Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

Zice vsovi, citând în prealabil pe MM:

MM:„Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante,”
Tu susții că sunt alcătuite de învățători, adică de oameni, deși autorii transcrierilor ți-au mărturisit că sunt date de sus! Deci tu susții fără probe că sunt inventate...

Răspuns:
Alţii ar trebui să mărturisească despre ei, şi nu ei înşişi despre sine. Mai ales atunci când mărturia lor este mincinoasă. Ani de zile, liderii pucioşi au pretins că “sunt 14 creştini care aud Cuvântul”. În faţa unei asemenea afirmaţii trebuie să te înclini, căci altminteri, dacă n-ar fi adevărat ceea ce pretind, ar însemna că ori toţi cei 14 sunt nişte mincinoşi, ori sunt atinşi de aceeaşi boală psihică aducătoare de halucinaţii. Spre exemplu, Nicuşor descria această “coborâre de Cuvânt” într-o manieră atât de subtilă, încât niciodată nu va putea fi acuzat de minciună, deşi el sugera prin construcţia ingenioasă a frazei că sunt 14 care primesc “Cuvântul” (ceea ce nu era adevărat):

“ Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)


În prezent, liderii pucioşi se feresc să mai pretindă că răvaşele din cer sunt o halucinaţie colectivă a “celor 14 fii aleşi”, ci recunosc deschis că singurii care sunt martori ai “coborârii Cuvântului” sunt cei doi lideri prooroci, Mihaela şi Nicuşor. Deci, cei doi se mărturisesc pe sine, nefiind posibilă vreo verificare a afirmaţiei lor din partea unui singur martor măcar, necum doi sau trei, aşa cum cere Scriptura.

[mariamargareta]

SOVIDIU e sigur pe ce spune, nu mai are nevoie de verificări. El dă verdicte fără să clipească:
2. “...shi e o mare greshala sa te privezi de un mare prooroc asemenea lui Moise...”

Adică, e o mare greşeală să arunci la coş proorociile Verginicăi, această “Moisă” a românilor, unele dintre ele fiind prea dureroase şi cutremurătoare, cum ar fi spre exemplu următoarele două:

“... Patru îngeraşi sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată, se ridică, copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare, şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa! Iată, îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te, că ai căzut sub sabie! ” (Citat din Cuvântul pucios din 15-5-1957)

“Fiule, dacă-ţi spun că eşti credincios, te ţii şi nu cazi, iar dacă îţi spun că eşti păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici, copii. Nu doriţi să fiţi înălţaţi acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe, şi în bărcuţe sunt michiduţi, şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuţă, şi în barcă, o proorociţă, şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz, şi în timpul călătoriei barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, şi în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, şi acele frunze luminează apa aceasta limpede, şi în apă sunt mii şi mii de peştişori care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: „Mai este mult?“. Şi iată şi un drum, şi pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, şi în car sunt doi oameni. Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi îi întreabă: „Mai este mult?“. Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este o cetate nouă, şi poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostaşi şi de doisprezece îngeri, care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.
Iată patru îngeraşi, care au în mână patru Evanghelii, şi toate fac numai una, şi iese pe poartă Împăratul, şi e plin de sânge Împăratul, şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: „A Domnului este împărăţia!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa? Ce sunt peştişorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie; peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi.” (Citat din Cuvântul pucios din 9-06-1958)

Dar oare înţelegeţi voi ca să ştiţi de ce grindina nu e grindină? De ce proorociţa Virginia se bucură şi face haz, în timp ce diavolul râde? Se zice că "Cine râde la urmă, râde mai bine". Vai, vai, ce păcat, că bărcuţa ei s-a răsturnat! De ce mii şi mii de bărcuţe au pe ele mese întinse la care se desfătează şi cântă michiduţi care merg spre apus? De ce mii şi mii de peştişori călătoresc pe raze în apa cea limpede, întâmpinându-i pe drum pe cei doi prooroci aflaţi în carul dus de cai cu capetele de foc? Dacă nu pricepeţi toate acestea şi deci nu le ştiţi, nu trebuie să vă tulburaţi, căci mesajul era destul de limpede: “Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.” Adică o să le înţelegeţi cândva, chiar dacă nu le pricepeţi acum, pentru că “nu vi se pot spune toate deschis, fiilor”.

Şi ce mai spune SOVIDIU? Câteva efuziuni de protocronism rromânesc, care i-ar face să pălească de invidie pe toţi tracologii şi dracologii consacraţi ai României. Glodenii Pucioasei sunt leagănul omenirii, în care s-au lăfăit Adam şi Eva pe când erau prunci la minte, iar muntele Ararat, care a ieşit primul din ape după potop, se află tot în Rromânia şi tot la Glodeni-Vale, acolo unde şi-au stabilit pucioşii astăzi cartierul general:

3. “...iar denumirile sunt semnificative intrucat Hristos afirma ca din glodul de la Pucioasa l-a plamadit pe Adam shi apoi pe Eva din Coasta Lui, Adam insemnand om. Shi se mai afirma ca pamantul Romaniei a fost primul care a ieshit din ape...”

Apoi SOVIDIU trece fără alte menajamente la propagandă făţişă. Cică să facem bine şi să punem mâna pe “Carte” (cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, bineînţeles) pe care o găsim postată (selectiv, evitându-se cu grijă toate pasajele incomode) pe site-ul oficial de pe Internet al pucioşilor. Vom avea mare succes, anihilându-i te teroriştii antihrişti care trag în noi din toate direcţiile şi din toate poziţiile:

4. “.... e bine ca cei interesatzi sa citeasca in fiecare zi de pe site-ul respectiv pentru ca altfel nu vor birui in lupta cu antihristmul lumii ce vine peste noi din toate directziile ca sa se intareasca.... Eu am citit cate ceva de acolo shi m-am convins ca nimeni nu putea vorbi asha daca nu ar fi fost Dumnezeu, Hristos prin glasul Trambitzei sale...”

Aşadar, e de ajuns să citeşti câte ceva din “Cuvântul lui Dumnezeu” ca să fii imediat copleşit de frumuseţea şi proprietatea stilului, care-L demască fără echivoc pe Autor: Acesta nu poate fi decât Dumnezeu. Aşa că, după o asemenea profundă analiză introspectivă, SOVIDIU ne linişteşte cu asigurarea că dacă vom citi, neapărat vom pricepe, şi cu concluzia esenţială: să nu ne păcălim, zicând că secta pucioasă nu e sectă:

5. “...Deci nu va pacalitzi ca nu e o secta shi nu va privatzi de binele ceresc sa nu patzim shi noi ca evreii care shi-au omorat proorocii shi sfintzii pentru duhul minciunii maririi de sine shi pentru lacomia shtiintzei lumii...... Citzitzi de acolo, Pricepetzi shi va vetzi convinge ca nu ma inshel! Bine ar fi ca apoi sa ascultatzi! Doamne ajuta-i pe cei ce aud acel cuvant dat prin Trambitza Domnului...”

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. Peste aproape doi ani, SOVIDIU îşi schimbă numele în Vsovivi şi reiterează pe acelaşi Forum aberaţia care-i este atât de dragă, cum că nu Biserica Noul Ierusalim(BNI) este sectă desprinsă din BOR, ci BOR este sectă a BNI, de care s-ar fi despărţit în anul 1993 printr-un “auto-blestem”:

“...dar nu ei s-au separat de BOR ci BOR s-a despărțit de ei, de i-a și blestemat zicând că sunt niște derbedei... deci iată că BOR singură s-a autoblestemat, căci a blestemat ce în prealabil a binecuvântat și a uns, ... despărțindu-se de Dumnezeu căci s-a băgat singură sub blestemul neținerii legământului căci nu poți să blestemi pe cineva, de frică, după o judecată strâmbă, căci te va trage sulul ca un plumb la fundul mării... deci Cuvântul lui Dumnezeu din cărți nu minte... ci spune întodeauna Adevărul care slobozește și mântuie pe om din ghiarele eretelui... dușmanul lui Dumnezeu... și dacă nu s-ar fi rugat El Tatălui ca să ierte pe slujitorii di Bor poate că ar fi căzut complet toată biserica noastră... dar iată că Domnul le-a lăsat vreme să se pocăiască chemându-i la iertare și împăcare... deci să vedem ce se va întâmpla mai departe...”

