Sa ne impartasim des sau rar?

[Fani71]

În prealabil postat de georgeval

Asa este numai ca teologia apuseana a ramas la conceptia juridica. Nici nu se numeste taina, ci sacrament.

Da, exact, si din pacate si la noi s-a infiltrat un pic conceptia asta ca trebuie sa 'meriti' impartasania. Nu se spune asa, dar asta reiese din cum ni se spune sa fim vrednici.
Dar vrednici nu suntem nicoidata...

[costel]

Astazi s-a ajuns sa se creada ca prin indepartarea, excluderea mirenilor de la impartasire se realizeaza comuniunea cu Hristos.

Nu prin incurajarea mirenilor cu putinul se poate ajunge la dorinta de impartasire, ci prin constientizarea faptului ca o viata fara Hristos, e o viata fara Viata.

[ory]

Da, Costel, asa este...si este nedrept...pana la urma, cei ce ne conduc sunt oameni, iar oamenii sunt oameni. Dumnezeu nu spune sa avem restrictionata intr-atat Impartasirea cu Sf. Duh, spune doar sa :"facem aceasta intru amintirea Sa..."
Nu mai conteaza, daca biserica se pretinde mai mare si mai tare decat Sf. Scriptura, atunci, nu ne ramane decat sa ne supunem legilor ei pamantesti, iar Dumnezeu va Judeca dupa legea Sa cea Dreapta, mai departe ,adevarata consideratie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Da, Costel, asa este...si este nedrept...pana la urma, cei ce ne conduc sunt oameni, iar oamenii sunt oameni. Dumnezeu nu spune sa avem restrictionata intr-atat Impartasirea cu Sf. Duh, spune doar sa :"facem aceasta intru amintirea Sa..."
Nu mai conteaza, daca biserica se pretinde mai mare si mai tare decat Sf. Scriptura, atunci, nu ne ramane decat sa ne supunem legilor ei pamantesti, iar Dumnezeu va Judeca dupa legea Sa cea Dreapta, mai departe ,adevarata consideratie.

Şi totuşi : "Astfel , cine cu nevrednicie , mănâncă pâinea sau bea din paharul Domnului, vinovat va fi de trupul şi sângele Domnului. Cerceteze-se , deci omul pe sine şi numai aşa să mănânce din această pâine şi să bea din acest pahar. Căci cine mănâncă şi bea , fără să-şi dea socoteală de trupul Domnului, mănâncă şi-şi bea osândă sie-şi".

[Fani71]

În prealabil postat de cristiboss56

Şi totuşi : "Astfel , cine cu nevrednicie , mănâncă pâinea sau bea din paharul Domnului, vinovat va fi de trupul şi sângele Domnului. Cerceteze-se , deci omul pe sine şi numai aşa să mănânce din această pâine şi să bea din acest pahar. Căci cine mănâncă şi bea , fără să-şi dea socoteală de trupul Domnului, mănâncă şi-şi bea osândă sie-şi".

Da, este adevarat ca sf. Pavel vorbeste de nevrednicie, dar cum o defineste el? Sa nu 'ne dam socoteala de trupul Domnului', adica sa il luam asa, ca pe o paine oarecare. Bineinteles ca trebuie sa ne si cercetaml sufletul si sa ne smerim in fata lui Dumnezeu, sa ne dam seama cat de mici suntem fata de El, cat de pacatosi, cat de slabi, dar si cat de mare e mila Lui.
Rugaciunile dinainte de impartasanie ne pregatesc foarte bine la asta daca le citim cu atentie. La fel, participarea la liturghie..

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Da, este adevarat ca sf. Pavel vorbeste de nevrednicie, dar cum o defineste el? Sa nu 'ne dam socoteala de trupul Domnului', adica sa il luam asa, ca pe o paine oarecare. Bineinteles ca trebuie sa ne si cercetaml sufletul si sa ne smerim in fata lui Dumnezeu, sa ne dam seama cat de mici suntem fata de El, cat de pacatosi, cat de slabi, dar si cat de mare e mila Lui.
Rugaciunile dinainte de impartasanie ne pregatesc foarte bine la asta daca le citim cu atentie. La fel, participarea la liturghie..

