Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

7. Răcirea globală a planetei Pământ

La ora actuală, cercetători din toată lumea au demonstrat că încălzirea globală este o realitate îngrijorătoare, care ar putea afecta grav echilibrul vieţii pe pământ. Soarele străluceşte mai puternic, radiaţiile solare sunt tot mai periculoase pentru pielea omului, gheţarii se topesc văzând cu ochii, temperatura medie anuală este într-o lentă, dar constantă creştere, de zeci de ani încoace, unele specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia. În pofida aceste realităţi, pucioşii lansează şi ei o “proorocie” în contra vântului : clima se va răci atât de serios, încât nici culturile agricole nu vor mai putea creşte, iar omenirea întreagă va fi ameninţată cu inaniţia. Teza încălzirii globale ar fi aşadar o mare minciună a oamenilor de ştiinţă, pe nedrept numită astfel.

7.1. “Proorocie” despre “răcirea globală a climei”:

“ ..Şi soarele şi-a schimbat lumina sa, şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări. Că numai rece va fi, ca să vadă omenirea că le va pieri toate minciunile. Crezi?...”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 23 iunie 1977)

Eu, una, mărturisesc sincer că nu. Pare mai plauzibilă teza "încălzirii globale" decât cea a "răcirii globale".

[mariamargareta]

8. Implacabilul declin al B.O.R.

Începând cu anul 1993, an în care B.O.R a pus piciorul în prag şi a decis să cerceteze mai îndeaproape dedesubturile “fenomenului Pucioasa”, liderii pucioşi au întors hotărât spatele Bisericii-mumă, hotărâţi să meargă mai departe pe calea lor rătăcită. B.O.R. a devenit “principalul duşman” al Bisericii Noul Ierusalim, iar pucioşii de pretutindeni au refuzat să mai calce pragul bisericilor în care fuseseră cândva botezaţi.
Germenii schismei încolţiseră însă cu mult mai devreme. Încă de pe vremea Verginicăi, nemulţumirile faţă de “starea de lucruri” din Biserică izbucneau din cele mai neaşteptate locuri.

8.1. “Proorocie” despre “desfiinţarea Mănăstirii Viforâta”:

“ Şi a plecat trâmbiţa Mea şi le-a lăsat tot aşa. Unde e acum mănăstirea Viforâta? Că mereu se stinge până ce nu va mai fi nici o scânteie de monahii” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9 septembrie 1977)

„Proorocia” aceasta are un evident caracter de răzbunare, fiind lansată imediat după ce Verginica nu fusese primită în vizită la mănăstirea Vâforâta cu toate onorurile de „proorociţă a Domnului”. Din fericire, nu mor caii când vor câinii. Vâforâta nu numai că nu s-a stins, dar a ajuns la o viaţă monahală superioară perioadei în care se făcea „proorocia”.

8.2. “Proorocie” despre superioritatea “profeţiei” de la Pucioasa faţă de celelate “profeţii” din BOR

Deşi se admite cu jumătate de gură că şi în BOR ar fi fost niscaiva “lucrări” prooroceşti, despre ele se spune îndată că au fost amestecate cu proorocii amăgitoare care au dus în rătăcire pe mulţi, care “s-au abătut de la proorocia dreaptă şi nu mai spun adevărul”. În schimb, depre “profeţia” pucioasă se subliniază că e singura care a rămas şi ca ea nici nu va mai fi vreuna:

“... Daniele, caută în sfânta Scriptură şi vezi ce punct avem în faţă. Punctul acesta este un simbol, punctul care a fost în faţa femeii însărcinate, care stătea cu picioarele pe lună şi avea să nască, şi cineva urmărea ca să ştie când va naşte, ca să înghită pruncul, ca să nu se mai lucreze ce s-a lucrat prin Domnul Iisus Hristos. Acest punct e pus, şi cineva urmăreşte ca şi acum proorocia să fie astupată. După aceasta se vor înmulţi proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nu te duci. Dincolo, vei auzi că înviază morţii; să nu te duci, că aceştia nu sunt proorocii Mei, şi aceia vă amăgesc pe voi. Ţineţi minte, că nu mai e lucrarea. A fost la Vladimireşti, a fost la Maglavit, a fost şi este aici şi a mai fost la Arsenie Boca, dar acolo ce a făcut? Luaţi bine seama, căci mulţi s-au abătut de la proorocia dreaptă şi nu mai spun adevărul. Ca această profeţie nu a fost şi nici nu va mai fi. Fiţi credincioşi şi lucrători până la vremea cea mai de pe urmă.
... Sunt multe lucruri şi bune şi rele şi trebuie să le cunoaşteţi. Un creştin a primit în gazdă pe dracul, care s-a prefăcut, şi un alt creştin a primit în gazdă pe Dumnezeu şi nu L-a cunoscut. De aceea, cunoaşteţi bine şi pe unul şi pe altul, ca să nu vă amăgiţi.
... Fiilor, ca această profeţie nu a mai fost şi nici nu va mai fi.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10-03-1971)

8.3. “Proorocie” despre pierderea mântuirii de către credincioşii şi preoţii din bisericile care aparţin BOR, căci ei au ajuns nebuni ca să se creadă mântuiţi:

“O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9.01.2010)

8.4. “Proorocie” despre arhiereul Irineu Bistriţeanul (fost superior al aşezămintelor româneşti de la Ierusalim) care va fi avansat ierarhic la rangul de patriarh, în locul lui Teoctist (dar, n-a fost să fie!):

“Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele! De aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău. Fiule, să nu Mă scoţi afară din inimioară, să nu te desparţi de lucrarea Mea, că vei fi la înălţime cu ea, dar aşa cum ştie Dumnezeu să lucreze. Eu voiesc să iei locul patriarhului, şi ceea ce voiesc Eu, se va împlini.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10-10-1990)

8.5. “Proorocie” despre arhiereul Irineu al Clujului, a cărui vreme a măririi (avansării ierarhice) se apropie. El va ajunge patriarh (totuşi!... deşi a ratat scaunul lui Teoctist, care i se "proorocise") şi va schimba legea strămoşească a Bisericii după voia Dumnezeului Pucioasei.
Motivaţia acestei schimbări este detaliată tot aici: pentru că arhiereii şi preoţii de azi din BOR “au luat casa Domnului şi au încuiat-o pentru Domnul şi pentru sfinţii Lui şi stau ei mari peste oameni în numele Domnului”:

“Aduc încă Ţie rugă tare pentru arhiereul Tău Irineu, martorul Tău de azi, ţinut în lanţurile răutăţii şi ale invidiei arhiereilor de azi pentru că a fost el servul Tău, martor al înnoirii care vine de la Tine în zilele acestea pe pământ, după cum este scris: "Noi le facem pe toate", căci el n-a lucrat să strice, ci să împlinească legea în întregimea ei şi biserică după voia Ta pe pământ înaintea Ta, căci arhiereii şi preoţii de azi au luat casa Domnului şi au încuiat-o pentru Tine şi pentru sfinţii Tăi şi stau ei mari peste oameni în numele Tău, dar nu stau cum am stat eu, ostenind mereu pentru turma Ta cea credincioasă, dezrobind-o pe ea de atacurile demonilor, de blestemele toate, de duhuri vrăjitoreşti şi jertfindu-mi viaţa pentru paza celor credincioşi şi dezrobiţi de sub greutăţi prin râvna mea cea pentru Tine şi pentru turma Ta. O, dezleagă legăturile de pe arhiereul Tău, că vremea se apropie, Doamne,” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14.01.2010)

