Crezi in evolutie?

În prealabil postat de alx

Roaba Domnului, Andreea, bine ai poposit pe acest forum al invataturilor crestine.

Scrabble a scris : "Ce sa-i faci, nu pot sa-mi trimit ratiunea la culcare, ca se nasc monstri."
In mare greseala te scalzi. Tocmai avand prea mare incredere in ratiune, in puterea mintii tale, ajungi sa te departezi de cele sfinte si drepte, cazi in pacatul mandriei, cel mai mare pacat din cele 7 capitale. Si eu eram candva ca tine.. ma interesam din domenii precum astronomie, anatomie, genetica, fizica, chimie, parapsihologie, matematica, istorie si altele. Dar mi-am dat seama ca toate duc, intr-un fel sau altul la Bunul Tata Ceresc. Asa ca am renuntat la toate documentele, le-am ars, si acum studiez Biblia si scrierile Sfintilor Parinti, inconjurata de muzica bisericeasca si miros de tamaie, sub privirile ocrotitoare are sfintilor din icoanele de pe perete.

Sunt curios daca parerea ta despre cum trebuie traita viata este impartasita si de alti membri ai acestui forum.

[janina]

Frumos uite așa mai învățăm unii de la alții dar de ce trebue să fie mereu aceste discuții combătute? asta nu e bine.Unele teme abordate se cam bat cap în cap

[janina]

În prealabil postat de janina

Frumos uite așa mai învățăm unii de la alții dar de ce trebue să fie mereu aceste discuții combătute? asta nu e bine.Unele teme abordate se cam bat cap în cap

contradictorii

În prealabil postat de janina

Frumos uite așa mai învățăm unii de la alții dar de ce trebue să fie mereu aceste discuții combătute? asta nu e bine.Unele teme abordate se cam bat cap în cap

Dintr-o disputa sanatoasa se nasc adevaratele idei. E un lucru bun atat pentru cel implicat, cat si pentru cel care sta pe margine. Atata timp cat se pastreaza un limbaj civilizat si o atitudine demna, e un exercitiu bun pentru minte, pentru dezvoltarea gandirii critice.

[andreea_scolariu]

În prealabil postat de anakin

tuturor celor care sustin teoria evolutionista le pun o intrebare: a aparut lumea din nimic? cum? iti poti imagina un NIMIC absolut?

Oare nu simte nimeni amara ironie a acestui citat? Si nu ma refer aici la "mica" greseala de a confunda evolutia cu ceea ce ar parea o explicatie stiintifica pentru cosmogonie sau abiogeneza ("sau" pentru ca termenul lumea nu este bine definit ; "ceea ce ar parea o explicatie stiintifica" pentru ca niciuna dintre domeniile mai sus enuntate nu sustine acest lucru, care este si infirmat de legea intai a termodinamicii - dar repet, nu la asta ma refer cand zic "ironie").

[vsovi]

Citat:
În prealabil postat de anakin tuturor celor care sustin teoria evolutionista le pun o intrebare: a aparut lumea din nimic? cum? iti poti imagina un NIMIC absolut?

În prealabil postat de andreea_scolariu

Oare nu simte nimeni amara ironie a acestui citat? Si nu ma refer aici la "mica" greseala de a confunda evolutia cu ceea ce ar parea o explicatie stiintifica pentru cosmogonie sau abiogeneza ("sau" pentru ca termenul lumea nu este bine definit ; "ceea ce ar parea o explicatie stiintifica" pentru ca niciuna dintre domeniile mai sus enuntate nu sustine acest lucru, care este si infirmat de legea intai a termodinamicii - dar repet, nu la asta ma refer cand zic "ironie").

"daca dragoste nu am, nimic nu sunt shi la nimic nu-mi foloseshte" (sf Ap Pavel, ceva de genul asta ca e din memorie)

deci "nimicul" primordial este sfanta taina a smereniei desavarshite din care au aparut toate... deci fara Domnul Hristos-Dumnezeu nu ai sa reusheshti sa fi un nimic ci mereu vei fi ceva, cineva cu ceva... un mikidutz, un neghinitza dar totushi vei fi ceva shi astfel dragoste nu vei ajunge sa primeshti in DAR shi sa ai, iar la Adevar nu vei ajunge shi niciodata liber shi desavarshit nu vei devani...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de alx

In mare greseala te scalzi. Tocmai avand prea mare incredere in ratiune, in puterea mintii tale, ajungi sa te departezi de cele sfinte si drepte, cazi in pacatul mandriei, cel mai mare pacat din cele 7 capitale. Si eu eram candva ca tine.. ma interesam din domenii precum astronomie, anatomie, genetica, fizica, chimie, parapsihologie, matematica, istorie si altele. Dar mi-am dat seama ca toate duc, intr-un fel sau altul la Bunul Tata Ceresc. Asa ca am renuntat la toate documentele, le-am ars, si acum studiez Biblia si scrierile Sfintilor Parinti, inconjurata de muzica bisericeasca si miros de tamaie, sub privirile ocrotitoare are sfintilor din icoanele de pe perete.

