Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte

[Totpeetor]

Ovidiu -s eu iti spun ca nu cred ca Pavel se ruga pentru Onisifor.Ceea ce a spus el a fost un gest de recunostinta la adresa a ceea ce a fost Onisifor daca admitem ca a murit.Si noi obisnuim sa facem astfel la adresa celor care ne parasesc,mai ales sa mangaiem in acest mod familiie ramase,dar asta nu inseamna ca ne rugam pentru cei decedati.E un lucru firesc.Dar iti mai spun o data,mantuirea se capata doar prin credinta si este o chestiune personala.Daca vrei sa ma contrazici astept sa o faci cu biblia.Cu versetele pe care mi le-ai adus sunt intrutotul de acord,dar ele sunt irelevante pentru discutia noastre,nu iti sustin teza.Dar suntem oricum off topic.Eu am spus ce am avut de spus.

[Totpeetor]

Maranatha ai intrebat:
"credinta reincarnarii sau la teroarea trairii in iad.
Chiar asa de rau il vedeti pe Dumnezeu ? sa doreasca sa ne arda o vesnicie?"
In primul rand existenta sufletului dupa moartea trupului nu are nici o legatura cu reincarnarea.Noi aici nu am sustinut asa ceva.Citeste Scriptura in ea vei gasi adevarul.
Dumnezeu nu vrea raul pacatosului,ci ca toti oamenii sa vina la mantuire.Dar Dumnezeu este drept.Va judeca drept.El nu doreste ca omul :"sa arda o vesnicie",dar daca omul nu ii da de ales atunci asa se va intampla(oricum tu ai pus aici problema cam subiectiv,am mai discutat despre asta,nu e rau sa arunci o privire in postarile anterioare pentru ca nu vreau sa ma repet).Sa privim o situatie din viata noastra.Cineva comite o crima,dar nu va fi condamnat pentru ea.E corect asa?Tocmai fiindca este pedepsit se face bine,pentru ca daca nu este tras la raspundere pentru faptele sale s-ar institui haosul.Asa si in cazul nostru.Nici lui Dumnezeu nu ii place haosul.

[Danut7]

În prealabil postat de Eutifievv_emi

Ma mira foarte mult faptul ca esti foarte sigur pe tine, in lucrurile pe care le afirmi.
Nu am treaba cu adventistii aici. Pe mine ma intereseaza subiectul!

Dar inainte de a trece direct in miezul discutiei, un mic amanunt.
Pana nu am inceput sa studiez zi de zi despre adevar, nu am avut nici o certitudine cu privire la cine are sau nu adevarul, ca biserica. Insa dupa ce am studiat ani la rand si asta fac si in prezent, am ajuns sa imi dau seama ca cea mai mare parte a crestinismului este suspendata in aier, adica nu este fondat pe adevar. Si uite asa am intalnit, oameni care habar nu au ce cred si ce practica! Insa cand e vorba sa isi sustina credinta, chiar daca nu se pricep deloc si chiar daca li se arata negru pe alb, continua sa-l tina pe nu in brate. In definitiv sunt foarte dezgustat de cum intelege lumea crestina realitatea.

Vorbesti despre nadejdea vietii vesnice, compatimindu-i pe adventisti ca nu o au.
Cum argumentezi tu lucrul acesta ? De ce ti place sa vorbesti ce realmente NU STI ?
Oameni buni! Lasati cartile si pe editorii lor sa isi vada de treaba! Adevarul nu poate fi extras din astfel de carti ai caror autori nu pot sa prezine garantie pentru ca nu ii cunoastem. Sau daca ii cunoastem, nu/i intelegem etc.
De ce sa mergem la Ana si de la Ana la Ciafa, cand adevarul este la dispozitia tuturor ?
La cercetat, fratilor! Unul din cei doi trebuie sa fie muncinos! Atunci, sa vedem cine este.
Daca , eu cel care, sau unul din unii care sustin faptul ca sufletul este viata omului si ca acesta dupa ce moare nu mai dispune de ea, spun un neadevar, inseamna de aici ca daca se va dovedi asa, eu sunt un fiu al dracului, care minte la la inceput si care este tatal minciunii.

Te rog insistent sa expui crezul tau cu privire la sufletul dupa moarte si apoi vom discuta.
Sanatate!

Uita-te pe topicul asta , rasfoieste niste pagini si ai sa vezi ca de nenumarate ori a fost dovedita viata sufletului dupa moarte, si ca prietenii tai adventisti in mai multe randuri au ramas fara replica, sau au venit cu niste raspunsuri total absurde, doar ca sa "nu taca".Nu trebuie sa dai prea mult in spate.Dar cand esti pe un topic uita-te si vezi si dumneata ce a fost scris pana acum.Iar subiectul topicului se refera la Adventisti, nu la noi la ortodocsi.Noi am dovedit cu argumente foarte solide viata sufletului dupa moarte , iar ei nu au reusit sa le combata, la fel ca pe topicul cu Sabat, unde a fost dovedita tinerea duminicii din mai multe puncte de vedere si referinte, dar cum insusi dumneata ai zis : "il iau pe NU in brate".

