şi de la Dumnezeu este tot cuvântul care îmi desfătează auzul””,

Da, exact și foarte adevărat; dar de ce ar face excepție mereu unii de la regulă? Că au tată pe nenia? Sau că ei se cred pe ei ca nefiind sectanți și nici eretici? Atunci ce sunt? Pui de năpârci și de vipere sau lupi răpitori îmbrăcați în haină sfântă? Deci de ce același Cuvânt al Lui Dumnezeu pentru unii e mumă iar pentru alții ciumă? De ce avem mereu măsuri diferite? Iar pe noi ne scoatem, ne strecurăm așa ca furnica cu aripi, făcându-ne mereu nouă parte că cine-mparte anateme parte-și face, de parcă am avea numai noi Carte, sau crezi că la Dumnezeu merge pe pile aristocratice în socotelile Lui neștiute de oameni și nepătrunse în înțelepciunile Lui cele Tainice?

2.MM:„Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante,”
Tu susții că sunt alcătuite de învățători, adică de oameni, deși autorii transcrierilor ți-au mărturisit că sunt date de sus! Deci tu susții fără probe că sunt inventate spunând că sunt basme logoreice și redundante, fiindcă tu nu crezi, deși ți-am dovedit mereu că voi sunteți cele ce născocind mereu că ar rezulta tot felul de eresuri, defapt citind cu reacredință ați născocit eresuri pe bandă rulantă, ca să prindeți în Cuvânt, să dovediți voi că Domnul nu e Domnul. Iar despre logoree, adică insinuând acum din nou că textele sunt incoerente și redundante și venite din stări patopogice de excitație nervoasă, deci despre logoree insinuați voi ce sunteți pe dinafară de medicină, că v-am arătat că nu ei și nici eu nu suntem posedați de delirum tremens fericit, ci miștocăreala voastră trece orice limită și este mult prea absurd să insinuezi așa ceva, cu diagnosticele și schizofrenia și logoreea, când de fiecare dată ți-am dovedit că acolo în texte sunt taine adânci de care nu aveai habar, sunt explicitate unele într-o perfectă coerență, și conforme cu scriptura și sunt date ca și cuvinte de învățătură la praznice și sărbători, deci nu există nici un argument cu care să poți susține astfel de acuzații și diagnostice, ci eu mă întreb dacă nu cumva voi amândouă nu cumva suferiți de mitomanie și fabulopatie maniacală de tip cleptoman, căci aveți un talent parcă exagerat de a pune în seama altora ceea ce vă dă vouă prin capul vostru sau ceea ce vi se nalucește în mod pripit că ar rezulta din texte. Deci logoreea nu se poate constata din scrieri în nici un chip! Iar redundanța nu poate fi o acuzație dacă ne gândim la faptul că an de an se cam repetă Cuvântul de învățătură în bisericile ortodoxe precum și tâlcuirile, deci e absurd să acuzi de redundanța! Căci poți fi sigură că Dumnezeu nu ar mai grăi aceleași lucruri dacă ar vedea că ele se plinesc în popor și se trăiesc de către credincioși.

