Cugetari din Dharma

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cunoasterea apofatica a fenomenelor ne permite sa facem din toate cele cate se vad o biserica fara hotare si ziduri, sa unim exteriorul cu interiorul, sa-L vedem pe Dumnezeu pretutindeni.

Ne face saraci in duh - nu ne mai incarca cu cele simtite, cu impresii care distrag de la contemplatia Lui Dumnezeu.

Orice fenomen este perfect pentru a deveni un mijloc prin care sa fim constienti de atotprezenta Lui Dumnezeu. Orice fenomen este sacrament.

Florin, tu ai făcut o precizare legată de "unii mistici", iar eu am ţi-am răspuns la această chestiune, strict. Am înţeles, repet, că rugătorii răsăriteni (ortodocşi) au trăit anumite experienţe la rugăciune, care sunt accesibile oricărui creştin dacă el se dedică acestei lucrări, în ascultare şi sub îndrumare. Desprea asta am citit, asta am auzit, asta îţi scriam.
În travaliul rugăciunii, eu am înţeles că e vorba de o linişte anume care creşte pe măsură ce rugăciunea prinde aripi, sub aripa Duhului, şi care ajută pe rugător să depăşească tendinţa minţii de a se împrăştia în simţuri, gânduri, impresii de orice fel.
De aici până la a vedea pe Dumnezeu în toate e o cale pe care eu personal nu o cunosc şi nu am întâlnit descrierea acestui proces în lecturile mele. În experienţele personale, cu atât mai puţin.

Mă limitasem la a formula, oarecum (mulţumesc pentru apreciere!), ce am înţeles despre rugăciune şi tăcerea minţii/ lepădarea minţii de "toate ale sale"/ liniştea/ pacea/ contopirea cu Dumnezeu. Nimic mai mult nu am afirmat şi nu pot să speculez mai departe, să mă ierţi.
Nu e vorba, deci, despre a sta tot timpul în biserică (precum ziceai), ci despre a experia rugăciunea curată. O clipă, o zi, o viaţă... nu ştiu; precum îi e dat fiecăruia, prin nevoinţă şi har.

[florin.oltean75]

Defineste #natura_apofatica_a_fenomenelor.

Pe urma demonstreaz-o.

--------
Apofatism presupune actiunea mentala de a nega (apophemi = a spune nu).

Ce neaga crestinismul si ce neaga budismul?

In crestinism este negata identitatea Lui Dumnezeu cu orice fenomen, sensibil sau abstract.
In budism este negata existenta imuabila a fenomenelor, de la cele observabile in exterior pana la mintea insasi care observa, eul cunoscator.

Negatia este cheia care deschide o alta dimensiune a cunoasterii, o cunoastere care transcende lumea vazuta/gandita.

Este un salt revolutionar care ridica omul din trairea senzoriala mixata cu intelegerea conceptuala in planul contemplatiei/vederii directe a miezului realitatii.

Mintea angajata in cunoastere apofatica este ca un aerostat care arunca balastul cunoasterii sensibile pentru a se inalta in limpezimea nemarginita a cerului.

In fapt, mintea nu se inalta, nu se coboara, nu se intuneca sau lumineaza,€“ acestea sunt simple metafore.

Aplicarea negatiei este o arta – pentru ca este necesar sa fie identificat cu precizie obiectul negatiei.
Obiectul negatiei in crestinism este tot ceea ce apare in momentul rugaciunii – impresiile/parerile mintii.
Obiectul negatiei in budism este foarte subtil – pentru tot ceea ce apare in campul perceptiei este negata existenta in sine a aparitiei (de la perceptii senzoriale, reprezentari mentale, actul insasi de a cunoaste, pana la eul cunoscator).
----------

[florin.oltean75]

Exista o diferenta calitativa majora intre negarea fenomenului si negarea existentei sale intrinseci.
In budism nu se neaga fenomenul, nu se neaga nici existenta acestuia, ci impresia ca fenomenul exista prin sine, cu de la sine putere.

Atitudinea nu este una de respingere sau evitare ci una de intelegere instantanee a fenomenului, chiar in momentul aparitiei acestuia, indiferent ca apare benefic, vatamator sau neutru. Expresia uzitata pentru aceasta strategie este eliberarea fenomenului in natura sa ultima. Respingerea/evitarea pot fi solutii de criza dar nu unele care sa rezolve problema de fond.