8.6. “Proorocie” despre BOR, biserica necredincioasă şi neascultătoare de Dumnezeul Pucioasei
Ierarhii BOR îşi vor alege patriarh după cum voiesc (şi chiar aşa au făcut: l-au ales pe Daniel, nu pe Irineu), dar vor ajunge în foc. Pentru că nu-l va alege pe Irineu patriarh, BOR ” se va frânge” (adică se va sparge în două: o biserică a susţinătorilor lui Irineu, şi alta a adversarilor lui) iar vina schismei va cădea tot peste ea. Se dezvăluie taina că patriarhul Teoctist a murit pe masa de operaţie pentru că voia succesorului său la tron a fost mai puternică decât voia Dumnezeului Pucioasei, Care n-ar fi vrut ca Teoctist să moară, dar nici nu s-a putut opune eficient voinţei aspirantului la scaunul patriarhal:

“O, tată, o, biserică neascultătoare de Dumnezeu! Am venit la tine cuvânt de pace şi nu M-ai primit şi nu M-ai crezut că Eu sunt Cel ce sunt. Eu, Domnul, nu mai număr pentru tine, căci Mi-am sfârşit număratul, iar tu îţi vei pune tu cap aşa cum vei voi, aşa cum vei birui tu, căci pe Mine nu M-ai lăsat să te cârmuiesc pentru viaţa ta, pentru pacea dintre Mine şi tine. Foc va ieşi din mijlocul vostru, voi, cei ce vă ridicaţi acum să vă puneţi cap şi să vă numiţi pe mai departe biserică, şi veţi striga la Mine din foc, căci îngerii Mei vor lucra peste voi ca peste Sodoma şi Gomora, iar cei ce între voi sunt ai Mei, vor ieşi din foc, şi curăţiţi vor fi scoşi din foc, iar Eu îi voi îngriji pe ei şi le voi da de lucru în via Mea cea nouă, şi altfel nu va fi, căci biserica neamului român n-a aplecat urechea ei la strigarea Mea de peste ea, iar acum ea se va frânge şi va cădea peste ea vina ei, căci nu M-a primit când i-am bătut în uşă ca să-i dau haină scumpă şi să fie ea. Acum Eu, Domnul, voi lucra pentru odihna celui ce a fost trimis la Mine nu din voia Mea, ci din voia celui ce vrea să se aşeze cap al bisericii, iar Eu voi vindeca sufletul lui în cer şi îl voi mângâia, căci în vremea lui de patriarh al neamului român Mi-a dat Mie ascultare când i-am cerut, şi Mi-a aşezat pentru Mine şi pentru biserica Mea cea vie arhiereu după voia Mea, şi Eu Mi-am împlinit planul Meu cel pentru dăinuirea înaintea Mea a bisericii Mele, biserica lui Hristos pe pământ. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9-08-2007)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

7. Răcirea globală a planetei Pământ

La ora actuală, cercetători din toată lumea au demonstrat că încălzirea globală este o realitate îngrijorătoare, care ar putea afecta grav echilibrul vieţii pe pământ. Soarele străluceşte mai puternic, radiaţiile solare sunt tot mai periculoase pentru pielea omului, gheţarii se topesc văzând cu ochii, temperatura medie anuală este într-o lentă, dar constantă creştere, de zeci de ani încoace, unele specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia. În pofida aceste realităţi, pucioşii lansează şi ei o “proorocie” în contra vântului : clima se va răci atât de serios, încât nici culturile agricole nu vor mai putea creşte, iar omenirea întreagă va fi ameninţată cu inaniţia. Teza încălzirii globale ar fi aşadar o mare minciună a oamenilor de ştiinţă, pe nedrept numită astfel.

7.1. “Proorocie” despre “răcirea globală a climei”:

“ ..Şi soarele şi-a schimbat lumina sa, şi să ştiţi că rău va mai fi. Veţi pune pe pământ sămânţa şi nu va mai răsări. Că numai rece va fi, ca să vadă omenirea că le va pieri toate minciunile. Crezi?...”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 23 iunie 1977)

Eu, una, mărturisesc sincer că nu. Pare mai plauzibilă teza "încălzirii globale" decât cea a "răcirii globale".

Păi se vede că eşti necredincioasă, şi ce să-ţi mai fac dacă văd că cu cât îţi arăt răul tu parcă dinadins şi cu o plăcere nebună îl faci, în ciuda celor mai elementare logici, scriind cu trufie proorocii corectate, păi nu ţi-am spus că nu-s corectate? Şi văd că vrei să le corectezi tu!

Nu ţi-am demonstrat că e vorba de a+b= Alpha + Omega =b+a, unde a e prima ediţie a sfintei cărţi şi b este a doua ediţie? De ce te încăpăţânezi ca să faci în ciuda înţelepciunii şi a noţiunilor elementare de logică? De ce vrei mereu să te faci că nu pricepi, doar pentru că eşti mândră de necredinţa ta? Păi dacă nu crezi asta nu poate fi un motiv de a te autoflata şi a învăţa pe alţii să te urmeze! Mai degrabă pleacăţi urechea şi ochiul la texte pentru a pricepe sensurile profunde şi nu te prefă mereu că nu ştii despre ce e vorba şi că ar fi scrise acolo lucruri mincinoase sau absurde sau aiuristice. Sau îţi place să fi adulată de oameni ca o mare prefăcută cinică?

Dar iată că tu te arăţi mare şi tare la umbra copacului lui faraon, cu urechea supusă la socotelile vrăjitorilor lui, stiinţifici, ce susţin grozăvii ştiinţifice, SiFi, cu încălzirea globală şi topirea gheţarilor şi milioanele de ani de la bigbang şi glaciaţiunile şi erele globale, şi pământul ca o sferă, şi teoriile modelelor atomice şi astronomice, care toate toate sunt nişte absurdităţi de adormit fraierii, şi iată că toată gLumea e fraieră că îi crede pe ei fără cârtire, îi crede pe 'cercetători', îi crede pe cei ce ghicesc viitorul şi privesc la stele şi la socotelile lor, şi spun ei cum a fost şi cum o să fie. N-ai decât să-i crezi pe ei dacă aşa vrei. Dar cei care îşi duc viaţa în 'adevăr' vor vedea minciuna cât toate zilele cândva căci va fi tot mai rece aşa cum zice Cuvântul lui Dumnezeu, vor semăna şi în ghiaţă nu va mai creşte nimic, bocnă şi corban, fiindcă se vor răci sufletele de la atâtea minciuni, de la patimi grele, tot aşa cum s-au răcit sufletele de la minciuna cezarului, ce după 1977 s-a tot îngâmfat până a fost împuşcat de ai lui, iar după aia sigur că a tot fost mereu sfârşitul a toate, că echipa lui faraon ce s-a auto-emanat a păpat toată agoniseala poporului şi a oamenilor şi a păpat prin minciuni până şi fierbinţeala libertăţii de pe străzi, transformând tot ce a atins în întuneric, în scârbă, în urâciune, în dezbinare de Adevăr.