3.MM;„Tocmai de aceea este atât de periculos să te iei după aparenţe, fără a cerceta cu stăruinţă dacă duhurile care le dirijează din ascuns sunt de la Dumnezeu sau nu.”
Tocmai asta v-am sfătuit mereu ca atunci când vă hazardați la siguranța cu care sunteți sigure în născocelile și minciunile voastre să aveți măcar un pic de decență și obraz ca să nu persiflați și batjocuriți ceea ce vouă vă e clar că sunt erezii că așa v-a învățat pe voi nenia, deși este scris că: „de la noi sau de la un ...”. Deci iată autorii eresurilor: noi, adică la noi-voi mă refer, așa cum se referea și sf Ap Pavel, care au schimbat sensurile spre pofte imediat ce a plecat sf. Pavel de la ei, zicând că este altă evanghelie, dar nu este decât o singură Evanghelie a unui singur Domn... sau voi credeți că voi faceți excepție? Doar că acuzând învârtoșat vă credeți indreptățite și vrednice pentru necredința și răutatea pe care o dovediți? Dar nu vi s-a arătat de sus până acuma că tot ce ați susținut este complet viceversa? Păi ni s-a arătat, ne-a dat Dumnezeu... și martor este acest fir atât de lung de discuție, că oridecâteori ați acuzat ați făcut-o fără probe și în virtutea inerției băgând tot răul și pe toți în aceiași oală după cuvântul: „toți netrebnici s-au făcut până la unul” cu excepția care întărește regula că iată că voi două și nenia sunteți excepția aia bună, asemnea lui Iov... că vă credeți pe voi cu certitudine deși s-a arătat că toate lucrurile ce le scoteați din texte că ar fi rezultat de acolo erau pure speculații absurde născocite de citirea voastră defectuoasă, cu reacredință, răuvoitoare, ca să demonstrați ceea ce nenia ar fi vrut să audă, ca să fiți pe plac poftei lui tanti grijania și pe socoteala lui nenia.
Deci Duhurile alea rele și sataniste și antichriste, de ce nu vă dați voi seama că pe voi vă dirijează și eu am încercat să vă scot din mâna lor, asta ca să putem discuta cu argumente și cuvincios despre Cuvântul lui Dumnezeu, la subiect, coerent și cinstit, că dacă vreți caterincă și persiflări, atunci mergeți la ziarele de cancanuri și bârfe și distrați-vă pe acolo cît vă poftește suflețelul... dar dacă ați poposit pe un forum ortodox atunci întâi voi dovediți-vă că sunteți ortodoxe și nu cereți mereu ca alții să fie ortodocși după cum ați vrea voi ca să se fălească și să se lăfăiască nenia cu trupurile altora... că mă întreb mereu de ce voiți voi mereu să se cercuiască ei în carne ori ca să ție sâmbătata vesela așa ca și voi? Pentru ce altceva cereți mereu jertfe?

continuarea mai jos

[vsovivi]

Simţurile omului (auzul, gustul, văzul) sunt adesea înşelate de către diavol. Iată ce spune Biblia despre simţul gustului:
“Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.” (Pilde 20,17)

Şi iată cum ne atenţionează Sfântul Apostol Pavel despre slăbiciunea simţului auzului:
“Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”(2Tim. 4:3,4)

Iar despre aparenţe, care înşeală simţul văzului atât de tare încât diavolii sunt confundaţi cu îngerii, iar apostolii mincinoşi cu “proorocii” vremurilor de pe urmă, iată ce spune acelaşi apostol:
“Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.” (II Cor. 11,13-14)

Exact dar de ce bați mereu apropoul doar la unii, de ce pe voi vă excludeți? sau tu cine crezi că sunt și au fost apostolii și proorocii mincinoși? Păi este scris în Cuvânt, cei ce propovăduiesc și pun sarcini grele pe umerii credinciosului închizând porțile Cerurilor dar ei nici cu degetul nu se ating de ele... dând zeciuială din mărar și iasmă și așteptând mereu ca să primească plecăciuni și laude de la oameni, că de aia se împodobesc și umblă prin piețe și stau la colțurile ulițelor ca să fie slăviți de oameni... dar toți aceștia își iau plata lor, căci ei cred că pentru mulțimea cuvintelor lor vor fi ascultați exact cum cred și păgânii, iar sfârșitul lor este după faptele lor... și ajungând în șeol se vaită de acolo ca din gură de șarpe strigând ca de mama focului așa cum striga și bogatul nemilostiv din pildă către părintele Avraam ca să le dea ălora rămași afară ce nu li s-a cerut în noaptea ceea sufletul lor, semne și minuni... Și li s-a răspuns că dacă pe Moise și pe prooroci nu l-au crezut atunci nici dacă va învia cineva din morți nu-L vor crede... Iar ei dacă și-au luat binele lo pe pământ se cuvine ca dincolo ei să sufere... și cei ce au fost nedreptățiți și smeriți pe pământ dincolo, în Ceruri, să se bucure.