Vsovivi e optimist. Ultimul lui îndemn este cel mai reconfortant: vom trăi şi vom vedea ce se va mai întâmpla... ori capra şi cu varza se vor împăca... ori capra, varza o va mânca.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi spunea:
“Piatră a fost şi rămâne sfântul Petru şi Pavel (sic!) care au mărturisit şi au crezut şi au urmat pe Hristos, iar piatra vie:
“Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010).

nu contrazice şi nu anunţă înlocuirea pietrelor cum susţi(sic!) dumneata, sau te doare că Dumnezeu a mai ridicat din alte pietre pe fiii lui Avraam?

Răspuns:

Pucioşii pretind că Biserica Noul Ierusalim este singura Biserică adevărată şi mărturisitoare din vremurile noastre şi propun o nouă piatră de temelie pentru această Biserică: “poporul pucios”. Vsovi o consideră în comentariul său “piatra vie” deşi Biblia spune că Însuşi Hristos este piatra cea vie:

“Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ;
Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina". Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului,...” (1Petru 2: 4,6,7)

Sfântul Petru (şi nicidecum “sfântul Petru şi Pavel” cum crede Vsovi) este cel pe care se aşează învăţătura Bisericii mărturisitoare, căci el este cel care-L mărturiseşte primul pe Hristos, dar nu de la el face aceasta, ci de la Tatăl:
“ Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 17-18)

''Piatră a fost şi rămâne sfântul Petru şi Pavel (sic!)'' , nu e nici un (sic!), fiindcă eu nu împerechez lucrurile gramatical ci duhovniceşte, nu ţi-am mai zis? şi nu e scriere ci scriere pe forum ca un dialog, ca o vorbire unde referirile se înţeleg nu doar din text ci trebuie să ai un simţ perspicace ca să pricepi unde anume bat şi cum leg raportările din discursul, prelung... deci nu e ''rămân piatră'' ca şi cum s-ar referi la fiecare în parte ci ''piatră a fost şi rămâne sfântul... Petru şi Pavel'' ca şi cum împreună ar forma o păiatră unică, un fundament, o fundaţie de piatră ridicată pe stâncă dar voi nu pricepeţi gramatica mea... ci mereu săriţi împreună cu turma de porci în mare ca apucate de un duh rău ori necurat, un duh (sick!).

La susţi e doi de ii, mare scofală, că ai găsit acul în carul cu fân plin de susţii cu doi de ii deci iată ai găsit ceva cu care să demonstrezi că eşti şi chiţibuşară, deci iată absurditate dusă la extrem, dar mă mir cum dumneata te încăpăţânezi ca căutând paiele să nu vezi ditamai bârna, din cutia ta cu ace, pe care le înfigi nonşalşant în păpuşile care parcă ies din texte aşa cum a ieşit viţelul turnat, că aia ziceţi voi că rezultă, mereu ziceţi că rezultă: nişte păpuşi meşterite de voi, cărora le înfigeţi apoi ace în diferite organe sau mădulare în încercarea voastră disperată de a scăpa păpuşile de duhul rău ori de a muri unii care vă contrazic arătându-vă cât sunteţi de absurde, căci dacă nu aveţi dreptate lapidaţi pe cel cu care dialogaţi, trăgând mereu în pianist, dar duhul ăla rău nu o să iasă cu una cu două ci vă înghite pe voi pe zi ce trece şi nu păpuşile sunt de vină, căci ăla e duhul lui nenia care vă papă fiindcă v-a angajat ca să-i faceţi treaba asta murdară şi vede că nu prea sunteţi în stare de nimic... deci mă mir cum nu vedeţi sula (nu e apropo erotic, ci este o sculă de dat găuri în piele) dintre acele de gămălie şi de siguranţă din cutia fermecată cu ace de cusut cu aţă albă?

Păi Hristos nici pe Cruce nu a fost singur ca piatră ci iată şi acolo a fost mărturisit de un tâlhar, ca mai înainte să fie mărturisit de un orb înaintea siniedrului, care a crezut şi apoi a crezut şi că Hristos Iisus este Fiul lui Dumnezeu deci nu numai Hristosul ce avea să vină... deci vezi dumneata cine este piatra cea vie? nu aceluia cui i se pregăteşte ci cui se nimereşte... căci sfântul Petru şi Pavel mai târziu au devenit şi ei pietre vii, asta este altă mâncare de peşte...

Iar acolo unde locuieşte Dumnezeu, acolo poţi fi sigură că şi dacă nu faci nimic altceva decât stai şi tu acolo printre ei, vrei nu vrei, devi şi tu piatră vie... neluată în seamă de zidari... deci şi dumneata citind atât de multe din Cuvântul lui Dumnezeu eşti şi dumneata o mică pietricică... vie, doar că acum te-ai pus dea curmezişul, dar o să vină vremea când iar o să crezi, că n-ai cum să nu vezi Adevărul decât dacă nu mai vrei.

Deci eu cred bine cum cred! pe când dumneata eşti complet pe dinafară că nu pricepi ce este aia cinstea! ci iată şi aici ai invârtoşat sensurile pietrei vii susţinând că sfântul Pavel n-ar fi ci doar sfântul Petru, păi nu L-au mărturisit şi ceilalţi mai târziu pe Iisus ca pe Hristosul, ca pe Fiul lui Dumnezeu, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu? L-au mărturisit până la moarte dar iată că tu crezi că doar Petru este Piatră, pentru că a fost numit Petru, ori Chefa, dar dumneata nu ştii pentru ce a fost numit el aşa. Păi dacă susţii că el este Petru cum atunci şi Hristos e Piatra din capul unghiului? Iar dacă Hristos e Piatra din capul unghiului atunci ce nume şi cu ce referire i-a dat Hristos sfântului Petru botezândul cu numele Petru pe Simon, fiul lui Iona? Deci dumneata nu pricepi nimic dar bine că ştii da cu parul. Tot e ceva. Dă-i înainte tot în capul meu că cucuiele o să vezi dumneata că or să iasă mereu în al tău.

Deci citeşte încăodată ce a zis sf. Ioan Botezătorul şi atunci o să pricepi! Că eu aşa pricep că Simon Petru a fost un bolovan botezat de Ioan din care Dumnezeu a ridicat un fiu al lui Avraam, aşa cum a mai ridicat unul, pe Zaheu Vameşul care s-a pocăit căci a zis ''şi acesta este un fiu al lui Avraam''... deci iată taină, iată mister, iată Piatră şi iată fiii ai lui Avraam... iar sf. ap. Pavel este şi el împreună cu ei ca să facă piatră tare, pe care porţile iadului nu o pot birui, dar deşi este cel mai mic dintre apostoli, totuşi este un vas ales, de mare cinste, deci iată că şi el este şi mărturiseşte aceiaşi piatră.

Deci ţi-am demonstrat că eu am dreptate şi de data asta iar tu eşti o teoloagă şcolită la şcoala lui nenia cu care nu faci decât să ispispiteşti copiii spre desfrânări justiţiarde... spre bucuria de răul altuia, de a se ocupa şi ei de fariseisme gramaticale trecută apoi la textele scripturilor, ca să acuzi cu teroarea şi spaima de secte şi eresuri uitând să realizezi cine e defapt tiranul, şi dacă nu v-aş fi zis să nu vă jucaţi cu focul... dar voi vreţi mereu să udaţi canapeaua... dar atunci nu veniţi pe canapelele mele ci mergeţi de udaţi canapelel lui nenia... ca măcar cu atât bine să vă alegeţi şi voi, că aţi dat ceea ce merita aceluia cui merita, deşi este scris ca ''să nu răsplătească cineva răul cu rău!'' căci ''dragostea nu socoteşte răul şi nu ţine în seamă răul şi nu-l pune la socoteală fiindcă ea se bucură de adevăr şi nu de nedreptate, răbdându-le pe toate fiindcă nu caută ale sale'' ceva de genul ăsta.

