Alesul

[Fani71]

În prealabil postat de Anna

Obstacolele sunt pur si simplu exterioare. Bani, distanta,acte, culturi diferite etc. Ca in rest suntem bine, ne-am certat foarte mult la inceput, acum nu. Dar nu ne putem casatori la mii de kilometri distanta. Daca ar fi dupa noi ne-am casatori maine dimineata, dar pur si simplu nu putem, fizic vorbind..

Daca cele importante sunt date, astea se rezolva. Ai incredere!!
Si pentru acte exista intotdeauna solutii.
Si noi am avut probleme cu actele si le-am rezolvat.
Si cu actele distanta stiu mai multe exemple de cupluri care s-ar descurcat pana la urma.
Doamne ajuta!

[anna21]

El este ortodox, Anna?

[Anna]

Nu, catolic nepracticant. Dar are o inima de aur.

[hatryan]

În prealabil postat de Anna

Nu, catolic nepracticant. Dar are o inima de aur.

eu totusi ma gandesc ca nu distanta face totul imposibil... se poate,dar poate gandind la cariera si la material...
deci,dragoste inseamna sacrificii,dar credema ca distanta face ravagii in suflete si mai ales in relatie... trebuie sa existe un mod sa fiti si sa ramaneti impreuna,asta numai dac avreti cu adevarat...

[oana23]

buna.sunt noua pe aici,si in legatura cu alesul vreau sa spun si eu ceva:acum ceva vreme imi doream sa imi intalnesc jumatatea sau alesul,cum s-o numi si ma rugam mereu in sufletul meu sa il intalnesc.dupa ceva vreme s-a intamplat sa il gasesc sau cel putin asa cred.nu prea aveam tangente cu el,doar ne salutam,eu il placeam si el pt fizic,dar nu am facut nimic ca sa fim impreuna si el dadea semne ,dar eu il respingeam pt ca erm f timida pe atunci si imi era frica de un esec.dupa ceva timp,cam un an l-am cautat,desi stiam ca avea prietena de ceva timp si a acceptat sa iasa cu mine(exact in momentul in care l-am cautat eu se despartise de aia de vreo 3 sapt).am iesit cu el si am vazut ca era exact cum imi imaginam eu ca este,adica nu era in capul meu ce credeam despre el(avea calitatile si defectele pe care le credeam eu ca le are).dar ce e aiurea e ca el si-a facut o parere gresita despre mine si am descoperit ca si el ma placea,dar inca o iubea pe aia.a fost doar o intalnire si cateva convorbiri telefonice,dar destul cat sa imi dau ca era cum mi-l imaginam eu,iar in legatura cu prietena lui o iubea(el e genu care pune suflet in relatii),dar nu se intelegeau deloc,se certau tot timpul.iar apoi dupa 3 luni s-au impacat.eu de atunci am mai fost cu un baiat care imi placea 3 luni,dar a plecat inafara si nu am mai tinut legatura cu el pt ca el are planuri diferite de ale mele(adica sa ramana acolo,iar eu nu).dar in legatura cu primul vreau sa spun ca am suferit enorm cand am aflat ca s-a impacat cu ea(cred ca de fapt nici nu o iubea,credea asta pt ca e sufletist,altfel de ce doua persoane care se iubesc s-ar certa atat de des).de atunci m-am rugat la Dumnezeu daca intr-adevar o iubeste pe aia sa ramana cu ea,dar daca nu sa se desparta si sa isi aduca aminte de mine si sa ma caute.si vreau sa spun ca exact asta s-a intamplat,dupa 2 ani l-am vazut plimbandu-se prin fata blocului meu si ma suna cu id ascuns si imi asculta vocea,dar nu vb.nu stiu ce sa fac el este f orgolios de fire si un pic timid,la el fetele au fact primul pas si cred ca imi da semne sa ma bag eu in seama cu el,dar am mai facut o data asta si m-a respins,pt ca inca o voia pe aia,nu pt ca nu i-as fi placut si pe de alta parte mi-e frica sa nu spuna ca as fi vreo obsedata sau ceva de genu,ca de atata timp ma gandesc la el.voi ce parere aveti?oare s-a intamplat asa pt ca oarecum mi-am dorit eu sa se intample asa sau pt ca intr-adevar nu o iubea pe aia si ar trebui sa fiu eu cu el?