Contrastul pe care, din respect fată de adevăr, am considerat necesar să-1 evidentiez - între curajoasa si voioasa nădejde crestină primară în învierea mortilor si senina asteptare filosofică a supravietuirii sufletului nemuritor -, a displăcut nu numai multor crestini sinceri din toate congregatiile si din toate conceptiile
teologice, dar si acelora ale căror convingeri, nefiind aparent îndepărtate de crestinism, sunt
mult mai puternic impregnate de consideratii filosofice. Până acum, nici un critic din nici o
tabără nu a încercat să mă respingă prin exegeză, care este fundamentul studiului.
Acest remarcabil acord pare să arate cât de răspândită este greseala de a atribui crestinismului primar credinta greacă în nemurirea sufletului. Mai mult, oamenii cu atitudini ca cele pe care le-am amintit sunt uniti printr-o incapacitate comună de a asculta cu obiectivitate totală ceea ce ne învată textele despre credinta si nădejdea crestinismului primar, fără a amesteca cu interpretarea textelor propriile lor opinii si conceptiile care le sunt atât de dragi.
Această incapacitate de a asculta este surprinzătoare în ceea ce îi priveste atât pe oamenii inteligenti, dedicaŃi principiilor exegezei sănătoase si stiinŃifice, cât si pe credinciosii care declară că se bazează pe revelatia Sfintei Scripturi.
Reactiile de împotrivire provocate de lucrarea mea m-ar fi impresionat mai mult dacă ar fi fost întemeiate pe argumente de ordin exegetic, în schimb, sunt atacat cu consideraŃii foarte generale de tip filosofic, psihologic si, mai presus de toate, sentimental. S-a spus împotriva mea că „pot accepta nemurirea sufletului, dar nu si învierea trupului" sau că „nu pot crede că cei dragi dorm doar pentru o perioadă nedeterminată si că eu însumi, când voi muri, nu voi dormi decât în asteptarea învierii".
Este într-adevăr necesar astăzi să amintim oamenilor inteligenŃi, fie ei crestini sau nu, că există o diferenŃă între a observa că o astfel de concepŃie a fost susŃinută de Socrate si a o accepta, între a vedea că o speranŃă Ńine de crestinismul primar si a o împărtăsi tu însuŃi?
Trebuie să ascultăm mai întâi ceea ce au spus Platon si Sfântul Pavel. Apoi, putem merge mai departe. Putem respecta si într-adevăr admira ambele concepŃii. Cum am putea să nu facem astfel, când le vedem în relaŃie cu viaŃa si moartea autorilor lor? Dar nu există nici un motiv pentru a nega o diferenŃă radicală între asteptarea crestină a învierii morŃilor si credinŃa greacă în nemurirea sufletului. Oricât ar fi de sinceră admiraŃia noastră pentru ambele concepŃii, aceasta nu ne permite să pretindem, împotriva convingerii noastre profunde si a evidenŃei exegetice, că sunt compatibile.
Am arătat în studiul meu că este posibil să găsim în ele unele locuri comune; însă acest lucru nu înseamnă că inspiraŃia lor fundamentală nu este total diferită.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de Maranatha

Acest remarcabil acord pare să arate cât de răspândită este greseala de a atribui crestinismului primar credinta greacă în nemurirea sufletului. Mai mult, oamenii cu atitudini ca cele pe care le-am amintit sunt uniti printr-o incapacitate comună de a asculta cu obiectivitate totală ceea ce ne învată textele despre credinta si nădejdea crestinismului primar, fără a amesteca cu interpretarea textelor propriile lor opinii si conceptiile care le sunt atât de dragi.

Mă faci să râd copios. Cică:"oamenii cu atitudini ca cele pe care le-am amintit sunt uniti printr-o incapacitate comună de a asculta cu obiectivitate totală ceea ce ne învată textele despre credinta si nădejdea crestinismului primar"

Bine că sectanţii adventişti au o capacitate comună de "a asculta cu obiectivitate totală ceea ce învaţă textele despre credinţa şi nădejdea creştinismului primar" şi asta derivă din "obiectivitatea" fondatoarei sectei, Ellen White care la îndemnurile celor apropiaţi a început să predice moartea sufletului după moartea trupului, schimbându-şi total opiniile pe care le-a avut până atunci.