Constientizarea ca fenomenele din campul perceptiei nu au o existenta in sine ci sunt relationate dependent reprezinta un factor mental care se cultiva prin instruire si exersare in fluxul experientelor curente.

Instruirea presupune insusirea unei metodologii prin care este reliefat obiectul negatiei, ceea ce apare ca fiind existent in sine la fenomenul analizat, si care pe baza rationamentului sa-i fie negata aceasta conditie.

Metaforic, balaurul este scos din barlog si i se taie capul.

[florin.oltean75]

Operatiunea de negare extinde cunoasterea dincolo de campul constientizarii, se poate afirma ca este vantul care impinge corabia cognitiei dincolo de limitele apelor cunoscute.

Deschide noi orizonturi.

Este important de inteles ce tip de negare este aplicata in budism.

Negarea in budism este o negare completa, non-deductiva, care nu mai lasa sa scape nicio concluzie.

Acest tip de negare este ca o gaura neagra din care nu mai scapa lumina niciunui fir logic deductiv.

Metaforic, mintea acceseaza un subspatiu cognitiv prin deplasare de la prezenta obiectului la absenta acestuia.

Atat aplicarea negatiei cat si capacitatea de a identifica obiectul negatiei sunt abilitati care se insusesc, in timp, prin exercitiu.

Spatiul este inteles prin simturi, prin perceptia obiectelor si distantelor.

Subspatiul este accesat prin inferenta.

Crestinismul mistic acceseaza aceasta dimensiune indirect. Nu recunoaste non-existenta intrinseca a fenomenelor insa intra in subspatiu pe baza rationamentului ca orice apare mintii nu este Dumnezeu.

[florin.oltean75]

Din punct de vedere al deductibilitatii privind starea subiectului, negatiile pot fi clasificate in doua: negatii deschise si negatii inchise.

Negatiile deschise lasa sa se intrevada si alte moduri existentiale posibile cu privire la subiect, „deschid” posibilitati, alternative, perspective.

Exemplu de negatie deschisa: Inorogul nu este vizibil in aceasta locatie. Deductie: este oare vizibil in alta locatie?

Negatiile inchise nu indica, nu sugereaza, "nu deschid" nicio alta posibilitate cu privire la starea subiectului. Din negatia inchisa nu se mai poate deduce nimic. Este o negatie ultimativa, care inchide, termina procesul de rationalizare.

Exemplu de negatie inchisa: Inorogul nu exista.

In budism (Scoala de Mijloc), negatiile inchise nu sunt aplicate in baza unei dogme, ci sunt revelate in urma parcurgerii unor forme de rationament. Apar firesc, natural, in urma unui proces de gandire sub forma unor concluzii irefutabile.

In curriculum Scolii de Mijloc sunt utilizate cinci clase de rationament: Fragmente Vajra, analiza efectului, analiza simultana a cauzei si efectului, dincolo de singularitate/pluralitate, interdependenta.

Negatia inchisa creeaza brese, fisuri in modul fixist in care este perceputa realitatea imediata. Vaporizeaza soliditatea, concretetea fenomenelor care ne definesc existenta.

Puterea de vaporizare depinde de profunzimea si subtilitatea cu care este angajat rationamentul.

Cele cinci clase de rationament Madhyamaka ofera o multitudine de nuante si subtilitati.

O angajare atenta a rationamentelor cu sesizarea subtilitatilor trezeste o constientizare potenta, profunda a vacuumului rezultant din negatia inchisa. O analiza superficiala conduce la o experienta superficiala.

Pentru a nu ramane la un nivel pur teoretic, metoda analitica este unita cu inima contemplativa, iar adevarul rezultant devine cu timpul experienta nemijlocita.

[florin.oltean75]

Vacuumul trecutului, prezentului si viitorului

Vacuumul evenimentelor trecute si celor viitoare este relativ usor de realizat. Si totusi nu este facila mentinerea acestei constientizari. Trecutul si viitorul ne fura cu usurinta luciditatea, ne prind in proiectiile lor, editeaza/reediteaza realitati fata de care ne raportam in virtutea reflexelor patimase.

Istoria personala, a umanitatii in ansamblul ei, a unui singur fir de praf este cu desavarsire non-existenta in prezent. Este pur si simplu o proiectie conceptuala.

In mod reflex, extindem conceptual realitatea imediata in proiectii trecute si viitoare pe care le percepem a fi la fel de concrete ca prezentul.