[vsovivi]

mariamargareta:
SOVIDIU e sigur pe ce spune, nu mai are nevoie de verificări. El dă verdicte fără să clipească:
2. “...shi e o mare greshala sa te privezi de un mare prooroc asemenea lui Moise...”

Adică, e o mare greşeală să arunci la coş proorociile Verginicăi, această “Moisă” a românilor, unele dintre ele fiind prea dureroase şi cutremurătoare, cum ar fi spre exemplu următoarele două:

“... Patru îngeraşi sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată, se ridică, copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare, şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa! Iată, îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te, că ai căzut sub sabie! ” (Citat din Cuvântul pucios din 15-5-1957)

“Fiule, dacă-ţi spun că eşti credincios, te ţii şi nu cazi, iar dacă îţi spun că eşti păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici, copii. Nu doriţi să fiţi înălţaţi acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe, şi în bărcuţe sunt michiduţi, şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuţă, şi în barcă, o proorociţă, şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz, şi în timpul călătoriei barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, şi în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, şi acele frunze luminează apa aceasta limpede, şi în apă sunt mii şi mii de peştişori care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: „Mai este mult?“. Şi iată şi un drum, şi pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, şi în car sunt doi oameni. Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi îi întreabă: „Mai este mult?“. Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este o cetate nouă, şi poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostaşi şi de doisprezece îngeri, care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.
Iată patru îngeraşi, care au în mână patru Evanghelii, şi toate fac numai una, şi iese pe poartă Împăratul, şi e plin de sânge Împăratul, şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: „A Domnului este împărăţia!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa? Ce sunt peştişorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie; peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi.” (Citat din Cuvântul pucios din 9-06-1958)

Dar oare înţelegeţi voi ca să ştiţi de ce grindina nu e grindină? De ce proorociţa Virginia se bucură şi face haz, în timp ce diavolul râde? Se zice că "Cine râde la urmă, râde mai bine". Vai, vai, ce păcat, că bărcuţa ei s-a răsturnat!

moi:
Nu a lui Verginica bărcuţă s-a răsturnat ci a ta, a lui Estera, că ea se distrează şi râde! Dar acolo se referea la proorociţa aia mincinoasă a gLumii... Deci ai interpretat foarte prost că barca lui Verginica s-ar fi răsturnat sau că se va răsturna! A ei niciodată, căci ea a biruit gLumea, deci nu a sfintei Veginica ci a voastră, a celor care persiflaţi mereu miştocărind şi făcând dosare. Dacă şi cu parcă se plimbau pe barcă...

De ce mii şi mii de bărcuţe au pe ele mese întinse la care se desfătează şi cântă michiduţi care merg spre apus? De ce mii şi mii de peştişori călătoresc pe raze în apa cea limpede, întâmpinându-i pe drum pe cei doi prooroci aflaţi în carul dus de cai cu capetele de foc? Dacă nu pricepeţi toate acestea şi deci nu le ştiţi, nu trebuie să vă tulburaţi, căci mesajul era destul de limpede: “Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.” Adică o să le înţelegeţi cândva, chiar dacă nu le pricepeţi acum, pentru că “nu vi se pot spune toate deschis, fiilor”.

moi:Fireşte că o să le înţelegeţi... şi încet încet se va face Lumină.

Şi ce mai spune SOVIDIU? Câteva efuziuni de protocronism rromânesc, care i-ar face să pălească de invidie pe toţi tracologii şi dracologii consacraţi ai României. Glodenii Pucioasei sunt leagănul omenirii, în care s-au lăfăit Adam şi Eva pe când erau prunci la minte, iar muntele Ararat, care a ieşit primul din ape după potop, se află tot în Rromânia şi tot la Glodeni-Vale, acolo unde şi-au stabilit pucioşii astăzi cartierul general:

3. “...iar denumirile sunt semnificative intrucat Hristos afirma ca din glodul de la Pucioasa l-a plamadit pe Adam shi apoi pe Eva din Coasta Lui, Adam insemnand om. Shi se mai afirma ca pamantul Romaniei a fost primul care a ieshit din ape...”

moi:Deci nu eu afirm ci se afirmă prin Cuvântul lui Dumnezeu pe care-L cred, aşa cum este scris. Deci nu eu susţin aşa ca şi cum am inventat eu sau am făcut cercetări arheologice prin ştiinţele absurde sau mi-au şoptit extratereştrii ci de sus s-a dat şi s-a scris, deci de ce insinuezi că eu am avut nişte revelaţii pe bază de pilule albastre fără discernământ? Sau te faci că ai uitat ce este scris şi că de acolo susţin eu ceea ce susţin şi nu de la mine? Fiindcă eu am găsit tot ce este scris perfect valabail şi exact, de aia susţin, şi nici nu e greu că doar se vede în realitate că toate s-au împlinit şi se împlinesc întocmai, deci din atât cât am citit şi cât am înţeles din aia susţin, şi cât mi s-a dat de sus, deci nimic extraordinar sau ieşit din banal aşa cum vrei să mă arăţi extaziat ca şi prins de un duh necurat, duh rău, al râvnelor deşarte, ci e normal ca citind să pricepi de ce parte se află Adevărul şi să afirmi fără rezerve încercând să-L trăieşti că doar eu nu advocăţesc ci vă îndemn să-L aplicaţi dacă îl găsiţi Bun şi nu să vă faceţi advocaţi desfrânaţi, dar voi vă faceţi că uitaţi şi minţind mereu iată că vă stăpâneşte pe voi acel duh rău căci minţiţi mereu în fel şi chip cu neruşinare ca să biruiţi dacă nu cu rezultanta din texte care e alta decât o vedeţi voi cu ochii voştrii ţinuţi ca să nu vedeţi luptându-vă cu morile de vânt, şi dacă nu biruiţi, căci nu aveţi cum să biruiţi căci vă luptaţi cu închipuirile voastre care cresc într-una, deci dacă nu biruiţi pe text, pe argumente duhovniceşti atunci măcar să biruiţi cu dosarul compromiţător întocmit în zeflemea fie de natură penală fie de natură morală fie de natură diagnosticală, fie de natură politică fie de natură lingvistică, că ceva gloanţe cu care să trageţi în pianist trebuie să găsiţi ca să vă scoateţi cămaşa... dar o să vă miraţi că până la urmă voi o să vă alegeţi cu cele mai frumoase cămăşi de forţă din câte a cusut nenia cu aţă albă prin firmele lui de cusut cu aţă albă şi de tratat cu cură cu păcură pe credincioşi, adică cu cafea... şi alegându-vă cu ele până la urmă, până la sfârşit, şi crezând că vă vin bine nu o să mai vreţi ca să le daţi jos... că o să vi se pară că v-a îmbrăcat nenia la superlativ, la perfectul compus pentru spectacol... doar că nu se premiază compozitorii mitomani şi nici clownii cinici plini de umor negru... deci o să rămâneţi în senatoriul desfrânărilor şi pe maideparte... fericite că vă bagă nenia în seamă flatându-vă cu câte un bombon, pe care vă pune să-l detonaţi în curţile altora, nălucindu-vă că ce treabă bună şi serioasă faceţi voi două...

continuare mai jos

[vsovivi]

Apoi SOVIDIU trece fără alte menajamente la propagandă făţişă. Cică să facem bine şi să punem mâna pe “Carte” (cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, bineînţeles) pe care o găsim postată (selectiv, evitându-se cu grijă toate pasajele incomode) pe site-ul oficial de pe Internet al pucioşilor. Vom avea mare succes, anihilându-i te teroriştii antihrişti care trag în noi din toate direcţiile şi din toate poziţiile:

4. “.... e bine ca cei interesatzi sa citeasca in fiecare zi de pe site-ul respectiv pentru ca altfel nu vor birui in lupta cu antihristmul lumii ce vine peste noi din toate directziile ca sa se intareasca.... Eu am citit cate ceva de acolo shi m-am convins ca nimeni nu putea vorbi asha daca nu ar fi fost Dumnezeu, Hristos prin glasul Trambitzei sale...”