Tot Sfântul Apostol Pavel spune : "M-am făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândesb". Adică se apleacă la nevoile fiecărui om şi caută să-l ajute, să intre în viaţa lui, în necazul lui. Părintele Sofronie spune " Noi Îl alungăm, mereu pe Dumnezeu prin faptele noastre. Dar dacă ne căim, dacă ne pare rău cu adevărat şi dacă nu mai repetăm păcatul, Dumnezeu, întotdeauna prezent, ne iartă îndată şi ne ajută".
Tot părintele Sofronie ne avertizează : " Dacă luăm Sfânta Împărtăşanie la întâmplare, riscăm să fim pedepsiţi foarte aspru, pentru că am îndrăznit să punem acest mărgăritar de mare preţ într-un vas murdar şi spurcat. " Ori de câte ori ne mânjim cu noroi, tot de atâtea ori ne spălăm. Când suntem în păcat , ne spovedim şi ne curăţim. Din bătrâni se spune că diavolul poartă cu el o suliţă, o pătură şi o trâmbiţă. Cu suliţa te împunge să faci păcatul. Când îl faci te acoperă cu pătura, iar după ce-l faci ţipă cu trâmbiţa, trâmbiţând păcatele pe care le-am făcut , le trâmbiţează cu toată puterea, ca să ne descurajeze şi să ne aducă la disperare. Important ca să ne facem canonul dat, făcându-l , dobândim pace în suflet, credinţă şi dragoste de Dumnezeu. Părintele Paise de la Sihla bine spunea : " Nu putem renunţa la Sfintele Canoane şi la practica milenară a Bisericii. Să mergem pe drumul Părinţilor şi înaintaşilor noştri, pe drumul canonic al Sfintei Tradiţii" , şi tot ei accentua : " Fiecare să facă cât poate şi cum poate, după sfatul duhovnicului. Păcătosul trebuie să facă un canon după putere pentru ispăşirea păcatelor. Cel mai mare canon este să părăsească pentru totdeauna păcatele, adică să nu le mai facă".

[sherlock_holmes]

Eu cred ca deasa impartasanie nu inseamna ca se duce omul des in fata preotului si deschide gura...in nici un caz.

Caci se poate intimpla si asa:

26.Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27. Şi după îmbucătură a intrat satana în el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curând.

Sfânta Evanghelie după Ioan cap 13

sau asa:

28.Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cap 11

Ce izbinda pentru Scaraotchi sa nu-si mai spovedeasca oamenii pacatele.A reusit-o cu np,este aproape de aceasta si cu catolicii,de ce nu ar incerca si cu ortodocsii...pe ecumenisti cred ca aproape i-a convins ( nici nu-i de mirare )

Stie ca nimic necurat nu intra in Imparatia Cerurilor,mai stie si ca Sfinta Impartasanie se face osinda celor care se apropie de ea fara cercetare de sine,fara pocainta,fara marturisire...

Pacate facem doar in fiecare zi:

27.Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.

Sfânta Evanghelie după Matei cap 5

Sa nu mai spovedim adulterele ? sau multe altele ?

Cum ne mai vindecam atunci ? Cum aflam de medicamentul pe care ni-l prescrie Dumnezeu la ceea ce am pacatuit ? ( canonul adica ) Cum mai stim ce este pacat si ce nu,cum lucreaza,cum luptam cu el,cum ne smerim si devenim precum vamesul...pentru ca de multe ori il repetam ?

Cine ne opreste sa traim curat,sa ne rugam,sa mergem la Sfinta Liturghie,sa ne spovedim,sa tinem posturile rinduite ...si atunci ne putem impartasi cit de des dorim ?

Sau facem din Sfinta Impartasanie magie...noi dormim si Dumnezeu ne mintuie...poruncile Sfintei Scripturi nu trebuiau date,caci nu sint pentru noi...ci pentru cei vechi.

