Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[ioan67]

Atunci de ce uneori crestinii (precum am citit si auzit uneori) se intrec in fapte bune, in virtuti etc.?.....:) Pare tot un fel de competitie, ca sa nu mai amintesc de frumoasa metafora "atletii lui Hristos", ca alternativa la alte forme de intreceri (sportive).
Dar am auzit si de o specie curioasa de invidie, asazisa "invidia duhovniceasca". Him...

S-a spus si pe aici "sa ne intrecem in Domnul" si ma gandesc ca asta nu ar fi musai ceva rau, daca o facem cum se cuvine.
Sau cum e, de fapt?

P.S. In general jocurile sportive au si un arbitru. Si nu de putine ori acesta e un personaj-cheie al unei competitii reusite...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de flying

Competitia apare in momentul in care crezi ca darurile si talentele tale nu le ai de la Dumnezeu,ci iti apartin,deci instinctul competitiei nu are cum sa fie dar de la Dumnezeu.

Stai puţin...

Şi când Biserica era prin Sfinţii Părinţi, la cele 9 Sfintele Sinoade, luptând în războiul nevăzut cu ereziile, şi revela şi salva Domnul, Biserica Sa, aia ce era ? Horă ? Probabil pas în doi ? Nu, competiţie. Între Hristos şi satana.

Credeau şi ei acolo, Sfinţii Părinţi, că darurile, talanţii, talentele, nu le au de la Dumnezeu ? Ca să nu fie în competiţie...
Of...
La fel, amintesc competiţia între Dumnezeu şi satana, la "pariul" satanei... pentru Iov...

Cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, ecumenismul, asta-i horă... Hora satanei, gândită şi îmbunătăţită încă de după Marea Schismă... marile erezii ale Apusului...

Deci noi nu trebuie să fim unii cu alţii, în competiţie, să ne întrecem în Hristos? Din slavă-n slavă, cum spun Sfinţii Părinţi ?

Nu trebuie să fim în competiţie cu noi înşine, fiindcă noi suntem cei mai mari duşmani ai noştrii, spune Sfântul Nectarie din Eghina, cum minunat vindecă Domnul cancerul prin el, numindu-l şi "sfântul vindecător de cancer", în minunata sa carte "Cunoaşte-te pe tine însuţi"?

Flying, te-am rugat să nu mai zbori... Încă mai e timp de aterizare... Vezi să nu fie aterizare forţată...

[flying]

În prealabil postat de ioan67

Atunci de ce uneori crestinii (precum am citit si auzit uneori) se intrec in fapte bune, in virtuti etc.?...:)

N-avem noi de unde sti in ce se intrec uneori crestinii,Dumnezeu singur stie.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de flying

N-avem noi de unde sti in ce se intrec uneori crestinii,Dumnezeu singur stie.

Nuuu, da de unde, nu? N-avem noi de unde ştii în ce se întrec creştinii, nu? E ca în renumita afirmaţie a ecumeniştilor:

"Este un singur Dumnezeu, nu ştim noi cine se mântuie şi cine nu, poate se mântuie şi catolicul, şi lutheranul, şi ortodoxul, şi calvinul şi penticostalul şi musulmanul... etc..." Cu toţii fac fapte bune. Are milă Domnul !

Păi şi ateii fac fapte bune. Are milă Domnu, nu? Îi bagă Domnul cu hei-rupu'n Rai, nu ?
Vrei nu vrei, te-am mântuit !
Ha, ha, asta e !
Dacă-n Rai, nu a călcat peste libertatea lui Adam şi Eva, şi nu i-a dat peste mână la Adam în momentul când muşca din fructul oprit, oare va încălca libertatea cuiva la Judecată ?

Doamne fereşte. N-o va încălca niciodată.

Le va arăta Domnul la Judecată, la fiecare ce au ales în libertatea lor:
Uite asta ai ales: erezia.
Uite asta ai ales: islamismul.
Uite asta ai ales: ateismul... etc.
Uite asta ai ales: o viaţă lipsită de Mine. Nu mai vrut. Nu ai vrut Biserca Mea. Sfinţii Mei. Mireasa Mea Preaiubită: Ortodoxia. N-ai vrut să fi în ea.

Te-am chemat de atâtea ori. De mii de ori. Şi n-ai vrut. Uite asta ai ales: iadul.