Ratiunea ne-a fost data de Dumnezeu prin faptul ca suntem creaturi facute dupa modelul Chipului divin. Dumnezeu, prin posibilitatea cunoasterii, ne-a dat acces la stiinte si nu este nimic rau in asta. A nu se interpreta gresit "pomul cunoştinţei binelui şi răului", pentru ca nu stiinta este interzisa aici, ci posibilitatea acceptarii raului transcendent, amestecandu-l cu cu binele creat. Chiar daca Adam nu cadea, el avea porunca sa-si foloseasca ratiunea si sa stapaneasca materiile lumii in care a fost asezat, transformandu-le si modelandu-le, devenind creator dupa modelul lui Dumnezeu. "Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească."

Pericolul caderii in mandrie te paste oricand si oricum. Daca esti un om de stiinta sau sa zic un om cult si iti vine gandul ca esti mai presus decat altii prin cunostintele tale, poti sa-ti amintesti de ceea ce ne-a spus Hristos: "Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască." 1 Corinteni 8, 2

În prealabil postat de scrabble

Sunt curios daca parerea ta despre cum trebuie traita viata este impartasita si de alti membri ai acestui forum.

Cu toate astea, nu cunoasterea este cea mai importanta. Nu trebuie nici sa devenim inculti si ignoranti, evident. "Cercetati si veti afla" ni se spune sus si tare. Parca Steihardt zicea ca lui Dumnezeu nu-i plac prostii, nu?

Insa pentru mine cert este ca aceasta ratiune a noastra trebuie sa ne ajute sa intelegem ca mai importanta decat toata stiinta lumii este dragostea de aproapele. Este binele pe care-l putem raspandi in jurul nostru. Este bunul-simt, omenia, armonia dintre noi. Iar daca stiinta mea, cunstintele si tot ce am acumulat de-a lungul vietii ma pot ajuta sa creez un lucru, sa inventez ceva folositor celorlalti, atunci pot sa spun ca am facut ceva in viata asta, ca mi-am atins unul din scopurile importante. Daca insa voi inventa ceva care sa dauneze naturii, oamenilor, atunci mi-am ratat rostul in lume, scopul pentru care Dumnezeu m-a adus la existenta. Nu de mirare este ca ceata Serafimilor este cea mai aproape de Dumnezeu, Serafimii fiind cei mai capabili de a raspunde la dragostea divina.

Se spune ca Lucifer era initial unul din Heruvimi, avand deplina intelegere a tainelor creatiei, cunoasterea a tot ce se poate cunoaste din ce a fost adus la existenta. Stiind toate acestea, a crezut ca-L poate intelege pe Dumnezeu in adancul Sau si asa s-a gandit ca poate sa se faca la fel cu Creatorul lui.

Insusi Hristos cand S-a smerit intrupandu-Se ca om, nu ne-a invatat tainele Universului, lasandu-ne in schimb sa le descoperim treptat, in timp, ci ne-a aratat modelul suprem de iubire si de smerenie, care ne ajuta sa-L intelegem pe Creator si ce inseamna ideea de asemanare pentru care am fost adusi la existenta... Ce mai conteaza atunci intelegerea tainelor creatiei in sens gnostic, atunci cand Insusi Dumnezeu ne este accesibil, (deocamdata prin intermediul fapturilor)?

Pot spune in concluzie ca trebuie sa gasim calea de mijloc, echi-librul interior sau cu alte cuvinte cumpatarea libertatii egale de a dobandi orice calitate dorim.

[adaniel]

Ai scris frumos Florin-Ionut. Cateva completari aduc:
Citatul e altfel, si nu spune de pazitul gradinii Eden (de cine sa fie pazita ca nu erau atacatori)
Calea de mijloc e buna, dar orice incercam noi sa intelegem, fie ca citim multe carti, pana la urma tot ce vrea Dumnezeu ramane in capul nostru, iar cand e timpul potrivit, ne va pune cunostintele necesare. Nu ni se permite accesul la unele adevaruri, decat la timpul potrivit, cand suntem vrednici. Cei care incearca sa afle lucruri mai devreme decat e timpul, cad in mandrie, devin atei, sau chiar mai rau.
Dragostea catre Hristos si Dumnezeu ne da luminare, scapare si mantuire. Dragostea trebuie sa o invatam si intarim, iar restul vin prin voia Sa.

