Soc la Manastirea Brancoveni ! ! ! . . .

[Ovidiu Vasile Pop]

În prealabil postat de cristiboss56

Diavolul a învins pe moment la Mănăstirea Brâncoveni din Judeţul Olt ! Părintele Nichita Paşcan duhovnicul de la Brâncoveni şi 30 de măicuţe au părăsit lăcaşul în toiul nopţii , s-au urcat în autocjr şi au plecat în Grecia pentru a se alătura unei secte stiliste formată din ortodocşi care folosesc calendarul iulian. La plecarea sa şi a grupului de 30 de măicuţe, preotul a difuzat sub semnătura sa şi a surorilor care l-au urma o aşa zisă "Mărturisire de credinţă" prin care afirmă în mod expres ruperea de Biserica Ortodoxă. Reprezentanţii Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor spune că preotul care slujea de 25 de ani la Mănăstirea Brâncoveni va fi propus pentru caterisire, în schimb măicuţele se mai pot întoarce la Mănăstire. Vorbim pe forum de cipuri şi alte aşa zise pericole , dar diavolul lucrează iată complet în alte direcţii . În fond acesta este marele pericol şi slăbirii credinţei noastre prin influenţa sectelor , aceste ciuperci otrăvitoare ce au luat o amploare fără precedent , iar metodele lor de racolare îmbracă forme nebănuite . Sunt printre noi , ne ademenesc , ne smintesc , ne amăgesc cu marea lor iubire ! Intră în dialog cu noi urmărind un singur scop :dezbinarea noastră . Să strângem rândul fraţilor şi să luăm aminte !

..iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac!..........

În prealabil postat de Miha-anca

Si eu fac o recomandare celor, care vor sa-si faca o imagine despre cel pe care l-am luat in discutie pe acest topic: sa-i ascultam predicile. Pe mine m-au impresionat si le recomand cu caldura. Se gasesc si ele pe net.
Am asa o banuiala ca un mare duhovnic ne-a parasit, plecand undeva departe. Ma consolez insa cu gandul ca si cei din strainatate au nevoie de duhovnici buni.

Sunt doua aspecte distincte. Personal nu-l cunosc pe acest parinte deci nu pot fi obiectiv daca as spune ca-i asa sau ca-i altfel! Pe acest subiect am spus doar ca daca un vlastar al Bisericii, fie el si datator de roada buna, se rupe de Vita ce-l hraneste se va usca, iar roada lui se va pierde! Actiunea de a se rupe de Biserica este de condamnat, fiindca acesta a judecat nefiind judecator; adica daca acesta este bun fiindca a plecat inseamna clar ca Biserica de care s-a rupt nu este buna; atunci toata jerfa celor care sunt la fel de mari ca acesta sau poate chiar dovediti mai mari, unii chiar sfinti, dar care nu s-au rupt este de fapt o jertfa urata!

Eu cred ca este, oarecum, o repetare a episodului din Scriptura cu fiii lui Adam, Cain si Abel; jertfa lui Cain nu era urata prin ea insasi, ci rautatea, invidia lui Cain a facut ca aceasta sa nu fie primita. Cel care se rupe de Biserica este Cain!

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Pentru ca un om sa poata judeca (analiza spre a spune de-i corecta ori nu) invatatura unui episcop sau a unui sinod el trebuie sa fie inzestrat cu macar aceiasi putere de a intelege acea invatatura.

Aici, parinte, indraznesc sa nu fiu tocmai de acord. Recunoasterea anumitor calitati nu este de obicei acceptata (in unanimitate) decat dupa ceva timp. Nu mai vorbesc de cum era privit Mantuitorul printre-ai Lui si nici de cei care pana la urma L-au si rastignit, dar istoria ortodoxiei este plina de sfinti care nu aveau neaparat functii (inalte) dar traiau intru Hristos. Sfantul Maxim Marturisitorul a fost doar unul dintre ei!...
Ascultarea ESTE importanta, dar nu cea mai importanta. Cand "uraciunea pustiirii" va ridica potirul Sfintelor Taine, nici o regula sau juramant nu mai poate ramane in vigoare. Mai ramane doar sa avem puterea sa discernem binele de rau!
Iertare, parinte!