Deci de ce insiunezi și arunci pisica neagră, pe care ați omorât-o voi, mereu în curte la alții? Dacă începe să apară putoareoare de la ce a îngropat ea în nisip, sigur nu sunt alții de vină! (Sectanții ori ereticii ori păgânii ori gLumea largă cea plină de tot soiul ce ciudați, ci ”De la noi sau de la un înger dacă vi s-ar vesti o altă Evanghelie, să nu-l credeți... că nu este altă Evanghelie” decât a Cuvântului lui Dumnezeu, Iisus Hristos Domnul nostru, ceva de genul ăsta.)


MM:
„Aşadar, greu şi dureros lucru pentru mântuirea omului este ca el să se ia doar după aparenţe! ”

Frumos spus dar urmează sofismul sofisticat al șarpelui bouaua!:

MM:
„Aşa s-a ajuns ca mulţi să afirme cu convingere că “toate religiile şi toate sectele sunt bune, pentru că ele te îndreaptă, fiecare pe calea ei, către acelaşi Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului”.
Un simpatizant de acest gen, care crede că toate religiile (creştine – eventual, ca amendament) sunt bune, pare a fi şi amicul nostru Vsovi, asta rezultând din felul cum pledează el sistematic pe acest Forum, apreciind că învăţăturile sectare sunt pentru noi ceilalţi, care nu suntem de părere cu el, “adevăruri incomode”.”

Deci iată ce minciună despre mine, când eu însumi am scris mereu că sunt destule secte și am mărturisit și scos în evidență prin ce se înșală, că multe mint, dar nu eu sunt cel ce sunt trimis ca să fiu în măsură să-i condamn! Și chiar dacă mulți dintre sectanți au și dreptate nu m-am făcut avocatul lor sau apărător lor, dar dumneata mă identifici cu toate sectele ca fiind evident apărătorul sectelor și astfel neputând fi decât un sectant ca să ai câștig mișel în argumentația ta, ca să furi atenția fraierilor, care temându-se de secte să-ți dea ție dreptate care iată ai desconsprat ereticul, care are interes, prozelit ori antiprozelit ori căldicel, eu, sectantul care obijnuiește să apere minciunile lor sau ale mele transformându-le în adevăruri incomode. (Eu m-am corectat pe mine de două ori deci mi-am desconspirat propriile minciuni spre deosebire de nenia cu puii lui.)

Nu draga mea, ci sistematic, și acest forum și acest fir de discuție o demonstrează că lucrurile stau taman viceversa, adică cum dumneata și cealaltă lingvistă vă încăpățânați ca să transformați ortodoxia în erezie, prin născocelile și minciunile și ereziile pe care ca pe bandă rulantă le născociți în încercarea de a prinde pe Domnul în Cuvânt! Lucru care se vede clar pe acest fir de discuție, fiind purtate de duhul gLumesc al satanei și al anticristului, al rătăcirii oamenilor, lucru care vi l-am explicat mereu, că nu faceți decât să vă compromiteți pe voi pentru nenia cu desfrânata lui țiitoare, tanti grijania... așa ca prostul de grija altuia... născând și crescând pe cel din desfrânata evreică.

MM:
„Ba nu sunt incomode deloc, îi răspundem. Eu, de pildă, mă simt perfect şi în largul meu spunând lucrurilor pe nume şi demonstrând cu exemple de viaţă concrete că simpatiile necontrolate cu sectele sunt periculoase şi pot deveni de-a dreptul nocive.”