Iar acum în ultimii ani nu vezi că e frig şi iarnă tot anul şi abea câteva luni de vară avem când e secetă sau lovesc inundaţiile că au defrişat tot? Te faci că nu vezi? Ce încălzire visezi? La ce te aştepţi? Crezi că sfintele proorocii nu se împlinesc? Unele se împlinesc oricum iar altele şi funcţie de om, căci cu omul credincios şi iubitor şi nepăcătos se plinesc toate proorciile cele bune şi frumoase.

Iar teoriile alea cu degradarea mediului şi cu încălzirea globală sau alte prostii, astea nu au bază reală ci baza reală a ce se vede este că poluarea şi acţiunea nocivă a omului de a secătui mediul şi pământul aduce peste noi toate relele, şi nu va fi înte-un fel sau altul doar că au dedus ei tot felul de consecinţe absurde că or să se întâmple aşa într-un ţinut unde Dumnezeu e absent sau nici n-a existat vreodată.

Iată că ei deduc tot felul de prostii, şi voi îi credeţi pentru că sunteţi obijnuiţi să staţi la umbra lui faraon, şi în el v-aţi pus nădejdea şi în copacii lui ce se înalţă până la cer şi dau fructe din care se satură toţi muritorii... Şi ca maimuţele ingâmfate v-aţi suit în copac şi de sus priviţi la noi crezând că sunteţi deasupra... pericolului.

Şi paginile astea scrise de tine despre proorocii, interpretate cu reacredinţă sunt pentru aţi etala necredinţa? Şi ce mă încălzeşte pe mine că tu eşti necredincioasă? Că nu pricepi şi nici nu vrei să pricepi învârtoşând mereu până şi elementarul pe care de zeci de ori ţi l-am din arătat cum e în speranţa onestităţii tale, că o să pricepi, vezi şi apoi faci efortul şi crezi. Dar acum am constatat că defapt tu faci în ciudă, căci în batjocură ai rescris proorocii corectate, deşi ţi-e clar şi ţie că minţi, deci iată că nu mai am ce să-ţi fac, nu mai am nici o speranţă în ce te priveşte, discuţia cu tine nu mai are sens, fiindcă se vede că nu cauţi altceva decât să faci în ciuda lui Dumnezeu, şi în ciuda argumentelor elementare, vrând cu tot dinadinsul să pui deasupra ca o ispită necredinţa ta pe care noi s-o luăm drept vrednicie, călcând în picioare orice urmă de logică, de elementar, de onestitate pentru a avea unui dialog sincer şi drept.

Deci dacă aşa procedezi, atunci gata, inima mea a îngheţat faţă de tine şi eşti pentru mine ca un vameş şi ca un păgân, dacă nu cumva ca un drac şi n-ai decât să stai cât vrei la umbra copacului lui faraon, cu toţi vrăjitorii lui ştiinţifici, slujind idolilor, în speranţa că o să vă scape ei pe voi de frigul ce va să vină.

M-am întristat şi mă simt dezamăgit căci aveam speranţă că am cu cine să discut spre Adevăr, dar tu nu cauţi Adevărul, tu nu mergi pe Cale ci se pare că faci în ciudă şi eşti purtată doar de interesele lui nenia cu pisikaa lui din lesă şi eretele lui de pe umărul drept şi îi faci toate voile mârşave de frica lui tanti grijania ce stă pe coadă lungă de mătură sau de topor pentru ca împreună să slujiti conştiinţei făţărniciei teroriste, şi asta e toată vrednicia voastră pe care iată că o etalaţi ca să vă daţi şi exemplu ... 'bun'... de urmat.

Eu nu vă urmez ci vă urez drum bun spre loje adică spre jeol, că văd că nimic nu mai este de făcut şi de discutat cu tine, dar totuşi uite că mă mai rog odată de rămas bun:
Miluieşte Doamne pe MM, dacă este cu putinţă ca să se întoarcă la credinţă şi umilinţă... că iată că s-a pierdut de tot în gLumia lui faraon şi e mai rău de ea şi de viaţa ei decât era în sodoma şi gomora.

[mariamargareta]

8.7. “Proorocie” despre “Biserica cea de azi” a lui Dumnezeu: poporul pucios care se auto-intitulează Noul Ierusalim de la Pucioasa

Ea va înlocui BOR, care este o biserică prăbuşită, fără Dumnezeu, care încearcă să-şi pună cârmaci peste ea, după moartea lui Teoctist, în timp ce neamul român doarme adânc somnul lepădării de credinţa pucioşească. Neamul român este condus de către “cei rătăcitori de Duh Sfânt” şi lor li se va supune. În zilele ce vin, BOR se va duce spre pieirea ei (dar deocamdată nu s-a dus, şi au trecut deja trei ani de zile). Toţi care au rămas în BOR vor fi luaţi de apă la vale:

“– O, poporul Meu! Ioan Botezătorul te îndeamnă şi-ţi întăreşte lucrarea ta de fiu al lui Dumnezeu, blând şi smerit cu inima aşa cum sunt Eu înaintea Tatălui şi înaintea omului. Tu eşti biserica Mea cea de azi, şi voiesc să pot prin ea peste pământ prin mărirea Mea. Te-am înfiinţat pe pământ ca să nu rămân fără biserică înaintea Mea, căci am privit şi am tot privit cu durere şi am văzut prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea, şi de atunci Eu, Domnul, Îmi zidesc un popor şi-Mi aleg din el mereu ca să-Mi fac trup de biserică peste pământ şi să am casă la venirea Mea.”
Iată, privesc peste prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea. Neamul român dă să-şi pună cap bisericii lui, care nu mai are cap, zice el, dar Duhul Meu Cel Sfânt stă departe de sfatul cel omenesc care se adună acum să pună cap peste biserica neamului român. Duhul deşertăciunii măririi omeneşti, acesta este duhul cel ce se zbate să biruiască acum, să biruiască şi să cârmuiască biserica neamului român.
O, neam român, cum de uiţi tu, tată, atât de mult că Duhul Sfânt este curat şi că nu Se poate amesteca în duhul deşertăciunii măririi omeneşti şi lumeşti, tată? O, ce adânc dormi, neam român! Eu, Domnul, încerc să te trezesc, dar tu dormi somnul nepăsării de suflet, dormi somnul lepădării de credinţă, şi iată cum te dezbracă de cămăşuţă omul viclean, omul slavei deşarte, care-şi înveleşte ruşinea cu haină de om sfânt! Cel ce încă te mai ţinea cu un fir mic spre nepierzarea ta, acela a fost trimis la Mine de cei ce azi se bat în faţa ta pentru scaun de slavă, pentru cârmaci peste biserica ta. Iată, eşti fără Dumnezeu şi tu nu ştii, şi tu nu crezi când Eu, Domnul, îţi spun aceasta de la gura izvorului vieţii, care curge din tronul Meu în mijlocul tău, neam român. A venit demult peste tine păcatul lepădării de credinţă, tată, şi iată, acum voieşte să ia chipul cel binefăcător ţie. Tu de la Mine n-ai luat ca să crezi cuvântul Meu cel de trezire, dar Eu am venit şi te-am învăţat din vreme, că n-am voit şi nu voiesc să te las să fii luat de la faţa Mea, neam român. Eu stau în mijlocul tău şi te strig şi te povăţuiesc să te scoli şi să ridici mâinile în sus, la Domnul Dumnezeul tău, căci Eu, Domnul, dau să-Mi fac loc cu Duhul Sfânt Mângâietorul peste credinţa ta şi să te trezesc ca să vezi cum te strig la pocăinţă din mijlocul bisericii Mele, zidită de cuvântul Meu în mijlocul tău, căci cuvântul Meu o creşte pe ea, şi ea este.
Tu eşti supus acum celor rătăcitori de Duh Sfânt, Care este Duhul bisericii Mele. O, dar nu te teme, neam român; Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi fac trezirea şi strigarea, şi vei vedea în zilele ce vin că biserica din tine se duce spre pieirea ei, iar Eu îţi deschid ţie ca să vii şi ca să ai tată pe Dumnezeu, Care grăieşte din mijlocul tău ţie cu Duhul învăţăturii vieţii veşnice, Care este Duhul Meu, Duhul bisericii lui Iisus Hristos, Salvatorul tău. […] O, popor mititel al cuvântului venirii Mele! Stai, tată, numai sub învăţătura Mea, că iată, vremea cea grea de azi ia la vale pe apă pe tot omul care s-a numit casa Mea, biserica Mea în neamul român fără să stea ea în Duhul Meu Cel din cer pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11-09-2007)