Aşadar, e de ajuns să citeşti câte ceva din “Cuvântul lui Dumnezeu” ca să fii imediat copleşit de frumuseţea şi proprietatea stilului, care-L demască fără echivoc pe Autor: Acesta nu poate fi decât Dumnezeu. Aşa că, după o asemenea profundă analiză introspectivă, SOVIDIU ne linişteşte cu asigurarea că dacă vom citi, neapărat vom pricepe, şi cu concluzia esenţială: să nu ne păcălim, zicând că secta pucioasă nu e sectă:

5. “...Deci nu va pacalitzi ca nu e o secta shi nu va privatzi de binele ceresc sa nu patzim shi noi ca evreii care shi-au omorat proorocii shi sfintzii pentru duhul minciunii maririi de sine shi pentru lacomia shtiintzei lumii...... Citzitzi de acolo, Pricepetzi shi va vetzi convinge ca nu ma inshel! Bine ar fi ca apoi sa ascultatzi! Doamne ajuta-i pe cei ce aud acel cuvant dat prin Trambitza Domnului...”

Nu e nici o propagandă ci mă simt dator aşa ca şi orice om cu scăunel la cap să împărtăşesc binele intuit şi altora, nu am nici un interes, ci crezând sfătuiesc să caute şi alţii să se lămurească pentru ca să ajunga şi ei la Fericire, la Adevăr, dar nu doar că citeşti şi gata, ci trebuie să şi aplici ca să rămâi cu ceva de acolo, căci fără schimbare şi îndreptare, fără omul nou, fără înnoirea de sus, fără îndreptare şi depărtare de dezastrul de afară nu-ţi foloseşte la nimic, fiindcă atunci ajungi să lepezi până şi ultima şansă care te putea scoate din balltă... aşa cum vă căzniţi voi să vă risipiţi toate şansele dar nu numai vouă ci şi celorlalţi vă căzniţi să le răpiţi... mântuirea... punând un râu de pietre de poticnire înaintea celor ce ar crede fără probleme, voind voi parcă prin atâtea obstacole urâte şi rele ca barajele ca să nu mai intre nici ei în Viaţă, de parcă puteţi să opriţi răul cel limpede şi curat... şi precis sunt unii care ar fi crezut, fără-ndoială... dar vouă vă plac îndoielile până în pânzele albe... şi n-aveţi decât să lucraţi ceea ce v-a pus nenia să munciţi, eu ce, vă pot opri? Nici nu vreau. Nu vă răpesc libertatea, şi plăcerea ci vă urez drum bun!

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. Peste aproape doi ani, SOVIDIU îşi schimbă numele în Vsovivi şi reiterează pe acelaşi Forum aberaţia care-i este atât de dragă, cum că nu Biserica Noul Ierusalim(BNI) este sectă desprinsă din BOR, ci BOR este sectă a BNI, de care s-ar fi despărţit în anul 1993 printr-un “auto-blestem”:

“...dar nu ei s-au separat de BOR ci BOR s-a despărțit de ei, de i-a și blestemat zicând că sunt niște derbedei... deci iată că BOR singură s-a autoblestemat, căci a blestemat ce în prealabil a binecuvântat și a uns, ... despărțindu-se de Dumnezeu căci s-a băgat singură sub blestemul neținerii legământului căci nu poți să blestemi pe cineva, de frică, după o judecată strâmbă, căci te va trage sulul ca un plumb la fundul mării... deci Cuvântul lui Dumnezeu din cărți nu minte... ci spune întodeauna Adevărul care slobozește și mântuie pe om din ghiarele eretelui... dușmanul lui Dumnezeu... și dacă nu s-ar fi rugat El Tatălui ca să ierte pe slujitorii di Bor poate că ar fi căzut complet toată biserica noastră... dar iată că Domnul le-a lăsat vreme să se pocăiască chemându-i la iertare și împăcare... deci să vedem ce se va întâmpla mai departe...”

Nu mi-e dragă afirmaţia crudului adevăr, ci este rezultatul analizelor şi probelor administrate de voi aici pe forum, căci deşi nu aş vrea trebuie să mărturisesc faptul că asta este consecinţa faptelor ce s-au derulat, analiza mea nu are nici un interes iar rezultatul e pe baza probelor voastre şi a ceea ce aţi scris şi povestit voi pe forum, şi oricât de crud e adevărul faptelor, oricine îl poate constata dacă e consecvent, sincer şi cinstit: că fără Cuvântul lui Dumnezeu, Biserica deja oricât ar fi de veche şi tradiţională, nu mai există... deci ''mlădiţele care se dezbină de Iisus şi nu rămân în Mine, ele se usucă şi se aruncă în foc şi apoi ele ard, dar cele ce cresc în pământ bun, fac roadă multă, unele 30, altele 60 şi altele 100'' iar dacă nu primeşti pe prooroci... atunci ce să mai vorbim că nu primeşti nici pe Domnul? Deci cine se ruşinează de Iisus, cine nu a primit pe prooroci, atunci nici el nu va fi primit şi se va ruşina Hristos de acela... oricât ar fi el de nenia şi tanti lui aia cotoroanţa cu numele Grijania, ce trasă de coadă se miorlăie mereu cu ifose aristocrate exact aşa ca pisikaa...

Vsovivi e optimist. Ultimul lui îndemn este cel mai reconfortant: vom trăi şi vom vedea ce se va mai întâmpla... ori capra şi cu varza se vor împăca... ori capra, varza o va mânca.

Nu sunt ispis-curios de rău aşa cum insinuezi dumneata, căci nu am de gând să ajung fariseu din ăla BUN DE TOT aşa ca nenia cu cotoroanţa lui grijania, ci am zis că vom trăi şi vom vedea ca măcar unora din BOR sau de orişiunde ce vor citi şi vor crede li se va socoti credinţa lor ca cinste de către Dumnezeu. Deci eu speram să ne vedem cu bine şi nu aşa daţi cu bar de sus până jos exact cum s-a dat fariseul ăla: BUN DE TOT.


Deci nu vă mai fie chiar atât de frică... de pisikăă. Ci luaţi de la Hristos frica cea bună, căci omul ce nu se leapădă de sine are o frică bolnavă înaintea lui Dumnezeu şi aia nu e începutul înţelepciunii ci e începutul huliciunii, căci de frică merge apoi în cârciumă şi se tratează cu cură cu păcură, ca să fie mare, să aibă el ceva mare şi să poată potrivi scursura imaginativă... că zice el că de aia îi e frică, că nu e suficient de puternic ori mare şi după ce face cura asta cu păcură şi cafea revine la Dumnezeu ca un zombi crezând că îl flatează Iisus mereu mângâindu-l numai pe el între corniţe ca să-l alinte că iată ce roade bune a făcut el, numai... deci iată că sărmanul credincios cu nărav crede că lui i se datoreză ceva, că a devenit el un fel de cauză a binelui şi fără el nu se poate... deci iată e BUN DE TOT. Un fricos îngâmfat şi pierdut, dar care se vede pe el vrednic şi se socoteşte sfânt fiindcă aşa îi pare că nu îi mai este frică de pisikăă... păi de acum a dat în uşurătate şi i se pare firesc să fie oricum... că deja nu mai contează, Jean boxează. Şi ce ar mai conta dacă pe Iisus l-a răstignit şi pe Cuvântul lui Dumnezeu nu L-a primit iar pe toţi apropiaţii i-a ispitit, şi pe Dumnezeu l-a amăgit? Deci aşa păţim oridecâteori ne indreptăţim ca să ispăitim ca să osândim pe nedrept, ca să strivim un viermişor rănit sau o furnicuţă cu aripi ce se strecoară, oloagă sau cu boală genetică sau lapidăm un tânăr putregai putregăit ce nu mai are nici o şansă la mântuire ci foarte puţin de trăit... Păi când s-a zis Mânca v-ar raiul, nu s-a zis aşa viceversa ca defapt pe voi să vă mânce lepra! ori buba neagră... ori să deveniţi voi torţionari şi să faceţi voi dosare aşa cât mai pe placul lui nenia... nu, ci a zis Moşul defapt ca urare ca să nu cumva să vă pape şi pe voi nenia! precum i-a înghiţit pe unii marea roşie sau pustiul deşertului vânării de vânt. Că prea vă băgaţi în seamă ca fructe plăcute la gust... deşi e clar că sunteţi otrăvitoare şi sălbatice... oricât de lingviste v-aţi prezenta... înaintea oamenilor, defapt sunteţi o belea pe capul... Fiului Omului... pe capul nostru în general şi în particular... pe capul meu, dar iarăşi vă iert că iar mi-aţi făcut dosar punându-mă voi pe cântar, deci vă iert şi vă plâng cu amar sperând să nu vă fie în zadar şi de data aceasta... Căci oricât v-aţi dopa cu minciună şi cafea până la urmă tot nu veţi rezista şi veţi regreta deci nu mai munciţi tot mereu împotriva... nu mai spun a cui să nu ziceţi că vă chem ori vă trimit haihui.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Zice vsovi, citând în prealabil pe MM:

MM:„Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante,”
Tu susții că sunt alcătuite de învățători, adică de oameni, deși autorii transcrierilor ți-au mărturisit că sunt date de sus! Deci tu susții fără probe că sunt inventate...

Răspuns:
Alţii ar trebui să mărturisească despre ei, şi nu ei înşişi despre sine. Mai ales atunci când mărturia lor este mincinoasă. Ani de zile, liderii pucioşi au pretins că “sunt 14 creştini care aud Cuvântul”. În faţa unei asemenea afirmaţii trebuie să te înclini, căci altminteri, dacă n-ar fi adevărat ceea ce pretind, ar însemna că ori toţi cei 14 sunt nişte mincinoşi, ori sunt atinşi de aceeaşi boală psihică aducătoare de halucinaţii. Spre exemplu, Nicuşor descria această “coborâre de Cuvânt” într-o manieră atât de subtilă, încât niciodată nu va putea fi acuzat de minciună, deşi el sugera prin construcţia ingenioasă a frazei că sunt 14 care primesc “Cuvântul” (ceea ce nu era adevărat):

“ Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)


În prezent, liderii pucioşi se feresc să mai pretindă că răvaşele din cer sunt o halucinaţie colectivă a “celor 14 fii aleşi”, ci recunosc deschis că singurii care sunt martori ai “coborârii Cuvântului” sunt cei doi lideri prooroci, Mihaela şi Nicuşor. Deci, cei doi se mărturisesc pe sine, nefiind posibilă vreo verificare a afirmaţiei lor din partea unui singur martor măcar, necum doi sau trei, aşa cum cere Scriptura.

Mie îmi pare că din ce este scris în citatul dat de tine : „Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)

din citat, rezultă că el mărturisește că el aude, și nu mărturisește că aud toți ceilalți 13 deși se poate presupune, ci fiecare dacă aude poate mărturisi asemenea acestuia, dar dacă spui dumneata că defapt nu aud decât Mihaela și Nicușor glasul sfânt ce vorbește deasupra locului unde locuiesc cei 14, atunci așa o fi, că or fi mărturisit ei și s-a scris pe undeva în cărți că numai ei doi aud în prezent, deci poate e sigur că doar ei doi aud glasul dăruit de sus și-L mărturisesc... iar ceilalți 12 poate Îl primesc tainic, Îl trăiesc, auzind așa ca și cum ar grăi piatra, sau apa sau vântul...

MM:„Deci, cei doi se mărturisesc pe sine, nefiind posibilă vreo verificare a afirmaţiei lor din partea unui singur martor măcar, necum doi sau trei, aşa cum cere Scriptura.”

Păi dacă au auzit toți cei prezenți pe vremea sfintei Verginica și a Mariei ieșind glas din gura lor când ele dormeau în somn adânc și nu erau conștiente de ce se grăia prin ele, și dacă acum sunt doi care mărturisesc că aud Cuvântul de deasupra locului unde locuiesc cei 14, câți sunt în total? cel puțin 4, iar cum ceilalți 12 nu au negat, rezultă că e mai mult decât scrie în Lege și prooroci că mărturia a doi sau trei este adevărată... dar după roade îi veți cunoaște pe fiii împărăției... ca să nu vă îndoiți că sunteți înșelați și să puteți da liniștiți slavă lui Dumnezeu.

Iar, din ceea ce arăți prin scris că ai vrea dumneata, ca să faci pe placul lui nenia, reiese că pentru ca să crezi ceri semne și minuni, deci poate ai vrea să-l vezi și tu pe proorocul Iona cum e scuipat afară, pe țărm, de balena ucigașă, sau vrei să-i pui în cușcă la lei și pantere înfometate pe prooroci ca văzând că nu-i papă fiarele, abea atunci iată să crezi și dumneata, sau poate vrei să-i arunci în foc așa cum au fost aruncați cei trei tineri evrei ce nu s-au închinat la chipul de aur al caldeenilor, sau poate vrei să sară de pe aripa templului că și așa nu o să li se sfarâme picioarele că or să-i ajute îngerii Tatălui, sau ai vrea să-ți facă o demonstrație de iluzionism, de transformare a pietrelor în pâine sau a apei în vin, așa cum se lăuda satana că poate el să facă, ori poate ai vrea să Îl roage pe Hristos ca să se arate public la toată gLumea, așa cum este scris că orice ochi Îl va vedea și cei ce L-au străpuns, că ar fi de dorit ca să sfârșim odată circul globus... sau ce vreți voi ca semn ca să credeți? Păi vă spun eu atunci ca să credeți un citat de pe vremea lui Verginica, Trâmbița Domnului, prin care se vestea CLD peste pământ:

„... Tatăl Meu S-a îmbrăcat în Fiul, într-o haină urâtă, zdrenţuroasă, şi S-a dus la un bogat şi i-a cerut milă, şi acesta I-a zis: „Mergi la muncă, munceşte! De ce eşti puturos?“. Şi iată ce a făcut Tatăl: S-a îmbrăcat într-o haină luxoasă şi S-a dus iarăşi la bogat. Când L-a văzut, L-a poftit la masă. Pe cine a primit acest bogat? O, dacă nu ar fi săraci pe pământ, nu ar mai fi nimeni în rai.
... — Fiilor, iată ce vă întreb: credeţi voi în post, în biserică, în rugăciune, în sfinte Taine, în cruce, credeţi?
— Da, Doamne!
— Atunci, de ce nu le folosiţi? Folosiţi-le, măi copii.
Iată ce vă întreb: credeţi în cârciumă, în descântece, în vrăjitorii, în desfrâu şi în celelalte răutăţi ale lui satan? Credeţi?
— Nu, Doamne!
— Atunci, de ce le faceţi? De ce vă duceţi după ele?
Iată ce vă spun: M-am dus într-un salon de dans şi am găsit un drac dormind; nu mai avea de lucru cu nimeni, că erau toţi ai lui. Iată, M-am dus şi într-o biserică, şi de la uşă până la altar erau mulţime de draci cu toate răutăţile: cu vrăjmăşie, cu mândrie, chefuire, gânduri de desfrânare, tutun. Am găsit şi preotul fumând în altar. Dar voi, copii, nu judecaţi, că are cine să-i judece.
... O, măi copiii Mei, n-am venit să stric şi să vă spun minciuni. Am venit să vă spun să vă iubiţi unii pe alţii. O, Tatăl Se uită la voi şi nu găseşte între voi suflete plăcute să împlinească locul în împărăţia cerurilor. Iată, locurile aşteaptă şi nu are cine să le ocupe. Iată, un creştin zice că nu poate să nu mănânce carne.
... Iată, fraţilor, am venit să arunc un foc pe pământ. Se vor răscula doi împotriva a trei. Rugaţi-vă să aveţi înţelepciune. Se ridică tatăl împotriva fiului, soacra împotriva nurorii, mama împotriva fiicei. Duhul rău, duhul lui satan, unde se duce, nu mai este iubire, nu mai este Dumnezeu, şi cel rău face vrajbă, necaz şi dezbinare. ” 14-05-1957

[mariamargareta]

Vsovi spunea (cităm):

Mie îmi pare că din ce este scris în citatul dat de tine : „Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)

din citat, rezultă că el mărturisește că el aude, și nu mărturisește că aud toți ceilalți 13 deși se poate presupune, ci fiecare dacă aude poate mărturisi asemenea acestuia, dar dacă spui dumneata că defapt nu aud decât Mihaela și Nicușor glasul sfânt ce vorbește deasupra locului unde locuiesc cei 14, atunci așa o fi, că or fi mărturisit ei și s-a scris pe undeva în cărți că numai ei doi aud în prezent, deci poate e sigur că doar ei doi aud glasul dăruit de sus și-L mărturisesc... iar ceilalți 12 poate Îl primesc tainic, Îl trăiesc, auzind așa ca și cum ar grăi piatra, sau apa sau vântul...
Citat:
MM:„Deci, cei doi se mărturisesc pe sine, nefiind posibilă vreo verificare a afirmaţiei lor din partea unui singur martor măcar, necum doi sau trei, aşa cum cere Scriptura.”

