Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

Păi se vede că eşti necredincioasă, şi ce să-ţi mai fac dacă văd că cu cât îţi arăt răul tu parcă dinadins şi cu o plăcere nebună îl faci, în ciuda celor mai elementare logici, scriind cu trufie proorocii corectate, păi nu ţi-am spus că nu-s corectate? Şi văd că vrei să le corectezi tu!

Dacă ar fi numai corectate, tot ar fi bine. Dar sunt unele proorocii pucioase de-a dreptul mincinoase. Iată una dintre ele:

Proorocie mincinoasă despre arhiereul Irineu Bistriţeanul (fost superior al aşezămintelor româneşti de la Ierusalim) care va fi avansat ierarhic la rangul de patriarh, în locul lui Teoctist (dar, n-a fost să fie!):

“Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele! De aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău. Fiule, să nu Mă scoţi afară din inimioară, să nu te desparţi de lucrarea Mea, că vei fi la înălţime cu ea, dar aşa cum ştie Dumnezeu să lucreze. Eu voiesc să iei locul patriarhului, şi ceea ce voiesc Eu, se va împlini.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10-10-1990)

[mariamargareta]

”Corecţiile” făcute de către liderii pucioşi la ediţia a doua a cărţii lor de căpătâi intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu” se împart în mai multe categorii.

O categorie o constituie repararea greşelilor de ortografie. Sunt mii, poate zeci de mii de asemenea corecţii, cele mai multe fiind justificate. În zelul de a corecta fiecare literă s-au introdus însă alte greşeli, cum ar fi punerea în mod sistematic a virgulei înainte de „şi” , sau flexionări greşite în declinarea pronumelor.

O altă categorie o constituie textele suprimate. De cele mai multe ori, cuvinte sau texte întregi, care dispar pur şi simplu în ediţia a doua a cărţii, conţineau de fapt exprimări incomode pucioşilor sau neconforme cu realitatea şi, din acest motiv, demersul liderilor pucioşi (deşi deloc onest) este explicabil.

Să ilustrăm aici doar câteva asemenea texte, care au fost suprimate în ediţia din 2006, faţă de ediţia 1995 în care ele apăruseră ca atare:

1. “…Ca un vifor este clipa când mă întâlnesc cu Domnul. Căci Domnul când se află în faţa mea este un mare vânt, căci simt că mă ridică în aer. Şi am stat de vorbă cu Domnul şi mi-a spus de toate stricăciunile din vremea lucrării Sale[...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 2 august 1965)

Probabil că liderii pucioşi au considerat că mărturisirea Verginicăi că se simţea ca un aerostat sau ca un balon ridicat în aer de Domnul, deoarece “Domnul este un mare vânt”, este ilară şi deci incomodă. Nici faptul că întâlnirile, în loc să fie calde, liniştitoare şi stenice, erau înviforate, “nu dădea prea bine”. Aşa că au hotărât că e mai bine să suprime fraza cu totul.

2. “…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 4 septembrie 1966)

S-a creat în istorie o imagine demnă a bravilor conducători de oşti care, la vreme de război, stau în fruntea oştirilor şi se avântă acolo unde lupta este mai grea. Or, acest text oferă o cu totul altă imagine Dumnezeului Pucioasei: cea a unui conducător fragil, care de obicei se piteşte (din laşitate) după oştenii săi, şi se mai şi lamentează atunci când nu mai poate repeta figura. Liderii pucioşi nu puteau păstra în nici un chip un asemenea text depreciativ; de aceea el dispare în ediţia a doua a cărţii.

3. “…Verginico, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururea vei fi vie. Va muri cine va fi să moară, dar tu în veci nu vei muri. Şi m-am mângâiat şi Mi-a zis: să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi…Că acest popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului şi acest sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui, vei primi două veşti şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare… (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat octombrie 1967)

“Poporul” pucios despre care se vorbea în anul 1967 s-a risipit aproape în totalitate după moartea Verginicăi din anul 1980, iar cele două veşti misterioase care urmau să-l pregătească de întâmpinare n-au mai sosit.
Promisiunea că el (poporul) va fi cel care Îl va întâmpina pe Domnul în văzduh a rămas o proorocie neîmplinită. De aceea liderii pucioşi au suprimat textul, dar au păstrat speranţa că vor face ei, împreună cu poporul lor cel nou, ceea ce n-a putut face poporul Verginicăi până la moartea ei (şi nici după aceea).

4. “ …S-au construit avioane pentru urmărirea poporului Meu. Ei vă socotesc pe voi sectă foarte periculoasă…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 25-26 mai 1978.)

O aberaţie de-a dreptul şocantă, “construirea” acestor avioane de spionaj aerian al “sectei periculoase” de la Pucioasa. Chiar dacă trecem peste implicaţiile financiare uriaşe, dar fără nici o acoperire, ale acestei investiţii, odată făcută ea este inutilă din punct de vedere tehnic şi practic. Cum să urmăreşti cu avioanele nişte creştini nevoiaşi, constituiţi de bunăvoie într-o “sectă periculoasă”, care circulă haotic prin văi şi peste dealuri, adunându-se noaptea prin case particulare ca să se roage altui “dumnezeu” decât Cel din biserica lor din sat? Şi de ce atâta simandicoasă osteneală? Cui ar folosi aşa ceva? Inepţia este atât de gogonată încât liderii pucioşi au fost siliţi s-o şteargă temeinic cu buretele din istoria scrisă a sectei lor.