[oana23]

mi se pare si o coincidenta prea mare si faptul ca era certat cu aia atunci cand l-am cautat eu.

[oana23]

eu sunt f credincioasa de fire si vreau sa spun ca ma rog f des la Dumnezeu.si de multe ori m-a ajutat.intotdeauna am cezut ca daca crezi in ceva cu tot sufletul se va intampla si imi este frica sa nu fi provocat eu despartirea,pt ca in sufetul meu mi-am dorit sa se desparta si sa fiu eu cu el.nu stiu ce sa cred.pe de alta parte el mi-a spus ca la inceput a iesit cu ea 1 an de zile si nu o placea,se certau mereu,dar a ramas cu ea pt ca ea il cauta si el isi dorea o relatie serioasa si nu a m-ai intalnit pe nimeni in perioada aia si ca a inceput s-o iubeasca in timp,adica dupa ce s-au mutat impreuna si faceau sex,dar nici asa nu se intelegeau,din contra se certau si mai mult.din cate am inteles ca motivele pt care se certau erau pt ca ea incerca sa il domine,iar lui nu ii placea asta.oare eu am provocat despartirea lor?
ma gandesc ca daca intr-adevar se iubeau Dumnezeu nu ar fi permis sa le fac rau cu gandurile mele.pt ca m-am mai rugat si alta data pt alte lucruri si nu le-am primit,tocmai pt ca nu mi-ar fi facut bine.dar acum?o fi voia mea sau voia lui?
nici nu stiu ce sa imi mai doresc si cum sa ma rog.

[adam000]

Oana, tu ai duhovnic? Daca nu ai, aunci e timpul sa-ti cauti si sa te spovedesti sincer. Daca ai, atunci vorbeste cu dansul despre aceasta problema, exact asa cum ai povestit aici pe forum.

Credinta nu sta in a urmari niste coincidente, ci a incerca sa iti traiesti viata dupa poruncile Lui Dumnezeu. Una din porunci este sa nu poftesti dupa femeia (in cazul tau barbatul) altuia (alteia). De aici si mustrarea ta de constiinta. Se spune ca constiinta este vocea Lui Dumnezeu in om care il mustra.

Incearca sa iti analizezi gandurile fara sa cauti justificari, oricat de dureros ar fi. Spui ca atunci cand ei erau inca impreuna l-ai refuzat pt ca erai prea timida, nu pt ca ai fi considerat ca nu este crestin sa poftesti barbatul alteia? L-ai poftit atunci? In caz ca da, oare in ce masura nu te-ai transformat intr-o ispita pt el (astfel contribuind prin comportamentul tau la despartirea lor, nu prin rugaciune, pt ca un barbat simte cand o femeie il place)? De ce l-ai cautat desi stiai ca are prietena?

Nu noua trebuie sa ne raspunzi la aceste intrebari, ci tie insuti si sa vorbesti cu duhovnicul tau despre toate acestea.

[oana23]

ai inteles gresit ce am spus.noi avem un prieten comun,iar eu inainte sa il caut l-am intrebat pe prietenul asta daca stie de el sa aibe prietena,iar el mi-a spus ca ultima oara cand vb cu el avea,dar nu stia daca mai are acum, ca nu mai vb de mult cu el.iar eu m-am gandit sa incerc si cand l-am cautat eu era despartit de ea de cateva sapt ca altfel nu as fi acceptat sa ies cu el.iar el imi spunea ca nu mai vrea sa se impace cu ea pt ca se certau mereu ca de la inceput nu se intelegeau,dar se vedea in ochii lui ca inca o mai iubeste.de aia si totul s-a redus la o intalnire pt ca vroiam sa mai treca timpul sa vad ce se intampla.si dupa 3 luni dupa despartire s-au impacat iarasi.si acum s-au despartit definitiv.

[oana23]

si ai dreptate .pt ca daca vedeam ca e cu cineva nu as fi incercat nimic cu el.pt ca la randul meu daca as fi cu cineva,nu mi-ar conveni sa se dea alta la prietenul meu.spuneam doar ca atunci cand l-am cautat eu era despartit de aia,si nu inteleg ce e cu coincidenta asta,cum am nimerit sa il caut exact.eu nu l-am mai vazut de atunci niciodata,nu l-am mai cautat si nici el,pt ca am respectat ca s-a impacat cu ea.doar m-am gandit la el.