Păi dacă au auzit toți cei prezenți pe vremea sfintei Verginica și a Mariei ieșind glas din gura lor când ele dormeau în somn adânc și nu erau conștiente de ce se grăia prin ele, și dacă acum sunt doi care mărturisesc că aud Cuvântul de deasupra locului unde locuiesc cei 14, câți sunt în total? cel puțin 4, iar cum ceilalți 12 nu au negat, rezultă că e mai mult decât scrie în Lege și prooroci că mărturia a doi sau trei este adevărată... dar după roade îi veți cunoaște pe fiii împărăției... ca să nu vă îndoiți că sunteți înșelați și să puteți da liniștiți slavă lui Dumnezeu.

Aici se închide citatul după Vsovi. Urmează o Replică la cutremurul adus de Vsovi:

Citatul la care face referinţă Vsovi ar trebui completat cu încă o frază, ca să se vadă mai clar că nici Nicuşor nu auzea şi nu aude “Cuvântul”, ci doar îl scrie, aşa cum îl primeşte el de la Mihaela. Deci, cei 14 “Evanghelişti” pucioşi erau “doi”: Mihaela Tărcuţă. Din cei 14 “martori”, care se validau unul pe altul, cu pretenţia mincinoasă că “toţi aud Cuvântul” n-a mai rămas niciunul măcar.
A rămas însă la pucioşi obiceiul de a minţi nonşalant pe această temă. Vizitatorilor de ocazie care trec pe la ferma pucioşilor li se serveşte şi azi gogoaşa cu magiun din sâmburi de prună care spune că “toţi cei 14 vieţuitori ai mănăstirii sunt cei ce aud Cuvântul”. Iată un dialog purtat nu de mult între un redactor de la ProTv (Cristi Tabără) şi unul dintre “cei 14 magnifici” (“fratele” Gigel):

REPORTER(Cristian Tabără): Cei mai mulţi dintre membrii comunităţii Noului Ierusalim trăiesc şi muncesc în aşezământ, însă un număr de 14 au fost aleşi să vieţuiască în mănăstire şi să audă direct Cuvântul lui Dumnezeu. Restul comunităţii nu are voie să intre în mănăstire şi nici nu ştie ce se află înăuntru. Cu atât mai puţin ştiu străinii.
Vă număraţi printre cei care vieţuiesc aici în mănăstire, sau…sus, în comunitate?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): …Ăă.. Da!...pot să zic că sunt… aicea… deşi am fost … şi cu băieţii …şi…
REPORTER(Cristian Tabără): Da!?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun, dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…

Gigel se eschivează îngrozitor de prost la ultima întrebare, ţintită şi incomodă, a reporterului. Toţi cei care au încercat vreodată să dezlege “taina” coborârii Cuvântului pe pământ (inclusiv “fratele” Gigel) au fost puşi la punct de către liderii pucioşi cu aceeaşi formulă interogativă: “De ce ispiteşti tu tainele lui Dumnezeu?”. Vrând-nevrând, "curioşii" au învăţat bine lecţia, iar acum o aplică altora. Aşa că şi Gigel i-o aplică maşinal lui Cristi Tabără, bâlbâindu-se, pentru că se ştie pe sine că minte. Procedând astfel, el nu-i mai dă însă nici o şansă “ispititorului” Cristi Tabără, trimis de ProTv ca să-i “iscodească” pe pucioşi în bârlogul lor.)
Gigel a minţit, răspunzând cu Da! la întrebarea care-l plasa şi pe el între “cei 14, care aud Cuvântul lui Dumnezeu în primă instanţă”.

Întrebare: De ce a minţit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicaţie extrem de simplă: nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin.


Iată însă cum arată citatul cu pricina (mărturisirea lui Nicuşor), completat:
„Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece. Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit şi am de la Domnul misiunea să citesc Cuvântul Său poporului creştin hrănit cu această mană cerească. Încă mărturisesc că împlinesc aici tot ce-Mi spune Dumnezeu să împlinesc şi nu mă îndoiesc în tot ceea ce-mi cere Dumnezeu să împlinesc. Sunt unul dintre cei trei slujitori aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi cu totul depăşind legile firescului, martor al acestei taine... Ferice celor ce vor crede ca şi mine... ” (citat din Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pag.60)


Şi acum, comentariul:
Mărturisirea lui Nicuşor este abil ticluită, sugerând (celor ce cred) că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, în care locuiesc în număr de paisprezece cei care îl aud.
Mesajul lui Nicuşor este intenţionat ambiguu. Se poate înţelege:
- ori că toţi cei 14 aud Cuvântul,
- ori că Glasul coboară deasupra turlelor, dar nu se ştie cine îl aude şi cine nu,
- ori că Nicuşor doar scrie Cuvântul, care este auzit de alţii (sau şi de el, nu se ştie exact).
Singura certitudine care ni se propune este aceea că Nicuşor scrie Cuvântul pe caiet, apoi îl citeşte celorlalţi ca să-l audă şi ei, pentru că ei nu l-au auzit.
Pe vremea aceea (pe la anul 1995) erau, într-adevăr 14 locuitori ai “mănăstirii”, dar niciunul n-a auzit “Glas” deasupra turlelor bisericii, aşa cum se pretinde aici.
Trebuie însă specificat că astăzi nu mai locuiesc nici ca număr, nici ca persoane, cei 14 "auzitori" ai Cuvântului. În mesajele pucioşeşti publicate de vreo doi-trei ani încoace pe internet, se admite că “auzitori” ai Cuvântului sunt numai doi: Mihaela şi Nicuşor.
Cu toate acestea, după cum am văzut mai sus, se face referire în continuare la “cei 14”, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceasta este o imensă mistificare. Azi nu mai sunt 14 trăitori în “Mănăstire”, iar dintre cei 14 care erau la data când Nicuşor şi–a făcut “mărturisirea” (anul 1995) astăzi nu mai locuiesc decât 2-3, la care s-au adăugat între timp alţi “vieţuitori”. Nici afirmaţia lui Nicuşor că face parte dintr-o tripletă de preoţi “unşi în chip supranatural” nu mai este azi valabilă, îndată ce, între timp, unul dintre ei a dat bir cu fugiţii.

[vsovivi]

MM:Întrebare: De ce a minţit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicaţie extrem de simplă: nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin.

Asta ai dedus dumneata: că a mințit și că nu aude, fiindcă dumneata pretinzi că ar fi trebuit să se lase ispitit și să spună ceea ce vrea reporterul sau ce ai vrea dumneata, dar că aude sau că nu aude e treaba lui, la fel și cu ce anume mărturisește căci socoteală o să dea lui Dumnezeu, iar din dialog:

REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun, dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…

se înțelege:
1.Din textul citat nu reiese că neapărat a afirmat că el sigur aude, ci că se numără printre cei ce aud, a corespuns cerințelor și locuiește în mănăstire, deci nu a mințit în opinia mea și a răspuns clar: Da!
2.La insistența de a explica taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstirea unde se aude de sus Cuvântul lui Dumnezeu el se arată nedornic de a explica sau chiar nu știe să explice taina spunând că nu poți să explici fiindcă explicând ispitești această taină, deci că aude sau că nu aude, îi este foarte clar că explicând, satisfăcând curiozitatea necredinței unora sau a lui defapt ispitești taina, lucru de care e conștient că nu se cuvine a spune „vrăjmașilor tăi taina ta nici sărutare ca Iuda nu-ți voi da ci ca tâlharul strig pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta...”