5. “…O, face Tatăl minuni pe tot pământul, coboară Tatăl prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască, dar acele strigări sunt pentru lume, sunt vedenii ce le arată Tatăl pe alocuri. Iar aici e o minune de pregătire a mesenilor pentru nunta Mielului, prin cuvânt, fără vedenii. Cine crede, va vedea pe Cel ce aduce cuvântul…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 2 octombrie 1986)

Plăsmuirea acestei “vedenii” imaginare, cu Tatăl ceresc Care coboară din ceruri însoţit de Sfântul Petru şi face minuni pe tot pământul, hălăduind “prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască” denotă un psihic nu tocmai sănătos al povestitorului şi poate tocmai de aceea a fost suprimată în ediţia a doua a cărţii. Dar nu este singulară. Iată cum decurge o asemenea plimbare pe pământ, povestită pucioşilor de Verginica din dreptul Tatălui:

“Am văzut odată cum a venit din străinătate un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare, şi eram cu Petru, prietenul Meu. Şi au găsit ciorile pe câmp un stârv spurcat şi s-au aşezat şi l-au mâncat. Şi Petru zice: „Vai, Doamne, aşa mâncare mănâncă ciorile acestea?“. Şi am zis: „Aşa mănâncă, Petre, căci ciorile sunt ciori“. Şi i-am povestit că aceste ciori sunt omenirea de astăzi, care mănâncă ce nu ştie, carne şi de om, şi de căţel, şi de pisică, şi de şoarece. Atunci au găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest stârv e în magazine. Creştine, ţine ascuns aceasta, ca să nu se cunoască de lume că voi ştiţi. Şi atunci Petru a pus mâna la gură şi a plâns cu amar şi Eu am spus: „Aşa vor ajunge robii Mei“. “ (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 16 aprilie 1975)

Deşi acest text destul de "colorat" şi absolut lipsit de credibilitate nu a mai fost suprimat, dialogul dintre “Tatăl” şi “Petru” dezvăluie un Petru cam sărăcuţ cu duhul, care a îmbătrânit fără să ştie cu ce se hrănesc ciorile, iar când află, pune mâna la gură cu uimire şi spaimă ţărănească şi plânge cu amar.

[mariamargareta]

Pe de altă parte, recunoaşterea faptului că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”, în afară de Cuvântul Său pe care îl coboară sistematic la Pucioasa, dă vedenii pe care “le arată Tatăl pe alocuri” (adică, prin alte locuri), altor persoane, ar dilua în mod nepermis caracterul de unicitate a “lucrării” de la Pucioasa. Şi din acest motiv, fiind puşi în faţa imposibilităţii ameliorării acestui text, liderii pucioşi, au fost nevoiţi să-l şteargă definitiv.

În fine, mai trebuie menţionat că declaraţia solemnă despre “minunea de la Pucioasa” (“Iar aici e o minune… prin cuvânt, fără vedenii”) este de-a dreptul mincinoasă, îndată ce şi pucioşii aveau vedeniile lor, (unele dintre ele fiind primite de Verginica înainte de această construcţie mincinoasă datată 2 octombrie 1986) fiind consemnate chiar în cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”. Iată câteva exemple de vedenii pucioşeşti:

5.1. “ Şi când am adus tânărul acesta, i-am arătat în vedenie şi am întrebat-o: ”Ce zici?” Şi a zis: “Ce să fac cu el? Că nu face ca mine”.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 19 octombrie 1973)

5.2. “ …Că iată Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea. Era într-o poiană verde şi era plină de lume şi prin lume mai era şi din neamurile voastre. Şi a venit cineva şi …” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 8 februarie 1979)

5.3. Altădată, lelica Maria “vede” spiritele a doi răposaţi cu care încheagă o convorbire tainică:

“…Mi-a scos Domnul la iveală să văd, pentru că se făcuse de cineva o întrebare şi nici până acum n-am dat nici un răspuns, că nu îmi venise la iveală ca acum, ca prin minune să-mi iasă în cale nenea Ioan şi ţaţa Bălaşa, părinţii lui Ilie Bunea. Amândoi plini de sudoare, şi amândoi cu povară grea în spate, că se încovoiaseră de greutate. Of, şi ce milă îmi era de ei! Şi i-am întrebat […] Şi mi-au spus […] Şi iar i-am întrebat […] Şi am zis aşa:”O, Doamne, de unde să aflu răspunsul despre aceste suflete?” Şi îndată mi-a venit răspunsul la ureche. Dar cine şi de unde a venit răspunsul, voi afla. Şi mi-a zis aşa: “Aceşti oameni vor purta această povară până la judecată, […]
Scumpilor copii ai acestor oameni, adică ai acestor răposaţi, luaţi aminte ce vă spun, iar dacă nici acum nu veţi crede şi nu veţi lua în seamă nici acum, cer la Domnul cu lacrimi şiroaie să vă aducă la ei să vedeţi, că toţi aşteptaţi de la Domnul semne.(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 9/22 iulie 1984)

Seninătatea cu care lelica recepţionează din eter în ureche răspunsuri la propriile introspecţii şi “viziuni” , le pune în gura unor răposaţi (Ioan şi Bălaşa, părinţii lui Ilie şi bunici ai lui Iliuţă Bunea) şi le crede că vin ca nişte pilde moralizatoare neapărat de la Dumnezeu (fără a-şi face prea mari probleme în prezent asupra provenienţei lor - poate va afla în viitor, poate nu...) seamănă perfect de bine cu celebrul slogan al puşcaşilor “eficienţi, dar fără scrupule”: “Întâi tragi fără somaţie, şi apoi vezi cine e victima!” Îndemnul biblic este însă complet diferit: “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan 4,1)


5.4. În altă vedenie, liderii pucioşi primesc o viziune de la Dumnezeul lor, pe care urmează să i-o relateze în amănunt patriarhului Teoctist. În viziune, apar ca personaje-cheie: un înger, patriarhul Teoctist, un om cu o cruce albă într-o mână şi cu o cazma în cealaltă mână, un alt om care aştepta lângă un izvor, trei cămile albe, Maica Domnului în vuiet, înconjurată de cete de îngeri. Dumnezeul Pucioasei îi îndeamnă mai întâi cum să meargă cu solia la patriarhul Teoctist, apoi le repovesteşte integral viziunea pe care ei o văzuseră mai înainte:

“ Ridicaţi-vă cu înţelepciunea cea din cer, că vă trimit la mai-marele bisericii ca să-i spuneţi ce am Eu să-i spun, aşa cum Eu v-am arătat vouă. […] rugaţi-vă să vă dea duhul cel tare cu care să urniţi inma acestui om care ţine sub plâns biserica Mea, şi iată, plânsul ei se aude la Mine. Spuneţi-i lui că Eu sunt Dumnezeu […] Spuneţi-i cum aţi văzut-o pe România şi cum vi l-am arătat pe el în România, şi cum Eu v-am trimis să-i spuneţi ceea ce Eu v-am descoperit vouă:

“ Eram cu îngerul Domnului deasupra pământului şi priveam.
Am văzut o bucată de pământ, cu contur aproape rotund, care se deosebea pentru că era ca o oază verde. Am văzut pe acest loc verde un izvor, şi în jurul lui luceau lumini ca nişte pietre care strălucesc în soare. Şi am văzut pe părintele patriarh Teoctist mergând cu un om […] L-am întrebat: "Cum ai venit tu aici". El a spus: "Am fost adus de înger".
Părintele patriarh vorbea cu omul care părea ca un sol […] Din depărtare veneau trei cămile albe. Părintele patriarh a mers apoi de acolo, îndreptându-se spre stânga locului. Cămilele, schimbându-şi mersul spre părintele patriarh, aduceau cu ele un sul de hârtie. Omul care era adus şi el de înger la izvor, s-a dus în urma părintelui patriarh, l-a ajuns şi au stat de vorbă, şi apoi el a fost ridicat de înger.
Părintele patriarh mergea iarăşi spre locul izvorului, şi cele trei cămile mergeau şi ele. […]
A spus apoi îngerul că oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns, care se va arăta de la Dumnezeu şi va curge din ea peste tot pământul. Am întrebat pe înger: "Când va fi aceasta?". Iar el a spus: "Acum".
S-a făcut vuiet deasupra pământului acela şi am văzut în vuiet pe Maica Domnului înconjurată de cete de îngeri, care cântau ca la acatist: "Bucură-te, Maica Mielului lui Dumnezeu, că mare este cetatea ta peste neamuri! Bucură-te![…]
Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” ”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)

Apoi liderii pucioşi sunt din nou îndemnaţi să meargă la patriarh ca să-i povestească şi lui viziunea:

“Mergeţi! În numele Domnului, mergeţi şi mărturisiţi, căci aceasta ce v-am arătat este de la Dumnezeu!”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Dacă ar fi numai corectate, tot ar fi bine. Dar sunt unele proorocii pucioase de-a dreptul mincinoase. Iată una dintre ele:

Proorocie mincinoasă despre arhiereul Irineu Bistriţeanul (fost superior al aşezămintelor româneşti de la Ierusalim) care va fi avansat ierarhic la rangul de patriarh, în locul lui Teoctist (dar, n-a fost să fie!):

“Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele! De aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău. Fiule, să nu Mă scoţi afară din inimioară, să nu te desparţi de lucrarea Mea, că vei fi la înălţime cu ea, dar aşa cum ştie Dumnezeu să lucreze. Eu voiesc să iei locul patriarhului, şi ceea ce voiesc Eu, se va împlini.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10-10-1990)

Păi nu ţi-am mai zis că nu are sens să mai discut cu o batjocuritoare ce face în ciudă lui Dumnezeu? Care nu vrea să priceapă ungerea Domnului şi voia Sa sfântă? Deci dacă nu vrei să pricepi ci vrei mereu să persiflezi ce pot eu discuta cu tine? Nu pot decât să vă plâng cu silă. Cu un fel de milă ce se apropie de silă, şi dacă nu vă place mila mea de voi atunci vă ignor complet, că nu vreau să mă leg la cap cu păcatele voastre, că voi nu numai că nu vă întoarceţi din drumul vostru, din căderea nesfârşită prin urcaria în loje, cădere în jeol, dar vreţi şi să impuneţi obrăznicia voastră... repetând în stil pavlovian că voi nu credeţi, că nu s-au împlinit, că pucioşii sunt mincinoşi deşi ei publică exact ce a dat Domnul în urechea lor, şi ei au scris, iar Domnul plineşte. Dar se pare că voi nu suferiţi Adevărul, voia sfintei Treimi, nu vreţi să vedeţi plinirile ci vreţi să acoperiţi, să băgaţi Lumina sub obroc pentru ca să întronaţi minciuna la loc sfânt. Nu o să vă permit. Iar dacă nu mă pot opune, atunci nu o să particip, nu vreu să mă înhăitez la astfel de ticăloşii şi o să evit cât posibil să am deface cu din ăştia ca voi care orbi fiind vă erijaţi la a târâ poporul în pierzare. Aşa că vă dau cu tifla, fiindcă sunteţi două nesimţite.

Iar dacă Domnul l-a uns pe David, sau pe Samuel, atunci Îi poate spune Lui cineva ca să nu-L ungă pe preasfinţitul Irineu dacă El asta vrea? Deci Irineu este Patriarhul de facto pus de Dumnezeu, iar restul ierarhilor, care nu au fost intronizaţi din voia lui Dumnezeu sunt de formă, şi toţi cei care nu vor să urmeze şi să plinească voia Domnului.

Dar adu-ţi aminte cum a făcut David cu Saul, şi Iisus Hristos cu Saul devenit Pavel.

Deci aşa este al 7-lea Patriarh, Irineu Pop Bistriţeanul, pe care toţi îl luaţi peste picior deşi El este unsul Domnului aşa cum unsul ţării este Regele Mihai.

Şi nu mai repeta minciunile voastre în stil pavlovian zicând că nu se împlinesc scripturile, că ele nu se împlinesc după cum ar vrea omul care cere semne şi minuni ca să tiranizeze el în numele lor cu necredinţa lui făţarnică!!!

Deci pentru că continui mereu să zici că proorociile au fost corectat şi consideri proorociile mincinoase deşi multe s-au împlinit întocmai, eu te consider de rea credinţă şi nu mai am ce discuta cu tine altfel decât contradictoriu, decât ca duşmani, decât aşa cum aş discuta cu nebunii de prin pildele Domnului şi dracii care mă bâzâie chiar dacă îi ignor sau cu cei fără posibilitate de a se mai întoarce nu fiindcă nu pot ci fiindcă s-au pus în contra, în contra binelui lor şi s-au făcut mocirle arzătoare care nu mai discută spre sensul cinstit al cunoaşterii Lui Dumnezeu ci vor iei mereu să facă în ciudă, să provoace şi să stârnească răul... deci vrei să ispiteşti, să-mi insuflii lucruri absurde căci ţii mereu ca corbul corban de bâtă deşi ţi-am demonstrat mereu cu argumente valabile şi imbatabile simple aşa ca un Gâgă că nici noţiunile elementare de logică şi de observaţie şi de citire a unui text nu le stăpâneşti... şi atunci ce tot vrei?

Păi nu poţi să te dai fudul şi măreţ dacă se vede că eşti purtat de duhul rău! Aşa ca rămânul care caută să-şi rupă gâtul care nu e prost destul dacă nu e şi fudul, gât cu care învârtoşezi mereu scrierile în zeflemea şi sictir!