[anita]

Si sa nu uitam ca cei care ne dezleaga pentru sfanta Impartasanie au primit acest dar prin sfanta taina a preotiei.
Nu sta in puterea noastra sa nesocotim sau sa comentam anumite decizii ale duhovnicului de a nu ne da dezlegare.
Dimpotriva ,este pentru smerenia noastra si indreptare cand primim acest canon.
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

Sfântul Simeon al Tesalonicului, care a trăit în secolul al XV-lea, a insistat asupra necesităţii curăţirii sufletului prin Taina Spovedaniei, recomandând creştinilor : "Să ne smerim, să facem pocăinţă şi să ne mărturisim lui Dumnezeu şi pe El să-L chemăm spre milă şi să ne grăbim să ne împărtăşim cu cuminecare tainică şi să facem acest lucru încontinuu cu luare-aminte şi smerenie a sufletului ; pentru că aceasta înseamnă a fi noi cu Dumnezeu şi a fi Dumnezeu cu noi, lucru pentru care S-a şi întrupat ". Sfântul recomandă împărtăşirea deasă atât preoţilor şi episcopilor, cât şi a credincioşilor mireni, propunându-le să nu treacă 40 de zile fără a se împărtăşi : "Ne-a predat aceste taine ca să fim una cu El, şi noi arhiereii şi preoţii slujitori , să ne împărtăşim continuu din aceste înfricoşătoare taine cu luare aminte, străpungere şi mărturisire, dar şi ceilalţi să se desfete încontinuu de cuminecare în mărturisire, în zdrobirea şi evlavia sufletului, şi nimeni din cei ce se tem şi iubesc pe Domnul să nu lase să treacă patruzeci de zile, ci , pe cât îi puterea şi luarea - aminte să se apropie şi mai des de cuminecarea cu Hristos " . Pe bătrâni şi pe bolnavi, Sfântul Simeon îi îndeamnă să practice o împărtăşire mai deasă decât intervalul de patruzeci de zile, căci " acest lucru e pentru noi viaţa şi puterea ".

[ory]

În prealabil postat de anita

Si sa nu uitam ca cei care ne dezleaga pentru sfanta Impartasanie au primit acest dar prin sfanta taina a preotiei.
Nu sta in puterea noastra sa nesocotim sau sa comentam anumite decizii ale duhovnicului de a nu ne da dezlegare.
Dimpotriva ,este pentru smerenia noastra si indreptare cand primim acest canon.
Doamne ajuta !

Ce te faci daca un duhovnic te retine muuuult si bine de la Sf. Impartasanie, iar altul considera ca poti fi dezlegata ?
O sa spuneti ca, nu este nevoie si de avizul celui de-al doilea. Ok !
Atunci, ce te faci, cand intr-o problema delicata trebuie sa reactionezi ca atare, astfel descoperi ca 6 duhovnici iti interzic Sf. Impartasanie, iar alti 6 duhovnici iti dau dezlegare la aceasta pe premiza acelorasi canoane, pentru acelasi "pacat" ? Se presupune ca toti au har, au darul binecuvantarii, au teologie...au si intelegere umana. Pe care il asculti ?
Stiu este absurd, pare o situatie absurda, dar unii, care nu au viata chiar atat de simpla ca-n aceste randuri convenabile asternute pe monitor, nu vor intelege.
Stiti, chestia cu nevrednicia si osanda, este chiar simplu de aplicat si de inteles, in masura in care lucrurile sunt delimitate concret .Dar, astea nu sunt totul, si atunci ajungi sa-ti reconsideri prioritatile si ideologia spirituala fiindca, de multe ori omul si litera sunt parti subiective ale situatiei, iar propria edificare si simtire pot reprezenta certitudinea credintei.
Pana la urma, credinta sta in felul cum o intelege fiecare, prin biserica, dar fiecare inseamna inclusiv parte a bisericii...astfel credinta ramane cea mai intima si filozofica atitudine a unui individ.