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Sunt doua aspecte distincte. Personal nu-l cunosc pe acest parinte deci nu pot fi obiectiv daca as spune ca-i asa sau ca-i altfel! Pe acest subiect am spus doar ca daca un vlastar al Bisericii, fie el si datator de roada buna, se rupe de Vita ce-l hraneste se va usca, iar roada lui se va pierde! Actiunea de a se rupe de Biserica este de condamnat, fiindca acesta a judecat nefiind judecator; adica daca acesta este bun fiindca a plecat inseamna clar ca Biserica de care s-a rupt nu este buna; atunci toata jerfa celor care sunt la fel de mari ca acesta sau poate chiar dovediti mai mari, unii chiar sfinti, dar care nu s-au rupt este de fapt o jertfa urata!

Eu cred ca este, oarecum, o repetare a episodului din Scriptura cu fiii lui Adam, Cain si Abel; jertfa lui Cain nu era urata prin ea insasi, ci rautatea, invidia lui Cain a facut ca aceasta sa nu fie primita. Cel care se rupe de Biserica este Cain!

Pr. Gheorghe, sunt multi care au lasat totul, plecand in strainatate. Acestia au ajuns ori ai nimanui, ori tin de Constantinopol, ori de Biserica Protestanta, Catolica, etc. Nu am auzit insa ca cineva sa fie excomunicat, desi motive ar fi destule: neparticipare la Sf. Liturghie, sau participare o data pe luna, acolo unde se tine, fara spovedanie, fara impartasanie. De credinta ce sa mai zic, ca in cei peste 20 ani, pe care unii i-au petrecut in conditiile de mai sus, mare lucru nu au acumulat. Cu toate astea, nimeni nu-i da afara. Chiar l-am intrebat pe Parintele nostru daca in acest fel ne putem mantui... Inca mai astept raspuns.

Dar pleaca un preot, care isi expune motivele, care are credinta si mijloace de a-i mantui si pe altii, si rezultatul: este in primejdie de a fi caterisit, desi ceea ce stie cel mai bine sa faca este preotia; si o face bine.

Stau si ma intreb, ca un mirean fara minte ce sunt: L-a tradat pe Hristos schimband locul?

Atatia specialisti pleaca si lasa in urma Romania; nimanui nu ii pasa. Tineri, care termina facultatea, care nici nu si-au platit inapoi banii de invatatura sunt cu gandul la strainatate si pleaca, golind tara de oameni cu carte: Pe cine doare? Pe nimeni. Presedintele Basescu chiar le-a spus profesorilor, ca daca nu le convine salariu, sa plece in strainatate.
Care e atunci diferenta dintre un profesor, care isi abandoneaza catedra si un preot, care schimba manastirea, din motive mai intemeiate pentru el, decat salariul, fiind vorba de mantuirea lui si a celor pe care ii pastoreste.

Felul in care este tratat acest caz imi aminteste mai degraba de anii comunismului, cand la plecarea in strainatate a cuiva, era denigrat, i se lua toata agoniseala si mai era si condamnat in absenta, pentru ca a tradat Partidul.

Noi, ortodocsii suntem ai lui Hristos. Pe Hristos sa nu Il tradam, ca de suparat Il suparam deseori, mai ales prin lipsa dragostei pentru aproapele.
Cand cineva indrazneste sa faca altceva decat am face noi, din n motive, repede ne adunam sa dam cu piatra. Sa Il lasam mai bine pe Domnul sa judece: si de ce a plecat Pr. Nichita Pascan, dar si de ce s-a impartasit Nicolae Corneanu cu catolicii, si multe altele.
Comparatia cu Abel si Cain nu mi se pare potrivita. Iertare.

În prealabil postat de OmuBun

Aici, parinte, indraznesc sa nu fiu tocmai de acord. Recunoasterea anumitor calitati nu este de obicei acceptata (in unanimitate) decat dupa ceva timp. Nu mai vorbesc de cum era privit Mantuitorul printre-ai Lui si nici de cei care pana la urma L-au si rastignit, dar istoria ortodoxiei este plina de sfinti care nu aveau neaparat functii (inalte) dar traiau intru Hristos. Sfantul Maxim Marturisitorul a fost doar unul dintre ei!...
Ascultarea ESTE importanta, dar nu cea mai importanta. Cand "uraciunea pustiirii" va ridica potirul Sfintelor Taine, nici o regula sau juramant nu mai poate ramane in vigoare. Mai ramane doar sa avem puterea sa discernem binele de rau!
Iertare, parinte!