Deci Adio, draga mea, că dacă te-ai predat la satana şi la mamona, atunci de ce mai vrei mereu să fi şi credibilă? Vrei credibilitate pentru necredinţă? Sau vrei credibilitate pentru credinţa în minciuni şi învârtoşeli şi născoceli? Atunci în mine nu găseşti un partener de dialog, de discuţie, ci iată pentru tine sunt ca un ţap, şi ca un corn cu care am să te împung până o să te dezumfli căci ai păscut prea multă lucernă aşa cum a păscut lucifer şi adam care s-au răzvrătit hulind şi mândrindu-se căzând prin femeie şi au dat vina pe ea... fireşte. Păi tu chiar vrei să o scoţi pe femeie de vină?

Deci bagă-ţi minţile în cap cât mai e vreme, şi nu mai persifla Darul Domnului căci astfel, hulind şi necrezând şi batjocurind pe prooroci şi Cuvântul lui Dumnezeu se apropie de noi dezastrul, se atrag asupra noastră din pricina fărădelegilor noastre, toate urgiile... Sau nu ai citit din cartea lui Baruh mărturia evreilor, nu ai citit apoi scrisoarea lui Ierimia? Deci dacă aşa a pedepsit Domnul pe poporul cel prea tare la cerbice, de ce voi vreţi să-i urmaţi cerbicia şi ceriadul în loc să le urmaţi pocăinţa celor care s-au pocăit şi au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu?

Asta se numeşte la voi dreaptă socotinţă şi deosebeirea duhurilor şi a proorocilor, cei ai lui Dumnezeu dintre cei mincinoşi?

Păi draga mea tu eşti complet căzută şi ţi-am zis că te-ai făcută unealtă ademenitoare ca să târăşti poborul în ispită pentru ca să ajungă toţi în balltoacă şi moci-irlă...

Pentru ce nu mă asculţi până întru sfârşit ca să te cuminţeşti? De ce crezi că te minte sufletul meu şi inima mea... crezi că ţi-am vrut răul? Ţi-am vrut mereu binele, dar dacă tu îţi vrei răul cu orice chip, eu iată că îmi scutur tălpile discuţiei în ochii şi urechile tale ca să-ţi fie drept mărturie ţie în ziua aceea, că deşi te-am mustrat cu duhul blândeţii spre a te reântoarce la credinţă tu totuşi te-ai suit în bărcuţa proorociţei plină de mickiduţi care dănţuiau şi se distrau şi apoi barca proorociţei s-a răsturanat şi dracul râdea şi nenia râdea şi tanti grijania nu mai avea nici o grijă.

Ştiu că eu sunt mai mare păcătos, dar măcar nu vreau să mă fac nedrept sau mincinos aşa cum te strădui tu în stil pavlovian kgb-ist mason ocult socialist şi globalist capitalist, aşa cum au procedat toţi mincinoşii, cu probe mincinoase, măsluind, încercând prin diversiuni să compromită, să pună Lumina sub obroc... dar nu vei putea decât dacă ne ucideţi pe toţi cei care am crezut. Iar atunci vor mărturisi pietrele şi pomii şi munţii şi mormintele şi toate vor arăta puterea Lui Dumnezeu.

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

Păi nu ţi-am mai zis că nu are sens să mai discut cu o batjocuritoare ce face în ciudă lui Dumnezeu? Care nu vrea să priceapă ungerea Domnului şi voia Sa sfântă? Deci dacă nu vrei să pricepi ci vrei mereu să persiflezi ce pot eu discuta cu tine? [...]
Deci bagă-ţi minţile în cap cât mai e vreme, [...]
Păi draga mea tu eşti complet căzută [...]
Pentru ce nu mă asculţi până întru sfârşit ca să te cuminţeşti? [...]

Stai blând, Vsovi, acest Forum nu e proprietatea ta personală. Ai impresia că toţi de pe Forum discută numai cu tine? Sau, mai degrabă, că cei mai mulţi nu te bagă în seamă, ca să nu se mai complice inutil...
Dar dacă tot eşti aşa de convins că Irineu Pop este Patriarhul României, de ce nu te duci să-i faci temenele, să-i pupi metacarpienele şi să-i faci aşa cu degetul: Preafericitule! Te prefaci că nu eşti preafericit, dar eu te-am prins cu ocaua mică, Preafericitule ce eşti! De ce te ascunzeşti? De ce vrei să ne păcăleşti?

Ia să vezi ce-ţi zice, şi după aceea să ne spui şi nouă cum a fost.

[mariamargareta]

Viziunea însăşi este un amalgam de imagini, obiecte şi persoane care cu greu se interconectează într-o povestire credibilă. Vizionarul este unul dintre liderii pucioşi, desigur (posibil Nicuşor, căci el a mai avut asemenea “viziuni” incoerente). El vede pământul de sus în jos, şi pe pământ o oază verde şi trei cămile albe. Despre oază se spune că “oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns” .
Stupefiant este că la sfârşitul “viziunii” se spune că de fapt România era deasupra pământului, ca un glob mare strălucind, dar la care vizionarul priveşte “tot în jos”: “Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.”

Dat fiind că singurul glob mare care străluceşte deasupra a tot pământul este Soarele, deducem că România se mutase în soare, să fie mai la căldurică. Cel mai greu este de înţeles cum, privind în jos, poţi vedea ceva care este deasupra. Dar în astfel de “viziuni schizo”, totul pare posibil.

5.5. Liderii pucioşi au primit în aceeaşi zi şi o viziune în care patriarhul Teoctist primeşte de la “un om minunat” cartea “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”. Omul minunat ar trebui musai că este Însuşi Iisus Hristos, căci i se adresează patriarhului cu un îndemn care nu poate veni decât de la Hristos: “Eu sunt Cuvântul […]. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască [...]” . Nu ştim dacă viziunea s-a mai şi împlinit, adică dacă Teoctist a primit de la Hristos cartea de căpătâi a pucioşilor; cert este că patriarhul, până la moartea sa, nu a dat un alt curs Bisericii Ortodoxe, aşa cum i se ceruse prin viziunile de la Pucioasa:

“ Am văzut la uşa părintelui patriarh bătând cineva, şi când el a deschis, a intrat un om minunat, cu o carte albă în braţe. Am voit să văd ce scrie pe carte, şi scria pe ea: "Cuvântul lui Dumnezeu în România". Cel ce purta cartea i-a spus părintelui patriarh:
"Deschide şi citeşte şi vezi, şi închide apoi peceţile până la vremea împlinirii cuvântului. Eu sunt Cuvântul, şi adevărat este cuvântul acesta, cu care vin spre tine. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască, fiindcă voi fi împlinitor. Aceasta este o taină pecetluită. Nimănui să nu spui, până se vor împlini cele scrise în acest sul.
Părintele patriarh rămase cu un sul în mână; a scris pe el: Amin!, şi sulul a fost luat de vânt în sus, spre cer”.(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 29 mai/11 iunie 1991)

5.6. Vedenia cu Tatăl şi cu Sfântul Petru care s-au deghizat în cerşetori

“…Să vă spun ceva: a coborât Tatăl cu sfântul Petru ca să cerceteze poporul dintr-un sat. A luat-o de la prima casă şi s-au făcut cerşetori. Nimeni nu i-a primit, nici preotul din sat. Nu i-a primit, pentru că nu era nimeni cu pregătire de Dumnezeu. Şi am mers aşa în tot satul, am bătut la poarta unei case sărăcăcioase. Acolo era o femeie văduvă, cu trei copilaşi: “Eu vă primesc, dar n-am nimic de mâncare, căci ca să adorm copiii, am luat o balegă şi am băgat-o în sobă şi am minţit, ca să se culce până se coace turta din sobă”. Dar Eu i-am spus: “Femeie, scoate turta din sobă, că nu e balegă”.
La grăirea Noastră femeia s-a dus şi a scos turta, dar era o pâine frumoasă şi rumenă. Atunci femeia a înţeles că Acela nu era altcineva decât Dumnezeu. Şi am zis: “Femeie, scoate trei porţii de pâine, egale, şi dă întâi la cei trei copii”.
Dar cel mic a început a plânge, ca lui să-i dea porţia mai mare. Şi am zis: “Femeie, acesta are în el duhul lăcomiei”.
După aceea, am dat femeia afară şi i-am zis: “Vezi movila aceea mare? Iei pe cei doi copii şi te duci cu ei, şi când vei ajunge acolo, să te uiţi înapoi spre sat să vezi ce e”. Şi a zis femeia: “Doamne, dă-mi voie să-l iau şi pe cel mic, că mi-e milă de el!”. “Ia-l!” i-am zis. Şi când a ajuns acolo la movilă şi s-a uitat înapoi, tot satul s-a scufundat sub pământ; numai turla bisericii se mai vedea un pic. Tot satul a dispărut, şi a rămas o baltă mare pe tot întinsul satului, o baltă albă. Acest sat e lângă Brăila, şi întâmplarea a fost în zilele voastre. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 15/28 februarie 1988)


5.7. Vedenia liderului pucios Nicuşor cu “Masa Tăcerii”

Verginica a decedat în anul 1980. Zece ani mai târziu, într-o “vorbire” de noapte, spiritul Verginicăi îl provoacă pe Nicuşor să dezvăluie secretul că ei doi au adesea dialoguri tainice, iar Nicuşor primeşte vedenii de la spirit (de fapt, era o spirită). Nicuşor e somat de către spirită ca să dezvăluie tuturor arătarea pe care a primit-o el, cu o copie după “Masa Tăcerii” a lui Bâncuşi, cea înconjurată de scăunele de piatră, şi cum a întrebat-o pe ea (pe spirita mămicăi Gigi), rugând-o să-i spună “ce este aceasta”:

“Se sfărâmă porţile iadului! Ies la lumină cei ce aşteaptă de veacuri […] Coborâţi-vă cu dragostea toată în iad, măi iubiţii mei […] Nu se mai aude decât geamăt de satană şi glas de bucurie şi mâini întinse în sus să fie apucate şi trase afară, că nu mai vreau nepricepere de la voi, căci masa tăcerii se crapă pe mijloc şi de acolo se strigă spre voi după ajutor. Că i-am arătat copilului meu şi să ştie el că nu e masa tăcerii pe care o ştiţi voi, ci e locul aşteptării celor ce sunt acolo sub ea. Şi mâna pe care a văzut-o el că se ridica în sus, era rugăciunea celor ce vă aşteaptă pe voi, cei de pe pământ, să le deschideţi lor mormintele iadului.
Nicuşor, ia vorbeşte tu cu mine, ca să ştie toţi din casă că noi vorbim amândoi. Ia spune tu ce ţi-am arătat eu ţie.
– Am văzut masa tăcerii, şi de jur împrejur scăunele de piatră, şi din masă o mână ieşită afară, cu degetele retezate şi împietrite de vreme. Şi am vrut, că am crezut că e cineva dedesubt care cere ajutor, şi am apucat să trag de mână în sus. Trăgeam, şi era lungă, lungă, mâna. Eu aşteptam să iasă cineva cu totul de acolo, dar mâna nu se mai termina să iasă. Şi am întrebat-o pe ea: “Ce este aceasta?”
– Măi mămică, acum aţi văzut ce este. Scăunelele din jurul mesei îi aşteaptă pe ei să iasă să facă pe ele primul popas în drumul spre înviere. Iată, a venit ziua să înţelegeţi taina cea mare care este scrisă în Scriptură, că voi, cei vii, nu veţi lua-o înaintea celor adormiţi, şi numai după învierea lor, într-o clipeală de ochi, la trâmbiţa de apoi, voi vă veţi schimba pentru fericire, şi trupul tuturor va fi fără de stricăciune în veci de veci, şi veţi împărăţi şi asta va fi plata cea mare.
Măi copii, mai puteţi voi dormi?” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 11/24 august 1990)

[mariamargareta]

5.8. Vedenia liderului pucios Nicuşor cu “Coloana Infinitului”

Într-o altă “vorbire” din anul 1990, spirita Verginicăi (mama Gigi) îl provoacă din nou pe Nicuşor să-şi facă publice vedeniile. Ea nu vine singură din lumea de dincolo, ci vine cu un altul, cu un spirit proorocitor al tainelor de la Noul Ierusalim. Spirita Verginicăi dezvăluie taina că spiritul adus cu ea din lumea de dincolo este spiritul lui Constantin Brâncuşi, care a fost şi el prooroc în viaţa lui. Şfântul Prooroc Constantinbrâncuşi a proorocit prin Coloana Infinitului începutul “lucrării” de Nou Ierusalim de la Pucioasa:

– Nicuşor, copil care mă asculţi! Fiindcă mă asculţi, de aceea îţi spun ce să faci. Fiindcă faci, mămică, de aceea lucrez prin mânuţa ta şi prin inima ta şi prin credinţa ta. Fiindcă tu mă asculţi, mămică, de aceea eu ţi-am spus că nu e greu cu mine şi nu e rău cu mine, şi tu nu eşti niciodată fără mama Gigi.
Ştii de ce am venit cu acela despre care ţi-am dat cuvânt să-l treceţi aici? El a proorocit tainele de la voi , şi voi le lucraţi acum. El a arătat pe poporul meu cel de acum, şi pe cel ce va fi să fie al meu prin voi, mămică. Ai văzut de două ori la rând începutul cel care trebuie să crească prin mânuţele voastre, că voi sunteţi nişte meşteri ai Ierusalimului acesta nou al Domnului. Ai spus tu cum ai primit înţelesul celor ce ţi se aduc?
– Am înţeles. Coloana Infinitului, lucrată de Constantin Brâncuşi, când m-am uitat în mână ce aveam. Aveam în mână rămase din prescură două sau trei forme, aşezate una peste alta, aşa cum sunt reprezentate în stâlpul care poartă denumirea de Coloana Infinitului, şi am primit să înţeleg că trebuie să lucrăm pentru acest popor proorocit şi că acela care a lucrat aceste reprezentări de taină este prooroc.
– O, mămică, măi copilul meu, voi numai să vreţi cu mine, că niciodată nu s-au lucrat taine mai mari ca acestea ce se lucrează azi cu voi, şi toţi cei câţi au fost prooroci pentru vremea de azi vă aşteaptă cu împlinirile, ca să se bucure de munca lor. Începutul ce ţi s-a arătat în mânuţă, acesta este începutul Noului Ierusalim” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 11/24 septembrie 1990)

Acum se poate deduce fără efort că şi opera de artă a Şfântului Prooroc Constantinbrâncuşi intitulată “Masa Tăcerii” a fost tot o proorocie privind “lucrarea” de la Pucioasa.

6. Un alt text care “se evaporă” pur şi simplu în ediţia a doua a cărţii este următorul:

”… Eu am puterea şi am în fiecare din voi, dacă Mă lăsaţi pe Mine să fac ce am de făcut cu voi. Dar trebuie să înţelegeţi că planul lui Dumnezeu este bine întocmit şi nu poate lucra după placul fiecăruia, nu se poate căuta la plăcerea cuiva, pentru că nu se poate strica nimic acum din planul cel bine întocmit de Sfânta Treime…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ; fragment din mesajul datat la 3 noiembrie 1990)
Cauza? Din nou, o afirmaţie inacceptabilă, chiar eretică, şi care nu mai putea rămâne la vedere: aceea că Dumnezeu cel Atotputernic are putere în om numai dacă este lăsat de om ca să aibă El putere în om. Se face confuzie aici între puterea lui Dumnezeu şi voinţa Lui. În realitate, Dumnezeu poate oricâte voieşte, dar nu voieşte să facă oricâte poate. Îndelunga Lui răbdare cu omul nu trebuie considerată ca o slăbiciune, aşa cum o prezintă Cuvântul de la Pucioasa. După teoria pucioşilor, Dumnezeu ajunge la cheremul omului şi se roagă de om ca să-I îndeplinească el planurile, “cele bine întocmite de Sfânta Treime”. Pe de altă parte, după ce afirmă că trebuie lăsat de om ca să poată face ceea ce El voieşte, Dumnezeul Pucios revine imediat, contrazicându-se: nu se poate face nimic după placul omului, iar planurile lui Dumnezeu nu se pot strica. Panseurile eretice şi contradicţiile din acest text l-au făcut indezirabil ca să poată să mai reziste în ediţia a doua a cărţii.

O altă categorie o constituie textele reintroduse. Acestea, deşi apăreau în manuscrisele pucioşeşti, fuseseră suprimate cu grijă în prima ediţie, deoarece la data aceea (anul 1995) dezvăluiau lucruri incomode, pe care liderii pucioşi încă nu doreau să le facă publice. De regulă, ele se refereau la unele dezordini, tensiuni sau stări de lucruri care nu făceau cinste „poporului” pucios, iar pe vremea aceea liderii pucioşi căutau cu orice preţ a-şi construi spre exterior o imagine idilică despre viaţa şi apucăturile adepţilor lor. Trecând anii, ei au ajuns la concluzia că nu mai are rost să-i cocoloşească pe cei greşiţi care continuă să-i ignore sau să-i dispreţuiască pe lideri, ci e mai bine să li se facă publică opţiunea lor de răzvrătiţi, ca să le fie ruşine.

Să ilustrăm aici doar două exemple de asemenea texte, suprimate în ediţia din 1995, dar reintroduse tiptil în ediţia din 2006.

1. În primul exemplu, o bună parte din „poporul” pucios era dovedit a fi neîmplinitor al „profeţiilor” Verginicăi. Despre aceşti creştini se dezvăluia că „au lepădat cele aşezate pentru acum” şi de aceea nu se mai pot bucura de serbarea de Paşti alături de cei care au rămas fideli liderilor pucioşi după moartea Verginicăi. Ei n-au vrut să împlinească cele profeţite, au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care s-a ajuns şi au scuipat pe Cuvintele pucioşeşti aduse la iveală pentru ca să fie împlinite. De aceea, lor li se promite o pedeapsă exemplară, care să-i sperie pe cei care ar mai îndrăzni să facă la fel ca ei. Casele lor vor fi zguduite şi în carnea trupului lor se va scormoni:

“Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profeţite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ţi-am spus azi că este cel mai frumos şi cel mai sfânt Paşti şi cea mai sfântă zi de înviere din viaţa ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele aşezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunşi cu veacurile cerului. Eu, Domnul, Îmi voi aduce aminte de toţi cei ce au numele rostit de cer prin această profeţie, şi voi scormoni şi în carne şi în piatră, şi voi zgudui toate casele de creştini care au peste ele mărturia acestei profeţii, şi voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, şi ca să te închini la idolii trupului tău şi ai veacului cel rău?“. Îi voi întoarce cu faţa la Mine pe toţi cei care au auzit de la Domnul şi au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeţii.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)

Este evident că asemenea taine nu erau deloc de făcut publice la vremea aceea, în anul 1995, an de campanie publicitară intensă pentru slava Noului Ierusalim, deoarece asta ar fi întunecat serios “poleiala firmei”.