Păi cine are simpatii cu sectele daca nu dumneata care la fiecare cuvânt amintești de ele, însăți trăirea ta este iubirea sectară, căci cine se scuză se acuză și cine se urăsc cu atâta patimă e clar că se iubesc pentru plăceri căci tot ce nu ți se pare că e cum știi sau ai vrea dumneata să fie ca să ai impresia că e așa cum știi dumneata atunci musai e sectă deci nimic altceva nu există pentru tine, decât secta și eresul, și nu pentru mine care nu mă âmpiedic de oricesecte ar exista pe pământ fiindcă eu nu-i condamn, că nu sunt sobor și nici mincinos ci noi mărturisim ce am văzut și auzit și cercetat după roade și de aia mărturia noastră este Adevărată, deci iată că nu eu ci tocmai dumneata ai trăiri necontrolate transformând tot ce atingi în sectarisme și erezii, în diagnostice ale nebuniei, în prostii și în tot felul de minciuni căci te-ai obijnuit ca necrezând să vă îngâmfați cu propriile voastre absurde judecăți deși v-am scris de mii de ori că „omul să nu judece!”, noi adică să nu judecăm! Că nu este permis să judece creștinul! Iar demonstrațiile de viață și exemplele concrete erau date de tine în mod mincinos, tendențios, fraudulos, denigrator, ocărâtor, hulitor, și răufamat, fățarnic, exagerat, speculant, insinuant, tacticos, viclean, întunecos,....... deci eu văzând că sunteți înghițite de cea mai josnică cârciumă în mod repetat v-am cerut să ieșiți la lumină ca să puteți din stare de libertate și adevăr să spuneți lucrurilor pe nume dacă asta urmăriți defapt, dar fără patima asta blestemată cu care v-a umplut pe voi frica de nenia! Căci de frică mințiți cu atâta nonșalanță crezând voi că nenia o să vă și apere și scape apoi, dar este scris: „numai Eu vă scap, numai Domnul vă poate scăpa, Cuvântul lui Dumnezeu, nu vă scapă nici mămica, nici bunica, nici tăticul nici fratele, nici vecinul, nici statul, nici străinul, nimeni nu vă scapă, nici nenia, ci numai Dumnezeu te scapă măi omule, măi creștine...” ceva de genul ăsta e scris pe undeva prin Cuvânt dar am uitat citatul exact, așa că nu vă bazați că aduceți roade, jertfe de bun miros prin minciună ori prin patima cu care născociți sau în mod viclean practicați argumentația unei cauze... că nu faceți decât să împroșcați acuzatul cu tot noroiul strâns în voi, pe care-l credeți noroi, și care e socotit noroi de către gLumea bună, de către aristocrația din care ați vrea să faceți și voi parte, ca apoi osândind engross să iasă astfel mai clar acuzatul ca fiind vinovat... deci „e vinovat că e(sic!) alții vinovați!” și astfel vă demonstrați că sunteți penibile în circăria asta avocățească, fiindcă voi nu demonstrați faptele ca fiind asemenea cu ale furului trăitor al fărădelegilor ci asemănarea o insinuați inventând voi faptele prin asocieri exagerante și tendențioase, viclene, urâte și feroce... lucru ce nu șade bine niciunui procuror! Darmite unui creștin ortodox?! Cu atât mai mult unor lingviste frumoase și simpatice și vesele ca voi ce se ocupă cu infrumusețarea cuvintelor și a limbii.

continuarea mai jos

[vsovivi]

MM:
„De aici, de la simpatiile cu sectanţii, până la a-i vizita şi a te ruga împreună cu ei – lucru blamat de canoanele ortodoxe – nu mai este decât un pas. Aici rezidă pericolul tratării cu superficialitate a temelor religioase de către cei care nu au pregătirea necesară, ci doar o bună şi solidă părere de sine.”