8.8. “Proorocie” despre Irineu cel “ţinut în obezi” de către arhiereii BOR. Spiritul lui Teoctist îl declară pe Irineu “ al şaptelea patriarh al românilor” (dar probabil că stă prost cu aritmetica: al şaptelea tron patriarhal este ocupat de câţiva anişori de către ierarhul Daniel). Spiritul lui Teoctist se declară şi este declarat “mărturisitor din cer al lucrării de nou Ierusalim pe pământul român“. Cei rămaşi în BOR în urma lui Teoctist sunt numiţi “cei din sinagoga satanei”. Ei vor fi siliţi ca să se închine în cer şi pe pământ la picioarele lui Irineu cel iubit de Dumnezeul Pucios, şi aşa vor cunoaşte ei că Irineu este cel iubit:

“Mi-e tare milă de cel în obezi ţinut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum şi pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînţeles şi apoi umilit de mulţi. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să ştie de la mine şi de la Tine, să ştie toţi cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine aşezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, şi a doua oară m-ai aşezat Tu pe el, şi m-ai numit al şaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al şaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. Mi-ai dat acum trecere spre pământ cu cuvântul lângă cuvântul Tău, ca să audă biserica grăirea Ta cu mine, şi a mea cu Tine, în numele Tău pentru biserica neamului român, care nu mai are păstori, căci ei sunt şi vor fi altceva decât păstori, şi toate se strică de la locul lor pentru necredinţa lor, cu care şi-au scris lepădarea de Tine, lepădarea lor de părinţi şi de sfinţi, Doamne. Dar Tu ai avut milă de mine pentru fapta mea cea pentru lumina lucrării Tale, aşa cum scrie despre mine în cartea Ta de azi, cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste neamul român, şi mi-ai dat acum intrare în odihnă, iertându-mi mie păcatele toate prin jertfirea mea pe altarul Tău, căci am voit să mă scol şi să pun stavilă întunericului care s-a pornit să cuprindă biserica neamului român şi care, iată-l, se întinde peste ea, Doamne, iar cel ce m-a adus jertfă pe altarul Tău nu mi-a făcut rău, căci eu am ajuns la Tine, şi voi fi mărturisitorul Tău din mijlocul bisericii celei biruitoare a Ta, prin care sfinţii Tăi se odihnesc şi îi sprijină pe cei sfinţi ai Tăi de pe pământ. Amin, amin, amin.
– Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt, în acest nume am coborât Eu, Domnul, acum cuvânt peste turma bisericii neamului român, lângă Mine cu cel ce a fost până acum patriarh peste ea, iar peste ea Eu nu mai număr mai mult, căci am sfârşit de numărat. Amin.
Tu, cel ce ai fost de două ori patriarh peste biserica neamului român, te-am scris acum pe nume mărturisitor din cer al lucrării Mele de nou Ierusalim pe pământul român, şi te aşez în odihnă şi în lucru ceresc peste turma neamului român, căci ai fost jertfit pe altarul acestui neam, pe care l-ai iubit şi pentru care ai trudit, după ce Eu, Domnul, te-am aşezat prin cuvântul Meu să stai încă o dată pe scaunul bisericii acestui neam şi să împlineşti voia Mea. Cel pe care tu l-ai aşezat din partea Mea pentru biserica Mea, acela este, iar ceilalţi nu sunt, ci sunt din sinagoga satanei, şi se zic pe sine că sunt ai Mei, dar nu sunt, ci mint, şi pe aceştia Eu îi voi face să se închine în cer şi pe pământ la picioarele celui iubit al Meu şi vor cunoaşte că Eu îl iubesc, după cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta. Iar ţie îţi spun: am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, fiindcă, deşi ai avut putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit numele Meu. Ştiu faptele tale, şi ai venit şi ţi-am dat cununa răbdării, şi Eu scriu acum pe tine numele Meu şi numele cetăţii Mele, al Noului Ierusalim, care s-a aşezat din cer, de la Dumnezeu în mijlocul neamului român, şi numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 13-09-2007)

[vsovivi]

Mesajul Patriarhului Teoctist de dincolo de moarte:

''– Sufleţelul meu, mărite Doamne în cer şi pe pământ, a primit de la îngerul meu aripioare îndată ce omul m-a desfăcut de trupul meu, după ce am stat pe scaunul bisericii neamului român, aşezat pe el o dată prin voia omului şi a mea, şi încă o dată prin voia Ta, Doamne, după ce neamul român s-a trezit din somn ca să-şi smulgă de pe ochi întunericul şi să vadă, iar eu eram atunci pe scaunul bisericii, şi am fost ameninţat să plec de pe el ca să-mi scap viaţa şi să rămână scaunul gol pentru cel ce era să vină pe el după schimbarea vremii. M-am retras umilit şi aplecat, dar îndurerat pentru soarta cea apăsătoare peste turma neamului român. Dar Tu, Cel ce ai în mână tot sfatul Tău cel bine întocmit, ai privit spre mine ca să mă ridici de jos şi să mă aduci înapoi peste turma Ta, încercată de cei duşmani ei din mijlocul ei, căci neamul român e neamul Tău cel ales acum, Doamne. Ai coborât atunci cuvânt proorocesc în grădiniţa cuvântului Tău de la Pucioasa şi ai poruncit celor de la gura izvorului Tău de cuvânt să mă caute şi să-mi şoptească de la Tine voia Ta peste mine. Ei m-au găsit şi mi-au grăit cuvântul cel din partea Ta, care mă vestea să mă întorc înapoi, în fruntea turmei, căci ochiul Tău de Păstor îmi va veghea viaţa şi paza ei şi a turmei. Când eu am primit din partea Ta cuvânt, Doamne, Duhul Tău m-a cuprins în El, şi eu am crezut şi am împlinit cu umilinţă ceea ce mi-ai cerut. Tu eşti Cel ce m-ai aşezat atunci iarăşi pe scaunul bisericii, iar eu am stat pe el, şi apoi am putut să Te ascult şi să împlinesc prin puterea Ta planul Tău.
Puţin timp a trecut, şi Tu ai trimis apoi la mine din partea Ta pe cel ales de Tine pentru biserica Ta cea vie a neamului român. L-am ascultat pe el atunci cu tot cuvântul cel venit din partea Ta spre mine prin el, cuvânt cu care anunţai planul Tău ceresc peste biserică, şi pe care eu l-am crezut şi l-am împlinit. M-am ridicat, la cuvântul Tău cel sfânt şi drept, şi l-am aşezat arhiereu de la Tine pe cel iubit al Tău pentru vremea aceasta. Nimeni nu l-a numit pe el când a fost să fie el aşezat păstor de la Tine pentru oi. Atunci m-am ridicat eu şi le-am spus tuturor numirea mea peste el, numire de la Tine, şi el a fost atunci aşezat, şi eu am făcut cum Tu mi-ai poruncit, Doamne. L-ai trimis apoi la mine cu dorul Tău cel mare pentru zidire de nou aşezământ sfânt, de la Tine proorocit să fie peste faţa neamului român. Eu l-am ascultat părinteşte şi am înţeles trimiterea Ta spre mine cu solie prin el. Duhul meu, cuprins atunci în bucuria Ta, s-a unit cu Tine şi s-a bucurat şi a crezut şi a împlinit, şi cu ştirea Ta şi a mea a mers el şi a aşezat pe pământ prin poruncă cerească biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa. O, dar n-a trecut mult timp, şi toţi cei ruşinaţi de neîmplinirea în ei a feţei Tale slăvite, a voii Tale măreţe, Doamne, s-au sculat cu duşmănie, cu duh de om, şi l-au culcat la pământ pe cel ales de Tine, aşa cum şi Tu ai păţit de la mai-marii templului, care nu Te-au voit pentru ei de la Tatăl. Eu n-am mai putut atunci să-l ocrotesc pe cel din partea Ta între ei ales, iar el stă de atunci îngenuncheat, şi toţi cei ce-şi zic mari şi păstori, îl umilesc pe el şi îl ţin sub robie, Doamne.
Lucrarea cuvântului Tău de la Pucioasa umple cerul cu taina ei cea de la Tine, iar pe pământ toţi sunt orbi în jurul ei, şi numai cei ce ajung la Tine văd în lumină şi se cutremură cu duhul dacă au apăsat cu mâna lor ca să bage sub obroc lumina aceasta, cu care ai venit din nou pe pământ, şi ai venit în mijlocul neamului român. Cuvântul Tău cel blând este lumina, şi nu este om să îl urmeze, căci omul stă în întuneric, Doamne, iar întunericul nu poate cuprinde în el lumina, dar lumina Ta de azi a cuvântului Tău duios de Păstor luminează întunericul şi fuge în întuneric întunericul, Doamne.
Mi-e tare milă de cel în obezi ţinut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum şi pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînţeles şi apoi umilit de mulţi. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să ştie de la mine şi de la Tine, să ştie toţi cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine aşezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, şi a doua oară m-ai aşezat Tu pe el, şi m-ai numit al şaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al şaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. Mi-ai dat acum trecere spre pământ cu cuvântul lângă cuvântul Tău, ca să audă biserica grăirea Ta cu mine, şi a mea cu Tine, în numele Tău pentru biserica neamului român, care nu mai are păstori, căci ei sunt şi vor fi altceva decât păstori, şi toate se strică de la locul lor pentru necredinţa lor, cu care şi-au scris lepădarea de Tine, lepădarea lor de părinţi şi de sfinţi, Doamne. Dar Tu ai avut milă de mine pentru fapta mea cea pentru lumina lucrării Tale, aşa cum scrie despre mine în cartea Ta de azi, cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste neamul român, şi mi-ai dat acum intrare în odihnă, iertându-mi mie păcatele toate prin jertfirea mea pe altarul Tău, căci am voit să mă scol şi să pun stavilă întunericului care s-a pornit să cuprindă biserica neamului român şi care, iată-l, se întinde peste ea, Doamne, iar cel ce m-a adus jertfă pe altarul Tău nu mi-a făcut rău, căci eu am ajuns la Tine, şi voi fi mărturisitorul Tău din mijlocul bisericii celei biruitoare a Ta, prin care sfinţii Tăi se odihnesc şi îi sprijină pe cei sfinţi ai Tăi de pe pământ. Amin, amin, amin. ''(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 13-09-2007)


de unde reiese clar cam ce s-a întâmplat din '90 încoace.

[mariamargareta]

9. Protocronismul rromânesc şi mondializarea pucioşismului

9.1. Răspândirea învăţăturii pucioşeşti pe tot globul, generalizarea limbii române şi supremaţia poporului român peste celelalte popoare sunt iminente:

“Mai e o clipă mică, şi învăţătura cuvântului Meu va fi luată cu asalt şi va fi hrană vie şi nestricăcioasă pentru multe noroade care vor învia şi vor lua cu asalt împărăţia cerurilor şi o vor cuceri şi vor fi ai ei şi se vor numi popor român.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8-02-1998)

9.2. La început, Dumnezeul Pucioasei le vorbea supuşilor Săi folosindu-Se de „limbile cereşti”:

“Nu te teme de cei ce nu cred duhurilor cerurilor, căci Duhul Sfânt este peste tine şi te învaţă să grăieşti în limbi noi şi necunoscute până acum, şi te învaţă să tălmăceşti aceste limbi cereşti celor ce aud şi nu înţeleg cu mintea lor pe cele venite de la Duhul Sfânt.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11.12.1991)

9.3. Apoi, Dumnezeul Pucioasei promovează exclusiv „limba Duhului Sfânt” şi-i îndeamnă pe cărturarii lumii să se facă tălmăcitori ai aestei limbi:

“Este scris, dar nu este înţeleasă această Scriptură şi în zadar au căutat mai-marii legii bisericii şi cărturarii lumii să scrie cărţi peste cărţi şi să-şi însuşească ei dreptul la cuvânt peste mulţimile cele arse de sete, căci setea mulţimilor nu poate fi stinsă de nimic şi de nimeni, ci poate fi stinsă de cuvântul Duhului Sfânt, Care vine din cer în locuri curate, în inimi curate şi sărace în duhul lor, fiindcă Duhul Sfânt nu Se apropie de cei semeţi cu duhul, de cei cunoscători ai literei, şi aceia, dacă vor să slujească Duhului Sfânt, să se aplece şi să se facă tălmăcitori ai limbilor Duhului Sfânt, care iau naştere în cei săraci în duhul lor. Aceasta este orânduiala lui Dumnezeu, orânduiala Duhului Sfânt, de la început şi până la sfârşit, dar Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit, iar Duhul Sfânt este întru Sfânta şi nedespărţita Treime, Care Se numeşte Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22-07-1992)