2. Al doilea exemplu de text suprimat în 1995 şi reintrodus în 2006 ne arată că fenomenul răzvrătirii din “poporul” pucios era încă în toi. De aceea se cerea o cernere rapidă şi energică a celor fideli şi separarea lor de cei “neascultători cu cerul”, leneşi, cârtitori şi zăbavnici în “necredinţă”:

“Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru şi pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta şi să lucreze şi pentru cei leneşi, pentru cei ce zăbovesc în necredinţă şi în cârtire şi în neascultare.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ediţia 2006; fragment din mesajul datat la 18 aprilie/1 mai 1994)

[mariamargareta]

O altă categorie de corecţii o constituie “cosmetizările”. Toate exprimările nefericite au fost reformulate. Sute de cacofonii au fost periate cu grijă, căutându-se soluţii alternative dintre cele mai ingenioase, aşa încât textul pucioşesc să apară cât mai academic cu putinţă. Zeci de cuvinte a căror origine nu pare a fi pur românească au fost substituite pe furiş cu surogate ieftine, unele dintre ele fiind dintre cele mai bizare cu putinţă. Ca de exemplu, următoarea listă de modificări, menite să substituie cuvintele “impure”, apărute în ediţia întâi a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, cu “neaoşisme” rromâneşti :

magnetofon a devenit în ediţia a doua caval (în textul din 25 ianuarie 1966)
specialişti a devenit în ediţia a doua pricepuţi (în textul din 1 ianuarie 1972)
e în practică a devenit în ediţia a doua e în formare (în textul din 25 septembrie 1973)
insistent a devenit în ediţia a doua rugătoare (în textul din 10 octombrie 1973)
cu spirit a devenit în ediţia a doua cu îndemn (în textul din 3 decembrie 1973)
efecte a devenit în ediţia a doua putere (în textul din 28 martie 1974)
silinţa a devenit în ediţia a doua interesul (în textul din 23 august 1974)
tot globul pământesca devenit în ediţia a doua toată suflarea (în textul din 24 septembrie 1978.)
în audienţă a devenit în ediţia a doua cu cerere (în textul din 23 iunie 1977)
autorizaţie a devenit în ediţia a doua binecuvântare (în textul din 15 iulie 1977)
şefule a devenit în ediţia a doua stăpânule (în textul din 12 august 1977)
executa a devenit în ediţia a doua urma (în textul din 12 august 1977)
în funcţie a devenit în ediţia a doua în lume (în textul din 13 decembrie 1977)
generaţia a devenit în ediţia a doua tineretul (în textul din 25-26 mai 1978.)
degradarea a devenit în ediţia a doua desfiinţarea (în textul din 13 iunie 1978.)
calităţi a devenit în ediţia a doua feluri (în textul din 2 ianuarie 1979)
circula populaţia a devenit în ediţia a doua umbla turma (în textul din 20 martie 1979)
obiect a devenit în ediţia a doua vas (în textul din 20 februarie 1980)
benzină la maşină a devenit în ediţia a doua hrană la maşină (în textul din 22 noiembrie 1982)
până la refuz a devenit în ediţia a doua până la ras (în textul din 22 august 1987)
până la refuz a devenit în ediţia a doua până peste pahar (în textul din 24 decembrie 1989 )
dirijarea a devenit în ediţia a doua grija (în textul din 6 februarie 1988 )
patroana a devenit în ediţia a doua stăpâna şi cumpănitoarea (în textul din 28 august 1988 )
menţin a devenit în ediţia a doua întăresc (în textul din 6 octombrie 1989 )
tactică a devenit în ediţia a doua dibăcie (în textul din 7 septembrie 1990)
cine se ospătează a devenit în ediţia a doua cine bea (în textul din 8 septembrie 1990)

Stai şi te întrebi: A folosit Dumnezeu în 25 ianuarie 1966 cuvântul magnetofon, sau a folosit cuvântul caval? Minte redactorul cărţii, care se erijează în traducător (trădător) al lui Dumnezeu? Minte Dumnezeul Pucioasei, renegându-Şi singur iotele şi cirtele din prima ediţie a cărţii Lui? Văzând însă dimensiunea uriaşă a schimbărilor şi diversitatea lor halucinantă, nu poţi deduce decât că te afli în faţa unui uriaş fals intelectual.

[mariamargareta]

Nici cosmetizările cacofoniilor n-au fost lipsite de fantezie. Iată câteva exemple mai deosebite:

gătească calea a devenit în ediţia a doua gătească Mie calea (în textul din 15 august 1955)
ţuică, că a devenit în ediţia a doua ţuică a făcut, că (în textul din 22 iunie 1957)
cunoască că a devenit în ediţia a doua cunoască ei că (în textul din 20 ianuarie 1963)
ca creştinul să poarte a devenit în ediţia a doua să poarte creştinul (în textul din 25 august 1965)
dorească căsătorie a devenit în ediţia a doua dorească decăsătorie (în textul din7 ianuarie 1966)
nucă crezi a devenit în ediţia a doua nucă tu crezi (în textul din 4 februarie 1966)
hulească, căci cu… a devenit în ediţia a doua hulească. Cu… (în textul din 4 februarie 1966)
poruncă ca aceasta, să… a devenit în ediţia a doua poruncă să… (în textul din 20 octombrie 1970)
va pleca carul a devenit în ediţia a doua se va duce carul (în textul din 29 noiembrie 1972)
să facă credinţă a devenit în ediţia a doua să facă în ea credinţă (în textul din 5 martie 1973)
să Mă cunoască că sunt Păstorul lor a devenit în ediţia a doua să Mă cunoască de Păstor al lor (în textul din 18 august 1973)
deosebească cele a devenit în ediţia a doua deosebească bine cele (în textul din 18 august 1973)
întărească, că a devenit în ediţia a doua întărească, fiindcă (în textul din 30 august 1973)
femeiască, care a devenit în ediţia a doua femeiască şi care (în textul din 30 august 1973)
duhovnicească, ca să a devenit în ediţia a doua duhovnicească, să (în textul din 20 septembrie 1973)
ca curva a devenit în ediţia a doua ca şi curva (în textul din 2 octombrie 1973)
călca, căci a devenit în ediţia a doua călca pe pământ, că (în textul din 3 decembrie 1973)
să ştii că chemarea a devenit în ediţia a doua să ştii: chemarea (în textul din3 decembrie 1973)
dacă crezi a devenit în ediţia a doua dacă ştii (în textul din 13 ianuarie 1974)
grăiască, ca să a devenit în ediţia a doua grăiască şi să (în textul din 13 ianuarie 1974)
că ce a devenit în ediţia a doua căci ce (în textul din 13 ianuarie 1974)
dacă călăuza se trimite a devenit în ediţia a doua dacă se trimite călăuza (în textul din 13 martie 1974)
dacăcruceaa pierit a devenit în ediţia a doua dacă a pierit crucea (în textul din 29 martie 1974)
se va îneca? Care a devenit în ediţia a doua se va îneca? Cei care (în textul din 21 aprilie 1974)
că creştinul păcătuieşte a devenit în ediţia a doua că păcătuieşte creştinul (în textul din 11/24 mai 1974)
că, chiar a devenit în ediţia a doua că, tu chiar (în textul din 3 iunie 1974)
ca cloşca a devenit în ediţia a doua ca şi cloşca (în textul din 3 iunie 1974)
ca copilul său să nu afle a devenit în ediţia a doua ca să nu afle copilul său (în textul din 5 iulie 1974)
muncă, ca a devenit în ediţia a doua muncă pentru voi, ca (în textul din 5 iulie 1974)
mănâncă ca lupul a devenit în ediţia a doua ca lupul mănâncă (în textul din 4 august 1974)
nu se culcă copilul a devenit în ediţia a doua nu se culcă, nu se adoarme copilul (în textul din 4 august 1974)
cerească, că cine a devenit în ediţia a doua cerească din voi, căci cine (în textul din 23 august 1974)
creştinească, că zice a devenit în ediţia a doua creştinească; zice (în textul din 2o noiembrie 1974)
ce cercetează a devenit în ediţia a doua care cercetează (în textul din 7 ianuarie 1975)
monahicească caa devenit în ediţia a doua monahicească fiind ca (în textul din 19 ianuarie 1975)
mânca, când tu a devenit în ediţia a doua mânca şi tu (în textul din 19 ianuarie 1975)
mănâncă, că e a devenit în ediţia a doua mănâncă hoituri, că e (în textul din 16 aprilie 1975)
mănâncă, că a devenit în ediţia a doua mănâncă, Petre, că (în textul din 16 aprilie 1975)

[mariamargareta]

cunoască că sunt a devenit în ediţia a doua cunoască a fi (în textul din 3 decembrie 1975)
Veronica, care este a devenit în ediţia a doua Veronica este (în textul din 11 februarie 1976)
Veronica, că a devenit în ediţia a doua Veronica. Pe (în textul din 11 februarie 1976)
că credinţa se va desfiinţa a devenit în ediţia a doua că se va desfiinţa credinţa (în textul din 11 februarie 1976)
că creştinul nu ştie a devenit în ediţia a doua că nu ştie creştinul (în textul din 20 martie 1976)
cunoască că a devenit în ediţia a doua ştie că (în textul din6 decembrie 1976)
muzica cântând a devenit în ediţia a doua muzica sunând şi cântând (în textul din 24 ianuarie 1977)
să se sfinţească, că scris e: că cine a devenit în ediţia a doua să se sfinţească şi să rămână sfânt, că scris e: “Cine (în textul din 27 martie 1977)
Adică cum? a devenit în ediţia a doua Cum adică? (în textele din 27 martie 1977; 9-10 august 1979)
să te ocrotească, c-am a devenit în ediţia a doua să te ocrotească, să te scape, că am (în textul din 24 aprilie 1977)
lăstărică care e a devenit în ediţia a doua lăstărică ce este (în textul din 24 aprilie 1977)
pământească. Că vine a devenit în ediţia a doua pământească! Vine (în textul din 17 mai 1977)
pământească, căci a devenit în ediţia a doua pământească, fiindcă (în textul din 7 iunie 1977)
frică că a devenit în ediţia a doua teamă că (în textul din 23 iunie 1977)
muncă, că-l cere a devenit în ediţia a doua muncă. Îl cere (în textul din 23 iunie 1977)
amestecă ca a devenit în ediţia a doua amestecă tot, ca (în textul din 23 iunie 1977)
strică casa a devenit în ediţia a doua dărâmă casa (în textul din 12 august 1977)
să se cunoască casă de casă, să se deosebească casă de casă a devenit în ediţia a doua să se cunoască, prin lucrarea îndreptării, casă de casă; să se deosebească prin lucrarea îndreptării, casă de casă (în textul din 24 august 1977)
că chiar a devenit în ediţia a doua căci şi chiar (în textul din 24 august 1977)
părintească, care a devenit în ediţia a doua părintească pe care (în textul din 13 decembrie 1977)
strică. Că a devenit în ediţia a doua dărâmă, că (în textul din 22 septembrie 1978.)
Dacă creştina e a devenit în ediţia a doua Dacă femeia creştină e (în textul din 17 noiembrie 1978.)
dacă, căsuţa ta se va dărâma a devenit în ediţia a doua dacă se va dărâma căsuţa ta (în textul din 24 noiembrie 1978.)
Nu o strica, că a devenit în ediţia a doua Nu o strica, nu fă aşa, că (în textul din 6 martie 1980)
mărturisească ca omul a devenit în ediţia a doua mărturisească asemenea omului (în textul din 11 august 1980)
să strălucească ca a devenit în ediţia a doua să strălucească mai mult ca (în textul din 18 august 1984)
să oprească conducerea a devenit în ediţia a doua să pună capăt la conducerea (în textul din 23 aprilie 1989 )
ca cei legaţi a devenit în ediţia a doua ca toţi cei legaţi (în textul din 29 octombrie 1989 )
să nască copii a devenit în ediţia a doua să dea naştere la copii (în textul din 30 ianuarie 1990)
să facă cu a devenit în ediţia a doua să lucreze cu (în textul din 23 noiembrie 1990)
că credeai a devenit în ediţia a doua că tu credeai (în textul din 24 decembrie 1990)
ţara cea cerească, care a devenit în ediţia a doua ţara cea cerească, ţara care (în textul din 12 decembrie 1993)

Este vizibil faptul că amploarea modificărilor este atât de mare, încât caracterul intenţional al celor care le-au operat pe furiş nu poate fi pus la îndoială. Dimensiunea manevrei de “cosmetizare” face ca autenticitatea şi seriozitatea cărţii să fie literamente compromisă.