Afirmatia mea, frate drag, nu exclude adevarul, adica posibilitatea ca acesti oameni sa existe (asa cum desigur au existat). Eu am spus: Pentru ca un om sa poata judeca (analiza spre a spune de-i corecta ori nu) invatatura unui episcop sau a unui sinod el trebuie sa fie inzestrat cu macar aceiasi putere de a intelege acea invatatura. Sa nu crezi ca Sfantul Maxim Marturisitorul nu stia ce vorbeste atunci cand s-a opus monotelitilor, dar nici sa nu crezi ca oricine se ridica astazi si in numele cine-stie carei trebuinte mai mult sau mai putin duhovniceasca, loveste in sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea Bisericii Ortodoxe Romane de azi, este asemeni Sfantului Maxim!!! Cuvantul la care as dori sa fii atent in afirmatia mea este acesta: "inzestrat". Inzestrarea omului implica un dar de la Dumnezeu si daca monahul X sau crestinul Y este inzestrat de Dumnezeu cu o putere asa de mare de a intelege si de a propovadui spre mantuire, macar ca si Sinodul Bisericii noastre, acela nu se va putea ascunde.

Dar de ce crezi ca ar da Dumnezeu astfel de putere unuia sau altuia si i-ar indemna sa se opuna Patriarhului sau Sinodului? Doar daca Dumnezeu vrea ca sa-i osandeasca pe acestia din urma fiindca s-au abatut de la calea cea dreapta. Vechiul Testament arata multe situatii in care proorocii certau pe poporul lui Israel, chiar si pe cei mai mari ai acestora, cand erau in greseala. Daca se pocaiau erau iertati, daca nu, erau taiati! Pana aici situatia este foarte asemanatoare cu ceea ce se zice ca se petrece azi. Eu as intreba aici: cine este proorocul si cum arata el asta? Eu nu ma simt prooroc, deci este altul sau nu este deloc! Tot in acest punct declar ca mai prooroc il vad pe Parintele Papacioc, care nu o data a certat, chiar a mustrat pe cei mari, dar nu a plecat din Biserica!

Dar spuneam ca asa era in Vechiul Testament, care este indrumator spre Hristos. In Noul Testament ne este prezentata Imparatia Duhului, Mangaietorul, care se afla in oamenii lui Hristos, iar acestia, impreuna cu Hristos drept Cap, sunt Biserica. Din Biserica fac parte nu numai cei ce sunt in viata azi ci si cei ce au trecut la Domnul. Aceasta Biserica deplina este cea care nu va fi biruita nici de portile iadului. In "doctrina" pro-ecumenica se crede ca Biserica are drept fii pe toti cei care cred indiferent carui "grup" religios ar apartine. Eu cred ca Biserica este cea Ortodoxa, sfanta, soborniceasca si apostoleasca! Pentru mine, preot român fiind, Biserica Ortodoxa Romana este o parte a acestei Biserici adevarate a lui Hristos, autocefala fata de Biserică doar in cele administrative. Cine este conducatorul acestei Biserici ce include si BOR? Eu spun cu tarie si credinta ca este Iisus Hristos. Cine lucreaza adevarul in aceasta Biserica, asa incat portile iadului sa nu o piarda? Eu spun ca Duhul Sfant! In Biserica este buna randuiala; asa a fost si asa va fi inca! In aceasta randuiala buna, Biserica are o ierarhie, in scopul de a ne calauzi si sprijini frateste spre desavarsire.

Acum, vine fratele meu si-mi spune ca parintele cutare este proorocul trimis de Domnul sa arate caderea Patriarhului, adica a celui chemat acolo spre implinirea bunei-randuieli in Biserica. Si-mi spune acest parinte ca patriarhul si chiar tot sinodul episcopilor este rau. Atunci eu trebuie sa-l ascult pe acesta fara sa-l cercetez mai intai? Nu, ca poate fi prooroc mincinos de care trebuie sa ma feresc! Ce dreptar am ca sa-l dovedesc de este de la Dumnezeu sau este mincinos? Roadele sale! Dar roadele nu se vad intr-o zi sau doua, dupa cum spuneai si fratia ta, ci dupa ani de osteneala. Si-apoi ca sa pot analiza aceste roade trebuie sa mai am si marturia despre altii care au fost dovediti ca au deja roada cea buna. Da' nu prea e bine sa compar roada parintelui nostru prooroc, cu roada Sfantului Maxim; prea mare diferenta poate! Eu ma uit la ce vad in Biserica azi: parinti mari si batrani de zile, duhovnici iubiti si recunoscuti ca implinitori de cele bune, manastiri cu monahi ce traiesc uneori in cea mai mare saracie dar cu duhul canta lui Dumnezeu, frati crestini mireni de la care invat blandetea si smerenia chiar eu, preotul. Nici unul din acestia nu pleaca, nu striga a revolta, nu ma indeamna la ura razboiului pentru al castiga pe Hristos, ci imi spun sa ma rog, sa fiu bland, sa fiu smerit! Si privesc o clipa iar spre parintele asa zis prooroc si-l vad lovind in chiar Biserica celor pe care ii port in suflet, cei blanzi si smeriti cu inima, chiar mai mult, il vad cum se leapada de aceasta Biserica spunand ca, de fapt, nu acesta este Biserica si el pana acum s-a inselat!