Ei bine, e simplu. Noi ştim, în Duhul Sfânt, cine se mântuie şi cine nu:

Creştinii se mântuiesc iar ereticii nu se mântuiesc. Nici păgânii şi ateii şi alţii, nu se mântuiesc.

Sau ce credem noi, că îi bagă Dumnezeu cu forţa-n Rai? Când au hulit toată viaţa pe Duhul Sfânt, cu erezia, cu ateismul, cu păgânismul? Şi n-au vrut să fie ortodocşi? Să vină în Biserică?

Iar creştinii ştim în ce se întrec... în Domnul ! În dragoste, rugăciune, răbdare, blândeţe, ascultare, pocăinţă, smerenie, discernământ...
Îşi înmulţesc măsura. Ne înmulţim mântuirea.

La fiecare răsărit şi apus de soare... Toată viaţa, şi în minutele morţii, adormirii...

[Demetrius]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

...

Dacă-n Rai, nu a călcat peste libertatea lui Adam şi Eva, şi nu i-a dat peste mână la Adam în momentul când muşca din fructul oprit, oare va încălca libertatea cuiva la Judecată ?

Doamne fereşte. N-o va încălca niciodată.

Le va arăta Domnul la Judecată, la fiecare ...

24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (In5,24)

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Demetrius

24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (In5,24)

Şi musulmanii cred în cuvântul Domnului Iisus Hristos, dar cel prezentat de mohamed a lor şi cred în cel ce l-a trimis pe Hristos, adică în allah şi pe Hristos trimis de allah Îl numesc un simplu profet.
Şi ereticii, păgânii, ateii, gnosticii şi alţii, cred spurcăciuni şi le plinesc. Cu durere spun, nici unul n-o să se mântuiască.

În fine, nu o mai lungesc, Îl las pe Duhul Sfânt să vorbească :

"Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri." - Matei 7, 21.
"Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi." - II Tesaloniceni 3, 6.
"Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii." - I Ioan 4, 6.
"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." - II Tesaloniceni 2, 15.
"Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine." - Luca 10, 16.
"Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre." - Matei 10, 14. "spre mărturie împotriva lor." - Luca 9, 5.
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer, v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o€“ să fie anatema! v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!" (adică afară din Biserică) - Galateni 1, 8-9.
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate." - I Ioan 2, 19-20.
"Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească." - I Timotei 1, 20.
"Am şi alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu" - Ioan 10, 16.
"Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău." - I Ioan 5, 19.
"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". - I Corinteni 2, 9.
"Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele." - Ioan 14, 23-24.

Bucură-te, Biserică a Mirelui Ceresc !

Şi iarăşi zic: bucură-te !

[ioan67]

Igor frate, ma tot minunez de elanul/focul/energia postarilor tale... Ce de majuscule si de litere ingrosate, fratior...
Permite-mi o mica destainuire. Nu o numesc marturisire, sa nu se creada ca zic iarasi vorbe mari...

*
Fratior, accepti sau nu, io am trait toata viata printre competitori acerbi. La propriu, zic.
Am cunoscut sumedenie de invingatori (intr-un plan sau altul), voi fi cunoscut poate si ceva oameni ai Domnului, sper...
Eu insumi am fost, nu de putine ori, daruit sa gust cupa victoriei, in multe competitii. Har Domnului! (si teama sa nu raman definitv codas in Adevarata Intrecere, aia launtrica, bre...)

Ei bine, sa iti repet una chestie: am observat o mica insusire a invingatorilor.
Anume, bro, sunt catusi de putin trambitasi, gorilaci, cimpanzeiaci, urlatoraci, majusculaci.

Igor, frate, eu unul am constatat, sa ma ierti de destainuire, ca invingatorii cu stofa aleasa sunt cam asa:

- discreti
- mai degraba tacuti
- cumpatati in toate cele
- minusculaci, nu majusculaci
- ingaduitori, oameni cumsecade in general sau, poate, totdeauna
- dispusi la micsorare de sine, chiar si in timpul luptelor care merita sa fie duse (acolo sunt zmei! si anume zmei ai faptelor, ai biruuirii obstacolelor din ei insisi mai intai iar nu din ceilalti)
- iertatori la nesfarsit
- aplaudaci ai reusitelor altora, oricat ar fi acestea de mici, la prima vedere
- cu ton mangaietor, nu certaret la nesfarsit
- cu dispozitie accentuata spre ascultare (chiar si a interlocutorului, oricare ar fi acesta)

Oare pricepi unde bat?
Ma gandeam la o intrecere buna, bro, la una bineplacuta Domnului, iar nu domnilor...