9.4. Sinodul BOR (poreclit la peiorativ “sinedriu”) este îndemnat să-şi facă rost de apostoli, şi de prooroci, şi de învăţători, şi de tălmăcitori ai limbilor cereşti, dacă vor ca trupul bisericii lor să fie întreg:

“O, sinedriule, să nu primeşti în inimile tale duhul minciunii şi al măririi de sine, să nu primeşti duhul lumii şi al lăcomiei, şi să cunoşti cercetarea Mea în mijlocul tău. Nu te teme de irozii care nu cred în Dumnezeu, nu te teme de aceşti prooroci mincinoşi, că aceştia vrând-nevrând vor asculta de Dumnezeu. Caută cu împărăţia cerească şi întăreşte-ţi sfinţenia, căci toate podoabele de pe pământ vor fi adăugate ţie şi vei fi vie. Vorbeşte-i despre Dumnezeu lumii păcătoase, dar să fie întreg trupul tău, şi să aibă apostoli, şi prooroci, şi învăţători, şi tălmăcitori ai limbilor cereşti, şi să fii curată, biserica Mea, şi să învieze lumea la glasul tău şi să vadă calea şi să meargă pe ea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14-01-1993)

9.5. Poporul pucios este şi el îndemnat, să se înduhovnicească cu Duhul Sfânt şi aşa să sufle peste lume.
Limba lui Dumnezeu între oameni va fi să fie focul Duhului Sfânt. Toată suflarea va vorbi în curând numai o singură limbă, limba Duhului Sfânt.

“O, Israele, poporul Meu de azi, de câte ori am suflat Eu peste tine, tată! O, de câte ori am suflat ca să iei Duh Sfânt prin darul şi prin harul Meu! Iată, şi azi îţi zic: ia, tată, Duh Sfânt de la Mine, şi înduhovniceşte-te cu Duhul Sfânt şi suflă peste lume, măi poporul Meu. Pentru asta te-am ales Eu pe tine şi te-am şcolit la această şcoală a Duhului Sfânt, şcoală cerească, tată. Pace ţie, poporul Meu Israel! Pace ţie, şi Duh Sfânt de la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Focul Duhului Sfânt este fiinţă, tată, fiinţă a Treimii Dumnezeieşti. Limba lui Dumnezeu este focul Duhului Sfânt, limba lui Dumnezeu între oameni. […] Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup şi în afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbeşte azi în limba Duhului Sfânt la cei neştiutori, acela are nevoie să şi tălmăcească tâlcul cuvintelor Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit, căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărţi, şi se va împlini Scriptura aceea despre naşterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înţelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19-06-1994)

9.6. Poporul pucios este şi el îndemnat să vorbească numai limba Duhului Sfânt.
Toată limba de pe pământ (deci şi cea română, care va fi premărită în chip deşănţat ceva mai târziu) sunt străine de limba cea din cer.

“Iată, limba cea încâlcită a lumii, limba cea încurcată care a acoperit pământul din pricina duhului omului care s-a semeţit până la scaunul lui Dumnezeu, limba aceasta a primit pedeapsa amestecării ei, şi omul nu are cum să mai desluşească nimic, şi se zbate om cu om, om peste om, şi nu mai este capăt de ieşire din această încurcătură. Dar tu, poporul Meu, ai limba Duhului Sfânt peste tine, şi s-o vorbeşti, fiule, pe pământ, […] Adevărat vă spun, că numai în cer se poate învăţa această limbă şi această şcoală, că pe pământ e amestecarea limbilor, măi copii, şi de aceea vă spun mereu să staţi în cer, copiii Mei, şi să nu ieşiţi din cer, că pe pământ e amestecare mare de limbi, şi de duhuri de limbi, şi nimeni n-ar crede dacă i-aş spune că limba de pe pământ e străină cu totul de cer, de limba cea din cer. Eu de aceea caut clipă cu clipă să iau de pe tine pământul, măi Israele, şi să pun pe tine cerul, şi tu înţelegi această limbă cu care-ţi vorbesc, că tu înveţi în cer, fiule. […] şi nu mai au oamenii limba Duhului Sfânt, şi aşa este şi azi, şi de aceea am zis Eu vouă că limba Duhului Sfânt nu se poate învăţa pe pământ, şi numai în cer, Israele, poporul Meu, că numai cu tine vorbesc tainele Mele cele cereşti.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19-06-1994)

9.7. Limba Duhului Sfânt este fără de sfârşit pe pământ şi în cer.
Cu Dumnezeu este numai o singură limbă, limba Duhului Sfânt. Aşa cum a fost şi la Cincizecime, când toţi auzeau în limba lor ceea ce era de auzit. Aşa va fi şi la sfârşit, când vor fi chemaţi toţi la nunta Fiului de Împărat:

“Învăţătorii care învaţă şi vorbesc în numele lui Dumnezeu, aceia au citit cartea limbii Duhului Sfânt, dar dacă ei nu împlinesc cele scrise, nu se cheamă că învaţă, şi când ei vor spune: „Doamne, am învăţat lumea prin pieţe şi am urmat Ţie“, vai, ce dureros va fi răspunsul Duhului Sfânt, al limbii Duhului Sfânt, care este din cer şi care nu poate fi cuprinsă în cartea cea de pe pământ! Limba aceasta şi grăirea ei este fără de sfârşit pe pământ şi în cer, şi iată, cartea stă deschisă până la sfârşit, până la începutul cel dintâi, care iarăşi va să fie întru aşezarea celor neclătinate. […] Cu Mine este numai o singură limbă, tată, limba Duhului Sfânt, focul Duhului Sfânt, curăţitor de moarte, şi toate se vor întoarce spre cele neclătinate. Toţi oamenii care erau adunaţi la Ierusalim în ziua Cincizecimii, toţi au fost cuprinşi de lucrarea Duhului Sfânt, toţi auzeau în limba lor limba Duhului Sfânt, şi ei credeau că vorbeşte mustul, măi copii. […] Toţi oamenii erau cuprinşi în această veselie de limbă nouă în Ierusalim, limba din cer peste făpturi. […] Mi-e drag să petrec cu tine, măi poporul Meu, şi dacă şi ţie îţi este drag, vom lucra de-acum, vom lucra mult, şi vom aduna pe cei risipiţi ai tăi, şi apoi vom chema mesenii la nunta ta cu Mine, măi poporul Meu, că te vor vedea în slavă învăluit şi vor veni după tine, şi vor veni după Mine, şi va vorbi limba Duhului Sfânt peste fii şi fiice, peste bătrâni şi tineri, peste robi şi roabe, şi va fi veşnică serbare de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, şi totul va fi nou şi în strai de serbare, poporul Meu Israel.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19-06-1994)

[mariamargareta]

9.8. De la un moment dat însă, Dumnezeul Pucioasei promovează în limbaj limba română, pretinzând că de acum aceasta este singura limbă pe care o vorbeşte.