Si acum ma dumiresc eu: daca era prooroc pentru Biserica, implinea voia lui Dumnezeu si statea in Biserica, proorocind asa cum Duhul Sfant iar fi poruncit spre zidirea Bisericii. Dar el se arata luptator impotriva Bisericii! Roada aceasta il face, in fata mea, dupa crezul meu, prooroc mincinos; si nu cred in el. Odata ce-am aflat aceasta ma lepad de el, chiar daca pentru altii din afara Bisericii se arata a fi un prooroc adevarat. Este treba lor cu Domnul!

Iar toata acesta analiza sunt obligat, de unii sau altii, a o face din ce in ce mai des! Tot mai des apar prooroci mincinosi, care stiu ei mai bine decat patriarhii sau sinoadele! Eu unul nu mai vreau sa fiu cainele de paza al ortodoxiei, asa cum imi striga acestia ca trebuie sa fiu. Ma uit in oglinda constiintei mele si vad, adevarat, un caine dar nu unul de paza, ci unul aproape mort, de pacate. In aceasta idee am spus ceea ce am spus legat de ascultare. Eu vorbesc din ale mele. Am intrebat pe fratele, mai mult retoric, spre luare aminte, daca el se stie caine de paza pentru Biserica lui Hristos. Si asa am intrebat pe multi de pe acest forum, pe acei care latra foarte mult in directia Sfantului Sinod. Repet si acum: daca au fost inzestrati (de Dumnezeu, bine-nteles) cu darul pazei si au fost binecuvantati de El spre a latra si a musca pe patriarh, sa o faca! Daca vor ramane in Biserica, roadele lor ii vor arata ce fel de prooroci sunt. Daca sunt adevarati (vom vedea mai tarziu) voi crede si eu in ei. Daca insa se vor lepada, vor arata ca ei nu sunt capabili de roada si pe acestia nu-i ascult.

Fratia ta sa ai grija la a nu te face partas pacatelor straine! Daca simti tu ca trebuie sa fii caine de paza, latra; dar sa nu cazi in ispita de a latra fiindca asa latra unii caini. Poate nici nu sunt caini, poate-s doar inregistrari cu latraturi, multe mai scorneste diavolul!

Despre ascultare, chiar daca nu esti de acord, eu asa am sa fac si de acum incolo, oriunde si oricum ma voi afla. Sunt sigur ca, asa cum il iubesc eu pe Domnul si El ma iubeste chiar inainte de a-L iubi eu si nu ma va lasa sa pier. Daca va vrea sa-mi arate pacatul sinodului sau al patriarhului va gasi El calea sa o faca, clar ca sa nu ma pot indoi deloc. La fel de clar cum se pogoara Duhul Sfant peste darurile pe care I le aduc pentru popor si pentru mine. Sa fii intelept, nu copil la minte!

Domnul sa te binecuvanteze! Sa-i binecuvanteze pe toti cei ce iubesc pacea in iubire!

În prealabil postat de Miha-anca

Care e atunci diferenta dintre un profesor, care isi abandoneaza catedra si un preot, care schimba manastirea, din motive mai intemeiate pentru el, decat salariul, fiind vorba de mantuirea lui si a celor pe care ii pastoreste.

Este, sora, mare diferenta! Daca aceasta nu o intelegi, ma faci sa cred ca nu stii ce vorbesti. Iarta-ma, mai bine ar fi sa taci si la vremea potrivita, de-ti va trebui pentru mantuirea ta, Domnul iti va lumina orice raspuns ce-l doresti. Altfel, risti sa te faci ispita pentru altii si mai slabi decat tine, si vei da socoteala si de sufletele lor! Sa nu fie! Roaga-te, mai bine si cauta mila mai intai; jertfa o sa-ti spuna Domnul cand iti este necesara!