[Igor_Paslusnik]

Frate Ioan, în primul rând, cine te-a minţit pe tine că eu sunt învingător?
Apoi, mai ales, trăsăturile acelea, care le-ai descris, sunt ale lumii şi oamenilor de azi, lipsită de Hristos. Toţi oamenii, fără Hristos, sunt... soiuri şi culturi de "psihopaţi".
Ca să nu zic direct că e o lume a frustraţilor... deci a necreştiunilor.
Învingătorii lui Hristos şi oamenii în Hristos, nu sunt aşa îi cum scrii tu acolo, sunt mult diferiţi de cum îi vezi tu.

Hai să vorbim puţin despre punctele tale... fiindcă creştinii, sunt Icoane ale lui Hristos.

- discreţi, spui.
Dar eu spun: energici şi săritori, şi totuşi rezervaţi şi ascunşi, niciodată frustraţi şi prefăcuţi, fără psihopatii, nelipindu-şi inima de nimic şi nimeni, căutând pe Domnul în tot ce fac ei şi ceilalţi, iar când la ceilalţi lipseşte Domnul, iubirea... văzând după puterea lor, dăruitori şi primitori, cum să-L aducă pe Domnul, fără să calce libertatea celorlalţi.

- mai degrabă tăcuţi, spui.
Spun: vorbind cu măsură, în măsura lui Hristos, mărturisind pe Domnul, dar neînfricaţi, nu nesăbuiţi, nu pripindu-se, nu fâstâcindu-se, ci hotărâţi, fără să dovedească nimănui nimic, ambasadorii blândeţii, guvernatorii răbdării, afaceriştii iubirii, exploratorii smereniei, sună puţin ciudat, folosesc un limbaj modern, pentru confort psihologic spre înţelegere şi asimilarea spre înmulţirii.

- cumpătaţi în toate cele, spui.
Spun: niciodată cumpătaţi în rugăciune, cât mai necumpătaţi în iubire, cât mai curioşi spre binele celuilalt, pentru a i-l oferi, în măsura înmulţită înăuntrul lui de Hristos, măsurând măsurile virtuţiilor, după potenţialul lui, înmulţind măsura şi potenţialul,totdeauna dăruind toate realizările, pentru că nu poate fi egoist, să se bucure doar el de Hristos şi de bunătate.

- minusculaci, nu majusculaci, spui.
Spun: în ce minuscul? în ce majuscul? în păcate, în patimi, da minuscul, în împlinirea cuvântului Domnului, în discernământul gândirii, soluţiilor, argumentelor, opiniilor, pentru virtuţi, pentru omenire, de la Cuvântul Dumnezeu şi Om, acolo majuscul, cât mai majuscul, fiindcă astfel oamenii, dăruind totdeauna unii altora în Domnul, niciodată numeni nu au nimic de pierdut, ci toţi, totdeauna, au totul de câştigat.

- îngăduitori, oameni cumsecade, în general sau poate totdeauna, spui.
Spun: îngăduitori în ce? În păcate? În patimi? Da, şi acolo, cu scopul de vindecare. La clinicile de dezintoxicare şi dezalcoolizare, în primele zile sau săptămâni, depinde de gravitatea cazului, sunt trataţi cu propriul drog de care sunt dependenţi, micşorând dozele tot mai mult. Deci cum? Cum se cade? Pe ce se cade? Cât se cade? Din ce, spre ce, în ce se cade? Ce sunt proprietăţile sufletului? Ce, cât de unde este personalitatea şi caracterul omului? Poate fi îmbunătăţită? Cum, când, cât, de ce? Unde-i blocajul? Cum deblocăm blocajul? Cum împiedicăm alte blocaje? Cum facem asta la noi? Cum facem asta la alţi oameni?