Insa, trecutul nu exista. De asemenea, nici viitorul nu exista.

O minte neinstruita, slaba, este cu usurinta prinsa in latul trecutului sau viitorului. Naluceste.

Realizarea vacuumului prezentului este o provocare, incitanta pentru cei indrazneti care aspira sa-si cunoasca conditia. Aflarea adevarului este singura posibilitate de eliberare din matrice.

[florin.oltean75]

Este minunat sa iubesti un Dumnezeu pe care sa nu-l poti identifica in niciun fenomen.

Sa insetezi dupa Fiinta Sa incogniscibila.

Un astfel de Dumnezeu este cale spre adevar. Este cale spre viata vesnica.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este minunat sa iubesti un Dumnezeu pe care sa nu-l poti identifica in niciun fenomen.
Sa insetezi dupa Fiinta Sa incogniscibila.

Pai poti inseta dupa apa, care o poti atinge.
Nu poti inseta dupa ceva pentru care n-ai nici un organ de simt.

Lucrul ala este ca si inexistent pentru tine.

Sa nu confundam mistica cu batutul campilor.

Un astfel de Dumnezeu este cale spre adevar. Este cale spre viata vesnica.

Care viata vesnica?
Dupa teologia ta, viata unei fiinte, fie si intr-o lume paradisiaca, e tot un soi de "decadenta".
Doar non-existenta este "implinire".

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

--------
Apofatism presupune actiunea mentala de a nega (apophemi = a spune nu).

Ce neaga crestinismul si ce neaga budismul?

In crestinism este negata identitatea Lui Dumnezeu cu orice fenomen, sensibil sau abstract.

Adica vrei sa spui ca Iisus Hristos n-a fost "sensibil" sau ca Iisus Hristos nu a fost (ESTE) Dumnezeu?

In budism este negata existenta imuabila a fenomenelor, de la cele observabile in exterior pana la mintea insasi care observa, eul cunoscator.

IMUÁBIL, -Ă, imuabili, -e, adj. Care rămâne veșnic același, care nu se schimbă; permanent, constant, imutabil. [Pr.: -mu-a-] – Din fr. immuable.

Adica vrei sa spui ca budhistii tai au descoperit apa calda?

Pai si normal ca existenta in lumea sensorial tangibila este definita de schimbare.
Nu poti 'simti' ceva daca nu exista o schimbare de stare.
Chiar si procesele cognitive presupun o serie de schimbari de la nivel fizic la nivel mental prin care informatiile sunt asimilate si procesate.

Negatia este cheia care deschide o alta dimensiune a cunoasterii, o cunoastere care transcende lumea vazuta/gandita.
Este un salt revolutionar care ridica omul din trairea senzoriala mixata cu intelegerea conceptuala in planul contemplatiei/vederii directe a miezului realitatii.

Nu neaparat.
Un exemplu al "negatiei" invocate de tine, este orbul.
El "neaga" (involuntar) un aspect senzorial - asta nu inseamna ca automat primeste o cunoastere supra-senzoriala.

Mintea angajata in cunoastere apofatica este ca un aerostat care arunca balastul cunoasterii sensibile pentru a se inalta in limpezimea nemarginita a cerului.

Sau da drumul inclusiv la heliu si se scufunda in intuneric :)

In fapt, mintea nu se inalta, nu se coboara, nu se intuneca sau lumineaza,€“ acestea sunt simple metafore.

O minte inerta este o minte ignoranta :)

E ca si cand ai spune ca poti masura mai bine ora cu un ceas care sta.
E corect oarecum, de doua ori pe zi, ceasul care sta arata ora cu o precizie atomica.
In rest insa...

Obiectul negatiei in budism este foarte subtil – pentru tot ceea ce apare in campul perceptiei este negata existenta in sine a aparitiei (de la perceptii senzoriale, reprezentari mentale, actul insasi de a cunoaste, pana la eul cunoscator).
----------

Ce e e aia "existenta in sine" tot nu ne-ai lamurit ca sa stim unde vrei sa ajungi de fapt.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este minunat sa iubesti un Dumnezeu pe care sa nu-l poti identifica in niciun fenomen.

si atunci cum poti avea o relatie cu cineva pe care nu-l poti identifica, si mai ales, cum il poti iubi?

Un astfel de Dumnezeu este cale spre adevar. Este cale spre viata vesnica.

asta e parerea ta,nu inseamna neaparat ca ai si dreptate