Pentru a nu se contrazice cu opţiunile anterioare, care promovau aşa-zisa „limba a Duhului Sfânt” se proclamă şi amendamentul că Duhul Sfânt se va da numai în limba românească. Ortodocşilor de alte limbi înseamnă că nu li se va mai da Duhul Sfânt, dacă nu vor binevoi să înveţe rapid a vorbi şi a sluji în limba română (situaţie care seamănă cu cea din Biserica Catolică, pe vremea când limba latină era în mod obligatoriu singura limbă sacră din cult). România este numită „Ierusalimul Nou”. De aceea, limba română este limba pe care vor învăţa-o toate popoarele:

“Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ. […] Eu grăiesc pe româneşte şi binecuvintez poporul Meu din mijlocul României. Pace ţie, iubitul Meu popor! căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 28-08-1994)

9.9. Românii care îşi pocesc limba lor cu neologisme sunt mustraţi aspru.
Acest mesaj vine însă abia în 1995, când prima ediţie a Cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” era gata. De aceea, odată cu a doua ediţie, liderii pucioşi au corectat cu sârguinţă toate neologismele pe care le-au descoperit în prima ediţie, pe vremea când Dumnezeul Pucioasei nu-şi făcea asemenea probleme de “puritatea limbii”, folosind fără reţinere şi neologismele.
Toţi creştinii din toate neamurile se vor numi români, dar pentru aceasta vor trebui să înveţe limba română:

“O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pământ şi în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? Ţi-am dat de veste împărăţia cerurilor încă de la naşterea ta, şi am pus pe tine pânză albă de botez şi te-am învăţat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi ţi-am trimis limba cea cerească, limba Evangheliei împărăţiei cerurilor pe pământul tău. Ţi-am trimis fecior curat, născut din Mine, ca să te facă mireasă Mie, poporule român, şi ţi-a adus veşmânt ţesut din apă şi din duh şi din sânge şi ţi-am dat nume nou şi te-am numit român. Duhul Meu Cel sfânt te-a numit cu nume nou, ţară creştină, aşa cum naşul Meu Mi-a dat Mie la botez numele Iisus Hristos. Aşa ţi-a dat ţie Dumnezeu numele de român la botezul tău. Şi aşa cum toate neamurile s-au binecuvântat în Avraam cu numele de Israel, tot aşa acum, Israele de azi, se vor binecuvânta neamurile toate în numele tău cel nou, şi pe care-l ai de la Mine de două mii de ani, căci tot omul care se va îmbrăca cu cămăşuţa de creştin se va numi român.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4-03-1995)

9.10. De acum, Dumnezeu grăieşte numai în limba română. Poporul pucios va vedea slava Dumnezeului său:

“Duhul lui Dumnezeu grăieşte peste România. Dumnezeu grăieşte în limba română. Pace ţie, românule, poporul Meu! Pacea Mea şi înţelepciunea Mea cerească să coboare peste tine, fiu de român, fiule creştin. Ferice celui care crede în Dumnezeu întru lucrare de sfinţenie şi de înviere.
Pace ţie, Ierusalime român, care vesteşti vestea împărăţiei cerurilor! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, şi grăiesc deasupra ta şi spun: luminează-te, Românie, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Mea răsare peste tine, şi tu vei vedea slava Mea, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14-05-1995)

9.11. Dumnezeul Pucioasei proclamă România “ţara Sa de nuntă” la care vine călare pe un cal alb, ca să vorbească cu ea româneşte:

“O, ţara Mea de nuntă, vin pe cal alb la tine, şi oşti din cer vin cu Mine, călare pe cai albi. Vin cu sfinţii tăi, ţara Mea. Vin să lucrez duh de viaţă peste tine şi să te fac să înţelegi taina ta, care este scrisă în Scripturi. Este scris în Scripturi de Israel, şi este scris de tine în Scripturi, şi tu nu înţelegi, ţara Mea. Ai căzut din înţelepciune şi nu înţelegi, dar vin cu sfinţii tăi, şi îi fac peste tine cuvânt din cuvânt, şi vorbesc româneşte cu tine, şi am cu Mine sfinţi români, şi vin şi te păstoresc cu toiag român, ca să Mă cunoşti, că Eu nu vin necunoscut la tine. Eu niciodată n-am lucrat necunoscut de om. Am venit în chip cunoscut şi am lucrat peste cei credincioşi, iar peste cei necredincioşi am lucrat tainic. Dar acum vin, şi ies din taină, şi îţi fac cunoscută taina Mea, prin cei cunoscuţi din tine, ţara Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 24-4-1997)

9.12. Glasul Pucios se autoproclamă “Cuvântul lui Dumnezeu care grăieşte rromâneşte pe pământ”, stăpân al Israelului rromân, popor al “Cuvântului”. Este evident că cei care vor să înţeleagă ce li se spune vor trebui să înveţe limba română. Noul “neam al lui Dumnezeu” se va numi “rromân”:

“Numele Meu cel nou este Cuvântul lui Dumnezeu. Numele Meu cel nou este cu neamul român, cu Israelul român, cu poporul cuvântului Meu, care este în români şi din români. Şi dacă poporul cuvântului lui Dumnezeu este român, iată şi numele Cuvântului lui Dumnezeu, Care grăieşte româneşte peste pământ şi Îşi cheamă pe româneşte turma Sa sub acoperământul venirii Lui a doua oară pe pământ cu oamenii. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6-05-1998)
“O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, că voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului lui Dumnezeu acum, când El Şi-a ales din nou o ţară.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22-04-2007

9.13. Singura limbă dulce la Dumnezeu a rămas limba română. Celelalte limbi trebuie că au acum alte gusturi, la alegere dintre cele care au mai rămas disponibile (acru, amar, sărat, înnecăcios, iute, sălciu, fad, etc.)

“Grăieşte-le blând, grăieşte-le sfânt, grăieşte-le cu sare, fiule, căci limba neamului român e limbă dulce la Dumnezeu, iar Eu grăiesc peste neamurile pământului în limba neamului român, şi vreau să înţelegi voia Mea.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 29-04-2007

9.14. Numele neamului cel nou al lui Dumnezeu este numele de rromân:

“Aţi fost îndemnaţi prin glas ceresc să vă deschideţi inima şi nu mintea, şi să ascultaţi de Dumnezeu, căci voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului cel nou al lui Dumnezeu acum când Eu Mi-am ales din nou o ţară, când Eu iată cum vin pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Meu cel sfânt.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20-05-2007)

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

Mesajul Patriarhului Teoctist de dincolo de moarte:

''– Sufleţelul meu, mărite Doamne în cer şi pe pământ, a primit de la îngerul meu aripioare îndată ce omul m-a desfăcut de trupul meu, după ce am stat pe scaunul bisericii neamului român, [...] Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, şi a doua oară m-ai aşezat Tu pe el, şi m-ai numit al şaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al şaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. [...] ''(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 13-09-2007)


de unde reiese clar cam ce s-a întâmplat din '90 încoace.