Deci în concluzie, să presupunem prin absurd cea mai nefavorabilă situație, că el nu aude, dar iată că mărturisește prin credință că unul măcar din cei 14 Îl aude pe Cuvântul lui Dumnezeu, deci mărturisește că unul din ei nu inventează ci aude, crezându-l pe acela care îi spune că Îl aude pe Iisus. Acest lucru nu înseamnă că Gigel minte, ci tu dorind ca el să fie mai tranșant ai vrea să-l poți trage de limbă ca să spună bîrfe, și văzând dumneata că nu se lasă atunci crezi că acuzîndu-l de minciună acesta o să spună ceea ce ai vrea dumneata să auzi, adică faptul că numai Mihaela aude Cuvântul.

Să zicem că ar fi numai Verginica, Maria și Mihaela, martori credibili, și iată deja că în cazul cel mai nefavorabil și avem 2 sau 3 martori ai Cuvântului lui Dumnezeu așa cum cere la legea dată prin Moise, la care se adaugă cei prezenți care au auzit când a grăit Domnul prin primele două în stare de somn profund deci inconștiente de ce se grăia, respectiv au văzut sau auzit când Mihaela a scris sau a spus Cuvintele pe care ea le aude și care în mod clar nu sunt ale ei. Deci ce mai vrei? E mărturia lor, și a celor ce au auzit sau le-au văzut vorbind sau scriind și le-au crezut.

Iar din interviul luat lui Gigel nu se poate trage concluzia că e mincinos căci el a răspuns cu: da! la propoziția cu două întrebări într-o frază, lăsând să se înțeleagă că și el aude, dar nu știe să explice și nici nu pare că ar vrea să explice întrucât e conștient că s-ar lăsa ispitit, lucru de care tu te arăți sigură că el mințea, că ți-o fi zis ție nenea, dar din textul dialogului nu se poate deduce că mințea ci iată știi tu mai bine din bârfe ce rezultă din dialog. Iar de aici până la a-l acuza de minciună, doar o minte de ofițer ghestapo ar fi în stare să afirme fără rezerve și cu atâta ocăreala fricoasă ca a unei mame ce se teme de nenia și ocărăște copiii ei sau ai altora că nu fac pe plac lui nenia... iar dacă nu fac pe plac lui nenia și tanti aia a lui, Grijania, atunci musai copiii e(sic!) mincinoși. Păi e frumos să obligi pe cineva la mărturisit adevărul? Sau tu te afli la proces? Păi da, că doar sunteți procurorii acuzării aduse înaintea conciliului dictatorial inquizitorial unde prezident senatorial e însuși Pisikaa...

Deci mă întreb când ai să încetezi cu ocara asta cinică în stil de mamă nemulțumită de copii, că nu ascultă... când? Sunt ei copiii tăi? Cum de îți permiți ca să calci în picioare și să acuzi cu atâta nonșalanță de minciună, sau e cineva dator să mărturisească dacă nu vrea? Și e pentru asta un mincinos? Poți fi acuzat cu minciuna doar atunci când promiți, te lauzi, vorbești, asiguri pe alții că o să faci și o să dregi după care îi lași baltă fără motiv, deci apoi faci altfel de cum ai promis sau ai jurat sau ai afirmat, te lepezi sau te pierzi sau te delași din voie liberă trăind altceva decât vorbești, sau poți să minți atunci când mărturisești strâmb ceea ce ai văzut sau ai auzit cu scopul de a da câștig înșelăciunii, că ai și tu un folos de acolo, dar câtă vreme ai răspuns frumos așa cum te-ai priceput, cum poți să fi acuzat cu minciuna? Și referitor la ce? Ca să nu fi prins în cuvânt de lingviste? De farisei? Păi se vede că lui puțin îi păsa de explicații și de farisei, ci lui îi păsa mai mult de Taina Sfântă, ca să nu ispitească pe Dumnezeu, fiindcă el ar fi căzut în ispită... explicând ceva ce nu se poate explica. Dar dacă ești grozavă atunci te rog explică dumneata una din minunile făcute de Dumnezeu prin Moise pe vremea lui Faraon, sau după aia prin pustie. Că doar ai zis că e mincinos că nu știe să explice, atunci explică dumneata cum auzi ceea ce auzi sau vezi? Ce se întâmplă cu tine de auzi un glas care îți vorbește... de om sau de duh rău sau de ce o fi... cum se face că îl auzi? Nu apela la vrăjitoriile științifice sau medicale ci spune tu cu cuvintele tale și explicațiile tale. Orbul a văzut oamenii ca pe niște copaci, apoi a văzut și a mărturisit: Văd! sau surdul sau mutul... dar te rog să explici dumneata minunile... cum s-a ridicat slăbănogul de și-a luat în spate și patul și s-a dus cu el... explică te rog...

păi îți explic eu: „Fiul Omului are pe pământ puterea ca să ierte păcatele”... așa.

Mai pot îndrăzni să îți zic că și eu iarăși vă iert? :)

[mariamargareta]

Pus în în faţa citatului :

MM:Întrebare: De ce a minţit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicaţie extrem de simplă: nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin.

Vsovi răspunde:

“Asta ai dedus dumneata: că a mințit și că nu aude, fiindcă dumneata pretinzi că ar fi trebuit să se lase ispitit și să spună ceea ce vrea reporterul sau ce ai vrea dumneata, dar că aude sau că nu aude e treaba lui, la fel și cu ce anume mărturisește căci socoteală o să dea lui Dumnezeu...”

Comentariu(MM): Eu susţin cu tărie că Gigel a minţit, dar nu pentru că “nu s-a lăsat ispitit” (adică n-a voit să răspundă la întrebarea incomodă ale reporterului, care voia doar să ştie în ce fel vine şi se aude Glasul Pucios), ci pentru că Gigel NU este unul dintre cei ce aud “Cuvântul” în primă instanţă (adică “la prima mână”, fără intermediari care să i-l citească), şi cu toate acestea el pretinde că este unul dintre “auzitori”. Nu s-a pus problema ca Gigel “să spună ce vrea reporterul, sau ce vreau eu (MM)” aşa cum mistifică Vsovi, ci să spună ce ştie, dacă ştie, pentru că pretinde că a fost de faţă. Or, dacă nu ştie, înseamnă că n-a fost de faţă la fenomenul “coborârii din cer a Cuvântului Pucios”, şi deci nici n-are ce spune. De altfel, chiar aşa zicea Gigel în acel interviu: nu poţi să explici aşa ceva (dacă n-ai fost de faţă, ca să ştii cum a fost). Chiar pentru Gigel “coborârea din cer a Cuvântului Pucios” este o taină, dar el fiind credul e convins că aşa este cum i s-a spus de către liderii lui.

Pus în în faţa citatului :

REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun, dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…

Vsovi răspunde:


“1.Din textul citat nu reiese că neapărat a afirmat că el sigur aude, ci că se numără printre cei ce aud, a corespuns cerințelor și locuiește în mănăstire, deci nu a mințit în opinia mea și a răspuns clar: Da!”

Comentariu(MM): formularea “Nu aude, dar se numără printre cei ce aud” este o mostră de raţionament aberant, specifică “fratelui” (pucios prin empatie) Vsovi. Deşi a răspuns clar Da! acolo unde trebuia să răspundă hotărât Nu!, Gigel este cotat de Vsovi ca un partizan înfocat al adevărului.