[Totpeetor]

Maranatha vad ca si tu te legi de filosofia greaca.Am mai discutat despre asa-numitele "idei filosofice grecesti",dar nu pot sa inteleg de ce spuneti ca nemurirea sufletului este o idee,o inventie greceasca.Ideea nemurii sufletului este o realitate universala,a existat la toate popoarele indiferent de perioade istorice si ce-i drept a existat si inainte de afirmarea lui Platon.Ca sa iti dau un singur exemplu o sa iti aduc in vedere civilizatia egipteana mai veche decat cea greceasca care curios lucru,credea in nemurirea sufletului.
Acum tu vii si "dai vina" pe Platon.Sa zicem ca ai dreptate,dar ma intreb de ce pe paginile sfintelor scripturi nu le-a negat nimeni,de ce nu le-a combatut nimeni?Apostolul Pavel avea printre altele si cetatenie greceasca,sigur ca a intrat in contact cu aceste idei.Daca sunt false ma intreb de ce nu le-a combatut si de ce nu a scris in epistolele sale ca "sa ne ferim de aceste idei grecesti"?De ce ?In schimb el spune ca "a trai este un castig" si ca "ne place mult mai mult SA PARASIM trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul."(2 Corinteni 5:8).Oare de ce apostolul Pavel nu a combatut "aceste idei grecesti"?Stii de ce?Pentru ca nu sunt o inventie greceasca ci o realitate.

În prealabil postat de Totpeetor

In schimb el spune ca "a trai este un castig" si ca "ne place mult mai mult SA PARASIM trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul."(2 Corinteni 5:8).

Si, cand vom fi cu Domnul? Imediat dupa ce vom muri, sau cand se va intoarce El sa ne ia? Tot Apostolul Pavel ne descrie momentul revenirii Domnului Iisus Hristos si a invierii celor care au murit in credinta (1 Tesaloniceni 4:15-18). Iar la finalul acestei descrieri ne spune: "si astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (vers.17).

Faptul ca noi trebuie sa asteptam revenirea Domnului o spune Insusi Domul Iisus Hristos: "Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi" (Ioan 14:3).

Eu zic sa-L asteptam veghind, daca suntem vii, sau odihnindu-ne (daca vom fi murit). Sper ca nu vrei sa spui ca o putem lua noi inainte, fara sa-L mai asteptam.

[tricesimusseptimus]

Concepţia grecilor antici (asemănătoare concepţiei ortodoxe) spunea că sufletul este indestructibil şi nemuritor. Acest fapt este posibil, conform filosofiei greceşti, deoarece sufletul este de natură divină. În ceea ce-i priveşte pe evrei, însă, percepţia lor asupra morţii sufletului este alta. Sufletul moare. Desigur, pentru evrei sufletul nu este altceva decât însăşi persoana şi o astfel de afirmaţie nu este neobişnuită. Neînţelegerea apare când dorim să aşezăm în gândirea evreiască modele şi tipare care nu au existat. Dar, chiar şi aşa, textele următoare sunt mai mult decât evidente:

„Că iată, toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri.” (Iezechiel 18,4 - versiunea ortodoxă)

„Sufletul care păcătuieşte va muri...” (Iezechiel 18,20 - versiunea ortodoxă)

şi

„Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat....” (Psalm 77,55 - versiunea ortodoxă)

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Concepţia grecilor antici (asemănătoare concepţiei ortodoxe) spunea că sufletul este indestructibil şi nemuritor. Acest fapt este posibil, conform filosofiei greceşti, deoarece sufletul este de natură divină. În ceea ce-i priveşte pe evrei, însă, percepţia lor asupra morţii sufletului este alta. Sufletul moare. Desigur, pentru evrei sufletul nu este altceva decât însăşi persoana şi o astfel de afirmaţie nu este neobişnuită. Neînţelegerea apare când dorim să aşezăm în gândirea evreiască modele şi tipare care nu au existat. Dar, chiar şi aşa, textele următoare sunt mai mult decât evidente:

„Că iată, toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri.” (Iezechiel 18,4 - versiunea ortodoxă)

„Sufletul care păcătuieşte va muri...” (Iezechiel 18,20 - versiunea ortodoxă)

şi

„Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat....” (Psalm 77,55 - versiunea ortodoxă)

aberatii pur adventiste

[Totpeetor]

Vasalie eu nu am spus ca sufletul dupa moarte pleaca direct in rai sau in iad,ci doar in niste locuri de asteptare(cum sunt cele din pilda bogatului nemilostiv).Prin asta sa nu intelegi ca sustin purgatoriul.Nu are a face aceasta idee cu ce vreau eu sa spun.De aceea cu totii asteptam revenirea Mantuitorului,pentru ca sa fim cu el totdeauna cum spune si apostolul Pavel.Eu asta nu inteleg,ca daca dupa moarte nu mai exista nimic asa cum voi sustineti,de ce afirma Pavel acele lucruri despre care am vorbit?Nu are logica daca privesc din aceasta perspectiva.Si ca dinclolo de moarte exista totusi ceva nu o spune doar biblia ci si stiinta in privinta "mortii clinice".Vad ca voi evitati acest subiect dar el este unul edificator in privinta faptului ca intre moartea trupeasca si inviere exista totusi ceva.