Sa fii sanatoasa!

În prealabil postat de OmuBun

Ascultarea ESTE importanta, dar nu cea mai importanta. Cand "uraciunea pustiirii" va ridica potirul Sfintelor Taine, nici o regula sau juramant nu mai poate ramane in vigoare. Mai ramane doar sa avem puterea sa discernem binele de rau!
Iertare, parinte!

Frate, tine minte ce-ti spun: ascultarea este cea mai importanta! Cum asculti si de cine asculti este problema cea grea! Numai Domnul iti poate arata, iar Domnul este iubire!

Pana la "uraciunea pustiirii" din potir, eu la fiecare Sfanta Liturghie am in potirul meu "Jertfa Iubirii". Cand nu va mai fi voi vedea ce este de facut, dar acum asta este datoria mea. Iti repet: Fii intelept, cu urechi ce vor sa auda!

Iarta-ma si tu si pomeneste-ma in rugaciune si eu te voi pomeni, ca astfel sa implinim iubirea Lui! Hristos in mijlocul nostru!

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Este, sora, mare diferenta! Daca aceasta nu o intelegi, ma faci sa cred ca nu stii ce vorbesti. Iarta-ma, mai bine ar fi sa taci si la vremea potrivita, de-ti va trebui pentru mantuirea ta, Domnul iti va lumina orice raspuns ce-l doresti. Altfel, risti sa te faci ispita pentru altii si mai slabi decat tine, si vei da socoteala si de sufletele lor! Sa nu fie! Roaga-te, mai bine si cauta mila mai intai; jertfa o sa-ti spuna Domnul cand iti este necesara!

Sa fii sanatoasa!

Va multumesc, Parinte, chiar pentru lipsa unui raspuns. Doamne ajuta.

În prealabil postat de Miha-anca

Va multumesc, Parinte, chiar pentru lipsa unui raspuns. Doamne ajuta.

Domnul te cunoaste exact asa cum esti si exact asa te si iubeste: asa cum esti!
Sa nu pui patima in ceea ce faci, sau in ceea ce vorbesti, nici macar in ceea ce gandesti! Sa pui doar iubire! Acesta este raspunsul meu, sora draga!

Sa ai parte doar de iubire nu de intrebari (acolo, la Judecata)!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Hristos in mijlocul nostru!

Este şi va fi !

Două diferenţe sunt, cred eu, mai importante între un profesor care îşi lasă catedra şi pleacă la spălat pahare în Franţa şi un ieromonah care pleacă de la mănăstire cu o felie groasă din congregaţie.

Mai întâi, profesorul este legat cu un grad MULT mai mic de ascultare de superiorii săi de la conducerea şcolii şi de la inspectorat în comparaţie cu legătura unui preot şi, mai ales, a unui preot călugăr (ieromonah) faţă de superiorii săi. Una sunt raporturile de serviciu ale laicilor cu instituţia la care lucrează, care azi e mâine nu e, şi alta este votul ascultării. Când un profesor de matematică, necăsătorit, păcătuieşte cu profesoara de franceză, ni se pare că ceva-ceva nu prea e în regulă. În schimb, dacă auzim că un călugăr păcătuieşte cu o măicuţă, ni se pare ceva mai grav şi ne îngrozim. De ce ? Fiindcă instinctiv ne dăm seama că acela care s-a tuns la călugărie, şi a mai fost şi hirotonit se află într-o altfel de legătură cu Cristos, încât durerea Lui dacă acela ar cădea, ar fi mult mai mare. Până şi la păgâni, răpirea sabinelor era privită cu o anumită îngăduinţă, în schimb siluirea vestalelor era ceva de neimaginat. Dar nu numai cu datoria fecioriei se încarcă, de nimeni silit, călugărul, ci şi cu datoria ascultării. Asta e prima deosebire faţă de ipoteticul profesor emigrat.

Pe urmă, profesorul de matematică emigrat, când pleacă, nu face rău şcolii sale. Lumea nu gândeşte "a plecat profesorul, va să zică era o şcoală de doi bani". În nici un caz elevii nu vor începe să pună mai puţin preţ pe matematică, fiindcă a plecat un profesor de la o şcoală oarecare prin ţări străine. Pe când atunci când un ieromonah rupe comuniunea de unul singur, face rău Bisericii sale. Şi pe mulţi îi sminteşte.