Deci iată cum minciuna prinde proporții și cum inqqqiziția devine la ea acasă demonstrând-mă eretic și-mi dă și anatema, că doar nu mai e decât un pas! Că doar lingvistele au dedus așa ca la Ploiești... Ca la sfârșit să afirme ele că tot eu sunt cel care a tratat cu superficialitate, eu care le-am demonstrat mereu cât de absurd susțin ele și superficial și ușuratic, susțin ele, cu tărie, și cu multă pompă și alarmare ca și cum ar trage mereu pe pisikaa lui nenia de coadă, că ar rezulta din texte, nimic altceva decât eresuri și sectarisme, defapt fabulațiile mințiilor întunecate ale lor pline de toate sectele și sectarismele și ereziile cu care și-au szmolit ochiul lor cel drept care trebuia să le fie lumina trupului dar ele văd mereu ca fățarnicul cu bârna în ochi paiele de la vecini, dar iată că nici paiele scoase de ele și aduse pe tapet nu erau paie ci erau niște ace pe care le-a vârât nenia sub unghii prin beciurile de tristă amintire ori le-a vârât un om rău și vrăjitor în păpușile pline cu tărâțele ce ieșeau din bârfele lor ca să moară vecinul cu capră cu tot, uitând ele că firul acesta de discuție dovedește clar și evident că tratatrea superficială, fără pregătire teologică, în mod tendențios și absurd nu-mi stă mie în caracter și în obijnuință și în obicei ci firește rezultă pentru orice om cu scăunel la cap că putoarea ce șade pe drăcovenie vine din curtea lui nenia care și-a angajat aceste două sărmane ignorante lingviste ca să-i faca treaba lui, aia murdară și vicleană, promițându-le un loc bun în LOJE. (adică desconsprând sensul: în JEOL und J se scrie uneori și SH!)

Deci dragele mele surori creștine nu mai fiți așa de fraiere să credeți mereu că numai eu sunt ereticul sau sectantul, că doar v-am spus că eu v-am iertat mereu, și vă iert iar, și air, că știu cine-i de vină, eu și păcatele mele, dar dacă voi o să tot insisistați până în pânzele albe sau negre să vă puneți plăci de plumb pe cap... eu vă las și n-aveți decât că doar credința e liberă... și dacă voi credeți apoi ca fariseii și saducheii că Domnul din Cuvântul lui Dumnezeu e eretic și sectant, n-aveți decât... eu nu vă contrazic ca să mă cert cu voi căci ispispita atât așteaptă: fraieri ce cad în multiispitele duble și viceversate, și eu nu advocățesc ci în mod liber am mărturisit că e Dumnezeu de la Dumnezeu trimis de Tatăl! Căci nu după altceva Îl veți cunoaște decât după roade Îi veți Cunoaște pe fiii împărăției, lovind textele de Piatra : sf. Petru și Pavel și poporul lui Dumnezeu... și văzând voi Lucrurile pe care le-a Mântuit și le-a înnoit și le-a plămădit Mâna Sa... Mângâierea cea nouă a Noului Ierusalim așa veți cunoaște că „Eu Sunt”, dar mie mi-a fost ușor să cred doar din textele citite pe sărite fiindcă eu nu caut să mă îndoiesc ca să mă înalț ci mai degrabă caut să cred, dar nu absurd ori orbește ori fără a cerceta scripturile, ci căutând și la roadele care au fost ori care or să iasă din sămânța pusă în pământul cel bun... și apoi udată mereu... de sus... cu lacrimi dulci ca să fie pază și să nu vină un nenia rău ca să-și cultive apoi prin flatări neghinele și tăciunii lui aia răi care nu pot să facă roade bune, căci pomul rău nu poate să facă roade bune. Dar fără pămîntul cel bun e zadarnic să vorbești ori să pui sămânță în deșert fiindcă în deșertăciunea deșertăciunii nu ies decât pui de goană după vînarea de vânt, căci aia este toată înțelepciunea smintită... căci fără Cuvântul lui Dumnezeu poți să câștigi lumea întreagă căci nu o să ai în ziua aceea ce să dai în schimb pentru sufletul tău.