- dispusi la micsorare de sine, chiar si in timpul luptelor care merita sa fie duse (acolo sunt zmei! si anume zmei ai faptelor, ai biruuirii obstacolelor din ei insisi mai intai iar nu din ceilalti)
Spun: uf, niciodată zmei în nimic. Măsurile sunt multe. Depinde în ce le creştem. Cu ce scop. Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă şi "unitate în diversitate", peincipiu preluat şi de uniunea europeană. Dar adăugăm: niciodată unitate în păcate. Libertate da, dar formarea şi îmbunătăţirea persoanei, presupune responsabilităţi asumate. Când sunt încălcate, apar consecinţe. Inevitabile. Deci păcatele fă-le acasă, dacă nu vrei să vindecat. Şi-aici din nou: ce este vindecarea? Cine o are? Dacă o are, poate s-o dea? Cui şi când, cât şi cum? Dreapta socoteală, măsura trezviei prin măsura orbirii celuilalt. În plus, oricât de mult de vrei, cu cât iubeşti mai mult, cu atât nu poţi vedea şi nu poţi trăi decât întro permanentă micşorare de sine. Şi e bine aşa. Dar din nou: ce este iubirea? Cine o are, cine o dă, cine o primeşte? Poftele, patimile carnale, nu sunt iubire... nici dependenţele, obsesiile, pasiunile, iubirea sănătoasă, e mai presus de tot şi toate... şi-aşa mai departe...

- iertatori la nesfarsit, spui.
Spun: putea să-i ierte Hristos pe bişniţari şi cei cu schimbul valutar, din Templu? Putea. Dar i-a dat afară cu biciul, în loc să-i ierte la nesfârşit. Deci să fim îngăduitori cu neputinţele stricăciunii, patimile şi iadul din noi? Nu. Ci să le dăm afară cu biciul, din templul trupului nostru, al Duhului Sfânt.

- aplaudaci ai reusitelor altora, oricat ar fi acestea de mici, la prima vedere, spui.
Spun: slavă deşartă? Da, dar măsura, din nou. Aplaudaci, dar când? Cât? Cu ce scop slava deşartă? Cu ce scop, orice? Oricât? Când? Cât de mult vezi în sufletul celuilalt? Şi cât de bine vezi? Cu ce vezi? Cu iubire? Sau cu interes şi scopuri lugubre şi sinistre? Sau nu cumva ţi se pare că vezi? Ce urmăreşti? În ce măsură? Şi-aşa mai departe...

- cu ton mangaietor, nu certaret la nesfarsit, spui.
Spun: da, desigur, dar nu afemeiaţi. "Certăreala" în virtuţi, în îmbunătăţire, în curăţire, luminare, îmbunătăţire, totdeauna în iubire, ca să se cunoască şi recunoască scopul, e bună şi are numai binecuvântare spre belşug şi biruinţe, căci în comuniune, e împreună lucrarea spre dobândirea Împărăţiei Cerurilor.

- cu dispozitie accentuata spre ascultare (chiar si a interlocutorului, oricare ar fi acesta), spui.
Spun: Cu dispoziţia accentuată spre orice duce la Hristos. Şi transformarea a orice e străin de Hristos, în unelte, practici, căi, care să ducă la Hristos. Şi să aducă pe Hristos, să înmulţească, să îmbunătăţească în Hristos. O atenţie sporită, la cele mai mici vibraţii ale sufletului aproapelui, spre a rezona, a călăuzi, a canaliza, a arăta, omului pe Hristos, în măsura în care şi noi, am cunoscut, înţeles, trăit, înmulţit, dăruit pe Domnul şi întotdeauna a respecta hotărârile şi alegerile societăţilor în care trăiesc ei, creştinii, dar a lupta mereu, în cuvânt şi dezvoltare, în ideologiile sfinţeniei, a face cele mai frumoase şi pe placul Domnului societăţi.

În aceste prea puţine rânduri, puerile, inexpresive, plastice, insuficiente şi întro foarte mică măsură, aceştia sunt adevăraţii eroi... învingătorii în Hristos...
Icoanele lui Hristos, creştinii. Cum Hristos este icoana Tatălui, şi creştinii să fie icoanele lui Hristos...

Pomeneşte-mă.

[iuliu46]

În prealabil postat de ioan67

Oare pricepi unde bat?

La usi ferecate cu lanturi si lacate ruginite ? :)

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Unde-i blocajul? Cum deblocăm blocajul? Cum împiedicăm alte blocaje? Cum facem asta la noi?

Asa, frate!
Vezi ca se poate? Trebe doar un strop de bunavointa, constati?
Insista, frate, insista cu ganduri ca astea, cu autointerogatie! Dumnezeu e Mare si Milostiv. Te va ajuta mult daca o tii tot asa, in duh de pocainta.
Doamne ajuta, Igor, Doamne ajuta!