[vsovi]

adaniel:
Ai scris frumos Florin-Ionut. Cateva completari aduc:
Citatul e altfel, si nu spune de pazitul gradinii Eden (de cine sa fie pazita ca nu erau atacatori)
[COLOR=red]poi de nimicitori, ce era full de animale shi injurashi shi pasari shi dinozauri shi tot felul de monshtrii care veneau la papa shi sa te pape... shi era shi plin de ispita... caci le facea din pom cu ochiul sharpele mereu ca sa pape o poama din pomul cunoshtintzei binelui shi raului... ca sa le fie mai ushor... deci era de cine sa o pazeasca... ca poate venea chiar Dumnezeu ca un fur cand le-ar fi fost gLumea mai draga...[/COLOR]

Calea de mijloc e buna, [COLOR=red](adica o fi calea tuturor compromisurilor shi invoirilor cu toate pacatele ca sa nu ne ridicam gLumea in cap?)[/COLOR] dar orice incercam noi sa intelegem, fie ca citim multe carti, pana la urma tot ce vrea Dumnezeu ramane in capul nostru, iar cand e timpul potrivit, ne va pune cunostintele necesare [COLOR=blue](asha este vom primi la timpul potrivit cele ce ne sunt necesare, dar cu conditzia sa Cautam mai inainte Imapartzia Cerurilor)[/COLOR]. Nu ni se permite accesul la unele adevaruri, decat la timpul potrivit, cand suntem vrednici. [COLOR=blue](ba ni se permite dar trebuieshte staruintza shi credintza ca degeaba le aflam daca nu le folosim shi nu le traim, caci degeaba shtii doar ca sa shtii)[/COLOR] Cei care incearca sa afle lucruri mai devreme decat e timpul, cad in mandrie, devin atei, sau chiar mai rau. [COLOR=red](de ce spui asta? poi spre Cunoashterea lui Dumnezeu am fost chematzi, cu cat mai repede cu atat mai bine... dar asha este mandria shi ingamfarea e o dovada clara ca nu L-am cunoscut)[/COLOR]
Dragostea catre Hristos si Dumnezeu ne da luminare, scapare si mantuire. Dragostea trebuie sa o invatam si intarim, iar restul vin prin voia Sa. [COLOR=darkorange](Poi vezi ce este cel mai greu de invatzat asta uitam mereu, rabdarea in starunitza dupa smerenia lui Dumnezeu, dar fara pocaintza cum ai vrea sa invetzi sa iubeshti in Adeavar? poi de asta avem nevoie de luminare ca scapand sa nu ne bucuram de raul altuia, ca "nu totzi din manastire se vor mantui shi nici totzi din lume se vor pierde")[/COLOR]

Unul din motivele pentru care nu cred in evolutionism este acela ca ma desfiinteaza complet ca fiinta rationala, negandu-mi posibilitatea de a cunoaste orice fel de adevar.

C. S. Lewis scrie, in cartea sa, Miracles: "If my mental processes are determined wholly by the motions of atoms in my brain, I have no reason to suppose that my beliefs are true ... and hence I have no reason for supposing my brain to be composed of atoms."

Tot el, in Is Theology Poetry, scrie: "If minds are wholly dependent on brains, and brains on biochemistry, and biochemistry (in the long run) on the meaningless flux of the atoms, I cannot understand how the thought of those minds should have any more significance than the sound of the wind in the trees."

G. K. Chesterton, in Orthodoxy, scrie: "That peril is that the human intellect is free to destroy itself...It is idle to talk always of the alternative of reason and faith. It is an act of faith to assert that our thoughts have any relation to reality at all. If you are merely a skeptic, you must sooner or later ask yourself the question, "Why should anything go right; even observation and deduction? Why should not good logic be as misleading as bad logic? They are both movements in the brain of a bewildered ape?"

C. S. Lewis: "But if I can't trust my own thinking, of course I can't trust the arguments leading to Atheism, and therefore have no reason to be an Atheist, or anything else. Unless I believe in God, I cannot believe in thought: so I can never use thought to disbelieve in God."

Deci, atata timp cat cred in evolutie, nu pot sa cred in ratiunea mea. Atata timp cat nu pot crede in ratiunea mea, n-o pot folosi ca sa demonstrez evolutia. E o credinta oarba, absolut lipsita de sens, a spune ca ceea ce gandesc are vreo legatura cu realitatea, cu adevarul, atata timp cat cred ca creierul mi s-a format printr-un proces evolutiv.

Este absolut necesar sa postulez credinta intr-un Dumnezeu care m-a inzestrat cu o ratiune care poate cunoaste adevarul, altfel ma autodesfiintez. Fara Dumnezeu, adevarul, daca exista, nu poate fi cunoscut de catre ratiunea mea.