Reiese clar ce s-a întâmplat: Teoctist Arăpaşul a fost al cinci-şaselea patriarh ("patriarhul quinisext"), iar Irineu Bistriceanul a fost al şaptelea. Însemnă că Daniel este ori al 6,5 - lea Patriarh, ori al 8-lea - depinde cât de credibil poate fi spiritismul pucios.

[mariamargareta]

10. Venirea Domnului

10.1. “Proorocie” din anul 1975: Vreme trece, vreme vine…şi apoi vine Domnul!

Pucioşii “proorocesc” în acelaşi an trei versiuni diferite de “venirea a Domnului”: a) că va veni după o vreme ; b) că va veni după ce vor trece două vremi; c) că va veni după ce vor înşira trei vremi una după alta. În toate cele trei versiuni, pe parcursul ultimei vremi va avea loc şi venirea Domnului.
Pe rând, cele trei versiuni sunt prezentate astfel:

a) Domnul Iisus a trecut deja prin primele două vremi, şi mai urmează doar o vreme mică, un timp extrem de scurt, cât o clipită de ochi, în care El va veni:

“ Eu, Domnul Iisus Hristos M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ şi am trecut prin două timpuri, prin două vremi. Odată am petrecut în trup şi aceasta cu greu am petrecut şi a doua oară am petrecut cu Duhul……Şi mai este un timp, şi ştiţi cât e? Cât ai deschide ochii şi i-ai închide…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 decembrie 1975)

b) O altă afirmaţie arată că mai urmează două vremi: mai întâi o vreme, după care vine o a doua, a Domnului Iisus.

“ Mai este o vreme şi vine a doua vreme, a Domnului Iisus, că vremea Sa se repetă.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 august/7 septembrie 1975)

c) În aceeaşi expunere ni se propune însă şi o pradigmă complet diferită: mai urmează trei vremi. Mai întâi sunt două vremi una după alta, şi abia după aceste două vremi vine a treia, a Domnului Iisus :

“ Mai este o vreme şi încă o vreme, şi după aceste două vremi vine Domnul Iisus, cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 august/7 septembrie 1975)

Partea curioasă este că ultimele două versiuni, după ce că sunt anapoda, căci se contrazic grosolan în ce priveşte numărul vremilor de pe urmă (ba două, ba trei!), apar în textul pucios exact una după alta!

10.2. “Proorocie” din anii 1974, 1990, septembrie 2009 şi decembrie 2009: Vine Domnul, acum!

“S-a desfiinţat religia, dar credinţa mai este. Şi pe aceasta vor s-o desfiinţeze, dar mai înainte de a se închide uşa bisericii, cu un minut mai devreme, vine Domnul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 mai / 3 iunie 1974)

Zeci de biserici au fost, după 1974, nu numai închise, dar şi dărâmate din temelii, şi nici Domnul, nici nimeni altul n-a mai venit să le salveze.

“Numai să vrei, creştine, că iată, uită-te tu că vine Domnul şi se împacă cu tine, vine şi-ţi iartă totul şi nu te nimiceşte. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 decembrie 1990)

“Nu te teme, turmă mică! Mântuitorul tău vine la tine, vine ca Mirele la mireasa Sa. Vine Domnul, vine la cea care se păstrează în duh de mireasă a Sa. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21-09-2009)

“O, popor de la izvor, credinţa ta s-a făcut stâncă de izvor şi vine Domnul în mijlocul tău cuvânt şi te adapă, şi Evanghelia Lui curge prin cei ce stau înaintea Lui ca să aşeze în carte cuvântul venirii Lui.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14-10-2009)

10.3. “Proorocie” din anul 1982: Vine Domnul, în curând!

“ Fiţi ai Mei, fiţi gata pregătiţi că vine Domnul în curând! ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 iunie 1982)

“ Fiţi gata, poporul meu. Uniţi-vă într-o inimă şi un gând, că vine Domnul în curând! ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 iunie/ 9 iulie 1982)

[mariamargareta]

10.4. “Proorocie” din anii 1982 şi 1983: Vine Păstorul!

“Fiţi treji în aşteptarea Păstorului” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 5/19 noiembrie 1982)
“ Hrăniţi-vă cu hrană vie şi întăritoare, că vine Păstorul cel de sus”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 16 / 29 noiembrie 1982)
“ Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 3 mai 1983)

10.5. “Proorocie” din anul 1994: Numai pucioşii Îl vor vedea pe Domnul

Pucioşii nu-L văd acum pe Domnul Pucioasei, deşi ar cam trebui; dar Îl vor vedea atunci când El li se va descoperi, iar El le promite că aşa va fi, căci au trecut deja două veacuri şi lucrarea Lui e pe sfârşite.
Înseamnă că de aceea nu-L vedeau: nu din vina lor, ci pentru că nu li se descoperise încă. Interesant este că chestiunea vederii Domnului” n-a fost “proorocită” de la început. În ediţia iniţială a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” nu se pomeneşte nici un cuvinţel despre “vederea Domnului” de către pucioşi”. Ediţia a doua vine cu corecţiile necesare, adică vine cu ceea ce uitase Domnul să spună în ediţia întâi. Să fie ceva probleme de memorie la Dumnezeul Pucioasei?
Iată textele aşa cum apar ele în cele două ediţii:

“...şi de aceea trebuie să fii tare în credinţă, Israele. Eu aşa am spus: “voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor şi cuvântul Meu este adevărul”. Şi iată ce lucrare fac cu tine popor iubit, că am cuvântul Meu în mijlocul tău şi sunt cu tine după cum am cuvântat şi iată acum e pe sfârşite lucrarea Mea cea de două veacuri după cum scrie în Scripturi şi va fi să Mă las descoperit lângă tine popor al Domnului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 1995; fragment din mesajul datat pe 7 aprilie 1994)
“ ...şi de aceea trebuie să fii tare în credinţă, Israele. Eu sunt mereu, mereu lângă tine, dar stau nevăzut, tată, şi tu ar trebui să Mă vezi, să Mă vezi de-acum, că Eu aşa am spus: «Voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor» şi cuvântul Meu este adevărul, şi iată ce lucrare fac cu tine, popor iubit, că am cuvântul Meu în mijlocul tău, şi sunt cu tine, după cum am cuvântat. Acum e pe sfârşite lucrarea Mea cea de două veacuri, după cum scrie în Scripturi, şi tu va fi să Mă vezi, tată, va fi să Mă las descoperit lângă tine, popor al Domnului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” - ediţia 2006; fragment din mesajul datat pe 25 martie/7 aprilie 1994)

10.6. “Proorocie” din anul 1998: Pucioşii Îl vor vedea pe Domnul în mod deplin, peste o clipă mică

Între timp, opţiunea “Domnului “ Pucioasei s-a clarificat: adepţii Lui Îl vor vedea pe deplin, doar peste o clipă mică:

“Mai e o clipă mică, şi ochii tăi Mă vor vedea pe deplin cu tine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 februarie 1998)

Au trecut de atunci mai bine de 12 ani (o clipă ceva mai mare) şi pucioşii au rămas cu ochii în soare, aşteptând să-L vadă pe Domnul venind pe norii cerului.