„au nu se vând două vrăbii la un ban?”

[mariamargareta]

“Cuvântul” care vine din cer la Pucioasa este perceput astăzi în mod diferit de către creştinii ortodocşi practicanţi aflaţi în căutarea unui model de trăire cât mai autentic creştină. Pentru unii, simpla titulatură “Cuvântul lui Dumnezeu” îi înfioară şi le trezeşte o pasiune şi o responsabilitate pe care n-au conştientizat-o până acum. Un raţionament cu totul nou şi neobişnuit şi briant le inundă emisferele cerebrale, electrizându-i la creierul mic şi pe toată şira spinării: “Dumnezeu ne vorbeşte astăzi nouă, oamenilor! Oare ce poate fi mai minunat, mai sublim, decât această revărsare de dragoste a cerului diafan şi sfânt faţă de pământul păcătos şi imund? Mai este posibil ca cineva să se împotrivească acestei revărsări de iubire a lui Dumnezeu, care-i cheamă cu Cuvântul Său pe toţi oamenii păcătoşi la mântuire? Niciodată în istoria omenirii n-a fost o asemenea revărsare de har pe pământ. Acest izvor de “Cuvânt” de la Pucioasa este cerul nou şi pământul cel nou, aceasta este a doua venire a Domnului Iisus – Duh şi Cuvânt pe pământ, aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu coborâtă din cer pe pământ, căci aceasta este împlinirea tainelor minunate care ni s-au promis prin prooroci!”

Dar omul este încăpăţînat, mândru şi nerecunoscător. Cei mai mulţi dintre cei care au auzit despre “Cuvântul” de la Pucioasa, sau chiar au auzit cu urechile lor mostre de “Cuvânt”, sau le-au citit cu ochii lor din “sfânta Carte” intitulată în chip minunat şi semnificativ “Cuvântul lui Dumnezeu”, s-au arătat neîncrezători, sceptici, batjocoritori şi nerecunoscători. Ba, unii s-au ridicat la împotrivire făţişă, declarând fără nici un fel de probe concrete că, după părerea lor, acest tainic “Cuvânt” este o mistificare omenească. Asta a însemnat mare îndurerare şi tristeţe şi plâns mult în cer, căci Dumnezeu nu mai primea ca până acum, indiferenţă de la oameni, ci primea de acum dispreţ şi lovituri în loc de dragostea şi de preţuirea ce I se cuveneau pentru acest “Cuvânt”. Admiratorii “Cuvântului” au sesizat imediat cerinţa momentului, fiind iarăşi inundaţi în sinapsele lor corticale de gânduri sclipitoare: “Dumnezeu plânge mult şi adânc în cer, căci este neajutorat de la om şi este ponegrit şi este în mare dificultate! El trebuie sprijinit din răsputeri ca să nu cadă! Să ne înrolăm deci în Armata Lui sfântă de pe pământ, care luptă împotriva păcatului! Să facem scut tare, ocrotitor, pentru copilaşii Lui, Mihaela şi Nicuşor, cei 2 Prooroci Apocaliptici care aduc Cuvântul Domnului pe pământ, să-I apărăm pe Ei de răutăcioşii care-I denigrează în tot felul şi să-I ajutăm cu tot ce putem ca să Le fie Lor viaţa mai uşoară!”

Şi aşa s-au pomenit aceşti simpatizanţi ai pucioşilor că au devenit peste noapte avocaţi neplătiţi ai învăţăturii esoterice de la Pucioasa şi ai liderilor pucioşi. Fără să ştie ei mare lucru despre pucioşi, fără să-i viziteze măcar o dată, fără să-i asculte şi pe denigratorii pucioşilor cu atenţie (ca să vadă ce-i mână pe aceştia în luptă – o luptă care, oricum, pare lipsită de şanse – împotriva lui Dumnezeu), fără să compare textele din “Cuvânt” cu cele din Sfânta Scriptură ca să vadă în ce măsură sunt ele compatibile, fără să compare “Cuvântul” cu el însuşi (pentru a vedea dacă nu cumva se contrazice pe sine şi în sine), fără să ceară părerea autorizată a Bisericii, ei se declară din oficiu admiratori, partizani şi susţinători ai eresului de la Pucioasa.