Apoi Vsovi răspunde în continuare la ultimul citat, formulând noi mistificări:

“2.La insistența de a explica taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstirea unde se aude de sus Cuvântul lui Dumnezeu el se arată nedornic de a explica sau chiar nu știe să explice taina spunând că nu poți să explici fiindcă explicând ispitești această taină, deci că aude sau că nu aude, îi este foarte clar că explicând, satisfăcând curiozitatea necredinței unora sau a lui defapt ispitești taina, lucru de care e conștient că nu se cuvine a spune „vrăjmașilor tăi taina ta nici sărutare ca Iuda nu-ți voi da ci ca tâlharul strig pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta...”

Comentariu(MM): Aici, mistificarea lui Vsovi este pretenţia că ar fi vorba de “taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstire”. Nici vorbă, asta nu este nici o taină şi nu o contestă nimeni. Reporterul e interesat în mod limpede de felul în care are loc “coborârea din cer a Cuvântului Pucios”, atunci când îl întreabă pe Gigel: “Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?”Apoi Vsovi trage concluzia (de limbă şi de păr):

“Deci în concluzie, să presupunem prin absurd cea mai nefavorabilă situație, că el nu aude, dar iată că mărturisește prin credință că unul măcar din cei 14 Îl aude pe Cuvântul lui Dumnezeu, deci mărturisește că unul din ei nu inventează ci aude, crezându-l pe acela care îi spune că Îl aude pe Iisus. Acest lucru nu înseamnă că Gigel minte, ci tu dorind ca el să fie mai tranșant ai vrea să-l poți trage de limbă ca să spună bîrfe, și văzând dumneata că nu se lasă atunci crezi că acuzîndu-l de minciună acesta o să spună ceea ce ai vrea dumneata să auzi, adică faptul că numai Mihaela aude Cuvântul.”

Comentariu(MM): Aici, Vsovi îşi dovedeşte deplin părtinirea pucioasă. În primul rând afirmă că “Gigel mărturiseşte prin credinţă”, ceea ce nu-i adevărat. Gigel mărturiseşte că este unul dintre cei 14 care aud Cuvântul în primă instanţă, minţind de două ori:
1. Întâi, pentru că el nu sare să-l contrazică ferm pe Cristi Tabără, spunându-i: Nu, nu sunt 14 care aud Cuvântul, ci doar doi (aşa cum ştie el prea bine, deşi în realitate nu sunt nici măcar doi, ci e una singură). Nici n-ar fi putut, îndată ce Cristi Tabără tot de la pucioşi aflase că “sunt 14 cei care aud Cuvântul”.
2. Apoi, pentru că se include pe sine între cei 14 care “aud Cuvântul într-o primă instanţă”.

În fine, mistificarea mistificărilor este alăturarea mărturiei a “trei martori”, care în realitate au “mărturisit” în trei perioade de timp diferite: Verginica (între 1955 şi 1980), Maria (între 1982 şi 1994) şi Mihaela (între 1990 şi până în prezent).Problema care s-a ridicat este că în perioada proorociţei Mihaela, singurul martor al ei este Nicuşor, dacă ar fi să-l credem pe cuvânt. Deci pentru ea nu există doi sau trei martori, simultan. Vsovi forţează nota, pretinzând că cele trei proorociţe se mărturisesc unele pe altele şi că sunt exact trei la număr, atâta cât trebuie:

“Să zicem că ar fi numai Verginica, Maria și Mihaela, martori credibili, și iată deja că în cazul cel mai nefavorabil și avem 2 sau 3 martori ai Cuvântului lui Dumnezeu așa cum cere la legea dată prin Moise, la care se adaugă cei prezenți care au auzit când a grăit Domnul prin primele două în stare de somn profund deci inconștiente de ce se grăia, respectiv au văzut sau auzit când Mihaela a scris sau a spus Cuvintele pe care ea le aude și care în mod clar nu sunt ale ei. Deci ce mai vrei? E mărturia lor, și a celor ce au auzit sau le-au văzut vorbind sau scriind și le-au crezut.”

Cât despre zecile, sutele sau miile de “martori credibili” care le-au auzit pe Verginica şi Maria grăind în somn “de la Dumnezeu”, nimeni nu contestă faptul că ei auzeau ceva, ci faptul că ce auzeau ar fi chiar de la Dumnezeu. Ce garanţie aveau “martorii” că nu era vorba de o mistificare, de o manifestare psihotică mistică, de o halucinaţie colectivă sau de un duh teologic care le punea dreapta credinţă la încercare, aducându-i în final la despărţirea de Biserica trdiţională?

[vsovivi]

MM:

Pus în în faţa citatului :

MM:Întrebare: De ce a minţit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicaţie extrem de simplă: nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin.

Vsovi răspunde:

“Asta ai dedus dumneata: că a mințit și că nu aude, fiindcă dumneata pretinzi că ar fi trebuit să se lase ispitit și să spună ceea ce vrea reporterul sau ce ai vrea dumneata, dar că aude sau că nu aude e treaba lui, la fel și cu ce anume mărturisește căci socoteală o să dea lui Dumnezeu...”

Comentariu(MM): Eu susţin cu tărie că Gigel a minţit, dar nu pentru că “nu s-a lăsat ispitit” (adică n-a voit să răspundă la întrebarea incomodă ale reporterului, care voia doar să ştie în ce fel vine şi se aude Glasul Pucios), ci pentru că Gigel NU este unul dintre cei ce aud “Cuvântul” în primă instanţă (adică “la prima mână”, fără intermediari care să i-l citească), şi cu toate acestea el pretinde că este unul dintre “auzitori”. Nu s-a pus problema ca Gigel “să spună ce vrea reporterul, sau ce vreau eu (MM)” aşa cum mistifică Vsovi, ci să spună ce ştie, dacă ştie, pentru că pretinde că a fost de faţă. Or, dacă nu ştie, înseamnă că n-a fost de faţă la fenomenul “coborârii din cer a Cuvântului Pucios”, şi deci nici n-are ce spune. De altfel, chiar aşa zicea Gigel în acel interviu: nu poţi să explici aşa ceva (dacă n-ai fost de faţă, ca să ştii cum a fost). Chiar pentru Gigel “coborârea din cer a Cuvântului Pucios” este o taină, dar el fiind credul e convins că aşa este cum i s-a spus de către liderii lui.

Spui așa:

Eu susţin cu tărie că Gigel a minţit ......... pentru că Gigel NU este unul dintre cei ce aud “Cuvântul” în primă instanţă (adică “la prima mână”, fără intermediari care să i-l citească), şi cu toate acestea el pretinde că este unul dintre “auzitori”.

De aici rezultă că dumneata susți fie că ești sigură că Gigel nu aude Cuvântul, fiindcă ești urechile lui Gigel, fie că ști că nu-L aude și doar pretinde verbal că-L aude pentru că ai tu surse neconvenționale de informare sau că, defapt, tu deduci și susți absurd că reiese din interviu că el ar pretinde așa ceva.

Dar concluzia mea e clară: dumneata pricepi pe dos dialogul, Scrierile Sfinte, chiar și realitatea și limba română le-ai mistificat din încercarea repetată de a prinde în Cuvânt sau în vorbire pe cei ce presupui mereu că ei mint și nu dumneata.

Din textul interviului, dat de tine:

„...nu poţi să explici aşa ceva (dacă n-ai fost de faţă, ca să ştii cum a fost).”

rezultă că fie nici el n-a fost de față fie nu poate explica unuia care n-a fost de față ca să priceapă ce ar putea el să-i explice sau să verifice dacă și el a auzit. Deci nu pretinde nimic ci tu deduci absurd că el pretinde, nu pretinde ci lasă să se înțeleagă... faptul că nu se poate explica celor ce nu aud... și ce e de explicat? că aude o voce? Păi tu când auzi vocea cuiva ce e acolo de explicat? Auzi ce vrea ăla să zică...

Iar mistificările și deducerile absurde cu care încerci să demonstrezi fie că minte fie că pretinde fie ce vrei dumneata sunt de la tine scoase, că defapt, în realitate Gigel a răspuns la întrebări unui om care a venit și a pus întrebări. N-a pretins nimic, n-a mințit nimic, ci tu mistificând încerci să prinzi în cuvânt și să demonstrezi că mint ei când e clar cine se căznește pe atâtea pagini ca să facă dosare!