Iată ce declara pe Forumul Creştin Ortodox un creştin ameţit pe nume SOVIDIU, ameţit de frumuseţea “Cuvântului” de la Pucioasa şi zdruncinat bine de profunzimea autenticităţii “Fenomenului Noul Ierusalim”:
“Va inshelatzi amarnic shi fenomenul este profund autentic iar Hristos a vorbit prin Trambitza sa shi vine sa implineasca Apocalipsa.... Cei de acolo care sant din radacina sadita de Hristos prin sf Verginica au ascultare de BOR shi de Sinod shi nu sunt nicidecum o secta shi e o mare greshala sa te privezi de un mare prooroc asemenea lui Moise prin care Hristos a daruit atata proorocie cum n-a daruit niciunui prooroc al Vechiului Testament.... In opinia mea este cu adevarat Noul Ierusalim care se nashte shi trimite lumina shi curatzie in adevar shi dreptate de la Dumnezeu, iar denumirile sunt semnificative intrucat Hristos afirma ca din glodul de la pucioasa l-a plamadit pe Adam shi apoi pe Eva din Coasta Lui, Adam insemnand om. Shi se mai afirma ca pamantul Romaniei a fost primul care a ieshit din ape.... e bine ca cei interesatzi sa citeasca in fiecare zi de pe site-ul respectiv pentru ca altfel nu vor birui in lupta cu antihristmul lumii ce vine peste noi din toate directziile ca sa se intareasca.... Eu am citit cate ceva de acolo shi m-am convins ca nimeni nu putea vorbi asha daca nu ar fi fost Dumnezeu, Hristos prin glasul Trambitzei sale care in timpul ei a biruit mult, mult antihrist a biruit sarmana sfanta shi nevinovata fiind chinuita cu mult peste puterile vasului sau, dar n-au biruit dushmanii fiindca n-a lasat Dumnezeu.... Deci nu va pacalitzi ca nu e o secta shi nu va privatzi de binele ceresc sa nu patzim shi noi ca evreii care shi-au omorat proorocii shi sfintzii pentru duhul minciunii maririi de sine shi pentru lacomia shtiintzei lumii...... Citzitzi de acolo, Pricepetzi shi va vetzi convinge ca nu ma inshel! Bine ar fi ca apoi sa ascultatzi! Doamne ajuta-i pe cei ce aud acel cuvant dat prin Trambitza Domnului...”

Aşadar, cei care “se însheală amarnic shi...” nu recunosc că “...fenomenul este profund autentic” au acum suficiente argumente să se întrebe: oare şi noi ne-am făcut împotrivitori ai lui Hristos şi ai sfinţilor Lui prooroci, jignindu-i pe pucioşi cu apelativul “sectă”? Căci iată ce spune SOVIDIU:

1. “Cei de acolo sant din radacina sadita de Hristos prin sf Verginica au ascultare de BOR shi de Sinod shi nu sunt nicidecum o secta...”
Bineînţeles că SOVIDIU nu s-a mai obosit să pună mâna pe telefon şi să-i sune pe oficialii din Sfântul Sinod, ca să-i întrebe dacă au auzit de “Sfânta Proorociţă Verginica de la Glodeni” şi să ceară de la dumnealor confirmarea că, într-adevăr, pucioşii “au ascultare de BOR shi de Sinod” şi că “nu sunt nicidecum o secta”, şi că dimpotrivă, pucioşii sunt Biserica Noul Ierusalim(BNI), iar BOR este secta acestei Biserici (BNI), care BNI este reformatoarea din temelii a sectei numită BOR.